This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62015CN0338
Case C-338/15 P: Appeal brought on 7 July 2015 by Claire Staelen against the judgment of the General Court (Fourth Chamber) delivered on 29 April 2015 in Case T-217/11 Staelen v European Ombudsman
Cauza C-338/15 P: Recurs introdus la 7 iulie 2015 de Claire Staelen împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 29 aprilie 2015 în cauza T-217/11, Staelen/Ombudsmanul European
Cauza C-338/15 P: Recurs introdus la 7 iulie 2015 de Claire Staelen împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 29 aprilie 2015 în cauza T-217/11, Staelen/Ombudsmanul European
JO C 294, 7.9.2015, p. 43–44
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
|
7.9.2015 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 294/43 |
Recurs introdus la 7 iulie 2015 de Claire Staelen împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 29 aprilie 2015 în cauza T-217/11, Staelen/Ombudsmanul European
(Cauza C-338/15 P)
(2015/C 294/55)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Recurentă: Claire Staelen (reprezentant: V. Olona, avocat)
Cealaltă parte din procedură: Ombudsmanul European
Concluziile recurentei
|
— |
Anularea Hotărârii Tribunalului din 29 aprilie 2015, pronunțată în cauza T-217/11 (Staelen/Ombudsmanul European); |
|
— |
prin urmare, admiterea cererii recurentei privind repararea prejudiciului moral suferit ca urmare a acțiunilor întreprinse împotriva sa, până la concurența unei sume estimate de recurentă la 50 000 de euro; |
|
— |
pronunțarea unei hotărâri în conformitate cu concluziile formulate de recurentă în primă instanță, cu excepția cererii sale de reparare a prejudiciului material; |
|
— |
obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fața ambelor instanțe. |
Motivele și principalele argumente
Recurenta invocă șase motive în susținerea recursului, întemeiate în același timp pe erori de drept și pe denaturarea situației de fapt.
În primul rând, recurenta apreciază că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept, precum și o denaturare a situației de fapt considerând că recurenta ar fi refuzat ancheta din proprie inițiativă a Ombudsmanului. Tribunalul ar fi denaturat de asemenea obiectul plângerii.
În al doilea rând, ea susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept prin faptul că a interpretat în mod eronat articolul 228 TFUE, precum și Decizia 94/262 (1), lipsindu-le de efect util.
În al treilea rând, ea arată că Tribunalul a denaturat situația de fapt în privința discriminării ca urmare a înscrierii pe lista de candidați eligibili.
În al patrulea rând, ea impută Tribunalului că a denaturat situația de fapt și a săvârșit o eroare de drept considerând că Ombudsmanul nu și-a încălcat obligația de transparență și de diligență.
În al cincilea rând, ea reproșează Tribunalului că a înlăturat aplicarea deciziei Președintelui Parlamentului European din 23 februarie 2003, precum și codul bunei conduite administrative.
În ultimul rând, ea consideră că Tribunalul a reținut în mod eronat că Ombudsmanul nu avea obligația de a examina distrugerea integrală a dosarului de concurs al acesteia.
(1) Decizia 94/262/CECO, CE, Euratom a Parlamentului European din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului (JO L 113, p. 15, Ediție specială, 01/vol. 1, p. 132).