29.9.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 339/11

1)

Raportul de muncă al unui membru-lucrător al unei cooperative de lucrători –precum cel reglementat la articolul 80 din Legea (spaniolă) 27/99 privind cooperativele și la articolul 89 din Legea 8/2003 privind Cooperativele din Comunitatea Valencia, care, deși este calificat de legislația și jurisprudența naționale drept „societar”, ar putea fi considerat drept „contract de muncă” din perspectiva dreptului comunitar– intră în domeniul de aplicare al Directivei 2010/18 (1) privind „Acordul-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului”, prevăzut în clauza 1 punctul 2 [din directivă]?

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, se formulează, în subsidiar, o a doua întrebare:

2)

Clauza 8 punctul 2 din „Acordul-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului” (Directiva 2010/18) și, în special, dispoziția care prevede că „punerea în aplicare a dispozițiilor prezentului acord nu constituie un motiv valabil pentru reducerea nivelului general de protecție acordat lucrătorilor în domeniul reglementat de prezentul acord” trebuie interpretate în sensul că, în lipsa unei transpuneri explicite a Directivei 2010/18 de către statul membru, nu se poate reduce sfera de protecție reglementată chiar de statul membru prin transpunerea Directivei 96/34 (2)?

Celelalte întrebări care urmează s-ar justifica –din motivele expuse în continuare– numai în cazul în care se răspunde afirmativ la una dintre aceste două întrebări, reținându-se că Directiva 2010/18 este aplicabilă unui raport de muncă în regim de asociere din care face parte pârâta

3)

Clauza 6 din noul „Acord-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului”, inclus în Directiva 2010/18, trebuie interpretată în sensul că prevede obligația ca norma sau acordul național de transpunere să includă și să detalieze obligațiile angajatorilor de a „examina” și de a „răspunde” la cererile lucrătorilor care revin din concediul pentru creșterea copilului referitoare la „modificări ale programului și/sau ale ritmului lor de lucru”, ținând seama atât de propriile lor necesități, cât și de cele ale lucrătorilor, fără a se putea considera îndeplinită obligația de transpunere prin norma de drept național sau prin reglementările interne ale societății –care condiționează eficacitatea unui astfel de drept, în mod exclusiv, de simpla opțiune a angajatorului de a admite sau de a respinge respectivele cereri?

4)

Clauza 6 [din] Directiva 2010/18 de punere în aplicare a „Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului” –în lumina articolului 3 din [D]irectiv[a] [2010/18] și a „dispozițiilor finale” prevăzute în clauza 8 din acord– trebuie considerată, în cazul lipsei transpunerii, ca fiind lipsită de efect „direct orizontal”, deoarece reprezintă un standard comunitar minim?