18.5.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 128/136

---

Avizul Comitetului Economic şi Social European privind Raportul intermediar privind energia regenerabilă: Raportul Comisiei în conformitate cu articolul 3 din Directiva 2001/77/CE, articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2003/30/CE şi privind Planul de acţiune al UE pentru biomasă, COM(2005) 628

COM(2009) 192 final

(2010/C 128/26)

La 24 aprilie 2009, în conformitate cu articolul 262 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic şi Social European cu privire la

Raportul intermediar privind energia regenerabilă: Raportul Comisiei în conformitate cu articolul 3 din Directiva 2001/77/CE, articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2003/30/CE şi privind Planul de acţiune al UE pentru biomasă, COM(2005)628

COM(2009) 192 final.

Secţiunea pentru transporturi, energie, infrastructură şi societatea informaţională, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, şi-a adoptat avizul la 12 octombrie 2009. Raportor: dna ANDREI.

În cea de-a 457-a sesiune plenară, care a avut loc la 4 şi 5 noiembrie 2009 (şedinţa din 4 noiembrie 2009), Comitetul Economic şi Social European a adoptat prezentul aviz cu 97 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă şi 4 abţineri.

1.   Concluzii şi recomandări

1.1.   CESE consideră că schimbările climatice reprezintă una dintre cele mai grave ameninţări ecologice, sociale şi economice cu care se confruntă planeta, iar adoptarea de măsuri rapide şi responsabile de către toate ţările constituie unica soluţie de reducere a efectelor acestui fenomen. Prin urmare, UE şi statele membre ar trebui să constituie în continuare forţa motrice a unei politici ambiţioase privind schimbările climatice. Utilizarea resurselor regenerabile ar putea constitui unul dintre principalele instrumente de reducere a gazelor cu efect de seră şi de garantare a independenţei energetice şi a securităţii aprovizionării Europei.

1.2.   Comitetul îşi exprimă îngrijorarea cu privire la posibilitatea ca UE să nu-şi atingă obiectivele pentru 2010 stabilite în directivele 2001/77/CE şi 2003/30/CE şi solicită statelor membre să adopte măsuri responsabile şi să depună toate eforturile necesare în scopul îndeplinirii obiectivelor convenite până în 2010.

1.3.   CESE subliniază necesitatea unei strategii energetice europene unice pe termen lung. În plus, piaţa energiei electrice necesită un cadru de reglementare stabil şi predictibil pe termen lung.

1.4.   Sectorul energiei regenerabile va oferi numeroase posibilităţi de creare de locuri de muncă în Europa şi de dezvoltare regională.

1.5.   În plus, ar fi necesară o mai bună evaluare a presiunii financiare suplimentare cu care se confruntă bugetele familiale.

1.6.   Producătorii agricoli şi IMM-urile ar putea juca un rol esenţial în sectorul energiilor regenerabile.

1.7.   Comitetul reaminteşte că, în sectorul transporturilor, eficienţa energetică ar trebui să constituie principala prioritate, putând fi urmată de utilizarea biocombustibililor, când o astfel de metodă de producţie este durabilă.

1.8.   Pentru a-şi realiza obiectivele, statele membre ar trebui să diversifice tehnologia prin introducerea de noi tipuri de motoare în domeniul transporturilor, prin accelerarea investiţiilor în combustibili alternativi precum biocombustibilii de a doua şi a treia generaţie, încurajând şi sprijinind activitatea de cercetare şi dezvoltare.

1.9.   Pentru o evaluare integrată a potenţialului biocombustibililor şi pentru a se evita utilizarea terenurilor agricole de calitate şi a zonelor de protecţie a biodiversităţii, CESE propune ca fiecare stat membru să stabilească şi să publice o hartă a propriului teritoriu, care să indice zonele propice culturilor energetice.

1.10.   Exprimându-şi îngrijorarea cu privire la presiunile pe care pădurea le va avea de suportat prin exploatarea în scop energetic, CESE recomandă să se întreprindă acţiuni importante şi să se adopte decizii cu privire la biomasa utilizată pentru producerea de energie numai după instituirea unui sistem de monitorizare corespunzător.

1.11.   Comisia ar trebui să aibă în vedere alocarea de fonduri corespunzătoare activităţilor de sensibilizare a publicului şi de educare a cetăţenilor UE cu privire la tema energiei. Ar trebui disponibilizate fonduri suplimentare pentru a asigura pregătirea experţilor în domeniul eficienţei energetice şi al producţiei de energie regenerabilă.

Ar trebui făcute în mod repetat propuneri de menţinere şi sporire a bugetelor de cercetare şi dezvoltare în domeniul energiilor regenerabile, în ciuda crizei financiare, atât la nivelul statelor membre, cât şi la nivelul Uniunii, în caz contrar existând riscul ca, într-o perioadă scurtă de timp, aceasta să îşi piardă complet autonomia în raport cu alte puteri.

1.12.   Pentru următoarele rapoarte intermediare, Comisia Europeană ar trebui să aibă în vedere opţiunea monitorizării şi raportării acţiunilor de dezafectare şi reciclare a echipamentelor din domeniul energiei regenerabile care se apropie de capătul ciclului lor de viaţă.

2.   Introducere

2.1.   La 24 aprilie 2009, Comisia şi-a adoptat Comunicarea COM(2009) 192 final privind Raportul intermediar privind energia regenerabilă, însoţită de un document de lucru al serviciilor Comisiei mai detaliat, SEC(2009) 503 final. „Comunicarea reaminteşte cadrul politic european pentru energia regenerabilă: importanţa energiei regenerabile pentru îndeplinirea obiectivelor în materie de schimbări climatice şi durabilitate, prin îmbunătăţirea securităţii aprovizionării cu energie şi dezvoltarea unui sector european inovator al energiei regenerabile, generator de locuri de muncă şi de bunăstare în Europa”.

2.2.   Comisia a stabilit, în conformitate cu directivele 2001/77/CE şi 2003/30/CE, obiectivele pentru 2010 în ceea ce priveşte ponderea de energie electrică din surse regenerabile şi ponderea de energie electrică din surse regenerabile utilizată în sectorul transporturilor. Aceste directive solicită ca statele membre ale UE să elaboreze rapoarte anuale care să analizeze progresele înregistrate în raport cu obiectivele naţionale orientative, iar Comisia să evalueze progresele o dată la doi ani. În plus, în 2005, a fost adoptat un Plan de acţiune în domeniul biomasei (1), menit să atragă atenţia asupra nevoilor specifice ale statelor membre în ceea ce priveşte dezvoltarea resurselor europene de biomasă.

2.3.   Statele membre au avut libertatea de a-şi alege mecanismul de sprijin preferat pentru a-şi atinge obiectivele.

2.4.   Acest ultim raport intermediar observă că, în ultimii doi ani, s-au înregistrat progrese nesemnificative, numai două state membre atingându-şi deja obiectivele. Această constatare confirmă analiza anterioară, conform căreia se pare că UE nu-şi va atinge obiectivele pentru 2010. UE ar putea atinge, în materie de consum de energie electrică din surse regenerabile, o pondere de 19 % în loc de 21 %, iar în sectorul transporturilor o pondere de 4 % în loc de 5,75 % de energie.

2.5.   Raportul examinează cauzele acestei situaţii şi explică faptul că noua Directivă privind energia din surse regenerabile (2009/28/CE) (2), adoptată ca parte a Pachetului privind energia şi schimbările climatice, abordează toate problemele evidenţiate în raport şi furnizează o bază solidă pentru suprimarea barierelor şi utilizarea sporită a energiei regenerabile pentru următorii 10 ani.

3.   Documentele Comisiei

3.1.   Energia regenerabilă pentru sectorul energiei electrice

3.1.1.   Comunicarea Comisiei oferă informaţii privind rapoartele intermediare, concentrându-se pe datele privind energia electrică pentru perioada 2004-2006 şi privind biocarburanţii pentru 2007.

3.1.2.   Datele arată, pentru UE, o pondere de 15,7 % în 2006, faţă de 14,5 % în 2004 în ce priveşte consumul final de energie electrică din surse regenerabile. Obiectivul de 21 % în 2010 nu va fi atins fără eforturi suplimentare semnificative. Numai două ţări, Ungaria şi Germania, şi-au atins obiectivul pentru 2010, şase state membre au depăşit media europeană în ceea ce priveşte progresele înregistrate, dar alte şapte ţări au stagnat sau chiar au înregistrat o scădere a ponderii.

3.1.3.   De asemenea, diversitatea tehnologiilor utilizate a fost limitată. Cea mai mare creştere s-a înregistrat în utilizarea biomasei solide şi a vântului.

3.1.4.   Se înregistrează diferite rate de progres, datorate celor 27 de sisteme de sprijin utilizate, constând în diferite instrumente de acţiune: preţurile fixe de achiziţionare, sistemele de prime, certificatele verzi, scutirile de taxe, obligaţiile impuse furnizorilor de combustibili, politicile de achiziţii publice, cercetarea şi dezvoltarea tehnologică. Lipsa de coerenţă şi evoluţia rapidă a politicilor, precum şi variaţiile bugetare împiedică dezvoltarea proiectelor în materie de energie electrică regenerabilă.

3.1.5.   Cele mai multe probleme de punere în aplicare sunt cauzate de barierele administrative şi accesul necorespunzător la reţea: capacitatea insuficientă a reţelei, proceduri netransparente de conectare la reţea, costuri de conectare ridicate şi termene îndelungate de obţinere a autorizaţiei de conectare la reţea. Aceste obstacole majore sunt cel mai adesea generate de limitele sistemului administrativ şi ale altor resurse, decât de constrângerile de ordin tehnic.

3.1.6.   În plus, în câteva state membre, costurile de conectare la reţea şi de extindere a acesteia, precum şi regimurile tarifare ale câtorva operatori de sisteme de transport şi operatori de sisteme de distribuţie încă îi favorizează pe producătorii tradiţionali şi îi discriminează pe noii producători de energie electrică regenerabilă, mai mici şi deseori descentralizaţi. Această situaţie împiedică crearea de locuri de muncă şi dezvoltarea la nivel local şi regional.

3.1.7.   Sistemele de garantare a originii nu au fost încă aplicate pe deplin în toate statele membre, din cauza problemelor de fiabilitate, dublă contabilizare şi a riscului de livrare a aceluiaşi tip de energie către două grupuri diferite de consumatori. Această situaţie a adus prejudicii pieţei de consum a energiei regenerabile în general.

3.2.   Energia regenerabilă pentru sectorul transporturilor

3.2.1.   Directiva privind energia regenerabilă în sectorul transporturilor (Directiva 2003/30/CE) obliga statele membre să stabilească obiective pentru perioada 2005-2010 privind ponderea energiei regenerabile care să înlocuiască benzina şi motorina în transporturi, cu valori de referinţă de plecare de 2 % şi respectiv 5,75 %. Raportul intermediar din ianuarie 2007 (3) a arătat că, în 2005, biocarburanţii au avut o pondere de 1 % în UE, doar Germania şi Suedia îndeplinindu-şi obiectivele de referinţă.

3.2.2.   Conform rapoartelor statelor membre, biocarburanţii au reprezentat în 2007 8,1 Mtep (2,6 %) din totalul de combustibil utilizat în transporturi din UE. În 2007, consumul de biodiesel s-a ridicat la 6,1 Mtep, ceea ce reprezintă 75 % din combustibilii regenerabili utilizaţi în transporturi, 26 % din această cantitate provenind din importuri. Consumul de bioetanol s-a ridicat la 1,24 Mtep, respectiv 15 % din combustibilii regenerabili utilizaţi în transporturi, 31 % provenind din importuri. Restul de 10 % reprezintă uleiul vegetal pur consumat în Germania, Irlanda şi Ţările de Jos şi biogazul utilizat în Suedia.

3.2.3.   În 2006 şi 2007, Germania, Franţa, Austria, Suedia şi Marea Britanie au rămas primii cinci consumatori de biocarburant, consumând 87 % şi respectiv 81 % din totalul de biocarburanţi din UE. În sectorul transporturilor, nu s-a raportat consumul altor tipuri de energie regenerabilă. Utilizarea hidrogenului, din orice sursă, rămâne nesemnificativă; transportul rutier utilizează puţină energie electrică obţinută din surse regenerabile.

3.2.4.   Importurile nete de bioetanol au crescut, de la 171 kilotone în 2005, la 397 kilotone în 2007, iar ponderea producţiei interne de biomotorină a scăzut. În materie de biomotorină, balanţa comercială a UE, pozitivă în 2005 (355 kilotone exportate) a fost negativă în 2007 (1,8 Mtep de biomotorină importată). O cauză majoră a acestei schimbări a fost preţul mai scăzut al esterului metilic din ulei de soia provenind din SUA şi al etanolului produs din trestie de zahăr în Brazilia şi Argentina.

3.2.5.   Scutirile fiscale şi obligaţiile de utilizare a biocarburanţilor sunt instrumentele cele mai întrebuinţate în statele membre pentru promovarea biocarburanţilor. În 2005-2006, toate statele membre, cu excepţia Finlandei, au utilizat scutirile de accize ca principală măsură de sprijin, în timp ce obligativitatea utilizării biocarburanţilor a fost utilizată numai în trei ţări. Începând din 2007, mai mult de jumătate din statele membre au adoptat obligativitatea producerii de biocarburanţi combinaţi cu carburanţi tradiţionali, măsură asociată, în majoritatea cazurilor, cu rate de impozitare favorabile, dar în creştere. Câteva ţări utilizează un mecanism bazat pe cote şi licitaţie.

3.2.6.   În plus, câteva state membre sprijină utilizarea biocarburanţilor prin măsuri specifice. Aceste instrumente politice cuprind măsuri privind agricultura, precum producţia de materii prime, şi măsuri privind industria, în care se desfăşoară operaţiunile necesare realizării de produse intermediare şi finite; măsuri privind distribuţia biocarburanţilor; achiziţionarea şi întreţinerea automobilelor şi vehiculelor alimentate cu biocarburanţi.

3.3.   Impactul asupra economiei şi mediului

3.3.1.   Din punct de vedere economic, utilizarea sporită a biocarburanţilor a contribuit la securitatea aprovizionării, prin reducerea dependenţei de combustibilii fosili şi diversificarea consumului de combustibili în UE.

3.3.2.   De asemenea, sectorul biomasei şi cel al biocarburanţilor au contribuit la economia UE generând noi locuri de muncă. În 2005, utilizarea locală a biomasei a reprezentat 600 000 de locuri de muncă, sistemele pe biomasă cu generare de electricitate în reţea şi biocarburanţii au contribuit cu peste 100 000 de locuri de muncă, iar biogazul cu aproximativ 50 000 de locuri de muncă. În plus, agricultura şi silvicultura joacă un rol important în aprovizionarea cu combustibil a tehnologiilor pentru producerea energiei din biomasă.

3.3.3.   Economia netă de gaze cu efect de seră realizată în UE datorită biocarburanţilor introduşi pe piaţă şi consumaţi în 2006 şi 2007 s-a ridicat la 9,7 (respectiv 14,0) milioane de tone echivalent CO2. Prin urmare, consumul de biocarburanţi a fost realizat în UE prin reutilizarea terenurilor agricole recent abandonate sau prin încetinirea ratei abandonării terenurilor în UE.

3.3.4.   Introducerea biocarburanţilor rămâne mai costisitoare decât alte tehnologii de reducere a emisiilor de dioxid de carbon din alte sectoare, dar, cu tehnologiile existente în prezent, rămâne încă una din soluţiile disponibile pentru a limita creşterea emisiilor de dioxid de carbon din sectorul transporturilor.

3.4.   Procedurile privind încălcarea dreptului comunitar

3.4.1.   Începând din 2004, Comisia a iniţiat 61 de proceduri împotriva statelor membre care nu au respectat dispoziţiile Directivei 2001/77/CE privind promovarea electricităţii produse din surse de energie regenerabile pe piaţa internă a electricităţii. Dintre aceste cauze, 16 nu au fost încă soluţionate. Din 2005 şi până în prezent, Comisia a iniţiat 62 de proceduri privind încălcarea dreptului comunitar împotriva statelor membre care nu au respectat dispoziţiile Directivei 2003/30/CE privind energia regenerabilă în transporturi, multe dintre aceste proceduri referindu-se la nerespectarea obligaţiilor de raportare sau la nestabilirea obiectivelor naţionale în conformitate cu valorile de referinţă din directivă.

3.5.   Energia regenerabilă utilizată pentru încălzire şi răcire

3.5.1.   Acest sector este responsabil pentru aproximativ 50 % din consumul total final de energie, şi pentru 60 % din consumul total final de energie regenerabilă. Deşi este dominat de biomasă, acesta include şi energia solară, termică şi geotermică.

3.5.2.   Biomasa poate fi folosită pentru a produce încălzire şi electricitate, dar şi sub formă de „biocarburanţi”, de exemplu utilizarea biomasei în sectorul transporturilor. Din acest motiv, UE a elaborat în 2005 Planul de acţiune pentru biomasă (BAP), cuprinzând 33 de acţiuni care evidenţiază necesitatea coordonării politicilor, iar prezentul raport analizează progresele realizate în sectorul biomasei.

3.5.3.   Creşterea biomasei întâmpină dificultăţi care includ barierele administrative şi independente de piaţă, precum nevoia unei definiri mai clare şi armonizate a termenilor, şi blocajele generate de procedurile de procesare a permiselor, îndelungate şi complicate din punct de vedere juridic.

3.5.4.   Mai există câteva bariere administrative care împiedică dezvoltarea instalaţiilor de bioenergie în statele membre. Comisia a realizat un studiu comparativ privind permisele specifice bioenergiei, în care analizează termenele practicate în UE şi factorii care afectează succesul sau eşecul demersului de obţinere a unui permis.

4.   Observaţii generale

4.1.   CESE salută comunicarea Comisiei, evidenţiind necesitatea actuală de stabilire a unui nou cadru legislativ mai puternic, care să includă activităţi de monitorizare şi raportare permanentă. Unele dintre barierele identificate au fost deja luate în considerare în elaborarea noii directive privind energia regenerabilă şi orientările pentru planul naţional de acţiune.

4.2.   CESE reiterează faptul că sprijină pe deplin utilizarea energiilor regenerabile şi că înţelege că, pe termen mediu şi lung, va fi necesară o cotă mai mare decât cea de 20 % până în anul 2020, cum fusese propus anterior, pentru a atinge obiectivele ambiţioase ale Consiliului (reducerea cu 60-80 % a emisiilor de CO2 şi sporirea independenţei energetice) (4).

4.3.   CESE subliniază necesitatea existenţei unei strategii energetice unice pe termen lung a UE.

4.4.   Pentru a atinge obiectivele comunitare în ceea ce priveşte extinderea utilizării energiei electrice produse din surse regenerabile, sunt necesare eforturi suplimentare de sensibilizare şi educare a opiniei publice, în vederea implicării acesteia. De aceea, programele naţionale de sprijinire a dezvoltării sectorului energiei regenerabile pot juca un rol foarte important.

4.5.   Sectorul energiei regenerabile oferă multiple posibilităţi privind crearea de locuri de muncă în Europa. Studiul WWF „Low carbon jobs for Europe” (5) (Locuri de muncă cu emisii scăzute de dioxid de carbon pentru Europa) arată că, în Europa, cel puţin 3,4 milioane de locuri de muncă sunt legate de energia regenerabilă, transportul durabil şi bunuri şi servicii eficiente din punct de vedere energetic.

4.6.   Producţia de energie regenerabilă depinde adesea de întreprinderile mici şi mijlocii locale şi regionale (IMM-uri) şi de producătorii agricoli. Sunt importante perspectivele în materie de creştere economică şi creare de locuri de muncă pe care le oferă, în statele membre şi regiuni, investiţiile în energie regenerabilă de la nivel regional şi local. CESE recomandă să se adopte măsuri de dezvoltare la nivel regional, încurajează schimbul de bune practici în materie de producţie de energie regenerabilă la nivelul iniţiativelor de dezvoltare locală şi regională şi promovează utilizarea fondurilor europene în acest domeniu.

4.7.   În ultimii ani, Comisia a alocat resurse financiare importante pentru dezvoltarea tehnologiilor din a doua generaţie în materie de biocarburanţi în cadrul PC6 şi PC7 (6). De asemenea, în cadrul celui de-al doilea program „Energie inteligentă pentru Europa” au fost identificate bune practici de promovare a bioenergiei în statele membre UE. În prezent, UE ar trebui să mute accentul de pe exemplele inovatoare pe înmulţirea celor mai bune practici (7), în cel mai eficient mod.

4.8.   Trebuie finanţată cercetarea privind noile motoare, biocarburanţii de a doua generaţie şi alţi combustibili regenerabili; de asemenea, se recomandă măsuri de încurajare a accesului combustibililor alternativi pe piaţă (8).

4.9.   De asemenea, pentru următoarele rapoarte intermediare, Comisia Europeană ar trebui să menţioneze soluţiile de dezafectare şi reciclare a echipamentelor din domeniul energiei regenerabile care se apropie de capătul ciclului lor de viaţă. Un bun exemplu în acest sens îl constituie activitatea asociaţiei PV Cycle, care instituie un program de recuperare şi reciclare voluntară a modulelor expirate şi îşi asumă responsabilitatea pentru modulele fotovoltaice de-a lungul întregului lor lanţ valoric, creând instrumente de monitorizare, raportare şi dezvoltare a celor mai bune practici în domeniu.

5.   Observaţii specifice

5.1.   Energia regenerabilă pentru sectorul energiei electrice

5.1.1.   Comitetul îşi exprimă îngrijorarea cu privire la posibilitatea ca UE să nu-şi atingă obiectivele pentru 2010, definite în cele două directive. Prin urmare, Comitetul solicită statelor membre să adopte măsuri responsabile şi să depună toate eforturile necesare îndeplinirii obiectivelor convenite, chiar dacă acestea au numai caracter orientativ. După cum a subliniat raportul Stern, lipsa de acţiune va fi mult mai costisitoare pe termen lung.

5.1.2.   În prezent, există 27 de sisteme diferite de sprijin la nivel naţional, statele membre riscând să intre în concurenţă pentru a-şi atinge obiectivele, sporind astfel cheltuielile pe care le impune acest proces. Pentru a-şi realiza obiectivele, statele membre ar trebui să diversifice tehnologia utilizată, încurajând şi sprijinind activităţile corespunzătoare de cercetare şi dezvoltare (9), de educare şi formare (10). Un bun exemplu de dezvoltare a activităţii de dezvoltare şi cercetare cu sprijin financiar de stat îl constituie centrul de cercetare IMEC din Belgia (www.imec.be).

5.1.3.   CESE subliniază încă o dată necesitatea unei strategii comune a statelor membre în domeniul politicii energetice, bazată pe o analiză costuri-beneficii. Multe organisme, inclusiv CESE, au solicitat UE să se exprime printr-o voce unică. Cu toate acestea, atâta vreme cât unele state membre sunt preocupate, în primul rând, doar de propriul interes, piaţa europeană a energiei va rămâne mai slabă, mai vulnerabilă şi mai puţin eficientă decât ar putea fi; amploarea impactului va fi proporţională cu mărimea statului membru (11). În acest sens, la sfârşitul lunii iunie, Comisia Europeană a prezentat orientările pentru planul naţional de acţiune (12) din domeniul energiei regenerabile, facilitând o înţelegere comună a utilizării energiei regenerabile.

5.1.4.   Pentru a depăşi principalele obstacole identificate în raportul privind accesul la reţea, este necesară acordarea unui sprijin important pentru integrarea reţelelor de furnizare a energiei regenerabile, precum şi pentru utilizarea sistemelor de stocare a energiei (cum ar fi bateriile) pentru o producţie „integrată” de energie regenerabilă. În ceea ce priveşte barierele administrative, statele membre ar trebui să acorde atenţia cuvenită recomandării Comisiei privind existenţa unui singur organism responsabil pentru toate autorizaţiile necesare, lucrând într-un mod mai transparent  (13). În plus, piaţa energiei electrice are nevoie de un cadru de reglementare stabil şi previzibil pe termen lung şi de o mai bună armonizare a programelor de încurajare ale statelor membre.

5.1.5.   O aplicare corespunzătoare, în toate statele membre, a regimului de garantare a originii ar putea contribui la atingerea acestui obiectiv la nivel european cu costuri mai reduse.

5.2.   Energia regenerabilă pentru sectorul transporturilor

5.2.1.   CESE este de acord cu afirmaţia Comisiei că introducerea biocarburanţilor rămâne mai costisitoare decât alte tehnologii de reducere a emisiilor în alte sectoare, dar nu poate fi de acord cu ideea că biocarburanţii rămân printre puţinele soluţii disponibile pentru reducerea emisiilor de dioxid de carbon în sectorul transporturilor, atâta vreme cât programele de transport durabil nu sunt puse în aplicare în mod corespunzător în toate statele membre.

5.2.2.   Obţinerea eficienţei energetice în sectorul transporturilor este obligatorie: este foarte probabil ca obiectivul procentual obligatoriu în ceea ce priveşte energia regenerabilă să fie din ce în mai dificil de realizat în mod durabil în cazul în care cererea totală de energie pentru transport continuă să crească. De mai multe ori, Comitetul a arătat că această temă trebuie abordată printr-o politică de reducere a nevoii de transporturi, printr-o schimbare a distribuţiei modale a traficului şi prin stimulente economice în favoarea modurilor de transport mai puţin poluante, precum transportul public local şi transportul naval (4).

5.2.3.   În prezent, producţia de energie regenerabilă pentru sectorul transporturilor la nivel european este reprezentată în exclusivitate de biocarburanţi, acoperind în 2007 doar 2,6 % din necesarul european de energie în transporturi. În avizul (14) privind progresele în utilizarea biocarburanţilor, CESE a subliniat necesitatea reconsiderării politicii urmate până acum, punând accentul pe biocarburanţii de a doua generaţie. În acelaşi timp, trebuie promovată şi încurajată dezvoltarea tehnologiilor de conversie „de a doua generaţie”, care să poată utiliza materii prime rezultate din „recolte cu creştere rapidă”, bazate în principal pe culturi erbacee sau forestiere sau pe subproduse agricole, evitându-se seminţele agro-alimentare, mai scumpe (15).

5.2.4.   Pentru a se evita utilizarea terenurilor agricole de calitate şi a zonelor necesare menţinerii biodiversităţii pentru producerea biocarburanţilor, CESE propune ca fiecare stat membru să stabilească şi să difuzeze o hartă a propriului teritoriu care să indice zonele propice culturilor energetice. Această măsură va permite totodată o mai bună evaluare a potenţialului european de biocarburanţi.

5.3.   Impactul asupra economiei şi mediului

5.3.1.   Documentul Comisiei privind impactul asupra economiei şi mediului este destul de optimist, concentrându-se în principal asupra impactului pozitiv şi trecând peste impactul biocarburanţilor asupra preţului alimentelor. Prin urmare, având în vedere creşterea preţurilor alimentelor, CESE recomandă ca utilizarea agriculturii pentru a produce hrană de înaltă calitate să aibă întâietate faţă de producţia de energie. Uniunea Europeană ar trebui să adopte măsuri de îmbunătăţire a criteriilor de durabilitate a biocarburanţilor şi să stimuleze dezvoltarea biocarburanţilor de a doua şi a treia generaţie. Introducând un sistem de certificare pentru biocarburanţi, UE va deveni lider în promovarea practicilor de recoltare durabilă (inclusiv schimbarea utilizării terenurilor şi protecţia biodiversităţii) în interiorul şi în afara graniţelor sale.

5.3.2.   Documentul Comisiei nu evaluează impactul economic şi social al utilizării surselor regenerabile de energie asupra bugetului consumatorului final.

5.4.   Energia regenerabilă utilizată pentru încălzire şi răcire

5.4.1.   Având în vedere utilizarea biomasei în producerea de căldură şi electricitate şi sub formă de „biocarburanţi”, Comitetul preconizează că pădurile vor avea de suportat presiuni puternice. În plus, faptul că peste 70 de studii (16), finanţate de Comisia Europeană şi consacrate evaluării potenţialului total al UE-27 până în 2020, diferă substanţial (de la 76 Mtep la 480 Mtep) sporeşte îngrijorarea Comitetului cu privire la gestionarea pădurilor şi la presiunile la care vor fi supuse activităţile de exploatare forestieră. Măsurile şi deciziile majore privind biomasa utilizată pentru producerea energiei nu vor fi adoptate decât după instituirea unui sistem de monitorizare adecvat. Prin urmare, Comitetul aşteaptă cu interes să primească raportul prevăzut de Comisie privind durabilitatea biomasei (17).

---

(1)  COM(2005) 628 „Plan de acţiune pentru biomasă”.

(2)  JO L 140, 5.6.2009, p. 16.

(3)  COM (2006) 845 - Raport asupra progreselor înregistrate în utilizarea biocarburanţilor.

(4)  Avizul CESE privind utilizarea energiei din surse regenerabile, JO C 77, 31.3.2009, p. 43-48.

(5)  http://assets.panda.org/downloads/low_carbon_jobs_final.pdf

(6)  Peste 109 milioane EUR conform acestui raport.

(7)  BAP Driver – European Best Practice Report (Raport privind cele mai bune practici europene): http://www.bapdriver.org/.

(8)  Avizul CESE privind combustibilii alternativi pentru transportul rutier, JO C 195, 18.8.2006, p. 75-79.

(9)  Avizul CESE privind confruntarea cu problemele legate de petrol, CESE 46/2009 (pct. 5.8).

(10)  JO C 277, 17.11.2009, p. 15-19.

(11)  JO C 228, 22.9.2009, p. 84-89.

(12)  Decizia Comisiei C(2009) 5174 – 1/30.6.2009.

(13)  JO C 182, 4.8.2009, p. 60-64 (pct. 4.7).

(14)  Avizul CESE privind Raportul asupra progreselor înregistrate în utilizarea biocarburanţilor.

(15)  JO C 162, 25.6.2008, p. 52-61.

(16)  „Status of Biomass Resources Assessments Version 1” (Stadiul evaluărilor privind resursele de biomasă. Versiunea 1), decembrie 2008: http://www.eu-bee.com/.

(17)  Articolul 17 din Directiva 2009/28/CE.

---