26.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 75/34

—

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 54 al acestuia,

—

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și, în special, articolul 3 alineatul (3) al acestuia,

—

având în vedere Rezoluția sa din 19 februarie 2009 referitoare la economia socială (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2012 referitoare la statutul societății cooperative europene în legătură cu participarea lucrătorilor (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2013 conținând recomandări adresate Comisiei privind informarea și consultarea lucrătorilor, anticiparea și gestionarea restructurării (3),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1435/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind statutul societății cooperative europene (SCE) (4),

—

având în vedere Recomandarea 94/1069/CE a Comisiei din 7 decembrie 1994 privind transferul întreprinderilor mici și mijlocii (5),

—

având în vedere comunicarea Comisiei privind transferul întreprinderilor mici și mijlocii (6),

—

având în vedere comunicarea Comisiei privind promovarea societăților cooperative în Europa (COM(2004)0018),

—

având în vedere comunicarea Comisiei privind inițiativa pentru antreprenoriatul social (COM(2011)0682),

—

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European privind cooperativele și restructurarea (7),

—

având în vedere Recomandarea OIM nr. 193 privind promovarea cooperativelor, care a fost aprobată de guvernele tuturor celor 27 de state membre actuale, adresată Rezoluției Adunării generale a ONU din 2001 „Cooperativele în cadrul dezvoltării umane”, precum și faptul că Organizația Națiunilor Unite a proclamat anul 2012 ca fiind Anul internațional al cooperativelor,

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A7-0222/2013),

1.

subliniază faptul că cooperativele, împreună cu alte întreprinderi din sectorul economiei sociale, joacă un rol esențial în economia europeană, în special în timp de criză, combinând profitabilitatea cu solidaritatea, creând locuri de muncă de înaltă calitate, consolidând coeziunea socială, economică și regională și generând capital social; recunoaște, de asemenea, că întreprinderile din sectorul economiei sociale ar trebuie să beneficieze de un cadru legislativ mai clar și mai coerent, luând în considerare marea diversitate în rândul instituțiilor din sectorul economiei sociale și caracteristicile lor specifice;

2.

observă că, în UE, cooperativele devin din ce în ce mai importante, iar între acestea există aproximativ 160 000 de întreprinderi cooperative deținute de 123 de milioane de membri și care asigură locuri de muncă pentru 5,4 milioane persoane – inclusiv aproximativ 50 000 de întreprinderi cooperative din industrie și din sectorul serviciilor care asigură locuri de muncă pentru 1,4 milioane persoane – iar cooperativele contribuie, în medie, la aproximativ 5 % din PIB-ul fiecărui stat membru; observă că, în ultimii ani, câteva sute de întreprinderi cooperative din industrie și din sectorul serviciilor au fost înființate ca urmare a restructurării întreprinderilor aflate în criză sau fără succesori, salvând și restructurând, astfel, activități și locuri de muncă din economia locală; observă că grupurile cooperative din industrie și din sectorul serviciilor au avut un impact esențial asupra dezvoltării regionale în unele dintre cele mai industrializate regiuni din UE; observă că cooperativele „sociale”, specializate în integrarea pe piața muncii, asigură locuri de muncă pentru 30 000 de persoane cu handicap și defavorizate în sectorul industrial și al serviciilor; subliniază că cooperativele au devenit un model pentru lucrătorii independenți și profesiunile liberale și că acest model a luat o mare amploare în noile sectoare, precum cel al serviciilor sociale și de sănătate, serviciilor digitale și de sprijinire a întreprinderilor și al serviciilor de interes general, furnizate anterior de sectorul public (de exemplu, serviciile în materie de mediu și de gestionare a spațiilor naturale, educația și cultura, precum și producția de energie din surse regenerabile); observă că, prin urmare, cooperativele joacă un rol foarte important în dezvoltarea durabilă a UE pe plan economic, social și în materie de ocupare a forței de muncă, pe lângă rolul de promovare a inovării sociale, temă de mare importanță atât în cadrul Strategiei Europa 2020, cât și în cadrul programului Orizont 2020 și contribuie la realizarea obiectivului de dezvoltare economică și socială durabilă a regiunilor și comunităților locale;

3.

reamintește că modelul de întreprindere cooperativă contribuie la o adevărată pluralitate economică, este un element indispensabil al „economiei sociale de piață” și respectă în totalitate valorile ratatului UE și obiectivele Strategiei Europa 2020;

4.

subliniază că numeroase cooperative au demonstrat a fi chiar mai rezistente pe timp de criză decât multe dintre întreprinderile convenționale, atât în ceea ce privește rata de ocupare a forței de muncă cât și a încetării activității întreprinderilor; observă că, în ciuda crizei, au fost create cooperative în sectoare noi și inovatoare și că există dovezi considerabile cu privire la această rezistență, în special în ceea ce privește băncile cooperatiste și cooperativele din industrie și din sectorul serviciilor (cooperativele de lucrători, cooperativele sociale și cooperativele formate de IMM-uri); subliniază că, în calitate de model, dezvoltarea cooperativelor a dovedit că acestea sunt capabile să răspundă unor noi nevoi și să stimuleze crearea de locuri de muncă mai bine decât alte modele datorită importantei capacități a cooperativelor de a se adapta la schimbare, de a-și păstra activitatea, în caz de risc, continuând să-și îndeplinească misiunea; accentuează, în plus, rolul strategic al cooperativelor formate din IMM-uri, care pot furniza soluții colective la probleme comune și permit dezvoltarea economiilor de scară; observă, de asemenea, importanța tot mai mare a „cooperativelor comunitare” care permit, în special în zonele îndepărtate și dezavantajate, participarea directă a cetățenilor pentru a răspunde diverselor nevoi, cum ar fi, de exemplu, serviciile sociale și de sănătate, serviciile școlare, serviciile comerciale, comunicațiile etc.;

5.

consideră că, în perioade de recesiune, cooperativele pot promova în mod eficace antreprenoriatul la scară microeconomică, întrucât acestea permit micilor antreprenori, deseori grupuri de cetățeni, să își asume responsabilități antreprenoriale; sprijină, în această privință, dezvoltarea unor cooperative în sectorul social și cel al protecției sociale pentru a asigura grupurilor vulnerabile o mai mare participare socială;

6.

susține că, datorită caracterului descentralizat, modelul cooperatist contribuie în mod semnificativ la punerea în aplicare a priorităților pentru anul 2020 stabilite în Directiva privind energia din surse regenerabile (2009/28/CE), precum și la tranziția de la energia fosilă la energia din surse regenerabile; subliniază, în acest sens, faptul că mai mult de 1 000 cooperative în domeniul energiei din surse regenerabile au fost create de cetățeni; consideră că cooperativele din domeniul energiei din surse regenerabile permit cetățenilor să devină membri ai cooperativelor implicate în proiecte locale și încurajează investiția în proiectele din domeniul energiei din surse regenerabile, care, la rândul lor, favorizează acceptarea socială a noilor instalații de energie din surse regenerabile; consideră că participarea cetățenilor la producerea de energie poate spori atât sensibilizarea acestora față de importanța unui consum durabil și eficient al energiei, precum și controlul lor asupra prețului energiei; solicită Comisiei să acorde o atenție specială rolului pe care îl pot avea cooperativele în domeniul energiei în sporirea utilizării surselor de energie din surse regenerabile și îmbunătățirea eficienței energetice;

7.

afirmă că această rezistență importantă este în mare parte datorată modelului de guvernanță cooperatist, bazat pe proprietatea comună, controlul și participarea economică democratice, organizarea și gestionarea de către membrii asociați și angajamentul față de comunitate; accentuează faptul că rezistența cooperativelor se datorează, de asemenea, metodei lor caracteristice de acumulare de capital, care este mai puțin dependentă de evoluția piețelor financiare și depinde atât de alocarea surplusului către fonduri de rezervă, dacă este posibil parțial indivizibile (în special sub formă de active care consolidează mișcarea cooperatistă în general, în urma achitării eventualelor creanțe restante în cazurile de lichidare), cât și de punerea în aplicare a obiectivelor întreprinderii, având obiective sociale și economice echilibrate și de îmbunătățire a funcționării și a activității lor; este de părere că acest model permite garantarea adoptării de către cooperative a unei abordări pe termen lung, de la o generație la alta, și le ancorează în economia locală, aducându-și aportul la dezvoltarea locală durabilă și garantând faptul că activitatea lor nu este delocalizată, chiar și atunci când operează la nivel internațional;

8.

constată că întreprinderile cooperative sunt în măsură să răspundă nevoilor existente precum și celor noi în mod eficace și eficient, în sectoare precum gestionarea resurselor culturale și a creativității, sustenabilitatea mediului privind noi stiluri de viață și metode de consum; subliniază că cooperativele au întreținut, totodată, valori precum protecția legalității: un exemplu este Italia, unde cooperativelor li se încredințează gestionarea bunurilor confiscate mafiei;

9.

consideră că cooperativele trebuie să fie pe deplin cuprinse în obiectivele urmărite de politica industrială a UE și în măsurile luate de UE, având în vedere, de asemenea, contribuția lor fundamentală la restructurările industriale, un capitol esențial în noua politică industrială europeană;

10.

observă, de asemenea, că, prin cooperare, cooperativele pot beneficia de economiile de scară și face schimb de experiență și de cele mai bune practici, precum și să regrupeze și să transfere resurse umane și financiare, dacă este cazul; susține că această flexibilitate inerentă permite cooperativelor să reziste chiar și în cele mai dificile vremuri;

11.

observă că există multe bune practici în diverse state membre care demonstrează rezultatele excelente obținute de întreprinderile cooperative în ceea ce privește creșterea, ocuparea forței de muncă, rata de supraviețuire și deschiderea unor noi întreprinderi cum ar fi, de exemplu, sistemul de plată unică („pago unico”) din Spania, legea Marcora în Italia, care permit finanțarea creării de noi cooperative prin intermediul ajutoarelor de șomaj și „cooperativele de activitate și de ocupare a forței de muncă” înființate în Franța, Elveția, și Belgia; atrage atenția, în plus, asupra grupurilor de cooperative individuale care se pot organiza în mod voluntar în grupuri mari antreprenoriale, cuprinzând sectoare precum industria, agricultura, distribuția, finanțele, cercetarea și dezvoltarea și învățământul superior; observă că societatea cooperativă, creată după modelul britanic al societății fiduciare, poate fi, de asemenea, un model eficient pentru buna guvernanță a organizațiilor sportive profesionale sau semiprofesionale, facilitând, în același timp, implicarea strânsă a principalelor părți interesate – suporterii – în gestionarea unui club (profesionist sau nu); invită Comisia să examineze în mod aprofundat astfel de bune practici și să evalueze oportunitatea de a le include în definirea politicilor europene în favoarea întreprinderilor;

12.

consideră fundamentală contribuția cooperativelor la economia UE și la stabilitatea locurilor de muncă, în special în contextul crizei;

13.

subliniază necesitatea de a dezvolta, printre altele, modelul de cooperativă de afaceri și de ocupare a forței de muncă (BEC), care permite întreprinderii să răspundă progresiv nevoilor antreprenorilor săi și care evoluează odată cu dezvoltarea activităților lor;

14.

menționează, totuși, că cooperativele nu sunt imune la eșec;

15.

observă că, în diverse state membre, există o diversitate de situații care reflectă diferențele juridice și conceptuale; solicită, prin urmare, Comisiei să examineze actele legislative existente, cu scopul de a căuta puncte comune și a armoniza elementele esențiale, conform principiului subsidiarității, în vederea eliminării obstacolelor din calea dezvoltării cooperativelor;

16.

subliniază că angajații își asumă un risc financiar important la înființarea unei cooperative sau atunci când proprietatea unei afaceri este transferată angajaților; observă că buna guvernanță, în special într-o cooperativă a lucrătorilor, depinde într-o mare măsură de sprijinul acordat gestionării de către angajați și de controlul la care aceasta este supusă;

17.

este de părere că această capacitate intrinsecă de rezistență ar trebui consolidată printr-o atenție corespunzătoare acordată cooperativelor în cadrul tuturor politicilor UE relevante concepute să contribuie la o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, prin intermediul unui model diferit de dezvoltare economică care respectă modelul social european, precum și prin eficientizarea legislației UE existente privind cooperativele; consideră că, în special, ar trebui menționat rolul important al cooperativelor în Planul de acțiune „Antreprenoriat 2020”; consideră că ar trebui luate măsurile necesare pentru a asigura condiții de concurență echitabile între cooperative și alte forme de întreprinderi, menținând, în același timp, obiectivele și metodele de lucru ale cooperativelor, precum și caracterul lor social;

18.

reamintește necesitatea ca Uniunea Europeană să recunoască și să trateze în mod egal, prin dispoziții legislative, diversele forme antreprenoriat, astfel încât să se asigure respectarea principiul libertății antreprenoriale, indiferent de statutul întreprinderii; regretă faptul că în Planul său de acțiune „Antreprenoriat 2020” Comisia Europeană nu pune accentul pe rolul întreprinderilor din cadrul economiei sociale, limitându-se la a aminti contribuția lor la crearea de locuri de muncă și la inovare socială și dificultățile pe care acestea le întâmpină în materie de finanțare în raport cu IMM-urile;

19.

solicită, prin urmare, Comisiei să consolideze serviciile sale prin crearea unei unități responsabile cu cooperativele și alte organizații socio-economice (precum societățile mutuale, fundațiile și asociațiile angajate în activități economice și financiare), cu scopul de a acorda o mai mare atenție măsurilor luate atât pentru asigurarea unui nivel adecvat de resurse cât și pentru supraveghere și elaborarea de politici privind organizațiile socio-economice; îndeamnă Comisia să acorde atenția cuvenită restructurării întreprinderilor din industrie și din sectorul serviciilor aflate în criză sau fără niciun succesor în cooperative, prin crearea unor servicii dedicate acestei sarcini;

20.

solicită Comisiei să asigure o flexibilitate mai mare în materie de norme privind achizițiile publice pentru întreprinderile conduse de angajați, de exemplu, prin includerea unei rezervări limitate în timp;

21.

invită, de asemenea, Comisia, să asigure coordonarea măsurilor luate în baza Inițiativei privind antreprenoriatul social și reducerea obstacolelor administrative dintre cele două inițiative;

22.

îndeamnă statele membre, în conformitate cu Recomandarea OIM nr. 193/2002, să revizuiască legislația lor aplicabilă cooperativelor în general și a tipurilor specifice de cooperative în special, cum ar fi cooperativele lucrătorilor, cooperativele sociale, cooperativele meșteșugărești și cooperativelor bancare, în vederea adoptării unei politici cuprinzătoare care să sprijine modelul de întreprindere cooperativă și a creării unui mediu de reglementare favorabil recunoașterii rolului cooperativelor și al organizațiilor lor de gestionare, precum și în vederea dezvoltării cooperativelor, în special în domeniile și sectoarele în care acest model s-a dovedit a avea o valoare adăugată socială, economică și de mediu; solicită statelor membre, în cooperare cu partenerii sociali și cu alte părți interesate la nivel regional și local, să identifice sectoarele strategice potrivite pentru proiecte cooperatiste; subliniază faptul că, pentru realizarea acestui lucru, ar trebui să se prevadă instituirea unor instrumente financiare adecvate și recunoașterea rolului cooperativelor în dialogul social național, precum și rolul băncilor de credit cooperativ care au acordat dintotdeauna o importanță deosebită finanțării durabile și responsabile din punct de vedere social și care sunt bine stabilite la nivel local; solicită să se țină cont de această recomandare în cadrul revizuirii Regulamentului privind statutul societății cooperative europene (SCE);

23.

subliniază importanța de a elabora măsuri de reglementare într-un cadru juridic solid și conform standardelor internaționale, cu scopul de a evita interpretările naționale divergente și riscurile apariției unor avantaje sau dezavantaje competitive la nivel regional, național sau macroregional;

24.

subliniază importanța asocierii cooperativelor la toate etapele viitoarelor inițiative și angajamente luate de Uniune referitoare la acestea;

25.

consideră că transferul unei întreprinderi către angajați prin crearea unei cooperative și a altor forme de proprietate a angajaților ar putea fi cea mai bună modalitate de a asigura continuitatea unei întreprinderi; subliniază că acest tip de transfer al întreprinderilor către angajați, în special în ceea ce privește cooperativele de lucrători și întreprinderile preluate de aceștia, ar trebui sprijinit printr-o linie bugetară specifică în cadrul bugetului UE, care să includă și instrumentele financiare; solicită de urgență crearea, cu participarea Băncii Europene de Investiții (BEI), a partenerilor sociali și a părților interesate din cadrul mișcării cooperatiste, a unui mecanism european conceput să promoveze crearea de cooperative și, în special, transferul de întreprinderi sub forma unei cooperative, inclusiv, de exemplu, prin intermediul instrumentului fondurilor mutuale;

26.

subliniază că practica achizițiilor întreprinderilor de către lucrători se răspândește tot mai mult în statele membre ca răspuns la criza economică; solicită, prin urmare, Comisiei să identifice instrumente financiare sau să le extindă pe cele existente pentru a încuraja această practică;

27.

subliniază rolul activ al cooperativelor sociale în restructurarea IMM-urilor, în special datorită întreprinderilor formate prin „sciziune socială” care favorizează integrarea lucrătorilor care pot fi considerați drept persoane dezavantajate și se află într-o situație profesională dificilă, consolidând, prin intermediul solidarității, o capacitate tot mai mare de a răspunde nevoilor sociale;

28.

observă că, deseori, problema întâlnită în transferul de întreprinderi către angajați nu este numai o chestiune de durată a procedurilor în cauză dar și, chiar mai important, de lipsă de cunoștințe cu privire acest model de întreprindere în rândul profesioniștilor interesați (de exemplu, avocați și contabili) și în cadrul sistemului juridic și educațional; subliniază că formarea și sensibilizarea tuturor actorilor care intervin în crearea sau transferul proprietății întreprinderilor ar contribui într-o mare măsură la promovarea acestei practici; prin urmare, recomandă ca întreprinderea sub formă de cooperativă să figureze permanent în programa relevantă a universităților și a școlilor de gestiune; consideră, în plus, că ar trebui, totodată, îmbunătățite cunoștințele cu privire la cooperative, iar transferurile de întreprinderi către angajați sub forma unei cooperative ar trebui sprijinite din punct de vedere financiar, inclusiv prin intermediul unei utilizări bine direcționate și inteligente a fondurilor structurale, în rândul sindicatelor și al organismelor însărcinate cu furnizarea de informații privind crearea sau transferul de întreprinderi; subliniază expertiza acumulată de federațiile de cooperative în anumite state membre în materie de creare și transfer de întreprinderi sub formă de cooperative și solicită Comisiei să instituie mecanisme pentru a facilita cooperarea și schimbul de bune practici și metode în domeniu între întreprinderi și să informeze Consiliul și Parlamentul în acest sens;

29.

îndeamnă statele membre să dezvolte un cadru care să faciliteze transferurile de întreprinderi către angajați, inclusiv mecanisme financiare destinate să ajute angajații să investească în întreprinderi aflate în criză sau fără un succesor și să prevadă drepturi preferențiale pentru angajați, cu scopul de a crea cele mai bune condiții pentru o ofertă de cumpărare a unei întreprinderi care se confruntă cu încetarea activității;

30.

consideră, de asemenea, că statele membre ar trebui să adopte politici care să faciliteze participarea angajaților la capitalul și la rezultatele întreprinderilor lor, prin mecanisme fiscale concrete în alte forme de întreprinderi din sectorul industrial și al serviciilor, asigurând protecția juridică necesară și rata de participare corespunzătoare la guvernanța, supravegherea, procesul decizional și responsabilitatea întreprinderii; amintește că aceste activități ar putea spori competitivitatea sectorului respectiv în ansamblu;

31.

subliniază aspectul pozitiv al mecanismelor tipice modelului cooperativ, precum indivizibilitatea rezervelor, și anume rezervele care nu pot fi distribuite între membri, nici măcar în caz de lichidare, dar care trebuie utilizate pentru dezvoltarea mișcării cooperatiste și dispozițiile juridice care permit părților terțe să furnizeze capitaluri de risc cooperativelor, cu sau fără drept de vot, cum ar fi fondurile mutuale și Cooperazione Finanza Impresa (CFI) în Italia, l'Institut de Développement de l'Economie Sociale (ESFIN-IDES) în Franța și structura de investiții a Mondragon Corporation în Spania;

32.

invită Comisia să promoveze politici și măsuri în favoarea menținerii locurilor de muncă existente și nu doar a creării de locuri de muncă noi în întreprinderi nou înființate; solicită Comisiei să creeze noi servicii în favoarea întreprinderilor nou înființate pentru a sprijini cooperativele ca tip de întreprindere prin inițiative de sensibilizare și formare;

33.

subliniază faptul că transformarea întreprinderilor aflate în criză în cooperative durabile din punct de vedere economic necesită un diagnostic precis și timpuriu; solicită autorităților de la toate nivelurile să coopereze cu partenerii sociali și cu mișcarea cooperatistă la realizarea acestor diagnostice timpurii și la evaluarea fezabilității și a rentabilității transformării întreprinderilor în cooperative; consideră că sindicatele și federațiile cooperatiste ar trebui să fie, de asemenea, asociate în cadrul acestui proces;

34.

solicită Comisiei să facă un studiu cuprinzător și comparativ al celor mai bune practici puse în aplicare în statele membre și în cadrul legislațiilor naționale care promovează transformarea întreprinderilor în cooperative, în special dispozițiile privind preluarea întreprinderilor, falimentul, mecanismele financiare, organismele de sprijin pentru întreprinderi și crearea unor grupări de cooperative; subliniază importanța implicării cooperativelor în acest studiu în vederea stabilirii priorităților; în acest scop, solicită Comisiei să analizeze posibilitatea creării unei baze de date care să colecteze sistematic exemple și informații privind restructurarea sub forma unor cooperative, pentru a permite schimbul de bune practici și o colectare coerentă a datelor;

35.

solicită Comisiei și statelor membre să faciliteze și să promoveze crearea grupurilor de cooperative și întreprinderi sociale cu scopul de a le ajuta să găsească resursele necesare pentru a ocupa un loc mai important în interiorul lanțului de producție și distribuție și pentru a sprijini economiile de scară necesare finanțării activităților de cercetare, dezvoltare și inovare;

36.

subliniază că întreprinderile cooperative din industrie și din sectorul serviciilor, în special IMM-urile, nu pot avea acces, din diverse motive, inclusiv din cauza naturii antreprenoriatului lor, la capitalul de risc și la credite pe piețele de capital; observă, de asemenea, că, în mod normal, cooperativele de lucrători din sectoarele cu capital intensiv nu sunt capabile să obțină un capital important de la membrii lor și că, prin urmare, trebuie elaborate instrumente financiare adecvate care să garanteze respectarea formelor lor de antreprenoriat;

37.

subliniază că accesul la credit pentru cooperative este deosebit de important, având în vedere particularitățile structurii lor; prin urmare, invită Comisia, Comitetul de la Basel și BEI să dezvolte și să utilizeze parametri calitativi pentru acordarea de credite și finanțări, în vederea diferențierii rolului cooperativelor, inclusiv a celor sociale, de celelalte tipuri de întreprinderi;

38.

consideră necesară o consolidare a capitalizării cooperativelor, utilizând mai bine resursele care pot fi puse la dispoziție de structura lor socială; invită Comisia să promoveze inițiative în sprijinul capitalizării, inclusiv avantaje fiscale, chiar limitate în timp, după înființarea sau operațiunea de preluare a întreprinderilor, fără că acestea să fie considerate ajutoare de stat;

39.

subliniază faptul că în unele state membre participanții externi pot furniza capital de risc cooperativelor, obținând doar drepturi de vot limitate sau fără a avea drepturi de vot, pentru ca proprietatea membrilor și structurile de control să fie respectate și că acest lucru a permis cooperativelor să își îmbunătățească dialogul cu alte instituții financiare; își exprimă acordul cu privire la aceste politici și încurajează toate statele membre să faciliteze accesul cooperativelor la credite;

40.

consideră că Comisia împreună cu BEI și Fondul european de investiții (FEI) ar trebui să garanteze accesul cooperativelor la mecanismele financiare la nivelul UE – inclusiv, după caz, la planul de acțiune pentru finanțarea IMM-urilor propus în Actul privind piața unică-și ar trebui să facă un efort deosebit, împreună cu sectorul bancar cooperatist, pentru a garanta acest lucru; subliniază că aceste acțiuni ar putea îmbunătăți funcționarea pieței unice;

41.

consideră că particularitățile specifice ale băncilor cooperatiste trebuie luate în considerare în cadrul reglementării piețelor financiare și în actele legislative de punere în aplicare;

42.

subliniază că programele și fondurile instituite în cadrul financiar multianual (2014-2020) ar trebui să fie instrumente importante pentru sprijinirea cooperativelor; susține că, la definirea programelor operaționale, ar trebui să se favorizeze crearea de noi cooperative, punând accentul pe acordarea unui sprijin pentru dezvoltarea durabilă și restructurarea responsabilă a întreprinderilor și să se ia măsuri privind în special transferurile de întreprinderi către lucrători și cooperativele sociale, măsuri în favoarea dezvoltării locale și a inovării sociale, tehnologice și productive, utilizând subvenții globale și alte instrumente financiare, inclusiv Fondul european de ajustare la globalizare;

43.

consideră că, în cadrul programării financiare naționale și la nivel de UE, trebuie acordată o atenție deosebită (sau trebuie rezervat un anumit procentaj) cooperativelor care urmăresc promovarea accesului la locuri de muncă pentru persoanele defavorizate, astfel cum sunt definite, de asemenea, în Regulamentul (CE) nr. 2204/2002, în vederea consolidării și dezvoltării unor niveluri mai avansate și mai bune de protecție socială;

44.

solicită Comisiei să susțină, în cadrul viitorului exercițiu financiar, un proiect-pilot pentru a sprijini transferurile de întreprinderi aflate în criză către lucrători, astfel încât aceștia să își poată continua activitatea, astfel creând noi cooperative care pot reînsufleți întreprinderile aflate în criză sau în faliment;

45.

invită Comisia să elaboreze măsuri de sprijin pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor în sectorul cooperativelor; invită, de asemenea, Comisia să încurajeze difuzarea în statele membre a modelului cooperativelor, ca instrument privilegiat pentru crearea de noi locuri de muncă;

46.

consideră, de asemenea, că statele membre ar trebui să ia măsuri pentru a înlesni accesul cooperativelor la întreaga gamă de servicii de sprijinire a întreprinderilor, deoarece acest lucru le va ajuta să contribuie în continuare la dezvoltarea durabilă a activităților lor; îndeamnă, în acest sens, statele membre să introducă măsuri care să faciliteze accesul cooperativelor la credit, în special în ceea ce privește cooperativele lucrătorilor, cooperativele sociale, cooperativele meșteșugărești și cooperativele formate din microîntreprinderi;

47.

consideră că statele membre ar trebui să adopte măsuri adecvate pentru eliminarea oricăror obstacole de natură legală, administrativă ori birocratică care împiedică sau limitează dezvoltarea cooperativelor;

48.

consideră că ar trebui înlesnit accesul la piață al micilor asociații cooperatiste de credit în întreaga Europă;

49.

consideră, în plus, că rețelele de colaborare între IMM-uri, precum cele care există deja în UE sub forma unei cooperative (cooperative ale artizanilor, cooperative ale IMM-urilor, cooperativele de activitate și de ocupare a forței de muncă etc.), ar trebui încurajate, deoarece aceste rețele consolidează în mod considerabil crearea și durabilitatea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici prin comercializarea comună, achiziții sau alte servicii și le permite să devină o sursă de inovare;

50.

consideră că, pentru a sprijini crearea de noi cooperative, ar trebui dezvoltate servicii pentru cooperativele nou înființate; consideră, mai mult, că inițiativele care promovează modelul de cooperativă în rândul noilor potențiali antreprenori (și anume în programa universitară) ar trebui încurajate atât la nivel național, cât și la nivel european;

51.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.