EUR-Lex L'accesso al diritto dell'Unione europea
Questo documento è un estratto del sito web EUR-Lex.
Documento 62011TN0162
Case T-162/11: Action brought on 17 March 2011 — Cofra v OHIM — O2 (can do)
Cauza T-162/11: Acțiune introdusă la 17 martie 2011 — Cofra/OAPI — O2 (can do)
Cauza T-162/11: Acțiune introdusă la 17 martie 2011 — Cofra/OAPI — O2 (can do)
JO C 139, 7.5.2011, pagg. 27–27
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
|
7.5.2011 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 139/27 |
Acțiune introdusă la 17 martie 2011 — Cofra/OAPI — O2 (can do)
(Cauza T-162/11)
2011/C 139/51
Limba în care a fost formulată acțiunea: germana
Părțile
Reclamantă: Cofra Holding AG (Zug, Elveția) (reprezentanți: K.-U. Jonas și J. Bogatz, avocați)
Pârât: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)
Cealaltă parte în procedura care s-a aflat pe rolul camerei de recurs: O2 Holdings Ltd (Slough, Regatul Unit)
Concluziile reclamantei
|
— |
Anularea Deciziei din 10 ianuarie 2011 a Camerei a patra de recurs a Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) în cauza R 242/2009-4; |
|
— |
obligarea pârâtului și, dacă este cazul, a celeilalte părți la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
Solicitantul mărcii comunitare: O2 Holdings Ltd
Marca comunitară vizată: marca verbală „can do” pentru produse și servicii din clasele 9, 16, 25, 35, 36, 38 și 43
Titularul mărcii sau al semnului invocat în sprijinul opoziției: reclamanta
Marca sau semnul invocat în sprijinul opoziției:„CANDA” pentru produse din clasa 25
Decizia diviziei de opoziție: respinge opoziția
Decizia camerei de recurs: respinge calea de atac
Motivele invocate: Încălcarea articolului 15 și a articolului 42 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 (1), precum și a normei 22 a Regulamentului (CE) nr. 2868/95 (2) întrucât, la aprecierea dovezii utilizării importante, camera de recurs a recurs la criterii stricte și nu a luat în considerare în mod suficient situația specială a distribuției în cadrul întreprinderii reclamantei. În continuare, încălcarea articolului 76 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009, întrucât, în mod greșit, camera de recurs a decis să nu ia în considerare susținerile formulate pentru dovedirea utilizării importante a mărcii invocate în sprijinul opoziției. În sfârșit, încălcarea articolului 75 a doua teză din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 întrucât camera de recurs nu a adus la cunoștință reclamantei faptul că nu consideră suficiente dovezile prezentate privind utilizarea și nu i-a oferit reclamantei posibilitatea de a furniza dovezi suplimentare în cadrul unei proceduri orale.
(1) Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).
(2) Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară (JO L 303, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 189).