1.1

Apa este esențială pentru viața omului, natură și economie. Ea este o resursă care se regenerează în permanență, dar este în același timp finită și nu poate fi nici produsă, nici înlocuită cu alte resurse.

1.2

În ultimele decenii s-au înregistrat progrese semnificative în reducerea deversării de poluanți în apele din Europa, ceea ce a dus la îmbunătățirea calității apei. Cu toate acestea, datele disponibile relevă faptul că peste jumătate din corpurile de apă de suprafață din Europa se află într-o stare – reală sau potențială – nu prea bună din punct de vedere ecologic și că va fi necesară adoptarea unor măsuri suplimentare pentru îndeplinirea obiectivului Directivei-cadru privind apa (DCA).

1.3

Planul recunoaște că mediile acvatice diferă foarte mult pe teritoriul UE și de aceea nu propune o soluție universal valabilă, în conformitate cu principiul subsidiarității și proporționalității;

1.4

Comitetul apreciază în mod deosebit amploarea și calitatea muncii depuse în stadiul pregătitor al Planului de salvgardare a resurselor de apă. Documentul se bazează pe o evaluare temeinică a experienței privind problematica apei, așa cum decurge din planurile de management al bazinelor hidrografice (River Basin Management Plans – RBMP) ale statelor membre, precum și pe informațiile provenite din studiile experților.

1.5

S-au utilizat în mod corespunzător toate cele patru principii fundamentale ale legislației privind protecția mediului, astfel încât să fie abordate problemele multiple și să fie susținut principiul umanitar privind accesul la apă potabilă și la servicii de salubrizare de bază la nivel global.

1.6

CESE apreciază la superlativ conceptul de bazine hidrografice, ca elemente de bază ale politicii UE în domeniul apei care facilitează cooperarea dintre statele membre pentru rezolvarea problemelor principale cu cea mai mare eficiență.

1.7

Deși Planul de salvgardare și toate documentele de fundamentare sunt foarte bine redactate, CESE consideră că este necesar să se acorde și mai mare atenție desfășurării acțiunilor planificate.

1.8

În procesul de punere în aplicare a măsurilor de reglementare existente (direcția de acțiune 1), ar trebui să se acorde atenție reducerii surselor difuze de poluare. Ar trebui stimulată corespunzător punerea în aplicare, în funcție de condițiile specifice ale fiecărui bazin hidrografic.

1.9

Punerea în aplicare a principiului „poluatorul plătește” reclamă măsurători și monitorizare adecvată, care să constituie o bază solidă pentru orice acțiune suplimentară. Cu toate acestea, astfel de cerințe ar trebui să fie proporționale cu specificul local și cu gravitatea problemelor care trebuie rezolvate.

1.10

Planul reclamă în mod justificat dezvoltarea în continuare a contabilizării apei în colaborare cu statele membre și cu Agenția Europeană de Mediu (AEM). Contabilizarea va permite gestionarilor bazinelor hidrografice să calculeze câtă apă poate fi utilizată și câtă trebuie păstrată pentru ca ecosistemul să funcționeze în continuare (fluxuri ecologice).

1.11

Captarea ilegală a apei reprezintă o problemă gravă în unele regiuni afectate de stres hidric. Studiile efectuate pentru a testa datele furnizate de Programul european de monitorizare a Pământului COPERNICUS/GMES vor oferi statelor membre posibilitatea de a identifica cazurile de captare ilegală a apei.

1.12

Comitetul evidențiază necesitatea ca agenda UE în domeniul apei să fie coordonată cu PAC, profitându-se de această ocazie excepțională, când Parlamentul, Consiliul și Comisia stabilesc agenda de lucru pentru următorii șapte ani. Nu trebuie ratată această ocazie.

1.13

Măsurile de protecție împotriva inundațiilor (care sunt de mare actualitate în prezent în Europa Centrală) necesită coordonarea finanțării, inclusiv din fonduri structurale/de coeziune. În plus, unele măsuri preconizate (ca reacție la inundațiile din trecut) nu au fost puse în aplicare în totalitate din cauza diverselor obstacole administrative.

1.14

Comitetul și-a exprimat deja aprecierea în legătură cu parteneriatele pentru inovare în domeniul apei și pentru productivitatea și durabilitatea agriculturii. Trebuie subliniat că aceste inițiative s-au dezvoltat în mod ascendent.

1.15

De asemenea, și intervențiile politice care nu vizează sectorul apei dulci pot juca un rol în consolidarea prevenirii poluării apei. De exemplu, legislația din domenii ca utilizarea durabilă a pesticidelor, emisiile industriale, produsele farmaceutice, precum și Regulamentul privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) ar trebui să fie coordonate cu DCA.

1.16

Acoperirea lacunelor cadrului actual se concentrează, pe bună dreptate, pe utilizarea resurselor de apă cu eficiență sporită, inclusiv pe aspectul esențial legat de creșterea posibilităților de reutilizare a apei. În primul rând, pentru a obține rezultatele dorite și scontate, trebuie stabilite criterii de reutilizare a apei în condiții de siguranță.

1.17

În sfârșit, Comitetul remarcă faptul că o serie de aspecte importante ale gestionării solului și pădurilor sunt strâns legate de problematica resurselor de apă.

1.18

CESE trage un semnal de alarmă în legătură cu piedicile care vor sta în calea îndeplinirii obiectivelor stabilite în Planul de salvgardare. Toate părțile implicate în procesul de punere în aplicare a planului ar trebui să fie conștiente de riscurile inerente și, la propriul nivel de responsabilitate, să depună toate eforturile pentru a le elimina pe cât posibil. Societatea civilă ar trebui să se implice îndeaproape în acest proces dificil, obținând informațiile corespunzătoare, exercitându-și competențele care îi revin în cadrul procesului de adoptare a deciziilor politice și adaptându-și comportamentul la provocările din domeniul apei.

2.1

Apa este esențială pentru viața oamenilor, natură și economie. Ea este o resursă care se regenerează în permanență, dar este în același timp finită și nu poate fi nici produsă, nici înlocuită cu alte resurse. Apa dulce constituie doar aproximativ 2 % din cantitatea totală de apă a planetei, iar cererea concurențială de apă poate duce, până în 2030, la un deficit estimat al aprovizionării cu apă pe plan mondial de 40 %.

2.2

Documentele prezentate în pachet sunt două rapoarte importante și un plan de acțiuni principale care trebuie întreprinse:

2.3

În plus sunt disponibile numeroase studii, care relevă multiplele fațete ale problematicii apei. După cum transpare din documentele prezentate, principalele aspecte au fost abordate în Planul de salvgardare a resurselor de apă.

2.4

Pentru claritate sporită și pentru susținerea punerii în aplicare, în contextul Strategiei comune de punere în aplicare a DCA, au fost elaborate 26 de documente orientative cu privire la diversele aspecte ale punerii în aplicare a DCA, în cadrul unui proces deschis și participativ în care este implicat un grup amplu de părți interesate.

2.5

În urma consultării publice s-a ajuns la concluzia că Strategia comună de punere în aplicare a abordat integral sau parțial aspectele corespunzătoare și că orientările elaborate au fost utile în ceea ce privește punerea în aplicare a politicii UE în domeniul apei. Cu toate acestea, în unele privințe (de exemplu, analiza costuri-beneficii, stabilirea obiectivelor), este nevoie de claritate sporită, iar activitatea de orientare ar fi fost de mai mare folos dacă ar fi demarat într-o etapă mai timpurie a calendarului de punere în aplicare.

2.6

Este posibil ca progresele înregistrate în adoptarea unei abordări holistice a ecosistemelor în ceea ce privește obiectivele din domeniul apei să nu fie suficiente. În viitor, ar putea fi necesară o revizuire a definiției „stării bune”, pentru a avea certitudinea faptului că este suficient de ambițioasă pentru a preveni o eventuală înrăutățire. În plus, se ține seama în mai mare măsură de importanța protejării serviciilor ecosistemice.

2.7

Studiul de verificare a adecvării a identificat problemele cele mai importante care trebuie abordate:

2.8

În ultimele decenii s-au înregistrat progrese semnificative în reducerea deversării de poluanți în apele din Europa, ceea ce a dus la îmbunătățirea calității apei. Cu toate acestea, datele disponibile din primul Plan de management al bazinelor hidrografice relevă faptul că peste jumătate din corpurile de apă de suprafață din Europa se află într-o stare – reală sau potențială – nu prea bună din punct de vedere ecologic și va fi necesară adoptarea unor măsuri suplimentare pentru îndeplinirea obiectivului Directivei-cadru privind apa (DCA). Rapoartele arată că asupra celor mai multe corpuri de apă de suprafață se exercită presiuni legate de poluarea din surse difuze, care duce la îmbogățirea cu nutrienți, și presiuni hidromorfologice, care modifică habitatele.

2.9

Planul recunoaște că mediile acvatice diferă foarte mult pe teritoriul UE și de aceea nu propune o soluție universal valabilă, în conformitate cu principiul subsidiarității. El evidențiază teme-cheie care includ: o mai bună exploatare a terenurilor, abordarea problemei poluării apei, creșterea eficienței utilizării apei și a rezilienței resurselor de apă și o mai bună guvernanță din partea celor implicați în gospodărirea resurselor de apă.

2.10

În vederea abordării problemelor restante de la diferite niveluri, în plan sunt prezentate numeroase măsuri/programe/acțiuni specifice, care sunt repartizate pe trei direcții de acțiune:

Acțiunile au fost deja lansate, finalizarea lor fiind prevăzută pentru 2016, cu excepția acțiunilor/programelor pe termen lung, care urmează să fie finalizate până în 2021.

3.1

Comitetul apreciază în mod deosebit amploarea și calitatea muncii depuse în stadiul pregătitor al planului. Documentul se bazează pe o evaluare temeinică a experienței privind problematica apei, așa cum decurge din planurile de management al bazinelor hidrografice (River Basin Management Plans – RBMP) ale statelor membre, precum și pe informațiile provenite din studiile experților. Pe deasupra, merită observat că drepturile referitoare la apă au constituit o parte importantă a structurii juridice a țărilor europene, făcând posibilă dobândirea unei lungi experiențe în domeniu.

3.2

S-au utilizat în mod corespunzător toate cele patru principii fundamentale ale legislației privind protecția mediului, astfel încât să fie abordate problemele multiple și să fie susținut principiul accesului la apă potabilă și la servicii de salubrizare de bază la nivel global.

3.3

Planul nu se limitează la a accepta formal diversitatea considerabilă a condițiilor naturale ale resursele de apă în UE, ci propune, de asemenea, acțiuni practice, concentrate pe problemele specifice principale din diferitele regiuni/bazine hidrografice. CESE apreciază la superlativ conceptul de bazine hidrografice, ca elemente de bază ale politicii UE în domeniul apei care facilitează cooperarea dintre statele membre pentru a rezolva problemele principale cu cea mai mare eficiență.

3.4

Comitetul salută, de asemenea, documentul de verificare a adecvării (1), care este unul dintre primele de acest tip, oferind o valoroasă evaluare a politicii în domeniul apei ca atare, precum și în contextul întregii legislații din domeniile de politică conexe.

3.5

Deși planul de salvgardare și toate documentele de fundamentare sunt foarte bine redactate, CESE consideră că este necesar să se acorde și mai mare atenție transpunerii în practică a acțiunilor planificate. Ca întotdeauna, punerea în aplicare va fi dificilă și de aceea trebuie să devină încă de pe acum principala prioritate. Ar trebui utilizate toate eforturile de politică, stimulentele și metodele de gestionare a sistemelor/proiectelor imaginabile pentru a se asigura succesul final al planului.

4.1

În procesul de punere în aplicare a măsurilor de reglementare existente (direcția de acțiune 1), ar trebui să se acorde atenție reducerii surselor difuze de poluare prin consolidarea/intensificarea programelor de acțiune în domeniul nitraților. Ar trebui analizate temeinic motivele rămânerii în urmă și oferite stimulente corespunzătoare pentru realizarea îmbunătățirilor necesare, în funcție de condițiile specifice din diversele bazine hidrografice.

4.2

Principiul „poluatorul plătește” se aplică și în acest caz, însă o astfel de obligație trebuie definită precis și bazată pe presupuneri/evaluări realiste privind ciclul apei. Poluatorul ar trebui obligat să plătească pentru poluarea reală dovedită de care este responsabil.

4.3

Eforturile de a reduce și mai mult poluarea din surse industriale se întemeiază pe punerea în aplicare a Directivei privind emisiile industriale. Trebuie să se aplice principiul proporționalității împreună cu principiul „poluatorul plătește”, poluatorul fiind clar identificat în cazul surselor punctuale.

4.4

Punerea în aplicare a principiului „poluatorul plătește” reclamă măsurători adecvate (ale volumului) și eventual monitorizare (poluanți), care să constituie o bază solidă pentru orice acțiune suplimentară. Astfel de cerințe ar trebui să fie proporționale cu specificul local și cu gravitatea problemelor care trebuie rezolvate.

4.5

Din păcate, în multe părți ale Europei, nu este disponibilă o imagine integrală a fluxurilor de apă. Planul reclamă în mod justificat dezvoltarea în continuare a contabilizării apei, alături de statele membre, pe baza activității desfășurate de Agenția Europeană de Mediu (AEM). Contabilizarea va permite gestionarilor bazinelor hidrografice să calculeze câtă apă poate fi utilizată și câtă trebuie păstrată pentru ca ecosistemul să funcționeze în continuare (fluxuri ecologice). Comitetul recomandă cu tărie ca acest lucru să aibă loc cât mai curând posibil.

4.6

În multe părți ale Europei, captarea excesivă în scopul irigației face imposibilă obținerea unei stări bune a apei. Captarea ilegală reprezintă o problemă gravă în unele regiuni afectate de stres hidric. Studiile efectuate pentru a testa datele COPERNICUS/GMES ar permite statelor membre să identifice captarea ilegală, iar astfel de sarcini ar contribui cu argumente suplimentare la justificarea proiectului GMES ca proiect de importanță paneuropeană.

4.7

Comitetul consideră că este important să se dezvolte o metodologie comună pentru recuperarea costurilor, care să permită obținerea unor rezultate comparabile în întreaga Uniune. Aceasta ar asigura că toți utilizatorii apei au suficientă motivație pentru a utiliza apa eficient.

4.8

CESE evidențiază mai multe exemple de inițiative și abordări din zonele care suferă de stres hidric, prezentate la audierea publică pe tema respectivă, care a avut loc la sediul Comitetului. În plus, câteva studii privind utilizarea eficientă a apei au fost publicate sub conceptul „More crops per drop” (Mai multe recolte cu puțină apă). Rezultatele acestor lucrări ar putea fi utilizate pentru a satisface nevoile agriculturii și a asigura disponibilitatea resurselor de apă în regiuni care suferă de stres hidric. Atunci când se abordează chestiuni atât de sensibile ar trebui aplicat principiul proporționalității.

4.9

Direcția de acțiune 2 – integrarea obiectivelor politicii în domeniul apei în celelalte politici europene - necesită, de asemenea, numeroase acțiuni enumerate în planul de acțiune.

4.10

Comitetul evidențiază necesitatea ca agenda UE în domeniul apei să fie coordonată cu PAC, profitându-se de această ocazie excepțională, când Parlamentul, Consiliul și Comisia stabilesc agenda de lucru pentru următorii șapte ani. Nu trebuie ratată această ocazie, în următoarele domenii:

4.11

Măsurile de protecție împotriva inundațiilor (care sunt de mare actualitate în prezent în Europa Centrală) necesită coordonarea finanțării, eventual din fondurile structurale. În plus, unele măsuri preconizate (ca reacție la inundațiile din trecut) nu au fost puse în aplicare în totalitate din cauza diverselor obstacole administrative. Astfel de chestiuni urgente necesită să fie tratate de urgență, în mod corespunzător, inclusiv la nivel administrativ.

4.12

Comitetul apreciază parteneriatele pentru inovare în domeniul apei și pentru productivitatea și durabilitatea agriculturii. Trebuie subliniat faptul că aceste inițiative s-au dezvoltat în mod ascendent în statele membre, Comisia jucând un rol de coordonare. Șansele de succes sunt îmbunătățite prin implicarea actorilor respectivi în domeniile lor de activitate.

4.13

În sfârșit, și intervențiile politice care nu vizează sectorul apei dulci pot juca un rol în prevenirea poluării apei. De exemplu, legislația din domenii ca utilizarea durabilă a pesticidelor, emisiile industriale, produsele farmaceutice, precum și Regulamentul privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) ar trebui să fie coordonate cu planul de salvgardare a resurselor de apă.

4.14

Direcția de acțiune 3 referitoare la eliminarea lacunelor cadrului actual se concentrează, pe bună dreptate, pe utilizarea resurselor de apă cu eficiență sporită, inclusiv pe aspectul esențial legat de creșterea posibilităților de reutilizare a apei. În primul rând, pentru a obține rezultatele dorite și scontate, trebuie stabilite criterii de reutilizare a apei în condiții de siguranță. Apa ar putea fi reutilizată în mod natural în aceleași instalații sau în instalații similare, dar transmiterea în cascadă a apei de la un utilizator/instalație pentru reutilizare de către un utilizator/o instalație diferită va necesita o echilibrare adecvată atât a volumelor, cât și a calității necesare.

4.15

De exemplu, închiderea totală a circuitelor de apă, chiar și în cadru unei singure operații, este aproape imposibilă din cauza creșterii continue a conținutului de săruri anorganice în circuitele respective. Prin urmare, trebuie să se stabilească un echilibru sigur, pentru a permite proceselor să se deruleze fără perturbări.

4.16

În final, Comitetul atrage atenția asupra unor aspecte importante ale gestionării solului și pădurilor care sunt strâns legate de problematica resurselor de apă. Din cauza cerințelor uneori conflictuale ale diferitelor politici, resursele forestiere au dificultăți serioase în a-și îndeplini rolurile neproductive, cum ar fi cel de rezervor natural de retenție a apei dulci și de absorbant de carbon, aspectele legate de conservarea biodiversității etc. Analiza ciclului de viață trebuie să ilustreze toate aspectele și să indice și măsurile echilibrate și adaptate care trebuie luate pentru ca pădurile să își îndeplinească funcția ce le revine, în UE.

4.17

Problematica apei nu poate fi separată de cea a solului. Comitetul solicită să se acorde o atenție adecvată solului, deși recunoaște că în acest domeniu se aplică principiul subsidiarității. În cadrul activităților ulterioare privind planul de salvgardare a resurselor de apă, ar trebui abordate în mai mare detaliu trăsăturile comune.

4.18

CESE trage un semnal de alarmă în legătură cu piedicile care vor sta în calea îndeplinirii obiectivelor stabilite în Planul de salvgardare în următoarele domenii:

Toate părțile implicate în procesul de punere în aplicare a planului ar trebui să fie conștiente de riscurile inerente și, la propriul nivel de responsabilitate, să depună toate eforturile pentru a le elimina pe cât posibil. Societatea civilă ar trebui să fie implicată îndeaproape în acest proces solicitant, obținând informațiile corespunzătoare, exercitându-și competențele care îi revin în procesul de adoptare a deciziilor politice și adaptându-și comportamentul la provocările din domeniul apei.

Pentru

112

Împotrivă

129

Abțineri

12