30.6.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 209/9

Raportor:

Stefano MALLIA

1.1.

UE trebuie să depună mai multe eforturi pentru a înțelege că provocările cu care se confruntă insulele sunt unice. Asemenea provocări nu pot fi abordate doar prin intermediul politicii de coeziune.

1.2.

Insulele se confruntă cu o serie de dezavantaje structurale care au adesea ca efecte apariția unor condiții dificile pentru desfășurarea activităților economice. CESE crede cu fermitate că domeniile-cheie de politici (cum ar fi piața unică, politica în domeniul concurenței, politica în domeniul transporturilor, politica de dezvoltare rurală și politica în domeniul pescuitului), dar și inițiativele și programele UE de sprijinire a educației, formării, tineretului și sportului trebuie aplicate cu mai multă flexibilitate în ceea ce privește economia insulelor.

1.3.

CESE consideră că ar trebui reevaluate criteriile utilizate de Eurostat pentru a defini regiunile insulare și că ar trebui utilizate criterii mai adecvate (a se vedea punctele 2.4-2.6).

1.4.

O atenție deosebită trebuie acordată persoanelor cu handicap și, în general, persoanelor defavorizate, întrucât acestea tind să aibă de suferit mai mult decât altele de pe urma efectelor generate de problemele cu care se confruntă insulele.

1.5.

CESE consideră că este esențial ca toate eforturile de a oferi sprijin insulelor ar trebui să acorde prioritate promovării accesului la servicii publice, promovării creșterii durabile și stimulării ocupării integrale a forței de muncă, competitivității și coeziunii în insulele europene.

1.6.

Insulele și regiunile insulare oferă adesea oportunități unice pentru soluții în materie de energie curată. CESE sprijină toate eforturile Comisiei Europene în această direcție și, mai concret, sprijină procesul de tranziție a insulelor spre utilizarea de soluții care utilizează în totalitate energie curată.

1.7.

CESE sprijină solicitarea Parlamentului European adresată Comisiei de a lansa un studiu aprofundat privind costurile suplimentare suportate de insulele europene.

1.8.

CESE solicită Comisiei și Consiliului să considere toate regiunile sau statele membre insulare drept eligibile pentru finanțarea destinată infrastructurii în cadrul politicii de coeziune pentru perioada post-2020. În acest sens, toate fondurile 2014-2020 destinate atenuării constrângerilor specifice cu care se confruntă insulele trebuie să fie supuse unei evaluări ex-post a eficacității lor.

1.9.

CESE cere Comisiei să definească un cadru legislativ mai adecvat pentru aplicarea ajutoarelor de stat în regiunile insulare și în statele membre exclusiv insulare.

1.10.

CSE solicită Comisiei să intensifice coordonarea prin Grupul inter-servicii privind dezvoltarea teritorială și urbană și să utilizeze instrumentul evaluării impactului teritorial pentru a revizui legislația esențială și a identifica punctele unde ar putea fi incluse clauze specifice insulelor.

2.1.

Insulele Europei sunt căminul a peste 21 de milioane de oameni. Aceștia reprezintă aproximativ 4 % din populația totală a UE-28. Dacă am calcula la un loc populația tuturor insulelor UE (excluzând insulele care sunt state – Regatul Unit, Irlanda, Cipru și Malta), aceasta ar reprezenta statul aflat pe locul 11 între cele mai populate țări din Europa (1). Este necesară adoptarea urgentă a unui cadru politic integrat care să abordeze problemele de coeziune economică și socială cu care se confruntă insulele europene.

2.2.

UE trebuie să înțeleagă că provocările cu care se confruntă insulele sunt unice. Este necesar un efort în acest sens atât la nivelul UE, cât și la nivel național, pentru a valorifica cât mai mult potențialul insulelor din UE.

2.3.

Prezentul aviz are ca scop relansarea dezbaterii la nivelul UE privind valoarea componentei insulare în politicile europene, vizând în mod specific politica de coeziune post-2020 și favorizând o abordare ascendentă, bazată pe o participare mai concretă a societății civile și a partenerilor sociali la procesul de luare a deciziilor pentru stabilirea de politici și programe bazate pe nevoile reale ale populației. Parteneriatul și guvernanța pe mai multe niveluri prevăzute în Regulamentul privind dispozițiile comune (RDC) (2) trebuie consolidate în perioada post-2020.

2.3.1.

Prezentul aviz își propune, de asemenea, să furnizeze un set corespunzător de recomandări în materie de politici care să evidențieze conceptul de „insule favorabile incluziunii”, punând în aplicare principiile eficienței și echității ca piloni de promovare a competitivității și a coeziunii sociale pentru toate insulele din Europa:

2.4.

Conform definiției Eurostat (3), insula este orice teritoriu care îndeplinește următoarele cinci criterii: 1. are o suprafață de cel puțin un kilometru pătrat; 2. se situează la cel puțin un kilometru distanță de continent; 3. are o populație rezidentă permanentă de cel puțin 50 de locuitori; 4. nu are o legătură fizică permanentă cu continentul; 5. pe teritoriul său nu se află nicio capitală a unui stat membru al UE.

2.5.

Insulele din Europa pot fi, de asemenea, grupate în funcție de aspectele geografice, de nomenclatorul NUTS (Nomenclatorul unităților teritoriale de statistică) și de dimensiunea acestora.

2.6.

Există trei aspecte care definesc caracterul insular: 1. dimensiunea redusă; 2. distanța; și 3. vulnerabilitatea (4).

2.7.

Abordarea UE privind chestiunea insulelor a devenit mai vizibilă odată cu aderarea la UE a două state insulare mici, Cipru și Malta.

2.7.1.

În 2008, „Cartea verde privind coeziunea teritorială” (5) a propus o definiție a coeziunii teritoriale ca „mijloc de a transforma diversitatea într-o valoare care contribuie la o dezvoltare durabilă a întregii UE”. Din această perspectivă, caracterul insular poate fi considerat un atu și o sursă de dezvoltare potențială.

2.8.

„Politica de coeziune a UE 2014-2020” asigură o bază pentru alinierea programelor UE la nevoile teritoriilor defavorizate, cum ar fi insulele, acordând atenție specială principalelor provocări teritoriale identificate în cadrul strategic comun. Noile instrumente de sprijinire a strategiilor de dezvoltare teritorială integrată introduse în perioada 2014-2020, cum ar fi investițiile teritoriale integrate și dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității, trebuie analizate în mai mare detaliu din perspectiva insulelor, în pregătirea politicii de coeziune post-2020.

2.9.

Ținând seama de avizul CESE pe tema „Problemele specifice cu care se confruntă insulele” și „Insule inteligente” (6) și în urma revizuirii intermediare a Strategiei Europa 2020 (7), este limpede că, în ce privește insulele, fondurile politicii de coeziune nu au funcționat așa cum se preconizase. Este evident că aceste aspecte trebuie reanalizate.

2.10.

În ianuarie 2016, prin intermediul rezoluției intitulate „Situația specială a insulelor” (8), Parlamentul European a asigurat baza pentru revizuirea politicilor existente ale UE.

3.1.

Potrivit concluziilor studiului Euroislands, realizat în cadrul Rețelei europene de observare a dezvoltării și coeziunii teritoriale (ESPON) (9), înainte de a analiza problemele care afectează insulele europene, ar fi utilă o scurtă descriere a punctelor forte și slabe, precum și a oportunităților și amenințărilor, pentru a contextualiza mai bine provocările cu care se vor confrunta insulele în următorii ani.

3.1.1.

În ceea ce privește atuurile, calitatea vieții, prezența unei mari densități a capitalului natural și cultural și o puternică identitate culturală reprezintă pârghii reale care ar trebui exploatate pentru a crea noi locuri de muncă și bogăție în insule.

3.1.2.

În ceea ce privește punctele slabe, caracterul insular afectează în mod direct și permanent unii dintre cei mai importanți parametri de atractivitate a insulelor, cum ar fi accesibilitatea, serviciile de interes public, serviciile și rețelele private, economiile de scară și organizarea pieței.

3.1.3.

Oportunitățile includ năzuința spre calitate a vieții, produse alimentare sigure și de calitate, turismul de interes specific și serviciile de tip rezidențial. Acești factori ar trebui exploatați și transformați în atuuri, pentru a face față principalelor condiții nefavorabile ale statutului insular (legate de dimensiunea mică, distanță și vulnerabilitate).

3.1.4.

Amenințările pot fi identificate în legătură cu schimbările climatice, globalizarea, crizele economice, creșterea prețurilor la energie, deficitul de apă, degradarea solului și dispariția stocurilor de pește.

3.2.

Chiar dacă problemele care afectează insulele europene au efecte care diferă foarte mult în funcție de factori specifici (10), ele pot fi grupate în trei clase principale: 1) economia insulelor; 2) echitatea socială; și 3) conservarea mediului.

3.3.

Economia insulelor – insulele au un PIB mediu pe cap de locuitor mai mic decât PIB-ul mediu al UE-28 (11). În general, procesul de convergență economică este mai lent decât în restul regiunilor UE. Pentru multe insule, nivelul PIB-ului și al ocupării forței de muncă este susținut de un sector public important, aspect care indică un nivel scăzut al competitivității economiei.

3.3.1.

Costul ridicat al transportului și lipsa legăturilor cu alte teritorii constituie o problemă majoră pentru teritoriile insulare. O astfel de problemă trebuie recunoscută și abordată într-o manieră flexibilă, care urmărește să permită economiilor insulelor să supraviețuiască și să se dezvolte. Deși cadrul legal al Regulamentului (CEE) nr. 3577/92 le permite statelor membre să organizeze servicii publice pentru a asigura conexiuni regulate cu teritoriile insulare, este necesar să se analizeze impactul real al acestei măsuri.

3.3.2.

Un alt aspect cu efecte negative asupra competitivității economiei insulelor este legat de „economiile de tip monocultură”, adică acele economii care se specializează într-unul sau în doar câteva domenii economice (de exemplu, turism) sau care au o activitate economică limitată, din cauza dimensiunii lor reduse.

3.3.3.

CESE sprijină invitația adresată Comisiei de Parlamentul European de a lansa un studiu/o analiză aprofundată privind costurile suplimentare suportate de insulele europene în ceea ce privește sistemul de transport pentru persoane și bunuri, aprovizionarea cu energie și accesul la piețe, în special pentru IMM-uri.

3.4.

Echitatea socială – în ultimul deceniu, echilibrul socială în insulele europene a fost profund modificat din cauza unui număr de factori interni și externi: transportul, schimbările economice, schimbările în modul de viață, schimbări culturale și în ceea ce privește aspirațiile. Criza economică a afectat în mod negativ factorii echilibrului social.

3.4.1.

Declinul demografic afectează insulele cel mai puțin dezvoltate, care tind să se confrunte mai mult cu îmbătrânirea populației.

3.4.2.

În anumite sisteme insulare (de exemplu, insulele din Marea Mediterană), migrația refugiaților a avut un impact asupra standardelor echității sociale. Un număr mare de migranți a sosit recent pe teritoriile insulare, uneori chiar depășind numărul localnicilor care, la rândul lor, nu sunt în măsură să le asigure sprijinul și asistența necesare. CESE solicită Comisiei să consolideze în continuare sinergiile dintre Fondul pentru azil, migrație și integrare (FAMI) și fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI) și încurajează statele și regiunile membre să facă uz de fondurile ESI pentru a susține politici efective de integrare, care să cuprindă educația, ocuparea forței de muncă, locuințele și nediscriminarea.

3.4.3.

Inițiativele și programele UE în favoarea educației, formării, tineretului și sportului, precum Erasmus+, ar trebui să ia în considerare izolarea insulelor și lipsa de expertiză și de cunoștințe care le afectează câteodată, asigurându-se astfel finanțarea și funcționarea adecvată a schimburilor și interacțiunilor la nivel internațional.

3.4.4.

Persoanele cu handicap și, în general, toate persoanele defavorizate suferă mai mult decât restul populației de pe urma problemelor menționate mai sus. Exemplul pozitiv al politicii de coeziune care cere beneficiarilor finali ca proiectele finanțate din fonduri ESI să fie accesibile persoanelor cu dizabilități ar trebui să fie preluat de toate politicile UE.

3.5.

Protecția mediului – insulele europene sunt adesea situate în regiuni considerate ca fiind locuri unice pentru biodiversitatea lor.

3.5.1.

Unul dintre motive îl reprezintă nivelul ridicat de fragmentare a habitatelor. Multe insule sunt considerate ca fiind deosebit de bogate în biodiversitate terestră și marină. Acest lucru este în general reflectat de faptul că în majoritatea insulelor se găsesc zone protejate.

3.5.2.

Insulele europene au caracteristici naturale unice, dar ecosistemele lor sunt de asemenea fragile și foarte vulnerabile la presiuni umane și la alte presiuni externe. Aceste ecosisteme pot fi, de asemenea, caracterizate prin terenuri arabile limitate, secetă, creșterea nivelului mării și eroziunea solului.

3.5.3.

Toate insulele se confruntă cu probleme mai mult sau mai puțin grave de poluare a mării, în special cu pericole legate de poluarea cu mase plastice, o problemă endemică a oceanelor noastre (cauzată în principal de activități situate în afara teritoriului insular), deșertificare și degradare a peisajului, deficit de apă dulce, dependență de combustibili fosili, gestionarea deșeurilor și a apelor reziduale.

4.1.

Pentru a transforma aceste provocări în atuuri, trebuie armonizat și îmbunătățit echilibrul dintre durabilitate economică, ecologică și socială, prin aplicarea unei abordări globale care urmărește punerea în aplicare a conceptelor de „insule de calitate”, „insule verzi” și „insule ce oferă oportunități egale”.

4.2.

CESE consideră că este esențial să se promoveze creșterea durabilă (economică, de mediu și socială) și să se încurajeze ocuparea integrală a forței de muncă, inovația, competitivitatea și coeziunea în insulele europene, prin consolidarea și diversificarea anumitor activități economice, pentru promovarea solidarității reciproce între insule și, respectiv, între insule și continent.

4.2.1.

În ciuda consecințelor dimensiunii și caracterului insular, bunurile produse pe insule cu resurse locale și know-how local pot fi competitive. Noile cunoștințe, inovația și resursele umane calificate constituie premize pentru succesul unei astfel de strategii care trebuie să se orienteze în direcția unei „nișe specifice”.

4.3.

CESE crede cu fermitate că domeniile-cheie de politici, cum ar fi piața unică, politica în domeniul concurenței, politica în domeniul transportului, politica de dezvoltare rurală și politica în domeniul pescuitului trebuie aplicate cu mai multă flexibilitate în ceea ce privește economia insulelor. Pentru atingerea obiectivelor stabilite nu putem depinde doar de politica de coeziune.

4.3.1.

O prioritate care trebuie luată în considerare pentru a promova „insulele de calitate”, ținând cont de domeniile de politici menționate mai sus, vizează exploatarea „inovării deschise și sociale”, în vederea creării de întreprinderi și de noi oportunități de angajare, creând astfel insule care sunt mai atractive pentru locuitori.

4.4.

Este esențial ca statele membre, prin folosirea fondurilor ESI, să-și întărească angajamentul față de gestionarea durabilă și protecția mediului și să consolideze avantajele teritoriale ale insulelor. Este de asemenea esențială punerea în aplicare a strategiilor care vizează reducerea consumului de resurse, cum ar fi apa, solul, energia și reciclarea deșeurilor produse atât de întreprinderi, cât și de populația locală.

4.5.

CESE consideră „economia circulară” ca fiind o prioritate pentru insulele europene. Elaborarea unui model de economie circulară pentru insulele europene va contribui la protejarea economiei lor de expunerea la riscurile legate de aprovizionarea cu resurse și de prețurile volatile ale materiilor prime.

4.6.

Insulele și regiunile insulare oferă adesea oportunități unice pentru soluții în materie de energie curată. Comisia Europeană a recunoscut acest fapt și s-a angajat să sprijine dezvoltarea și adoptarea celor mai bune tehnologii disponibile pe insule și în regiunile insulare din UE, inclusiv schimbul de bune practici în materie de finanțare și de regimuri juridice și de reglementare (12). CESE încurajează Comisia să se angajeze într-un asemenea efort, alături de statele membre și de autoritățile din insule, și își oferă sprijinul deplin în vederea punerii în aplicare a unui cadrul juridic complet menit să sprijine procesul de tranziție a insulelor europene către soluții de asigurare a unei proporții de 100 % energie curată.

4.7.

CESE susține promovarea dezvoltării teritoriale bazate pe accesul egal al tuturor cetățenilor din insule la serviciile de interes general (SIG), cooperarea dintre sistemele insulare și cele de pe continent, îmbunătățirea accesului la servicii, mobilitatea durabilă și modernizarea modurilor de transport și a infrastructurii de comunicații.

4.8.

Este esențială promovarea proceselor de recalificare și a celor de învățare de-a lungul vieții care valorifică pe deplin resursele umane disponibile la nivel local, asigură condiții și oportunități egale pentru persoanele cu handicap și sprijină îmbătrânirea activă ca resursă strategică locală. De asemenea, este esențial ca tinerii care locuiesc pe insule să fie încurajați să se implice mai mult în programele UE destinate promovării mobilității pentru cursuri de formare și calificare, precum „Erasmus +”.

4.9.

În înfruntarea dificultăților care vor apărea în anii viitori, insulele UE vor avea nevoie – pe lângă un sprijin politic puternic – și de o mai mare participare a societății civile și a partenerilor sociali la procesul de elaborare a unei „noi strategii pentru insule”, precum și de un sistem antreprenorial consolidat prin acțiuni menite să sprijine competitivitatea IMM-urilor.

4.9.1.

De aceea, actorii economici publici și privați, partenerii sociali și diversele componente ale societății civile organizate trebuie să dispună de know-how privind politicile, programele și oportunitățile de finanțare UE, prin programe de formare ad hoc, sprijin organizatoric și asistență tehnică.

4.10.

CESE subliniază capacitatea digitală ca mijloc important de contrabalansare a deficiențelor de conectivitate ale insulelor europene. Sunt necesare mai multe investiții pentru ca infrastructura și tehnologiile informaționale și de comunicații să poată asigura un nivel suficient de disponibilitate a serviciilor publice, pentru a răspunde nevoilor tuturor celor care locuiesc în teritorii insulare.

5.1.

CESE consideră că ar trebui reevaluate criteriile folosite de Eurostat pentru a defini conceptul de „insule”, verificând caracterul adecvat al acestora.

5.2.

CESE salută faptul că în cadrul strategic comun 2014-2020 (13) se solicita statelor membre să țină seama de caracteristicile geografice sau demografice și să ia măsuri pentru a răspunde provocărilor teritoriale specifice fiecărei regiuni spre a permite valorificarea potențialului lor specific de dezvoltare, ajutându-le în același timp să realizeze o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii în modul cel mai eficient. Este nevoie de un efort mai susținut în această direcție, pentru a se obține rezultate mai tangibile.

5.3.

Principala provocare pentru a sprijini competitivitatea și coeziunea insulelor europene este creșterea nivelului de atractivitate al acestora. Potrivit concluziilor studiului „Euroislands” (14), la planificarea proceselor de dezvoltare trebuie luați în considerare doi factori principali, în vederea asigurării unei creșteri economice inteligente, durabile și favorabile incluziunii a insulelor europene: atractivitatea pentru locuit și atractivitatea pentru afaceri.

5.4.

Având în vedere rezoluția Parlamentului European intitulată „Situația specifică a insulelor” și rezoluțiile CRMP, CESE identifică calea de urmat pentru a spori atractivitatea, după cum urmează:

5.5.

CESE sprijină apelul CoR de a acorda un sprijin mai intens și mai bine orientat prin politica de coeziune și prin alte politici UE pentru revitalizarea orașelor și a zonelor portuare, inclusiv pe insule, cu valorificarea oportunităților oferite de Agenda teritorială, Agenda urbană, Carta de la Leipzig și Pactul de la Amsterdam (15).

5.6.

Cea mai mare parte a finanțării din politica de coeziune vizează regiunile mai puțin dezvoltate. Clasificarea regiunilor în politica de coeziune se bazează în mare parte pe PIB-ul regional, care nu este un indicator optim din mai multe motive.

5.6.1.

Având în vedere concluziile CESE privind „Evaluarea la jumătatea perioadei a Strategiei Europa 2020”, ar trebui explorați indicatori suplimentari care să vină în completarea PIB-ului în metodologia de alocare a fondurilor structurale. Acest scenariu ar trebui să ducă la creșterea finanțării pentru teritoriile insulare. CESE solicită Comisiei să elaboreze alți indicatori, complementari PIB-ului, care să ia în considerare vulnerabilitatea economică, socială și ecologică a insulelor.

5.6.2.

Pornind de la abordarea „dincolo de PIB”, insulele europene ar putea fi clasificate drept „teritorii mai slab dezvoltate”. În acest caz, insulele europene ar putea folosi fondurile de coeziune pentru a elabora și pune în practică infrastructuri strategice, iar cuantumul ajutorului primit de întreprinderi pentru competitivitate și pentru coeziunea acestor zone ar putea fi, de asemenea, mărit și ajustat în funcție de nivelul lor de atractivitate.

5.6.3.

Comisia ar trebui să examineze valoarea adăugată a unui program de acțiuni inovatoare pentru insule, vizându-se identificarea și testarea unor soluții inovatoare pentru dezvoltarea durabilă a insulelor în perioada post-2020.

5.6.4.

Ținând seama de caracteristicile geomorfologice și economice ale anumitor insule europene (zone de coastă, zone interioare și montane), este posibilă aplicarea unei abordări inovatoare de stimulare a complementarității dintre fondurile ESI și sinergiile dintre strategii, pentru sprijinirea atât a „creșterii albastre” cât și a „dezvoltării rurale”.