(a)

să valorifice pe deplin și să completeze activitatea desfășurată de comisia specială TAXE 1, în special să soluționeze chestiunile nerezolvate subliniate în rezoluția sa din 25 noiembrie 2015 menționată anterior, să aibă acces la documentele relevante pentru activitatea sa, printre care procesele-verbale ale reuniunilor Grupului de lucru pentru codul de conduită, precum și să stabilească contactele necesare și să organizeze audieri cu instituțiile și forurile internaționale, europene și naționale, cu parlamentele și guvernele naționale ale statelor membre și ale țărilor terțe, precum și cu reprezentanții comunității academice, ai întreprinderilor și ai societății civile, printre care partenerii sociali, în strânsă colaborare cu comisiile permanente;

(b)

să monitorizeze punerea în aplicare de către statele membre și instituțiile europene competente a recomandărilor din rezoluția sa din 25 noiembrie 2015 menționată anterior, precum și activitățile în curs de desfășurare ale instituțiilor internaționale, printre care Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică și G20, respectând pe deplin competențele comisiei pentru afaceri economice și monetare privind aspecte legate de fiscalitate;

(a)

analizarea și examinarea practicilor legate de aplicarea articolului 107 alineatul (1) din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) în ceea ce privește deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare luate de statele membre începând cu 1 ianuarie 1991;

(b)

analizarea și evaluarea practicii Comisiei de a ține în mod constant sub supraveghere, în temeiul articolului 108 din TFUE, toate sistemele de ajutor existente în statele membre, de a propune statelor membre măsurile corespunzătoare impuse de dezvoltarea progresivă sau de funcționarea pieței interne, de a verifica dacă ajutorul acordat de un stat sau prin intermediul resurselor de stat este compatibil cu piața internă și nu este utilizat în mod abuziv, de a decide ca statul în cauză să desființeze sau să modifice ajutorul respectiv într-o anumită perioadă de timp și de a sesiza Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cazul în care statul în cauză nu se conformează, practică care se pare că a condus la apariția unui număr ridicat de decizii fiscale incompatibile cu normele UE privind ajutorul de stat;

(c)

analizarea și examinarea respectării de către statele membre, cu începere de la 1 ianuarie 1991, a obligațiilor instituite prin Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (3), în ceea ce privește obligația de a coopera și de a furniza toate documentele necesare;

(d)

analizarea și examinarea respectării obligațiilor instituite prin Directiva 77/799/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1977 privind asistența reciprocă acordată de autoritățile competente din statele membre în domeniul impozitării directe și al impozitării primelor de asigurare (4) și prin Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE (5), în ceea ce privește comunicarea de către statele membre către alte state membre, cu începere de la 1 ianuarie 1991, prin schimb spontan, a informațiilor referitoare la deciziile fiscale;

(e)

analizarea și evaluarea practicilor Comisiei privind aplicarea corectă a Directivei 77/799/CEE și a Directivei 2011/16/UE, în ceea ce privește comunicarea de către statele membre către alte state membre, prin schimb spontan, a informațiilor referitoare la deciziile fiscale;

(f)

analizarea și evaluarea respectării de către statele membre a principiului cooperării loiale prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, precum obligația de a facilita îndeplinirea misiunii Uniunii și de a se abține de la orice măsură care ar putea pune în pericol realizarea obiectivelor Uniunii, având în vedere presupusa mare amploare a planificării fiscale agresive facilitate de statele membre și probabilele consecințe semnificative pe care această situație le-a avut asupra finanțelor publice ale Uniunii și în interiorul acesteia;

(g)

analizarea și evaluarea planificării fiscale agresive desfășurate de societățile stabilite sau înregistrate în statele membre, de asemenea, în ceea ce privește dimensiunea referitoare la țările terțe, inclusiv schimbul de informații cu țările terțe în acest domeniu;

(h)

transmiterea recomandărilor pe care le consideră necesare în această privință;