19.11.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 279/17

—

având în vedere comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European și Comitetul Economic și Social European intitulată „Strategia UE pentru politica de protecție a consumatorilor 2007-2013 — Mai multă putere consumatorilor, bunăstare crescută și protecție eficientă a acestora” (COM(2007)0099),

—

având în vedere Rezoluția Consiliului privind strategia UE pentru politica de protecție a consumatorilor (2007-2013), adoptată la reuniunea sa din 30 și 31 mai 2007,

—

având în vedere Rezoluția sa din 27 septembrie 2007 privind obligațiile prestatorilor de servicii transfrontaliere (1),

—

având în vedere Rezoluția sa din 6 septembrie 2007 referitoare la Cartea verde privind revizuirea acquis-ului în domeniul protecției consumatorilor (2),

—

având în vedere Rezoluția sa din 4 septembrie 2007 privind revizuirea pieței unice: depășirea obstacolelor și combaterea ineficienței prin îmbunătățirea punerii în aplicare și asigurarea respectării legislației (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 21 iunie 2007 privind încrederea consumatorilor în mediul digital (4),

—

având în vedere comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind o piață unică pentru Europa secolului XXI (COM(2007)0724),

—

având în vedere comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor de însoțire a comunicării privind o piață unică pentru Europa secolului XXI — servicii de interes general, inclusiv servicii sociale de interes general: un nou angajament european (COM(2007)0725),

—

având în vedere comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată Oportunități, acces și solidaritate: către o nouă viziune socială pentru Europa secolului XXI (COM(2007)0726),

—

având în vedere documentul de lucru al personalului Comisiei intitulat „Inițiative în domeniul serviciilor financiare cu amănuntul”(SEC(2007)1520) de însoțire a comunicării Comisiei privind o piață unică pentru Europa secolului XXI,

—

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizele Comisiei pentru afaceri economice și monetare, Comisiei pentru afaceri juridice și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea între sexe (A6-0155/2008),

1.

salută comunicarea Comisiei privind strategia UE pentru politica de protecție a consumatorilor și, de asemenea, apreciază eforturile Comisiei de a impune o cultură de protecție a consumatorilor bazată pe un nivel sporit de informare a acestora, esențială pentru o mai bună transpunere și punere în aplicare a cadrului legal existent;

2.

consideră că este necesară o abordare orizontală a politicii de protecție a consumatorilor și că este vital ca interesele consumatorilor să fie luate în considerare în toate politicile pertinente pentru a garanta că toți consumatorii UE beneficiază de un grad înalt de protecție; salută, astfel, evidențierea de către Comisie a nevoii de a asigura că piața internă răspunde mai bine așteptărilor și preocupărilor cetățenilor; subliniază că protecția consumatorilor și finalizarea pieței interne nu sunt obiective contradictorii ci, dimpotrivă, complementare; reamintește Comisiei, în această privință, că politica de protecție a consumatorilor ar trebui să se regăsească în toate politicile încă de la etapa de evaluare a impactului;

3.

consideră că cerințele protecției consumatorilor pot fi satisfăcute prin intermediul legislației doar dacă aceasta este mai bună, mai simplă și este elaborată cu implicarea tuturor direcțiilor generale competente ale Comisiei: Sănătate și Protecția Consumatorilor; Justiție, Libertate și Securitate; Piața Internă și Servicii; Concurență;

4.

subliniază faptul că revizuirea acquis-ului în materie de protecție a consumatorilor ar trebui să conducă la crearea unui cadru juridic mai coerent privind drepturile consumatorilor; reamintește preferința sa pentru adoptarea unei abordări mixte, adică un instrument orizontal având drept obiectiv principal asigurarea coerenței legislației existente și eliminarea lacunelor regrupând, într-o legislație coerentă, aspecte intersectoriale comune tuturor directivelor; consideră că aspectele specifice ar trebui să fie în continuare abordate separat în directive sectoriale; consideră că principiile în materie de drepturi ale consumatorilor, stabilite cu mult timp în urmă, trebuie să se aplice și în mediul digital; solicită, în contextul revizuirii acquis-ului, să se ia mai multe măsuri pentru asigurarea protecției consumatorilor, inclusiv a vieții private și a siguranței, în mediul digital, fără a îngreuna totuși, în mod nejustificat, povara administrativă asupra operatorilor economici;

5.

regretă faptul că nu se acordă suficientă atenție dreptului contractual în domeniul protecției consumatorilor și invită Comisia să valorifice eforturile depuse până acum în proiectul privitor la dreptul contractual, modificându-l după cum este necesar;

6.

întrucât lipsa clarității în domeniul contractelor de credit pentru consum constituie unul din obstacolele cele mai importante în calea dezvoltării pieței interne a comerțului cu amănuntul, sprijină Comisia în eforturile sale de a introduce contracte tip și condiții pentru contractele încheiate online care să aibă aceeași forță juridică în toate statele membre ale UE;

7.

subliniază rolul important jucat de organizațiile consumatorilor în îmbunătățirea culturii protecției consumatorilor; consideră că organizațiile puternice și independente ale consumatorilor constituie baza unei politici eficace de protecție a consumatorilor; de aceea, invită Comisia și statele membre să aloce fonduri corespunzătoare unor astfel de organizații; recomandă Comisiei ca, la elaborarea propunerilor legislative privind protecția consumatorilor, să intensifice contactele cu organizațiile neguvernamentale ale consumatorilor, care sunt cele mai în măsură să identifice nevoile reale ale acestora;

8.

salută propunerea de numire a unor consilieri pentru relațiile cu consumatorii în cadrul Comisiei; îndeamnă fiecare direcție generală competentă să publice rapoartele anuale privind modul în care politica pentru protecția consumatorilor a fost integrată în domeniul său de competență;

9.

consideră că un sistem solid de protecție a consumatorilor, eficient la nivel european, va fi atât în beneficiul consumatorilor, cât și al producătorilor și vânzătorilor competitivi; subliniază faptul că acest lucru va motiva întreprinderile să producă și să vândă bunuri mai durabile, fapt ce va avea ca rezultat o creștere durabilă sporită; subliniază faptul că o protecție a consumatorilor eficientă și îmbunătățită este o condiție necesară pentru o mai bună funcționare a pieței interne;

10.

solicită adoptarea de măsuri pentru a asigura că cele 27 de minipiețe naționale din UE vor fi transformate în cea mai mare piață de desfacere cu amănuntul la nivel mondial; consideră că, pentru a ajunge la acest nivel, cetățenii trebuie să se simtă în siguranță în egală măsură atunci când cumpără prin intermediul internetului sau de la magazinul local, iar întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile) trebuie să se poată baza pe norme simple, identice peste tot în piața internă; invită Comisia să analizeze modalitățile de îmbunătățire a protecției IMM-urilor, în special prin intermediul Legii privind întreprinderile mici;

11.

subliniază că finalizarea pieței interne a UE trebuie să reprezinte o prioritate; recunoaște rolul pozitiv pe care l-a jucat moneda euro în reducerea costurilor tranzacțiilor, în facilitarea posibilității consumatorilor de a compara prețurilor practicate în alte state și în creșterea potențialului pieței interne pentru comerțul cu amănuntul; încurajează noile state membre să meargă înainte pe calea reformelor, pentru a putea adopta moneda euro imediat ce vor îndeplini criteriile de la Maastricht și a beneficia, astfel, pe deplin de pe urma efectelor pozitive ale monedei unice asupra pieței interne; solicită eliminarea tuturor barierelor și obstacolelor persistente pentru a garanta încrederea consumatorilor în achizițiile sau alte tipuri de contracte contracte transfrontaliere, în special în ceea ce privește serviciile, luând totodată în considerare necesitatea unei abordări specifice în ceea ce privește limba, cultura și preferințele consumatorilor;

12.

subliniază că normele europene în materie de protecție a consumatorilor și inițiativele de autoreglementare ar trebui să servească drept referință pentru standarde mondiale și bune practici și salută faptul că Europa lansează tendințe, utilizând mijloace necoercitive pentru a îmbunătăți drepturile consumatorilor la nivel mondial;

13.

încurajează Comisia să acorde în continuare un sprijin ferm pentru drepturile consumatorilor cu privire la siguranța produselor asigurând integritatea marcajului CE și îmbunătățind monitorizarea pieței la toate nivelurile corespunzătoare, utilizând RAPEX (Sistemul de alertă rapidă pentru produsele nealimentare), prin partajarea între statele membre a celor mai bune soluții practice în acest domeniu; invită Comisia să colaboreze cu statele membre pentru a se asigura că legislația actuală este corect pusă în aplicare și respectată în totalitate de către statele membre, inclusiv prin evaluarea posibilității de a revizui Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor (5) („Directiva privind siguranța generală a produselor”); reamintește faptul că marcajul CE poate fi interpretat greșit drept indicație generală a unui test efectuat de un terț sau ca marcă a originii, dar și faptul că s-a solicitat (6) Comisiei să prezinte o analiză detaliată în domeniul marcajelor de securitate pentru consumatori, dacă este necesar urmată de propuneri legislative;

14.

salută eforturile Comisiei de a consolida cooperarea în domeniul siguranței produselor la nivel internațional, în special cu autoritățile din China, SUA și Japonia; observă că o practică constantă a dialogului și a schimbului de informații privind siguranța produselor este în interesul tuturor părților și reprezintă un factor primordial pentru construirea încrederii consumatorilor; îndeamnă Comisia să informeze Parlamentul în ceea ce privește acest subiect la intervale regulate;

15.

consideră că, de regulă, se presupune că consumatorii acționează rațional înainte de a cumpăra ceva, dar că nu sunt pe deplin conștienți de drepturile lor în caz de probleme; de aceea, solicită să se pună accentul pe comportamentul real al consumatorilor, ținându-se totodată seama de nevoile speciale ale grupurilor vulnerabile cum ar fi copiii, persoanele în vârstă și persoanele cu anumite handicapuri; reamintește linia bugetară recent adoptată, la propunerea Parlamentul European, pentru un proiect-pilot vizând, printre altele, crearea unei baze de date despre consumatori și realizarea de studii și anchete, precum și realizarea unui studiu comparativ despre rezultatele obținute în statele membre; salută activitatea depusă de Comisie pentru stabilirea unui grafic de realizări în domeniul politicii de protecție a consumatorilor ce va conduce la o înțelegere o mai bună, printre altele, a structurii prețului, precum și a comportamentului și a gradului de satisfacție a consumatorului;

16.

subliniază necesitatea ca orice măsuri de armonizare să fie orientate cu atenție, astfel încât să abordeze problemele reale cu care se confruntă consumatorii pe piața internă; consideră că, acolo unde armonizarea este cu adevărat necesară, ar trebui să fie deplină, pentru a evita ca protecția consumatorilor pe teritoriul UE să devină neuniformă și dificilă pentru întreprinderile care realizează campanii de marketing pentru produsele lor în diferite țări; subliniază faptul că actuala situație constituie un factor de descurajare pentru IMM-uri care doresc să efectueze schimburi comerciale pe tot teritoriul Europei și creează confuzie pentru consumatori;

17.

consideră că trebuie să se acorde o atenție specială dotării consumatorilor cu competențele și instrumentele necesare pentru creșterea încrederii lor în mediul digital; subliniază faptul că datele cu caracter personal au devenit un produs comercial, la fel ca o componentă a metodelor comerciale, de exemplu în scopul orientării comportamentale; prin urmare, consideră că protecția datelor și normele privind viața privată ar trebui incluse în orice strategie privind protecția consumatorilor; subliniază faptul că datele sunt disponibile pentru a fi utilizate în orice moment, din orice punct al lumii; subliniază necesitatea urgentă a unor standarde la nivel global pentru protecția datelor elaborate de legiferatori împreună cu operatorii economii și organizațiile de consumatori;

18.

subliniază rolul important al noilor canale de vânzare, care sunt din ce în ce mai utilizate, precum comerțul electronic, în consolidarea concurenței pe piața internă și, prin urmare, a capacității de consum; consideră că piața financiară, cea bancară și cea de asigurări oferă condiții deosebit de favorabile comerțului electronic și îndeamnă Comisia și statele membre să asigure condiții mai favorabile dezvoltării achizițiilor electronice transfrontaliere; solicită Comisiei să efectueze un studiu privind diversele mecanisme la care recurg statele membre în vederea soluționării litigiilor dintre consumatori și întreprinderi, în scopul identificării și promovării mecanismelor care se dovedesc a fi cele mai eficiente; încurajează formarea unei baze solide de protecție a consumatorilor, având în vedere importanța fundamentală a acesteia, în special în domeniul serviciilor financiare;

19.

salută utilizarea celui de-Al șaptelea program — cadru pentru cercetare și dezvoltare tehnologică ca un instrument pentru o mai bună înțelegere analitică și empirică a comportamentului consumatorilor;

20.

consideră că protecția consumatorilor ar trebui să fie parte integrantă a proceselor de planificare și concepere a produselor și serviciilor de către întreprinderi și că examinarea schimbărilor de pe piață reprezintă un aspect vital;

21.

solicită luarea de măsuri pentru îmbunătățirea dialogului la nivelul UE între organizațiile consumatorilor și industrie, astfel încât să cuprindă toți actorii din lanțul valoric; consideră că un dialog eficient, inclusiv schimbul de bune practici, ar putea reduce problemele de pe piața internă; sprijină inițiativele menite să încurajeze participarea la consultări a părților interesate de politica de protecție a consumatorilor și dezvoltarea de politici; salută eforturile îndreptate către consolidarea protecției consumatorilor în noile state membre și sensibilizarea lor în acest sens; subliniază importanța acordării unui sprijin constant organizațiilor de consumatori din UE, în special din noile state membre;

22.

subliniază faptul că educarea sistematică a consumatorilor cu privire la drepturile lor și la revendicarea acestora contribuie la dezvoltarea culturii protecției consumatorilor; din acest motiv, UE și statele membre ar trebui să investească mai mult în campanii de informare și educare a consumatorilor, campanii care să folosească mesajul potrivit pentru segmentul corespunzător de consumatori; subliniază faptul că educația consumatorilor trebuie să facă parte din învățarea continuă și recomandă utilizarea de noi tehnologii (în special internetul), ca mijloc de informare a consumatorilor;

23.

este de părere că la elaborarea politicii de protecție a consumatorilor ar trebui să se acorde mai multă atenție nevoilor speciale ale grupurilor vulnerabile, cum ar fi copiii, persoanele în vârstă și persoanele cu anumite handicapuri, și că ar trebui să se ia în considerare dezvoltarea demografică;

24.

subliniază nevoia luării în considerare a aspectelor legate de sex, vârstă și origine etnică atunci când se elaborează indicatori și statistici pentru a se identifica domeniile specifice în care diferitele grupuri de consumatori se confruntă cu probleme;

25.

reamintește Rezoluția sa privind obligațiile prestatorilor de servicii transfrontaliere; este în așteptarea programului de lucru al Comisiei privind acest subiect; cere Comisiei să clarifice în viitor intențiile, dacă este cazul, referitoare la noi inițiative în acest domeniu;

26.

subliniază importanța promovării tranzacțiilor transfrontaliere pentru a spori libertatea de alegere și rolul care revine politicii privind concurența și educației privind consumul responsabil în a le garanta consumatorilor posibilitatea de a alege dintre cele mai bune opțiuni în ceea ce privește prețul, calitatea și diversitatea, mai ales la bunurile și serviciile de bază, cum ar fi produsele alimentare, locuințele, educația, sănătatea, energia, transportul și telecomunicațiile; subliniază necesitatea unei liberalizări sporite, în special a pieței serviciilor, pentru a încuraja concurența și a le permite astfel consumatorilor să beneficieze de prețuri mai mici; invită Comisia și statele membre să promoveze inovarea în sectorul serviciilor financiare pentru a propune soluții care să răspundă mai bine așteptărilor consumatorilor;

27.

subliniază nevoia, pe lângă măsuri adecvate și eficiente pentru protecția consumatorilor, de a asigura o bună comunicare privind acest subiect, pentru a explica consumatorilor cum își pot revendica drepturile în temeiul legislației privind piața internă și al altor legislații care le sunt favorabile;

28.

consideră că, în cadrul finalizării pieței interne a serviciilor financiare, trebuie acordată o atenție deosebită asigurării protecției consumatorilor și garantării posibilității de a alege; subliniază gradul deosebit de ridicat de complexitate al produselor financiare, bancare și din domeniul asigurărilor și faptul că, dacă cetățenii trebuie să fie încurajați să utilizeze într-o mai mare măsură aceste produse, în special în ceea ce privește viitoarele lor pensii, politicile obligatorii care favorizează informarea și consilierea consumatorilor ar trebui să garanteze conștientizarea acestora cu privire la toate opțiunile ce le stau la dispoziție; subliniază totodată că protecția consumatorilor nu poate reprezenta un pretext pentru protecționism; subliniază faptul că o piață a serviciilor financiare cu amănuntul perfect integrată trebuie să fie condusă de forțele pieței;

29.

consideră că, în ceea ce privește piețele financiare, problema fundamentală este reprezentată de transpunerea și punerea în aplicare integrală a întregii legislații UE, precum și de armonizarea între statele membre; recomandă consolidarea aplicării uniforme a legislației în vigoare înainte să fie propuse norme suplimentare; îndeamnă Comisia, având în vedere noua legislație în materie, să respecte principiul unei mai bune legiferări, evitând să impună sarcini suplimentare nejustificate consumatorilor și industriei;

30.

salută accentul pus, în cadrul strategiei, pe o mai bună aplicare a legislației și a căilor de despăgubire, care reprezintă factori importanți în îmbunătățirea încrederii consumatorilor; consideră că îmbunătățirea încrederii consumatorilor este cel mai important factor pentru finalizarea pieței interne pentru bunuri și servicii de larg consum; recomandă realizarea unor acțiuni suplimentare cu privire la acest aspect;

31.

consideră că litigiile dintre consumatori și operatorii economici ar trebui soluționate în principal în afara instanțelor de judecată, pentru că soluțiile de despăgubire găsite pe căi nejudiciare pot fi mai rapide și finalizate cu un cost mai mic; acest lucru presupune consolidarea centrelor europene pentru protecția consumatorilor și a rețelei SOLVIT și alocarea de resurse financiare mai mari pentru aceste rețele; reamintește că statele membre sunt libere să impună părții care intenționează să introducă o acțiune în justiție realizarea unei consultări prealabile, pentru a permite părții acuzate să pună capăt încălcării contestate;

32.

reamintește că sistemele de soluționare alternativă a litigiilor (SAL) sunt, prin natura lor, soluții alternative la mecanismele judiciare tradiționale de soluționare a litigiilor comerciale; prin urmare, încurajarea de a folosi SAL depinde de existența unor alternative constrângătoare, consacrate de lege, care oferă consumatorilor o cale de despăgubire eficace, ușor accesibilă și nediscriminatorie;

33.

reamintește faptul că intensificarea comerțului electronic necesită o armonizare pe întreg teritoriul UE a procedurii de soluționare alternativă a litigiilor (SAL), care îndeplinește cerințele Recomandării 98/257/CE a Comisiei din 30 martie 1998 privind principiile care se aplică organelor responsabile de soluționarea extrajudiciară a litigiilor de protecție a consumatorilor (7) și a Recomandării 2001/310/CE a Comisiei din 4 aprilie 2001 privind principiile organelor extrajudiciare implicate în rezolvarea consensuală a litigiilor de protecție a consumatorilor (8); este necesar să se depună mai multe eforturi în sensul soluționării online a litigiilor, ceea ce Parlamentul solicită cel puțin din 1999;

34.

reamintește faptul că asigurarea aplicării efective a drepturilor ce provin din legislația comunitară este în principal o obligație a statelor membre; acestea au responsabilitatea de a-și adapta dreptul național de procedură în așa fel încât aceste drepturi să poată fi puse în aplicare cu ușurință, în avantajul consumatorilor și al operatorilor economici; înainte de toate, Comunitatea nu are competența de a formula norme pentru dreptul procedural național; mai mult, articolul 5 din Tratatul CE impune Comunității ca acțiunile sale să nu depășească ceea ce este necesar în vederea atingerii obiectivelor tratatului; prin urmare, în conformitate cu articolul menționat, particularitățile ordinilor juridice interne trebuie pe cât posibil luate în considerare, lăsând statelor membre libertatea de a alege între diferite opțiuni cu efect echivalent;

35.

invită Comisia să studieze oportunitatea instituirii unui Ombudsman european special pentru consumatori pentru cazurile transfrontaliere; observă că un anumit număr de state membre dispun de Ombudsmani pentru consumatori în mai multe sectoare, care îi ajută pe consumatori în relațiile lor cu operatorii economici; consideră că această abordare ar putea fi analizată de către Comisie de la țară la țară;

36.

observă că, în anumite state membre, dar nu în toate, există deja elemente ale unui sistem specific de despăgubire pentru consumatori, cum ar fi acțiuni comune, acțiuni de grup, acțiuni în reprezentare, cazuri de referință și acțiuni în confiscarea câștigurilor/profiturilor incorecte („skimming-off procedures”); subliniază faptul că, drept urmare, consumatorii angajați în litigii transfrontaliere se pot regăsi în situația de a se confrunta cu legislații diferite în această privință;

37.

reamintește că Directiva 98/27/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 1998 privind acțiunile în încetare în ceea ce privește protecția intereselor consumatorilor (9) are deja ca scop protecția intereselor colective ale consumatorilor; subliniază că această directivă dă, printre altele, organizațiilor consumatorilor dreptul de a introduce o acțiune în încetare; solicită Comisiei să prezinte Parlamentului și Consiliului un raport de evaluare privind stadiul de avansare al îmbunătățirilor așteptate aduse de această directivă și motivele acestora în ceea ce privește protecția intereselor colective ale consumatorilor;

38.

consideră că, înainte de a angaja orice reflecție pe marginea unei legislații la nivelul UE, ar trebui să se examineze în profunzime problemele existente, dacă este cazul, și beneficiile preconizate pentru consumatori;

39.

consideră că, într-un anumit număr de state membre, există constrângeri constituționale care trebuie luate în considerare la elaborarea unui model european pentru despăgubirea consumatorilor; în plus, consideră că articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului trebuie respectat integral; invită Comisia să înainteze un raport Parlamentului și Consiliului despre modalitatea de a obține, în acest sens, un echilibru necesar între drepturile consumatorilor, organizațiile acestora și operatorii economici;

40.

invită Comisia să evalueze cu atenție chestiunea despăgubirii consumatorilor din statele membre, ținând cont de faptul că orice noi propuneri ale acesteia în domeniul respectiv ar trebui să se bazeze pe o examinare în profunzime a problemelor existente, dacă este cazul, și a beneficiilor preconizate pentru consumatori și de faptul că, în ceea ce privește procedurile transfrontaliere și posibilele sisteme de acțiuni colective în despăgubire, ar trebui să se efectueze cercetări ample, studiind exemplele din întreaga lume și avându-se în vedere în mod special preocupările exprimate în ceea ce privește excesele și dezavantajele prezente în sistemul american și clarificându-se chestiunea unei baze legale adecvate pentru un asemenea instrument la nivelul UE; solicită Comisiei să prezinte, dacă este cazul, o soluție coerentă la nivel european care să ofere tuturor consumatorilor acces real la acțiunile colective în despăgubire pentru soluționarea reclamațiilor transfrontaliere;

41.

solicită Comisiei să consulte Parlamentul și statele membre cu privire la evaluarea acestor studii;

42.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.