—

sunt de acord că adoptarea deciziei de acordare a unei asistențe macrofinanciare suplimentare Georgiei ar trebui examinată în contextul mai larg al necesității unui cadru care să asigure decizii judicioase și efective cu privire la acordarea de asistență macrofinanciară țărilor terțe;

—

sunt de acord că adoptarea de decizii cu privire la operațiuni de asistență macrofinanciară ar trebui să se bazeze pe considerațiile și pe principiile enunțate mai jos, referitoare la acordarea de asistență macrofinanciară din partea Uniunii țărilor terțe și teritoriilor eligibile, fără a aduce atingere dreptului de inițiativă legislativă sau formei juridice pe care o va avea viitorul instrument care va formaliza aceste considerații și principii;

—

se angajează să reflecte pe deplin aceste considerații și principii în cadrul viitoarelor decizii individuale de acordare a asistenței macrofinanciare din partea Uniunii.

(1)

Uniunea este un furnizor important de asistență economică, financiară și tehnică pentru țările terțe. Asistența macrofinanciară din partea Uniunii (denumită în continuare „asistență macrofinanciară”) s-a dovedit a fi un instrument eficient pentru stabilizarea economică și un stimulent pentru reformele structurale în țările și teritoriile care beneficiază de o astfel de asistență („beneficiari”). În conformitate cu politica sa generală față de țările candidate, potențial candidate și vecine, Uniunea ar trebui să fie în măsură să furnizeze asistență macrofinanciară țărilor respective cu scopul de a dezvolta o zonă comună de stabilitate, securitate și prosperitate.

(2)

Asistența macrofinanciară ar trebui să se bazeze pe deciziile ad-hoc luate de la caz la caz, per țară, de Parlamentul European și de Consiliu. Aceste principii au ca scop consolidarea atât a eficienței și a eficacității procesului decizional care conduce la astfel de decizii și la punerea în aplicare a acestora, cât și a aplicării de către beneficiar a condițiilor prealabile de ordin politic în vederea acordării de asistență macrofinanciară, precum și îmbunătățirea transparenței și a controlului democratic al respectivei asistențe.

(3)

În rezoluția sa din 3 iunie 2003 privind punerea în aplicare a asistenței macrofinanciare acordate țărilor terțe, Parlamentul European solicita un regulament-cadru pentru asistență macrofinanciară cu scopul de a accelera procesul decizional și de a așeza acest instrument financiar pe o bază oficială și transparentă.

(4)

În concluziile sale din 8 octombrie 2002, Consiliul a stabilit criteriile (așa-numitele criterii de la Genval) de orientare a operațiunilor de asistență macrofinanciară. Este indicată actualizarea și clarificarea acestor criterii, printre altele în ceea ce privește criteriile de stabilire a formei adecvate de asistență (împrumut, grant sau o combinație a acestora).

(5)

Aceste principii ar trebui să permită Uniunii să poată pune la dispoziție asistența macrofinanciară cât mai repede, în special atunci când circumstanțele necesită acțiuni imediate, și să crească claritatea și transparența criteriilor pentru punerea în aplicare a asistenței macrofinanciare.

(6)

Comisia ar trebui să se asigure că asistența macrofinanciară este compatibilă cu principiile, obiectivele și măsurile esențiale adoptate în diferite domenii de acțiune externă și cu alte politici relevante ale Uniunii.

(7)

Asistența macrofinanciară ar trebui să sprijine politica externă a Uniunii. Serviciile Comisiei și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) ar trebui să lucreze în strânsă colaborare pe parcursul operațiunii de asistență macrofinanciară pentru a coordona și a asigura coerența acțiunilor de politică externă ale Uniunii.

(8)

Asistența macrofinanciară ar trebui să susțină angajamentul beneficiarilor față de valorile comune cu Uniunea, inclusiv democrația, statul de drept, buna guvernanță, respectul pentru drepturile omului, dezvoltarea durabilă și reducerea sărăciei, și faţă de alte principii privind schimburile comerciale libere, echitabile și bazate pe norme.

(9)

O condiție prealabilă pentru acordarea de asistență macrofinanciară ar trebui să fie ca țara eligibilă să respecte mecanismele democratice reale, inclusiv sistemele parlamentare pluripartite și statul de drept, și să garanteze respectul drepturilor omului. Respectivele condiții prealabile ar trebui monitorizate periodic de către Comisie.

(10)

Obiectivele specifice ale deciziilor individuale de asistență macrofinanciară ar trebui să includă consolidarea eficienței, a transparenței și a responsabilității în ceea ce privește gestionarea finanțelor publice la beneficiari. Realizarea acestor obiective ar trebui monitorizată periodic de către Comisie.

(11)

Asistența macrofinanciară ar trebui să aibă drept scop restabilirea unei situații de finanțare externă durabilă pentru țările terțe și teritoriile care se confruntă cu un deficit de monedă străină și cu dificultăți financiare externe aferente. Asistența macrofinanciară nu ar trebui nici să constituie un sprijin financiar regulat, nici să aibă drept scop principal sprijinirea dezvoltării economice și sociale a beneficiarilor.

(12)

Asistența macrofinanciară ar trebui să fie complementară cu resursele furnizate de Fondul Monetar Internațional (FMI) și alte instituții financiare multilaterale și ar trebui să existe o repartizare echitabilă a obligațiilor între Uniune și alți finanțatori. Asistența macrofinanciară ar trebui să asigure valoarea adăugată a implicării Uniunii.

(13)

Pentru a se asigura că interesele financiare ale Uniunii în legătură cu asistența macrofinanciară sunt protejate în mod eficient, beneficiarii ar trebui să adopte măsuri corespunzătoare privind prevenirea și lupta împotriva fraudei, a corupției și a oricăror alte abateri legate de această asistență, și ar trebui să se prevadă verificări de către Comisie și audituri de către Curtea de Conturi.

(14)

Alegerea procedurii pentru adoptarea de memorandumuri de înțelegere ar trebui să fie decisă în conformitate cu criteriile prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 182/2011. În acest context, ar trebui ca regulă generală, să se aplice procedura de consultare, dar ținând seama de impactul ce poate fi important al operațiunilor ce depășesc plafonul stabilit în partea B, în cazul acestora se cuvine să se utilizeze procedura de examinare.

(a)

Asistența macrofinanciară ar trebui să fie un instrument financiar excepțional, necondiționat și nedesemnat, de sprijinire a redresării balanței de plăți, acordat țărilor terțe și teritoriilor eligibile. Ea ar trebui să urmărească restabilirea unei situații de finanțare externă durabile pentru țările și teritoriile eligibile care se confruntă cu dificultăți financiare externe și ar trebui să stea la baza punerii în aplicare a unui program de politică care să conțină măsuri solide de ajustare și reformă structurală menite să îmbunătățească poziția balanței de plăți, în special pe perioada programului, și să consolideze punerea în aplicare a acordurilor și programelor relevante cu ajutorul Uniunii.

(b)

Asistența macrofinanciară a Uniunii ar trebui să fie condiționată de existența unui deficit de finanțare externă rezidual semnificativ, identificat de către Comisie în cooperare cu instituțiile financiare multilaterale, care să depășească resursele furnizate de FMI și de alte instituții multilaterale, în ciuda punerii în aplicare de către țara relevantă sau de către teritoriul relevant a unor programe solide de stabilizare și reformă economică.

(c)

Asistența macrofinanciară ar trebui să aibă un caracter de scurtă durată și ar trebui să fie întreruptă în momentul în care situația financiară externă a fost readusă într-un stadiu de sustenabilitate.

—

țări candidate și potențial candidate,

—

țări și teritorii reglementate de politica europeană de vecinătate,

—

în cazuri excepționale și justificate corespunzător, alte țări terțe care joacă un rol hotărâtor pentru stabilitatea regională, au o importanță strategică pentru Uniune și au legături politice, economice sau geografice strânse cu Uniunea.

(a)

Asistența macrofinanciară ar trebui, în general, să ia forma unui împrumut. Cu toate acestea, în cazuri excepționale, asistența se poate acorda și sub formă de grant sau sub forma unei combinații între împrumut și grant. Atunci când se determină forma corespunzătoare a unui posibil element de grant, Comisia ar trebui să ia în considerare, la pregătirea propunerii, atât nivelul de dezvoltare economică al beneficiarului, măsurat în funcție de venitul și de rata sărăciei pe cap de locuitor, cât și capacitatea de rambursare a respectivului beneficiar, stabilită pe baza unei analize de sustenabilitate a datoriei, asigurându-se în același timp că principiul de repartizare echitabilă a obligațiilor între Uniune și alți finanțatori este respectat. În acest scop, Comisia ar trebui, de asemenea, să ia în considerare și măsura în care instituțiile financiare internaționale și alți finanțatori aplică condiții preferențiale țării în cauză.

(b)

Atunci când asistența macrofinanciară ia forma unui împrumut, Comisia ar trebui să aibă dreptul să împrumute, în numele Uniunii, fondurile necesare de pe piețele de capital sau de la instituțiile financiare și să împrumute fondurile respective beneficiarului.

(c)

Operațiunile de luare și acordare de împrumut ar trebui să fie efectuate în euro, pe baza aceleiași date a valorii și nu ar trebui să implice pentru Uniune nici transformarea scadențelor, nici vreun risc legat de schimb sau de rata dobânzii.

(d)

Toate costurile suportate de Uniune în legătură cu operațiunile de luare sau acordare de împrumut ar trebui să fie plătite de către beneficiar.

(e)

La solicitarea beneficiarului și atunci când circumstanțele permit îmbunătățirea ratei dobânzii împrumutului, Comisia poate decide să refinanțeze toate sau doar o parte din împrumuturile sale inițiale, sau să restructureze condițiile financiare corespunzătoare. Operațiunile de refinanțare și restructurare ar trebui să fie efectuate în conformitate cu condițiile stabilite la punctul 3 litera (d) și nu ar trebui să aibă ca efect prelungirea scadenței medii a împrumutului vizat sau mărirea sumei capitalului restant la data refinanțării ori a restructurării.

(a)

Sumele de asistență macrofinanciară acordate sunt formă de granturi ar trebui să fie compatibile cu creditele bugetare prevăzute în cadrul financiar multianual.

(b)

Sumele de asistență macrofinanciară acordate sub formă de împrumuturi ar trebui să fie provizionate în conformitate cu Regulamentul de constituire a Fondului de garantare pentru acțiuni externe . Sumele provizioanelor ar trebui să fie compatibile cu creditele bugetare prevăzute în cadrul financiar multianual.

(c)

Creditele anuale ar trebui să fie autorizate de autoritatea bugetară în limitele cadrului financiar multianual.

(a)

Stabilirea valorii asistenței macrofinanciare ar trebui să se bazeze pe necesitățile de finanțare externă reziduală ale țării eligibile sau ale teritoriului eligibil și ar trebui să ia în considerare capacitatea acesteia/acestuia de autofinanțare, şi în special rezervele internaționale puse la dispoziția sa. Aceste necesități de finanțare ar trebui să fie stabilite de către Comisie, în cooperare cu instituțiile financiare internaționale, pe baza unei evaluări cantitative complete și a unor documente justificative transparente. În special, Comisia ar trebui să analizeze ultimele previziuni produse de FMI referitoare la balanța de plăți a țării sau a teritoriului în cauză și să ia în considerare contribuțiile financiare preconizate din partea finanțatorilor multilaterali, precum și aplicarea anterioară a celorlalte instrumente de finanțare externă ale Uniunii în țara sau teritoriul eligibil respectiv.

(b)

Documentația Comisiei ar trebui să conțină informații cu privire la nivelul rezervelor valutare prevăzute în absența asistenței macrofinanciare față de nivelurile considerate drept adecvate, măsurate prin indicatori relevanți precum raportul rezerve/datoriile externe pe termen scurt și raportul rezerve/importurile țării beneficiare.

(c)

De asemenea, pentru stabilirea valorii asistenței macrofinanciare acordate ar trebui să se ia în considerare necesitatea de asigurare a repartizării echitabile a obligațiilor între Uniune și ceilalți finanțatori și valoarea adăugată a întregii implicări din partea Uniunii.

(d)

Atunci când necesitățile financiare ale beneficiarului scad în mod fundamental pe parcursul perioadei de plată a asistenței macrofinanciare comparativ cu previziunile inițiale, Comisia ar trebui, în conformitate cu procedura de consultare pentru o asistență egală cu sau sub 90 de milioane EUR, și în conformitate cu procedura de examinare pentru o asistență peste 90 de milioane EUR, să reducă valoarea asistenţei respective, să suspende sau să o anuleze.

(a)

O condiție prealabilă pentru acordarea de asistență macrofinanciară ar trebui să fie ca țara sau teritoriul eligibil să respecte mecanismele democratice reale, inclusiv sistemele parlamentare pluripartite și statul de drept și să garanteze respectarea drepturilor omului. Comisia ar trebui să furnizeze o evaluare disponibilă public (1) referitoare la îndeplinirea acestei condiții prealabile și să o monitorizeze pe perioada ciclului de viață a asistenței macrofinanciare. Prezenta literă ar trebui să fie aplicată în conformitate cu Decizia de organizare și funcționare a Serviciului European de Acțiune Externă.

(b)

Asistența macrofinanciară ar trebui să fie condiționată de existența unui mecanism de creditare fără caracter prudențial între țara eligibilă sau teritoriul eligibil și FMI, care îndeplinește următoarele condiții:

(c)

Plata asistenței ar trebui să fie condiționată de rezultatele satisfăcătoare continue ale unui program de politică susținut de FMI și de respectarea condițiilor prealabile menționate la litera (a) de la prezentul punct. Ea ar trebui să fie condiționată, de asemenea, de punerea în aplicare, într-un interval specific, a unei serii de măsuri de politică economică definite în mod clar și care se axează pe reformele structurale și pe finanțele publice solide care urmează să fie convenite între Comisie și beneficiar și să fie stabilite printr-un memorandum de înțelegere.

(d)

În vederea protejării intereselor financiare ale Uniunii și a consolidării guvernanței beneficiarilor, memorandumul de înțelegere ar trebui să includă măsuri menite să consolideze eficiența, transparența și responsabilitatea sistemelor de gestionare a finanțelor publice.

(e)

Progresul înregistrat în deschiderea reciprocă a piețelor, dezvoltarea schimburilor comerciale echitabile și bazate pe norme, precum și alte priorități în contextul politicii externe a Uniunii ar trebui, de asemenea, luate în considerare în mod corespunzător în momentul elaborării măsurilor de politică.

(f)

Măsurile de politică ar trebui să fie compatibile cu acordurile de parteneriat, acordurile de cooperare sau acordurile de asociere existente, încheiate între Uniune și beneficiar, și cu programele de ajustare macroeconomică și de reformă structurală puse în aplicare de beneficiar cu sprijinul FMI.

(a)

O țară sau un teritoriu care dorește să obțină asistență macrofinanciară ar trebui să solicite acest lucru în scris Comisiei. Comisia ar trebui să verifice dacă condițiile menționate la punctele 1, 2, 4 și 6 sunt respectate și, acolo unde este cazul, ar putea să prezinte o propunere de decizie Parlamentului European și Consiliului.

(b)

Decizia de acordare a unui împrumut ar trebui să specifice suma în cauză, scadența medie maximă și numărul maxim de tranșe ale asistenței macrofinanciare. Dacă decizia include un element de grant, aceasta ar trebui, de asemenea, să specifice suma în cauză și numărul maxim de tranșe. Decizia de acordare a unui grant ar trebui să fie însoțită de o justificare a grantului (sau a elementului de grant) prevăzut de asistență. În ambele cazuri, ar trebui definită perioada în cursul căreia este disponibilă asistența macrofinanciară. De regulă, respectiva perioadă nu ar trebui să depășească trei ani. În momentul prezentării propunerii pentru o nouă decizie de acordare a asistenței macrofinanciare, Comisia ar trebui să furnizeze informațiile menționate la punctul 12 litera (c).

(c)

În urma adoptării deciziei de acordare a asistenței macrofinanciare, Comisia, acționând în conformitate cu procedura de consultare pentru o asistență egală cu sau sub 90 de milioane EUR, și în conformitate cu procedura de examinare pentru o asistență peste 90 de milioane EUR, ar trebui să convină cu beneficiarul în cadrul memorandumului de înțelegere asupra măsurilor de politică menționate la punctul 6 literele (c), (d), (e) și (f).

(d)

În urma adoptării deciziei de acordare a asistenței macrofinanciare, Comisia ar trebui să convină cu beneficiarul asupra termenilor financiari detaliați ai asistenței . Respectivii termeni financiari ar trebui să fie prevăzuți într-un acord de împrumut sau de grant.

(e)

Comisia ar trebui să informeze Parlamentul European și Consiliul în legătură cu evoluțiile asistenței per țară, inclusiv în legătură cu perioada de plată a acesteia, și să pună la dispoziția instituţiilor respective documentele relevante în timp util.

(a)

Comisia ar trebui să pună în aplicare asistența macrofinanciară în conformitate cu normele financiare ale Uniunii.

(b)

Punerea în aplicare a asistenței macrofinanciare ar trebui să facă obiectul unei gestiuni centralizate directe.

(c)

Angajamentele bugetare ar trebui să fie efectuate pe baza deciziilor luate de Comisie în conformitate cu prezentul punct. În cazul unei asistențe macrofinanciare a cărei punere în aplicare acoperă mai multe exerciții financiare, angajamentele bugetare pentru respectiva asistență pot fi împărțite în tranșe anuale.

(a)

Asistența macrofinanciară ar trebui să fie plătită băncii centrale a beneficiarului.

(b)

Asistența macrofinanciară ar trebui să fie plătită în tranșe succesive, sub rezerva îndeplinirii condiției prealabile menționate la punctul 6 litera (a) și a condițiilor menționate la punctul 6 literele (b) și (c).

(c)

Comisia ar trebui să verifice, la intervale regulate, dacă condițiile prevăzute la punctul 6 literele (b) și (c) continuă să fie îndeplinite.

(d)

În cazul în care condiția prealabilă menționată la punctul 6 litera (a) și condițiile menționate la punctul 6 literele (b) și (c) nu sunt îndeplinite, Comisia ar trebui să suspende sau să anuleze temporar plata asistenței macrofinanciare. În astfel de cazuri, Comisia ar trebui să informeze Parlamentul European și Consiliul cu privire la motivele suspendării sau anulării.

(a)

Acordurile convenite în cadrul unei decizii per țară ar trebui să conțină dispoziții care să asigure faptul că beneficiarii verifică în mod periodic dacă finanțarea acordată din bugetul Uniunii a fost utilizată în mod corespunzător, adoptă măsurile corespunzătoare de prevenire a neregulilor și a fraudei și, după caz, întreprind acțiuni juridice pentru recuperarea fondurilor furnizate în cadrul deciziei per țară care au fost deturnate.

(b)

Acordurile convenite în cadrul unei decizii per țară ar trebui să conțină dispoziții care asigură protecția intereselor financiare ale Uniunii, în special în ceea ce privește frauda, corupția și alte abateri, în conformitate cu dreptul relevant al Uniunii.

(c)

Memorandumul de înțelegere prevăzut la punctul 6 litera (c) ar trebui să acorde în mod expres Comisiei și Curții de Conturi competența de a efectua audituri atât în timpul, cât și după perioada de disponibilitate a asistenței macrofinanciare, inclusiv de a verifica documentele și de a efectua inspecții la fața locului, cum ar fi evaluările operaționale. Memorandumul ar trebui să acorde în mod expres Comisiei sau reprezentanților acesteia competența de a efectua verificări la fața locului și inspecții.

(d)

Pe parcursul perioadei de punere în aplicare a asistenței macrofinanciare, Comisia ar trebui să monitorizeze, prin intermediul evaluărilor operaționale, soliditatea aranjamentelor financiare ale beneficiarului, procedurile administrative şi mecanismele interne și externe de control relevante pentru respectiva asistență.

(e)

Acordurile convenite în cadrul unei decizii per țară ar trebui să conțină dispoziții care să asigure că Uniunea are dreptul la rambursarea integrală a grantului și/sau rambursarea anticipată a împrumutului atunci când s-a stabilit că, în ceea ce privește gestionarea asistenței macrofinanciare, beneficiarul s-a angajat într-un act de fraudă sau corupție sau într-o altă activitate ilegală care prejudiciază interesele financiare ale Uniunii.

(a)

Comisia ar trebui să examineze progresul înregistrat cu privire la punerea în aplicare a asistenței macrofinanciare și ar trebui să înainteze Parlamentului European și Consiliului un raport anual în acest sens până la data de 30 iunie a fiecărui an.

(b)

Raportul anual ar trebui să evalueze situația economică și perspectivele economice ale beneficiarilor, precum și progresul înregistrat cu privire la punerea în aplicare a măsurilor de politică prevăzute la punctul 6 litera (c).

(c)

Acesta ar trebui să furnizeze, de asemenea, informații actualizate cu privire la resursele bugetare disponibile sub formă de granturi și împrumuturi, luând în considerare și operațiunile preconizate.

(a)

Comisia ar trebui să trimită rapoartele de evaluare ex-post Parlamentului European și Consiliului, evaluând rezultatele și eficiența operațiunilor de asistență macrofinanciară încheiate recent și măsura în care acestea au contribuit la obiectivele asistenței.

(b)

Comisia ar trebui să evalueze, în mod regulat și cel puțin o dată la patru ani, acordarea de asistență macrofinanciară, furnizând Parlamentului European și Consiliului o prezentare detaliată a asistenței macrofinanciare. Scopul unor astfel de evaluări ar trebui să fie acela de a stabili dacă obiectivele asistenței macrofinanciare au fost atinse, şi dacă condițiile asistenței macrofinanciare, inclusiv plafonul prevăzut la punctul 7 litera (c), continuă să fie îndeplinite, precum și de a permite Comisiei să adreseze recomandări în vederea îmbunătățirii viitoarelor operațiuni. În evaluarea sa, Comisia ar trebui, de asemenea, să analizeze cooperarea cu instituțiile financiare multilaterale sau cu cele europene în momentul acordării de asistență macrofinanciară.