—

având în vedere articolele 13 și 43 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere Directiva 2008/120/CE a Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a normelor minime de protecție a porcilor,

—

având în vedere Directiva 2008/119/CE a Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a normelor minime privind protecția vițeilor,

—

având în vedere Directiva 1999/74/CE a Consiliului din 19 iulie 1999 de stabilire a standardelor minime pentru protecția găinilor ouătoare,

—

având în vedere Directiva 2007/43/CE a Consiliului din 28 iunie 2007 de stabilire a normelor minime de protecție a puilor destinați producției de carne;

—

având în vedere Directiva 98/58/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind protecția animalelor de fermă,

—

având în vedere sondajul special Eurobarometru 442 intitulat „Atitudinea europenilor față de bunăstarea animalelor”, publicat în martie 2016,

—

având în vedere avizul științific din 12 ianuarie 2011 al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) privind bunăstarea animalelor în timpul transportului,

—

având în vedere avizul științific din 11 octombrie 2005 al EFSA privind „Impactul sistemelor actuale de adăpostire și creștere asupra sănătății și bunăstării iepurilor de crescătorie”,

—

având în vedere capitolul 7.5 din Codul sanitar pentru animalele terestre privind „Sacrificarea animalelor” al Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (OIE),

—

având în vedere Codul de recomandări pentru bunăstarea iepurilor al guvernului britanic,

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A8-0011/2017),

A.

întrucât, în ceea ce privește creșterea animalelor, cuniculicultura este pe locul al patrulea în lume și al doilea în UE din punct de vedere numeric;

B.

întrucât producătorii europeni trebuie să respecte standarde ridicate de sănătate și bunăstare animală care nu sunt întotdeauna obligatorii în țările terțe din care UE importă animale pentru sacrificare;

C.

întrucât consumatorii sunt tot mai atenți la controalele condițiilor de creștere a animalelor;

D.

întrucât sectorul creșterii iepurilor a fost foarte afectat de reducerea consumului de carne din Uniunea Europeană și de criza economică din sectorul agricol și întrucât prețurile de vânzare au scăzut cu aproximativ 20 % în trei ani în timp ce costurile de producție au rămas aceleași;

E.

întrucât ar trebui să se țină seama de contribuția nutrițională a cărnii de iepure și rolul producției de carne de iepure în economia familială, cu o rată importantă de ocupare a forței de muncă feminine, în multe zone rurale cu posibilități reduse de diversificare a creșterii animalelor;

F.

întrucât ar trebui să se țină seama în egală măsură de bunăstarea fermierilor și cea a animalelor;

G.

întrucât majoritatea iepurilor sunt crescuți pentru producția de carne, cu peste 340 de milioane de iepuri sacrificați anual pentru carne; întrucât cuniculicultura reprezintă mai puțin de 1 % din producția animală finală a UE;

H.

întrucât sectorul creșterii iepurilor din UE cunoaște un declin constant, iar datele pentru 2016 indică o reducere a cotei de piață cu 4,7 % , din cauza tendinței în scădere a consumului de carne de iepure; întrucât sectorul operează în condițiile pieței globale și nu beneficiază de ajutoare directe sau de intervenții pe piață în cadrul primului pilon din politica agricolă comună;

I.

întrucât UE are un sold negativ în balanța comercială cu China în ceea ce privește carnea de iepure; întrucât 99 % din carnea de iepure importată în UE provine din China; întrucât, dacă nu se vor lua măsuri, producătorii chinezi vor câștiga competiția cu producătorii din UE, cu efecte negative asupra bunăstării animalelor;

J.

întrucât este important și necesar să se realizeze și să se mențină o creștere a iepurilor rentabilă pentru a putea contribui la menținerea structurii rurale și a locurilor de muncă, în special pentru femei, în zone în care alte tipuri de producție nu sunt posibile, precum și la oferirea în continuare de produse alimentare variate și de înaltă calitate;

K.

întrucât, la nivel mondial, Uniunea Europeană se află pe primul loc între țările producătoare de iepuri, înaintea Asiei și în special a Chinei care, cu o producție de 417 000 de tone de carcase este cel mai mare exportator;

L.

întrucât crescătorii de iepuri și sectorul în ansamblu au interesul să asigure că creșterea iepurilor, în conformitate cu modelul de producție european, continuă să mențină cele mai înalte standarde la nivel mondial în ceea ce privește siguranța alimentară, sănătatea și bunăstarea animalelor, precum și respectarea mediului;

M.

întrucât creșterea iepurilor în Europa se bazează pe coexistența unor sisteme de producție diferite și reprezintă un mijloc important de diversificare a veniturilor a numeroase exploatații mici pe întreg teritoriul;

N.

întrucât, cu un consum mediu de 1,70 kg pe locuitor, carnea de iepure este una din cel mai puțin consumate tipuri de carne în Uniune (între 1 și 2 % din totalul de carne consumată);

O.

întrucât, în ceea ce privește iepurii de crescătorie din Europa, există preocupări serioase legate de condițiile necorespunzătoare de viață, nivelurile ridicate de stres, mortalitatea și morbiditatea ridicate, potrivit constatărilor EFSA datând deja din 2005; întrucât adăpostirea, alimentarea, genetica, aspectele sanitare și optimizarea stării emoționale a iepurilor de crescătorie sunt aspecte importante pentru actorii sectorului creșterii iepurilor, în special în ceea ce privește menținerea sănătății și bunăstării animalelor;

P.

întrucât, de la domesticirea lor, majoritatea iepurilor în UE sunt crescuți în general în baterii, ale căror specificații pot diferi, și deseori diferă, de la țară la țară;

Q.

întrucât iepurii, la fel ca alte specii care conviețuiesc cu omul, păstrează elemente ale comportamentului lor natural și, prin urmare, este necesar să se efectueze în continuare cercetări privind măsurile și condițiile care pot fi aplicate în timpul creșterii pentru ca, pe cât posibil, iepurii să-și păstreze comportamentul natural, cu condiția ca aceasta să aibă efecte pozitive asupra propriei lor sănătăți;

R.

întrucât, pentru creșterea intensivă, se folosesc rase de iepuri cu creștere rapidă și precoce, numiți în trecut „iepuri de carne”, în special hibrizi comerciali utilizați în fermele industriale de creștere pentru producția de animale de carne;

S.

întrucât sistemele de producție ecologică, în care iepurii pentru îngrășare sunt ținuți în țarcuri de grup, cu acces la o zonă restrânsă de pășune și la mai mult spațiu în general, reprezintă o posibilă alternativă la creșterea în baterii, deși aceste sisteme de adăpostire în grup pot pune probleme legate de interacțiunile sociale negative și agresivitatea între animale, provocând leziuni care le afectează sănătatea și calitatea vieții, precum și recrudescența bolilor transmise pe care oro-fecală;

T.

întrucât anumite norme naționale de producție ecologică prevăd creșterea iepurilor în țarcuri de grup, cu acces la o mică zonă de pășune la baza țarcului;

U.

întrucât, ca în cazul altor specii, cum ar fi păsările, s-ar putea efectua cercetări privind sistemele de producție alternative, printre care sistemele de producție ecologică, ce ar putea să ofere consumatorilor o gamă mai largă de alimente și care, până în prezent, au fost dezvoltate într-o măsură restrânsă;

V.

întrucât, având în vedere cele de mai sus, ar trebui efectuate noi cercetări privind provocările și oportunitățile legate de sistemele de adăpostire în grup;

W.

întrucât importanța economică redusă a sectorului în UE reprezintă un element disuasiv puternic pentru cercetarea și inovarea destinate să îmbunătățească sănătatea și bunăstarea iepurilor;

X.

întrucât există norme europene minime pentru protecția porcilor (1), vițeilor (2), găinilor ouătoare (3) și puilor de carne (4), precum și Directiva Consiliului privind protecția animalelor de fermă (5), dar nu există nicio legislație specifică a Uniunii privind standardele minime de protecție a iepurilor; întrucât un număr tot mai consumatori și cetățeni din UE solicită ca creșterea iepurilor să fie supusă reglementării și ca bunăstarea lor să fie îmbunătățită;

Y.

întrucât interdicția privind creșterea găinilor ouătoare în cuști convenționale impusă de Directiva 1999/74/CE este în prezent în vigoare și a fost transpusă cu succes în marea majoritate a statelor membre;

Z.

întrucât anumite state membre dispun de legislație națională și cerințe legale privind creșterea iepurilor și au dezvoltat ghiduri de bune practici în colaborare cu sectorul; întrucât în 2012, Austria a interzis creșterea iepurilor în cuști pentru producția de carne și Belgia are în vigoare legislație care vizează eliminarea treptată a bateriilor și înlocuirea lor cu sisteme de țarcuri până în 2025;

AA.

întrucât strategia Uniunii Europene privind bunăstarea animală susține necesitatea aplicării integrale a legislației existente înainte de a se introduce noi dispoziții și întrucât dezvoltarea de ghiduri ale bunelor practici ar trebui încurajată;

AB.

întrucât, având în vedere cererea pentru o tranziție la sisteme de producție alternative și dată fiind ponderea economică modestă a creșterii iepurilor în producția animală europeană, statele membre și Comisia ar trebui încurajate să efectueze noi cercetări în ceea ce privește sănătatea, bunăstarea, creșterea, adăpostirea, alimentația, comportamentul și asomarea iepurilor;

AC.

întrucât avizul științific al EFSA din 2005 privind sistemele de adăpostire și creștere pentru iepurii de crescătorie a recomandat mărirea dimensiunii cuștilor, reducerea coeficienților de densitate maximă pentru animalele în creștere și intervenții terapeutice, printre care utilizarea aditivilor pentru reducerea bolilor;

AD.

întrucât recomandările privind sacrificarea animalelor, inclusiv metodele de asomare și cunoștințele necesare operatorilor, din Codul sanitar pentru animalele terestre al OIE (Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor) se aplică iepurilor;

AE.

întrucât articolul 3 din Directiva 98/58/CE a Consiliului privind protecția animalelor de fermă impune să se ia „toate măsurile rezonabile” pentru a asigura bunăstarea animalelor, iar articolul 4 definește standardele de adăpostire a animalelor în termeni de „experiență dobândită” și „cunoștințe științifice”, care include standardele stabilite de EFSA și OIE;

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

44.