Recurs introdus la 19 decembrie 2012 de Isdin, SA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra) din 9 octombrie 2012 în cauza T-366/11: Bial-Portela & Ca, SA/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-597/12 P)

2013/C 86/12

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Isdin, SA (reprezentant: H. L. Mosback, Advocate, G. Marín Raigal, P. López Ronda, G. Macias Bonilla, avocați)

Celelalte părți din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Bial-Portela & Ca, SA

Concluziile

Recurenta solicită Curții:

Motivele și principalele argumente

Recurenta susține că Tribunalul a săvârșit o denaturare a probelor întrucât a stabilit, la punctul 34 din hotărârea atacată, că „s-a săvârșit o eroare de către camera de recurs atunci când a stabilit că nu există nicio similitudine fonetică între semne”. Totuși, Camera de recurs nu a săvârșit nicio eroare, astfel cum a stabilit Tribunalul, atunci când a stabilit că nu există nicio similitudine fonetică între semne, ci a analizat corect similitudinea fonetică dintre semne și a concluzionat că, în pofida similitudinilor fonetice dintre semne, sonoritatea globală a semnelor este diferită. În această abordare, este necesar să se confirme concluzia de mai sus a Camerei de recurs, care a fost denaturată de Tribunal.

În plus, recurenta susține că a existat o denaturare a faptelor de către Tribunal din moment ce acesta, la punctul 40 din hotărârea atacată, a stabilit că bunurile din clasa 3 și mare parte a bunurilor din clasa 5 (…) sunt expuse și vândute în supermarketuri și, în consecință, sunt alese de clienți după o examinare vizuală a ambalajului. Acest aspect de fapt nu a fost susținut cu probe și, astfel, a denaturat faptele pe care ar fi trebuit să se bazeze o decizie. În plus, acest fapt nu a fost invocat de niciuna dintre părți și, în consecință, poate fi luat în considerare numai dacă ar fi bine cunoscut (și, date fiind argumentele în susținerea lipsei de plauzibilitate a acestui fapt, a-l considera ca atare ar constitui în sine o denaturare a faptelor). În consecință, acest fapt nu poate fi invocat drept temei pentru stabilirea unui risc de confuzie.

Recurenta susține de asemenea că s-a încălcat principiul audi alteram partem instituit la articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul privind marca comunitară (1) [fostul articol 74 alineatul (1) din Regulamentul 40/94 (2)] și că Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a aplicat articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind marca comunitară și jurisprudența relevantă, încălcând astfel dreptul Uniunii. Tribunalul nu a desfășurat o evaluare globală a mărcilor în litigiu, cu luarea în considerare a tuturor factorilor relevanți în raport cu împrejurările prezentei cauze.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO L 11, p. 1).