Avizul Comitetului Economic şi Social European privind Cartea verde privind recursul colectiv pentru consumatori

COM(2008) 794 final

(2010/C 128/18)

Raportor: Dl CALLEJA

La 27 noiembrie 2008, în conformitate cu articolul 262 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, Comisia a hotărât să consulte Comitetul Economic şi Social European cu privire la

Cartea verde privind recursul colectiv pentru consumatori

COM(2008) 794 final.

Secţiunea pentru piaţa unică, producţie şi consum, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, şi-a adoptat avizul la 9 septembrie 2009.

În cea de-a 457-a sesiune plenară, care a avut loc la 4 şi 5 noiembrie 2009 (şedinţa din 5 noiembrie), Comitetul Economic şi Social European a adoptat prezentul aviz cu 123 de voturi pentru, 4 voturi împotrivă şi 13 abţineri.

1.   Sinteza recomandărilor

1.1.   În principiu, accesul la o protecţie juridică eficientă reprezintă un drept fundamental de care ar trebui să dispună consumatorii în ceea ce priveşte acţiunile colective în despăgubire. Cu toate acestea, trebuie să se acorde atenţia cuvenită respectării limitelor impuse de tratat şi de diferenţele juridice naţionale în materie de drept procedural şi constituţional.

1.2.   Adoptarea, la nivelul UE, a unor măsuri legislative cu privire la acţiunile colective în despăgubire ar spori protecţia consumatorilor, în special în cadrul tranzacţiilor transfrontaliere.

1.3.   Sistemul trebuie să ofere garanţii suficiente împotriva reclamaţiilor neîntemeiate şi a abuzurilor determinate, în principal, de interese financiare şi motivate de obţinerea unui profit, provenite de la alte părţi decât consumatorii.

1.4.   Ca principiu general, orice măsură comunitară adoptată trebuie să prevadă garanţii adecvate împotriva introducerii unor elemente care, în alte jurisdicţii, s-au dovedit susceptibile de a conduce la abuzuri. În special, orice sistem de acţiuni colective în despăgubire introdus ar trebui să includă învestirea judecătorilor cu puterea ca, în urma examinării depoziţiilor preliminare în cauzele de acţiuni colective în despăgubire, să pună capăt oricăror abuzuri şi să garanteze că reclamaţiile depuse sunt întemeiate.

1.5.   Adoptarea unui mecanism judiciar pentru acţiunile colective în despăgubire nu exclude utilizarea sistemelor de soluţionare extrajudiciară a litigiilor în materie de consum.

1.6.   CESE recomandă Comisiei să îşi continue acţiunile de încurajare a întreprinderilor să elaboreze sisteme interne de soluţionare a reclamaţiilor, să dezvolte în continuare sistemele alternative existente de soluţionare a litigiilor şi să intensifice supravegherea publică. Consumatorii ar putea utiliza aceste mijloace alternative înainte de a recurge la sistemul judiciar.

1.7.   CESE aminteşte Comisiei Europene că tema acţiunilor colective în despăgubire este în discuţie încă din anul 1985 şi că este timpul să se adopte decizii şi să se pună în aplicare, fără întârziere, sisteme care să garanteze satisfacţia consumatorilor.

2.   Introducere

2.1.   Strategia Comisiei în ceea ce priveşte politica de protecţie a consumatorilor (1) are ca obiectiv promovarea pieţei interne cu amănuntul, determinându-i pe consumatori şi pe comercianţii cu amănuntul ca, până în 2013, să ajungă să aibă aceeaşi încredere în schimburile comerciale transfrontaliere ca şi în cele realizate în ţările lor. În această strategie, Comisia a subliniat importanţa mecanismelor eficiente de despăgubire a consumatorilor şi şi-a anunţat intenţia de a interveni în ceea ce priveşte acţiunile colective în despăgubire pentru consumatori.

2.2.   Parlamentul European, Consiliul şi Comitetul Economic şi Social European au salutat intenţia Comisiei de a îmbunătăţi acţiunile în despăgubire ale consumatorilor şi, în special, de a interveni cu privire la acţiunile colective în despăgubire (2). A existat chiar şi o recomandare a OCDE privind soluţionarea litigiilor şi despăgubirea consumatorilor (3), care încuraja statele membre ale organizaţiei să le ofere consumatorilor acces la diferite mijloace de reparare a prejudiciului, inclusiv la mecanisme pentru acţiuni colective în despăgubire.

2.3.   Cartea verde a Comisiei privind recursul colectiv pentru consumatori, publicată în noiembrie 2008 (4), caută soluţii prin care să faciliteze acţiunile în despăgubire în situaţii în care un număr mare de consumatori au suferit prejudicii ca urmare a practicii unui singur comerciant care încalcă legislaţia privind protecţia consumatorului. În Cartea verde sunt prezentate patru opţiuni.

2.4.   De asemenea, la 29 mai 2009, Comisia Europeană a organizat o audiere publică în vederea dezbaterii Cărţii verzi, iar ulterior a elaborat un document care a fost supus observaţiilor publicului, în care a inclus, pe lângă cele patru opţiuni privind acţiunile colective în despăgubire prezentate în Cartea verde, o a cincea opţiune suplimentară. Această sugestie recentă a Comisiei nu poate fi examinată de CESE în acest stadiu avansat al deliberărilor sale, cu atât mai mult cu cât mai trebuie încă efectuate evaluări ale impactului. Totuşi, încă din această etapă iniţială, CESE anticipează că punerea în aplicare a celei de-a cincea opţiuni va întâmpina dificultăţi substanţiale.

2.5.   Nu se poate nega faptul că accesul consumatorilor la acţiunile în despăgubire, atunci când drepturile le sunt încălcate de către comercianţi, sporeşte încrederea consumatorilor în pieţe şi le îmbunătăţeşte performanţa. Însă acest obiectiv nu poate fi îndeplinit decât dacă consumatorii ştiu că, în cazul în care se confruntă cu o problemă, drepturile lor vor fi respectate şi vor primi reparaţii corespunzătoare.

2.6.   Pentru a garanta echitatea pentru toate părţile interesate, trebuie să se asigure echilibrul adecvat între toate interesele implicate.

3.   Rezumatul Cărţii verzi

3.1.   Obiectivul Cărţii verzi este acela de „a evalua stadiul prezent al mecanismelor de recurs, în special în cazurile în care mulţi consumatori pot fi afectaţi de aceleaşi încălcări ale legii, şi de a pune la dispoziţie opţiuni pentru a acoperi orice lacune în eficienţa recursurilor identificate în aceste cazuri” (5). Comisia a considerat că nu este necesar să facă distincţie între mecanismele transfrontaliere pentru cererile colective şi mecanismele pur naţionale. O altă chestiune la care Cartea verde încearcă să găsească un răspuns este dacă anumite instrumente pot fi aplicate exclusiv cauzelor transfrontaliere sau pot fi aplicate şi cauzelor naţionale.

3.2.   Cartea verde pune accentul pe soluţionarea plângerilor colective şi are ca scop punerea la dispoziţie a unor mijloace eficiente pentru acţiunile colective în despăgubire ale cetăţenilor de pe întreg teritoriul UE care sunt afectaţi de practicile unui singur comerciant, indiferent de locul de desfăşurare a tranzacţiei. De asemenea, Cartea verde identifică principalele obstacole actuale care îi împiedică pe consumatori să obţină despăgubiri efective, precum şi elementele care contribuie la eficacitatea şi eficienţa unui mecanism pentru acţiunile colective în despăgubire.

3.3.   Comisia afirmă că instrumentele existente la nivel european (6) sunt insuficiente şi prezintă patru opţiuni care încearcă să abordeze problemele în discuţie şi să le ofere consumatorilor mijloace de despăgubire adecvate şi eficace, în special prin instrumentul acţiunilor colective în despăgubire:

4.   Observaţii generale

4.1.   De-a lungul anilor, CESE a susţinut necesitatea de a se defini, la nivel comunitar, o acţiune colectivă menită să asigure despăgubirea eficientă în cazul încălcării drepturilor colective.

4.2.   Încă din anul 1992, prin intermediul a două avize din proprie iniţiativă, CESE a atras atenţia Comisiei asupra necesităţii de a se identifica posibilităţile de acţiune în ceea ce priveşte reglementarea litigiilor transfrontaliere şi de a se recunoaşte competenţele de reprezentare ale organizaţiilor consumatorilor, atât în litigiile naţionale, cât şi în cele transfrontaliere (7). În mod analog, într-un aviz adoptat în unanimitate în cadrul sesiunii plenare din 1 iunie 1994, CESE a invitat în mod expres Comisia să stabilească o procedură uniformă în materie de acţiuni colective şi de reprezentare comună, nu doar pentru încetarea practicilor ilegale, ci şi pentru facilitarea acţiunilor referitoare la cererile de despăgubire (8). Această temă a fost reluată ulterior de CESE în câteva dintre avizele sale (9). În avizul său din 26 octombrie 2006 (10), CESE a fost de acord cu îngrijorarea exprimată de Comisie în Cartea sa verde privind acţiunile în despăgubire în legătură cu încălcarea regulilor comunitare antitrust, iar, în avizul său din 25 martie 2009, a confirmat importanţa existenţei unor mijloace eficiente de despăgubire pentru victimele încălcărilor regulilor antitrust (11).

4.3.   Având în vedere că UE prevede drepturi materiale armonizate pentru consumatori, CESE este de acord că ar trebui să se garanteze, în acelaşi mod, că există proceduri corespunzătoare care să permită consumatorilor să-şi exercite aceste drepturi. Aşadar, dacă se doreşte ca justiţia să-şi urmeze cursul la fel ca în alte cazuri privitoare la tranzacţiile comerciale, consumatorii ar trebui să dispună de o procedură judiciară pentru acţiunile colective în despăgubire. Aşa cum a afirmat deja CESE în avizele sale anterioare, despăgubirea consumatorilor este un drept fundamental, care ar trebui să acorde protecţie juridică intereselor omogene, colective şi individuale. Este necesară acţiunea la nivel comunitar, deoarece nu există un instrument judiciar care să asigure eficacitatea şi aplicabilitatea în UE a drepturilor omogene colective şi individuale. Mecanismele pentru acţiunile colective în despăgubire sunt necesare pentru a le oferi consumatorilor o posibilitate realistă şi eficientă de a obţine despăgubiri în cazul unor prejudicii distincte, numeroase şi cu caracter similar.

4.4.   Mai mult, sporirea competitivităţii este o politică de bază a Uniunii Europene. În domeniul drepturilor consumatorilor, Uniunea Europeană a elaborat un important corpus legislativ. Acum, UE trebuie să asigure aplicarea acestor legi, astfel încât motorul economic să accelereze prin intensificarea comerţului transfrontalier, bazată pe încrederea că orice litigii vor putea fi soluţionate rapid şi ieftin, în conformitate cu reguli şi proceduri similare oriunde pe piaţa unică. Sunt necesare proceduri pentru prevenirea şi stoparea practicilor comerciale neloiale la scară din ce în ce mai largă cărora le pot cădea victime consumatorii. Sunt importante toate măsurile de aplicare, prevenire, rectificare şi despăgubire. Valoarea despăgubirilor este, de regulă, redusă pentru persoanele particulare, însă în total se poate ajunge la sume semnificative.

4.5.   CESE consideră că acţiunile în justiţie trebuie să fie accesibile şi eficiente. Cu toate acestea, soluţionările extrajudiciare vin în completarea procedurilor judiciare, oferind o procedură mai puţin formală şi mai puţin costisitoare. Totuşi, pentru aceasta, este necesar ca ambele părţi implicate într-un litigiu să fie într-adevăr dispuse să coopereze. Aceste măsuri extrajudiciare ar putea permite găsirea unei soluţii echitabile şi, totodată, ar contribui la oprirea creşterii numărului de acţiuni în instanţă.

4.6.   Cu toate acestea, CESE subliniază importanţa instituirii unor mecanisme adecvate, în conformitate cu tradiţiile culturale şi juridice ale statelor europene.

4.7.   De asemenea, CESE consideră că un asemenea instrument judiciar comunitar ar trebui utilizat în principal pentru drepturile colective, în cazurile în care nu se respectă legislaţia în materie de protecţie a consumatorilor şi regulile concurenţei.

5.   Observaţii specifice privind Cartea verde

5.1.   Acţiunile judiciare colective în despăgubire

5.1.1.   CESE recunoaşte necesitatea instituirii unui mecanism european pentru acţiunile colective în despăgubire, în conformitate cu propunerea de la opţiunea 4 a Cărţii verzi, dacă se doreşte asigurarea justiţiei atât în beneficiul consumatorilor, cât şi al întreprinderilor. Crearea unui asemenea mecanism ar permite tuturor consumatorilor accesul la justiţie, indiferent de naţionalitate, de situaţia financiară sau de valoarea prejudiciului individual suferit. Mai mult, acest mecanism ar răspunde problemei recunoscute de Consiliul de miniştri al OCDE în Recomandarea privind soluţionarea litigiilor în materie de consum şi acordarea de despăgubiri (12), şi anume că majoritatea sistemelor aplicate în diferitele state membre pentru soluţionarea litigiilor în materie de consum şi pentru acordarea de despăgubiri au fost create pentru a trata cazurile de la nivel naţional şi nu sunt întotdeauna adecvate pentru a despăgubi consumatorii din alt stat membru.

5.1.2.   Cu toate acestea, CESE admite că stabilirea unei proceduri judiciare colective armonizate poate prezenta şi ea dificultăţi şi dezavantaje, derivate din complexitatea, costurile, durata inerente şi alte provocări. Minimizarea riscului considerabil de abuz pe care îl implică litigiile se numără printre aceste provocări, la fel ca şi modalităţile de finanţare a acestor acţiuni. De asemenea, trebuie să se facă o alegere între procedurile opt-in şi opt-out. Ambele opţiuni au dezavantajele lor, aşa cum a semnalat deja CESE (13).

5.2.   Principalele caracteristici ale acţiunii colective europene

5.2.1.   După cum recunoaşte Comisia în Cartea sa verde, numai 13 state membre dispun în prezent de mecanisme judiciare pentru acţiunile colective în despăgubire. În plus, în acele state membre în care este instituit în prezent un astfel de sistem, se pot identifica trei tipuri diferite de mecanisme care pot fi clasificate ca acţiuni „colective” în despăgubire.

5.2.2.   Conceptul de „acţiuni colective în despăgubire” este unul amplu, care se concentrează mai degrabă asupra rezultatului final decât asupra mecanismelor prin care se ajunge la acesta. Acest concept cuprinde orice mecanism prin care se poate realiza încetarea sau prevenirea cazurilor de neconformitate şi/sau acordarea de despăgubiri în sensul cel mai larg, indiferent dacă este vorba de rectificare sau de compensaţie. Dată fiind multitudinea de proceduri posibile, introduse sau aflate în curs de elaborare în mai multe state membre UE, şi având în vedere că majoritatea procedurilor sunt inovatoare şi experimentale, nu este deloc uşor să se determine care model este preferabil celorlalte.

5.2.3.   Având în vedere divergenţele dintre sistemele juridice şi luând în considerare diferitele căi explorate şi sugestii formulate în avizele sale anterioare pe această temă (14), CESE se pronunţă în favoarea următoarelor măsuri:

5.2.4.   Toate celelalte aspecte ale acestui mecanism judiciar ar trebui lăsate la latitudinea statelor membre, în conformitate cu principiul subsidiarităţii. Într-adevăr, orice acţiune colectivă introdusă la nivelul UE ar trebui, în orice caz, să respecte principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii; nu ar trebui să meargă niciodată dincolo de ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite în tratat, în măsura în care aceste obiective nu pot fi îndeplinite în mod corespunzător de către statele membre, fiind realizate mai eficient prin acţiuni la nivel comunitar. Există diferite cerinţe juridice şi constituţionale naţionale care pot împiedica sau produce opoziţie în armonizarea legislaţiei, nu în ultimul rând articolul 5 din Tratatul CE.

5.3.   Garantarea despăgubirii consumatorilor prin alte mijloace existente

5.3.1.   CESE a recunoscut deja că „aplicarea unei proceduri judiciare colective la nivel comunitar nu aduce nici o atingere sistemelor de soluţionare extrajudiciară a conflictelor de consum. Acestea din urmă au primit din partea CESE un sprijin fără rezerve. Potenţialul lor trebuie în continuare aprofundat şi dezvoltat” (15), după cum se propune la opţiunea 3 din Cartea verde a Comisiei. Într-adevăr, măsurile propuse de Comisie la opţiunea 3 sunt complementare, însă nu pot înlocui adoptarea unui instrument judiciar comunitar precum cel definit mai sus.

5.3.2.   S-a acordat o importanţă considerabilă mecanismelor extrajudiciare de soluţionare a litigiilor. DG SANCO a comandat efectuarea unui studiu cu privire la mecanismele alternative de soluţionare a litigiilor în cazul conflictelor de consum. De asemenea, au fost adoptate recent directive privind mecanismele pentru cererile cu valoare redusă (16), medierea (17) şi extinderea Reţelei Judiciare Europene (18). Într-adevăr, legislaţia europeană în domeniul protecţiei consumatorilor a trebuit să permită existenţa atât a sistemului public, cât şi a celui privat. În 2004, s-a produs o schimbare politică care ar putea avea consecinţe importante, şi anume introducerea obligaţiei ca toate statele membre să dispună de o autoritate publică centrală pentru coordonarea aplicării transfrontaliere a legislaţiei (19).

5.3.3.   Procedurile interne de soluţionare a reclamaţiilor

Comitetul consideră că soluţionarea eficientă a reclamaţiilor de către comercianţi poate constitui un pas decisiv către sporirea încrederii consumatorilor în piaţa internă. CESE consideră extrem de importantă promovarea de către Comisie a iniţiativelor necesare, cu implicarea indispensabilă a societăţii civile, în special a organizaţiilor reprezentative ale întreprinderilor, pentru a se garanta existenţa unui cadru juridic coerent, care să reglementeze dezvoltarea unor astfel de sisteme interne de soluţionare a reclamaţiilor de către comercianţi, care să aibă ca obiectiv principal soluţionarea eficientă a reclamaţiilor consumatorilor.

5.3.4.   Supravegherea publică

CESE este de acord cu propunerea Comisiei de a extinde şi de a consolida atribuţiile executorii ale autorităţilor competente, inclusiv ale ombudsmanilor naţionali, în temeiul Regulamentului privind cooperarea în domeniul protecţiei consumatorilor. Cu toate acestea, Comitetul recomandă cu insistenţă ca modul de funcţionare detaliat al unui asemenea mecanism să fie reglementat printr-o directivă, pentru a se asigura un nivel minim de armonizare în toate statele membre ale UE. Orice propunere de acest tip ar trebui să limiteze căile de atac disponibile la despăgubiri compensatorii şi să prevadă o protecţie procedurală solidă pentru entităţile ce fac obiectul procedurilor de executare. CESE consideră că această abordare prin supraveghere publică ar putea fi dezvoltată în vederea creării unei reţele funcţionale interoperabile care să cuprindă toate statele membre şi care s-ar putea dovedi o modalitate foarte eficientă de identificare a agenţilor economici de pe teritoriul UE care ar putea încălca drepturile consumatorilor. Desfăşurarea unor campanii adecvate de relaţii cu publicul, în vederea sensibilizării consumatorilor şi a difuzării de informaţii, ar putea încuraja consumatorii să semnaleze încălcarea drepturilor lor.

5.3.5.   Mecanismele alternative de soluţionare a litigiilor

Comisia recunoaşte că sistemele alternative de soluţionare a litigiilor consumatorilor existente în prezent variază considerabil atât la nivel naţional, cât şi de la un stat membru la altul şi, chiar în acele jurisdicţii în care astfel de mecanisme sunt disponibile, există discrepanţe semnificative la nivelul acoperirii sectoriale şi geografice. Mai mult, majoritatea sistemelor alternative de soluţionare a litigiilor din UE se ocupă, în principal, de cererile individuale. În ceea ce priveşte instrumentele UE existente (20), raportul „Analiză şi evaluare a mijloacelor alternative de despăgubire a consumatorilor altele decât procedurile judiciare ordinare”, efectuat la solicitarea Comisiei Europene, arată că principiile independenţei şi imparţialităţii părţilor terţe implicate în sistemele de mediere/arbitrare stabilite în instrumentele respective nu sunt respectate nici măcar în cadrul bazei de date EEC-Net. În acest scop, CESE consideră că recomandările existente privind sistemele alternative de soluţionare a litigiilor ar trebui să devină instrumente legislative cu caracter obligatoriu. Extinderea accesului consumatorilor la mecanismele alternative de soluţionare a litigiilor şi a cererilor cu valoare redusă poate conduce la o soluţionare promptă, echitabilă, eficientă şi cu costuri relativ reduse a problemelor legate de protecţia consumatorilor.

(1)  COM(2007) 99 final.

(2)  În rezoluţia sa privind Strategia pentru politica de protecţie a consumatorilor, Parlamentul European a solicitat Comisiei, după o atentă examinare a problemei despăgubirii consumatorilor în statele membre, „să prezinte, după caz, o soluţie coerentă la nivel european, care să ofere tuturor cetăţenilor acces la mecanisme pentru acţiunile colective în despăgubire pentru soluţionarea reclamaţiilor transfrontaliere” (A6-0155/2008); Consiliul a invitat Comisia „să analizeze cu atenţie mecanismele de recurs colectiv şi să prezinte rezultatele studiilor relevante în curs, în scopul identificării de propuneri sau acţiuni posibile” (JO C 166, 20.7.2007, p. 1-3).

Solicitarea PE a fost reiterată în rezoluţia cu privire la Cartea verde privind serviciile financiare cu amănuntul (A6-0187/2008). Comisia de anchetă a PE privind criza societăţii de asigurări Equitable Life a solicitat, de asemenea, Comisiei „să analizeze mai în detaliu posibilitatea de a institui un cadru juridic cu cerinţe procedurale uniforme de drept civil pentru acţiunile colective transfrontaliere europene” (A6-0203/2007). În avizul său din proprie iniţiativă (JO C 162, 25.6.2008, p. 1), CESE a prezentat propuneri cu privire la regimurile juridice pentru mecanismele pentru acţiuni colective în despăgubire.

(3)  http://www.oecd.org/dataoecd/43/50/38960101.pdf.

(4)  COM (2008) 794 final.

(5)  COM(2008) 794 final, p. 3.

(6)  Recomandarea 98/257/CE a Comisiei privind principiile care se aplică organelor responsabile de soluţionarea extrajudiciară a litigiilor de protecţie a consumatorilor (JO L 115, 17.4.1998, p. 31) şi Recomandarea 2001/310/CE a Comisiei privind principiile organelor extrajudiciare implicate în rezolvarea consensuală a litigiilor de protecţie a consumatorilor (JO L 109, 19.4.2001, p. 56); Directiva 98/27/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 mai 1998 privind acţiunile în încetare în ceea ce priveşte protecţia intereselor consumatorilor (JO L 166, 11.6.1998, p. 51); Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind cooperarea dintre autorităţile naţionale însărcinate să asigure aplicarea legislaţiei în materie de protecţie a consumatorului (JO L 364, 9.12.2004, p. 1).

(7)  JO C 339, 31.12.1991, p. 16 (a se vedea punctul 5.4.2) şi JO C 19, 25.1.1993, p. 22 (a se vedea punctul 4.12, precum şi secţiunea 4 a interesantului studiu anexat la aviz, realizat în colaborare de Eric Balate, Pierre Dejemeppe şi Monique Goyens şi publicat de CES, p. 103 şi urm.).

(8)  JO C 295, 22.10.1994, p. 1.

(9)  Cele mai semnificative dintre aceste avize au fost următoarele: Avizul din proprie iniţiativă privind piaţa unică şi protecţia consumatorilor - posibilităţi şi obstacole (JO C 39, 12.2.1996, p. 55), în care se constata că, la acea dată, nu se dăduse curs sugestiilor şi propunerilor avansate de CES în precedentul aviz privind Cartea verde; Avizul privind Raportul Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu - piaţa unică în 1994 [COM(1995) 238 final], care semnala întârzierea în punerea efectivă în aplicare a pieţei interne, în special în ceea ce priveşte legislaţia din domeniul protecţiei consumatorilor, cu precădere în cadrul relaţiilor transfrontaliere (JO C 39, 12.2.1996, p. 70); Avizul privind Comunicarea Comisiei „Priorităţi pentru politica privind protecţia consumatorilor (1996-1998)”, în care Comitetul, deşi saluta propunerea de directivă privind acţiunile în încetare şi planul de acţiune prezentat de Comisie pentru accesul consumatorilor la justiţie, declara că aşteaptă cu interes evoluţiile în acest domeniu şi constata că piaţa unică, în acest domeniu, era departe de a fi realizată, precum şi că „o adeziune conştientă la drepturile consumatorilor” este o condiţie fundamentală pentru a câştiga încrederea acestora (JO C 295, 7.10.1996, p. 64). Acelaşi tip de preocupare apare şi în Avizul CES privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu „Impactul şi eficienţa pieţei unice” [COM(1996) 520 final, 23 aprilie 1997] (JO C 206, 7.7.1997). De asemenea, trebuie amintite aici şi următoarele avize ale CESE: Avizul din proprie iniţiativă privind politica în domeniul protecţiei consumatorilor după extindere (punctul 11.6) (JO C 221, 8.9.2005); Avizul privind programul de acţiune comunitară în domeniul sănătăţii şi al protecţiei consumatorilor 2007-2013, punctul 3.2.2.2.1 (JO C 88, 11.4.2006); Avizul privind cadrul juridic pentru protecţia consumatorilor (JO C 185, 8.8.2006).

(10)  JO C 324, 30.12.2006. CESE şi-a manifestat sprijinul faţă de această iniţiativă a Comisiei şi a confirmat necesitatea acţiunilor colective, în măsura în care „răspund în mod exemplar unor obiective esenţiale: i) repararea efectivă a daunelor, facilitând cererea de daune interese prin organizaţiile care acţionează în numele consumatorilor lezaţi, ceea ce contribuie la eficientizarea accesului real la justiţie; 2) prevenirea şi descurajarea comportamentelor anticoncurenţiale, dat fiind efectul social mai puternic al acestui tip de acţiuni”.

(11)  JO C 228, 22.9.2009, p. 40.

(12)  Rec 74 (2007) din 12 iulie 2007.

(13)  JO C 162, 25.6.2008.

(14)  JO C 162, 25.6.2008, p. 31 şi JO C 228, 22.9.2009, p. 40.

(15)  JO C 162, 25.6.2008, p. 1.

(16)  Regulamentul (CE) nr. 861/2007 (JO L 199, 31.7.2007, p. 1).

(17)  Directiva 2008/52/CE (JO L 136, 24.5.2008, p. 3).

(18)  COM(2008) 380 final – Avizul CESE: JO C 175, 28.7.2009, p. 84.

(19)  Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 (JO L 364, 9.12.2004, p. 1).

(20)  Recomandarea 1998/257 şi Recomandarea 2001/310.