Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62013CN0054

    Cauza C-54/13 P: Recurs introdus la 31 ianuarie 2013 de Republica Federală Germania împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 21 noiembrie 2012 în cauza T-270/08, Germania/Comisia

    JO C 86, 23.3.2013, p. 14–14 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    23.3.2013   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    C 86/14


    Recurs introdus la 31 ianuarie 2013 de Republica Federală Germania împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 21 noiembrie 2012 în cauza T-270/08, Germania/Comisia

    (Cauza C-54/13 P)

    2013/C 86/22

    Limba de procedură: germana

    Părțile

    Recurentă: Republica Federală Germania (reprezentanți: T. Henze, agent, C. von Donat și J. Lipinsky, avocați)

    Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Regatul Spaniei, Regatul Țărilor de Jos, Republica Franceză

    Concluziile recurentei

    Recurenta solicită:

    1.

    anularea, pe de o parte, a Hotărârii Tribunalului pronunțate la 21 noiembrie 2012 în cauza T-270/08, Republica Federală Germania, Regatul Spaniei (intervenient), Republica Franceză (intervenientă) și Regatul Țărilor de Jos (intervenient) împotriva Comisiei Europene referitoare la anularea Deciziei C(2008) 1615 final a Comisiei din 29 aprilie 2008 privind reducerea contribuției financiare din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) acordate prin Decizia C(94) 1973 a Comisiei din 5 august 1994 în favoarea programului operațional Berlin-Est (Germania) în cadrul obiectivului nr. 1 (1994-1999) și, pe de altă, anularea deciziei atacate în respectiva cauză;

    2.

    obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

    Motivele și principalele argumente

    În susținerea recursului, recurenta invocă patru motive.

    Primul motiv: Tribunalul a încălcat articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul nr. 4253/88 (1), coroborat cu articolul 1 din Regulamentul nr. 2988/95 (2) și principiul competențelor atribuite [articolul 5 CE devenit articolul 5 alineatul (2) TUE, articolul 7 TFUE], prin faptul că a considerat în mod neîntemeiat în hotărârea atacată că simplele erori administrative ale autorităților naționale pot constitui „abateri” care autorizează Comisia să efectueze corecții financiare în conformitate cu articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul nr. 4253/88.

    Al doilea motiv: Tribunalul a încălcat de asemenea articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul nr. 4253/88 coroborat cu principiul competențelor atribuite [articolul 5 alineatul (2) TUE, articolul 7 TFUE] prin faptul că considerat, în mod neîntemeiat, că Comisia este autorizată să efectueze corecții financiare extrapolate (primul aspect al celui de al doilea motiv de recurs). Or, chiar dacă din articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul nr. 4253/88 s-ar putea deduce autorizarea Comisiei de a efectua reduceri prin extrapolare, Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept confirmând modurile în care a fost pusă în aplicare extrapolarea în speță. Pe de o parte, Comisia nu ar fi trebuit să califice erorile reproșate ca fiind sistemice raportate la întregul program operațional și nici să extrapoleze rata de eroare calculată astfel la întregul program. Pe de altă parte, Comisia nu ar fi trebuit să utilizeze tehnica sondajului la care a recurs pentru a efectua o reducere prin extrapolare la nivelul întregului program (al doilea aspect al celui de al doilea motiv de recurs). Totodată, prin extrapolarea erorilor nereprezentative și prin efectuarea corecțiilor forfetare, Comisia ar fi redus în mod disproporționat participarea financiară la programul operațional (a treilea aspect al celui de al doilea motiv de recurs).

    Al treilea motiv: hotărârea Tribunalului atacată încalcă de asemenea articolul 24 alineatul (2) din Regulamentul nr. 4253/88 și principiul competențelor atribuite, în măsura în care se pare că Tribunalul a considerat în mod eronat că, în speță, Comisia este autorizată să efectueze corecții financiare forfetare (primul aspect al celui de a treilea motiv de recurs). Chiar dacă Comisia ar fi abilitată să efectueze astfel de corecții, Tribunalul a săvârșit totuși o eroare de drept prin faptul că a confirmat corecțiile financiare disporporționate efectuate de Comisie în prezenta speță (al doilea aspect al celui de al motiv al recursului).

    Al patrulea motiv: În sfârșit, Tribunalul a încălcat obligația de motivarea care îi revine potrivit articolului 81 din Regulamentul său de procedură, coroborat cu articolul 36 și cu articolul 53 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, deoarece din motivarea hotărârii atacate nu rezultă că Tribunal ar fi analizat argumentul reclamantei întemeiat pe nelegalitatea corecțiilor financiare forfetare (primul aspect al celui de al doilea motiv al cererii introductive) și nu este posibil să se stabilească pe baza căror considerente Tribunalul a respins acest argument.


    (1)  Regulamentul (CEE) nr. 4253/88 al Consiliului din 19 decembrie 1988 de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2052/88 în ceea ce privește coordonarea colaborării între diferite fonduri structurale, pe de o parte, și între acestea și cele ale Băncii Europene de Investiții și ale altor instrumente financiare existente, pe de altă parte (JO L 374, p. 1)

    (2)  Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (JO L 312, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 01, p. 166)


    Top