11.9.2009

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 218/8

---

Avizul Comitetului Economic și Social European privind cooperarea și transferul de cunoștințe între organizații de cercetare, industrie și IMM-uri - o condiție prealabilă importantă pentru inovare (aviz din proprie inițiativă)

2009/C 218/02

Le 10 juillet 2008, le Comité économique et social européen a décidé, conformément à l'article 29 paragraphe 2 du Règlement intérieur, d'élaborer un avis sur le thème

Secțiunea pentru piața unică, producție și consum, însărcinată cu pregătirea lucrărilor pe această temă, și-a adoptat avizul la 3 februarie 2009. Raportor: dl WOLF.

În cea de-a 451-a sesiune plenară, care a avut loc la 25 și 26 februarie 2009 (ședința din 26 februarie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 158 de voturi pentru, 0 voturi împotrivă și 1 abținere.

1.   Concluzii și recomandări

1.1	Acest aviz urmărește cooperarea și transferul de cunoștințe între organizațiile de cercetare (Research Performing Organisations), industrie și IMM-uri, deoarece această cooperare joacă un rol-cheie în transformarea rezultatelor cercetării științifice în produse și procese inovatoare.

1.2

Comitetul recomandă ca toți cei care lucrează în industrie și în IMM-uri să fie informați în mod sistematic despre cunoștințele și resursele tehnologice disponibile în universități și în organizațiile de cercetare din UE și despre modul în care pot fi stabilite contacte relevante. În consecință, Comitetul recomandă Comisiei să depună eforturi pentru crearea unui motor de căutare paneuropean (pe internet) care să reunească și să completeze sistemele de informare existente, răspunzând astfel mai bine decât până acum nevoilor specifice de informații.

1.3

Comitetul sprijină eforturile în vederea realizării accesului gratuit pe internet la publicațiile științifice. Totuși acesta va rămâne asociat cu costuri mai mari pentru bugetul public. De aceea trebuie făcute eforturi spre a încheia acorduri reciproce între statele membre ale UE, precum și cu țările din afara UE. Nu trebuie îngrădită libertatea de alegere a organizațiilor de cercetare în publicarea rezultatelor lor în revistele și forumurile care servesc mai bine scopului diseminării rezultatelor și recunoașterii lor la nivel mondial.

1.4

Comitetul recomandă să se urmărească în continuare ideea accesului gratuit la datele de cercetare, dar și să se stabilească limitele unui astfel de proces. Acest lucru nu trebuie să însemne accesul liber prematur la datele obținute în procesul de cercetare, și nici la așa numitele date neprelucrate. Comitetul recomandă Comisiei să procedeze cu atenție și treptat, prin implicarea cercetătorilor respectivi.

1.5

Având în vedere diferitele culturi organizaționale existente în organizațiile de cercetare și în industrie, Comitetul recomandă asigurarea unui echilibru între interese. Acest lucru include tensiunea dintre publicarea promptă a rezultatelor și nevoia de confidențialitate, precum și drepturile de proprietate intelectuală, inclusiv brevetele.

1.6

De aceea, Comitetul salută clarificarea venită între timp din partea Comisiei, prin recomandarea privind gestionarea drepturilor de proprietate intelectuală, a faptului că nu dorește să restricționeze libertatea partenerilor de a încheia înțelegeri contractuale chiar și atunci când este vorba de un contract de cercetare. Recomandările Comisiei trebuie să reprezinte un ajutor, fără a deveni o îngrădire.

1.7	Comitetul reiterează recomandarea introducerii unui Brevet al Comunității Europene, cu o perioadă de grație (grace period) corespunzătoare, care să nu încalce statutul de noutate.

1.8

În cazul dezvoltării infrastructurilor de cercetare, ca de exemplu acceleratoarele, sursele de radiații, sateliții, echipamentele astronomice de la sol sau instalațiile de fuziune, organizațiile de cercetare nu sunt în primul rând furnizori de noi cunoștințe, ci, mai degrabă, comanditari și clienți. Comitetul recomandă să fie analizate în profunzime experiențele legate de aplicarea reglementărilor de la nivelul UE și al statelor membre privind acordarea de sprijin, bugetul, atribuirea contractelor și concurența, pentru a se constata dacă ele servesc obiectivului privind atât menținerea competențelor și cunoștințelor de specialitate acumulate în industrie în cadrul unor contracte de acest tip, cât și folosirea acestora la sporirea capacității concurențiale europene și pentru contracte ulterioare, sau dacă sunt necesare noi abordări ale politicii industriale în această privință.

2.   Introducere

2.1	Comitetul a publicat numeroase avize (1) privind aspecte legate de politica de cercetare, subliniind în special importanța fundamentală a realizării în măsură suficientă a cercetării și dezvoltarea necesare obiectivelor de la Lisabona și Barcelona.

2.2

Un aspect deosebit de important al acestor recomandări se referă la cooperarea între organizațiile de cercetare, inclusiv universități (Public Research Organisations sau Research Performing Organisations), industrie și IMM-uri, și la transferul necesar de cunoștințe, cu scopul de a dezvolta procese inovatoare și produse comercializabile. Prezentul aviz examinează mai detaliat acest aspect și se concentrează pe temele enumerate la punctele 3-5: (a) publicațiile și informarea; (b) cooperarea în vederea elaborării produselor și proceselor comercializabile precum și (c) cooperarea în vederea dezvoltării infrastructurilor de cercetare (2).

2.3

Aceste teme sunt legate de echilibrul - dar și de tensiunea - dintre cooperare și concurență. Pe de-o parte, cooperarea este necesară pentru menținerea și întărirea competitivității industriei europene în raport cu țările din afara UE. Pe de altă parte, concurența între întreprinderile europene nu trebuie astfel denaturată; ea este încadrată în legislația privind acordarea ajutoarelor de stat, (legea europeană privind ajutoarele de stat) menită să asigure condiții echitabile de concurență pe piața unică.

2.4	Tensiunea rezultată este fundalul problemelor și recomandărilor prezentate mai jos, în special cu privire la drepturile de proprietate intelectuală și problemele aferente legate transferul liber de informații.

2.5

Subiectul cooperării a fost și el luat în discuție de către Comisie și Consiliu. Acest lucru a condus, printre altele, la recomandarea (3) Comisiei privind gestionarea proprietății intelectuale în activitățile de transfer de cunoștințe și la Codul de practici pentru universități și alte organizații publice de cercetare. Scopul este acela de a încuraja statele membre și instituțiile de cercetare să acționeze într-o manieră mai uniformă. Totuși, aceste recomandări, în ciuda scopurilor și propunerilor lor adecvate, au dat naștere la noi întrebări și rezerve în sânul organizațiilor importante cu privire la drepturile de proprietate intelectuală în cazul colaborărilor sau al contractelor de cercetare. Prezentul aviz ține seama de aceste întrebări, precum și de răspunsurile oferite între timp de către Comisie.

3.   Comunicarea informațiilor despre activitățile de cercetare și rezultatele obținute

3.1   Publicații științifice. În mod tradițional, rezultatele științifice apar în publicații de specialitate tipărite, după o revizuire inter pares riguroasă (peer review). Uneori, acestea sunt publicate în special de institutele de cercetare sub formă de publicații preliminare (pre-prints), rapoarte tehnice etc. În plus, ele sunt comunicate în cadrul conferințelor de specialitate și publicate în actele finale ale acestora.

3.1.1   O nouă dimensiune: internetul. Internetul a inaugurat o nouă dimensiune a comunicării și transferului de cunoștințe. Astfel, editorii publică, în prezent, cele mai multe publicații științifice și în variantă electronică, pe internet.

3.1.2   Biblioteci și aspecte legate de cost. Accesul la publicațiile tipărite și la cele electronice a devenit în mare măsură posibil datorită bibliotecilor universitare și organizațiilor de cercetare. Dar universitățile și organizațiile de cercetare trebuie să fie capabile din punct de vedere financiar - și aici există o problemă (4) serioasă - să suporte costurile aferente (ale publicațiilor și abonamentelor).

3.1.3   Accesul gratuit pe internet la publicațiile științifice. Deoarece accesul la publicații științifice pe internet a fost până acum asociat cu costuri ce trebuie suportate fie de biblioteci și/sau de instituțiile care le sponsorizează, fie direct de utilizatori, de la un timp se depun eforturi pentru gratuitatea accesului pentru toți utilizatorii (acces liber - Free Open Access) (5). Pentru realizarea acestui lucru, sunt examinate o serie de modele comerciale și modalități de plată, dintre care unele au condus la angajamente ferme. Comitetul susține astfel de eforturi. Cu toate acestea, nu toate acordurile vor avea costuri nule pentru bugetul public. De aceea, Comitetul recomandă depunerea de eforturi pentru realizarea între statele membre ale UE, precum și cu țările din afara UE, a unor înțelegeri bazate pe reciprocitate.

3.1.3.1   Libertate nelimitată de alegere. Totuși acest lucru nu trebuie să limiteze libertatea organizațiilor de cercetare de a alege revista științifică sau forumul care, în opinia lor, servește cel mai bine scopului de a disemina rezultatele astfel încât acestea să fie recunoscute la nivel mondial.

3.1.4   Acces liber la date de cercetare. În plus, au fost create modele (6) care să permită accesul liber generalizat - adică pe lângă schimbul voluntar de date care este deja un lucru obișnuit între parteneri - prin internet, nu numai la publicațiile științifice, ci și la datele care stau la baza acestora. Totuși, acest lucru ridică probleme de natură organizațională, tehnică și juridică (de ex. protecția drepturilor de proprietate intelectuală și a datelor) și probleme legate de asigurarea calității și motivație, care, în multe cazuri, pot fi soluționate doar într-o manieră specifică fiecărei discipline. De aceea, Comitetul consideră că este bine ca astfel de discuții să fie continuate, dar și să se stabilească anumite limite în aceste demersuri. Comitetul recomandă Comisiei să acționeze cu atenție în acest domeniu, în special prin implicarea cercetătorilor direct afectați.

3.1.5   Dreptul la confidențialitate. Comitetul accentuează că aceasta nu trebuie să ducă la accesul liber prematur la orice date care provin din procesul de cercetare, nici la ceea ce se definește ca date neprelucrate. Mai întâi, cercetătorii trebuie să corecteze măsurătorile eronate, greșelile, problemele de interpretare etc., să le evalueze importanța și să le abordeze într-un proces intern de formare a opiniilor înainte de a-și da acordul (dacă este cazul) pentru publicare. Altfel, ar putea fi afectate drepturile individuale ale cercetătorilor și baza fundamentală a activității de cercetare și a protecției datelor, ca să nu mai vorbim de standardele de calitate și de prioritățile publicaților științifice.

3.2   Informații pentru întreprinderi și IMM-uri. Multe întreprinderi și IMM-uri care sunt interesate de noile evoluții nu sunt suficient de bine informate cu privire la resursele de tehnologie și cunoștințe disponibile în universitățile și organizațiile de cercetare din UE și la modul în care pot fi stabilite contacte relevante, cu scopul de a iniția o posibilă colaborare. De aceea, mult mai importantă decât setul de instrumente menționat mai sus este nevoia de informare în afara cercului restrâns de experți.

3.2.1   Publicații pe înțelesul tuturor. Există desigur și literatură științifică pe înțelesul tuturor (de popularizare) pe subiecte științifice sau tehnice. În ultimii ani, Comisia a jucat un rol din ce în ce mai important și mai de succes în diseminarea rezultatelor științifice și tehnice ale programelor de cercetare pe care le sponsorizează, de exemplu prin excelenta revistă research*eu  (7) sau portalul de internet CORDIS  (8). De asemenea, din ce în ce mai multe universități și organizații de cercetare au început să-și prezinte activitățile și rezultatele pe internet (9), nu în ultimul rând cu scopul unui transfer de cunoștințe și al unei posibile cooperări.

3.2.2   Birouri de transfer. În afară de aceasta, numeroase organizații de cercetare dețin, de ceva timp, propriile birouri de transfer de cunoștințe (10), foarte utile, cu specialiști bine pregătiți („personal însărcinat cu transferul de tehnologie” (11)). Totuși, în cea mai mare parte, acestea funcționează la nivel regional și la nivel de organizație, iar folosirea lor pentru o căutare de date la nivel european rămâne greoaie.

3.2.3   Organizații de sprijin și consultanți. Pe lângă Comisie, mai multe organizații și rețele lucrează, uneori pe baze comerciale, pentru a satisface la nivel european nevoia menționată: de exemplu, EARTO, Asociația Europeană a Profesioniștilor în Transferul de Știință și Tehnologie și ProTon (12). Pe de altă parte, Comisia oferă și ea propriul său sprijin prin portalul său dedicat IMM-urilor și prin Rețeaua întreprinderilor europene (13).

3.2.4   Cercetarea sistematică. Atunci când instrumentele menționate mai sus nu pot satisface pe deplin cererile industriei/IMM-urilor, Comitetul recomandă Comisiei ca - acolo unde este posibil, în cooperare cu o companie care deține un motor important de căutare - să lucreze sistematic pentru satisfacerea acestei nevoi printr-un sistem de căutare paneuropean (internet) în care informațiile să fie prezentată într-un format uniform și accesibil. Ca un prim pas, ar trebui să existe un proces de formare a opiniilor, pentru a defini mai precis scopurile și domeniul de aplicare a primei etape a unui astfel de sistem de căutare, în așa fel încât să se câștige experiență într-o fază-pilot.

3.2.5   Schimb de personal. Deoarece transferul cel mai eficient de cunoștințe are loc între oameni care activează alternativ în cercetare și în industrie, Comitetul reiterează în acest context recomandarea sa repetată ca astfel de schimburi de personal să fie încurajate și sprijinite mai mult, de exemplu printr-un sistem de burse și ani sabatici de tipul bursei Marie Curie Industry-Academia.

4.   Cooperarea pentru dezvoltarea de produse și procese comercializabile - echilibru de interese

4.1   Diferite culturi organizaționale. Conform numeroaselor documente și recomandări care sunt deja disponibile pe marginea acestui subiect și la care se face referire în introducere, acest capitol trebuie să se concentreze pe câteva probleme care apar din cauza diferențelor de cultură organizațională și de interese din lumea cercetătorilor și cea a industriei, care sunt, în mod necesar, diferite. Comitetul a abordat deja câteva dintre aceste diferențe în detaliu în primul său aviz cu privire la Spațiul european de cercetare (14) și le-a menționat apoi cu diferite ocazii. Ele se referă în principal la aspectele descrise în cele ce urmează.

4.2   Publicarea și secretul

—

Sectorul cercetării are nevoie de publicarea rapidă a rezultatelor sale, astfel încât alți oameni de știință și grupuri de cercetători să le poată verifica. Acest lucru ajută și la generarea sinergiilor, prin interacțiunea imediată în cadrul comunității științifice, în special acolo unde mai multe laboratoare colaborează în cadrul unui program comun de cercetare și dezvoltare.

—	În general, și guvernul trebuie să insiste cu privire la publicarea rapidă a rezultatelor cercetării pe care a finanțat-o, pentru a asigura condiții echitabile de concurență.

—

Totuși, în prezent, chiar și organizațiile de cercetare finanțate de la bugetul public trebuie, acolo unde rezultatele duc la inovații semnificative, să înainteze o cerere de brevetare înainte de publicarea rezultatelor; altfel s-ar încălca statutul de noutate și organizația nu și-ar putea breveta invenția. Această necesitate, care se aplică și accesului liber, este subliniată și în recomandarea Comisiei privind gestionarea proprietății intelectuale (15).

—

Pentru a dezamorsa conflictul creat între obiective, Comitetul a recomandat în mod repetat introducerea de către statele membre în legislația de brevetare proprie, ca și în viitoarea legislație comunitară privind brevetele, a unei perioade de grație înainte de publicare fără încălcarea statutului de noutate (16).

—	Pe de altă parte, este, în general, interesul companiei - în contextul situației de concurență - ca rezultatele dezvoltării unui produs să rămână confidențiale, cel puțin până când un nou produs este gata să fie scos pe piață sau până când brevetele relevante au fost asigurate.

4.3   Cercetare în scopul acumulării de cunoștințe - dezvoltare în scopul obținerii de rezultate. Produsul unui cercetător constă în descoperirile făcute printr-un proces complex de căutări și descoperiri, al cărui rezultat este necunoscut. Spre deosebire de acesta, dezvoltarea acoperă un proces planificat orientat spre rezultate, care începe doar când poate fi definit un scop specific și drumul până la el este suficient de clar. Totuși, există suprapuneri, interacțiuni și sinergii între cercetare și dezvoltare - iar aceste procese pot să nu urmeze deloc o evoluție lineară.

4.4   Criterii diferite de evaluare. Cercetătorii și organizațiile „lor” de cercetare sunt apeciați în funcție de calitatea, numărul și impactul publicațiilor (17) și descoperirilor lor și, din ce în ce mai mult, după numărul de brevete. Spre deosebire de aceștia, conducătorii de întreprinderi sunt evaluați în primul rând, în funcție de profiturile comerciale ale afacerii „lor”, care depind de numărul, calitatea și prețul produselor vândute.

4.5   Rezumat. Prin urmare, aceste contradicții trebuie eliminate și trebuie stabilit un echilibru echitabil al intereselor, care să aducă beneficii ambilor parteneri - inegali - în cooperarea respectivă. Dacă cei mai eficienți cercetători și organizațiile lor se alătură unei activități, aceștia trebuie să fie motivați suficient. O astfel de „cooperare poate fi împiedicată dacă drepturile la rezultatele cercetărilor sunt cedate integral companiilor contractoare” (18). Motivul este acela că apar și se dezvoltă noi cunoștințe (prim-plan) pornind de la cunoștințele existente (fundal) și astfel, prin natura lor, includ aspecte semnificative din fundal, adică aceste cunoștințe de fundal sunt o parte inerentă a noilor cunoștințe. De aceea, este nevoie de flexibilitate și spațiu de manevră în acordurile privind drepturile de proprietate intelectuală și procesele de evaluare, astfel încât circumstanțele individuale și esența proceselor creative să poată fi luate în considerare. Lipsa unei astfel de flexibilități și a spațiului de manevră poate, în cel mai rău caz, descuraja oamenii de știință să coopereze cu întreprinderile.

4.6   Proprietatea intelectuală și recomandarea Comisiei pe marginea acestui subiect. Prin urmare, Comitetul salută ideea libertății contractuale a părților, subliniată de către Consiliul Concurenței, care a precizat în decizia sa din 30 mai 2008: „INVITĂ toate universitățile și alte organizații publice de cercetare să acorde atenția cuvenită conținutului Codului de bune practici al Comisiei și să-l pună în practică în funcție de circumstanțele specifice, ținând seama și de flexibilitatea necesară pentru contractele de cercetare”. În special, Comitetul salută faptul că, în acest timp, și Comisia a specificat (19) că nu dorește să influențeze negativ, prin recomandarea (20) care abordează special această problemă, libertatea de a încheia înțelegeri contractuale, chiar și pentru contracte de cercetare. În schimb, trebuie asigurată suficientă flexibilitate, atât timp cât nu există alte restricții de tipul cadrului pentru cercetare, dezvoltare și inovare sau alte legi europene sau naționale.

4.6.1   Clarificări ulterioare. Trebuie precizat faptul că invențiile care dau naștere la brevete nu pot fi comandate pur și simplu, dar reprezintă o realizare creativă suplimentară (21). Evaluarea lor și profiturile pe care le aduc trebuie să constituie, prin urmare, subiect de negociere; la fel, întreprinderea parteneră contractantă nu trebuie să blocheze o evaluare în detrimentul economiei. De aceea, Comitetul salută proiectul de clarificare al Comisiei asupra acestui punct. Recomandările Comisiei trebuie să reprezinte un ajutor, fără a deveni o îngrădire.

4.7   Brevetul comunitar. În acest context, Comitetul subliniază, din nou, (a se vedea și punctul 4.2) repetatele sale recomandări în favoarea unui brevet al Comunității Europene care să asigure inventatorului o perioadă de grație necesară și care să nu contravină statutului de noutate.

4.8   Regulile de participare și legislația privind ajutoarele de stat. Comitetul a recomandat deja, în avizul său (22) privind regulile de participare, ca, în viitor, părților unui contract să le fie acordată mai multă libertate în cadrul contractelor, dar și în alegerea instrumentelor. Aceasta vizează, în special, drepturile de acces la noile cunoștințe ale partenerului de contract și drepturile de protecție și/sau cunoștințele existente și drepturile de protecție. Accesul liber ar trebui oferit ca o opțiune, și nu - așa cum se propune în anumite cazuri - solicitat fără excepție. De altfel, cedarea gratuită a drepturilor de proprietate intelectuală de către instituțiile publice de învățământ superior sau de către organizațiile de cercetare către întreprinderi poate prezenta, de asemenea, pericolul de a încălca legea europeană cu privire la ajutoarele de stat.

4.9   Parteneriate între sectorul public și cel privat. Punctele de vedere și recomandările menționate de Comitet la punctele 4.6 și 4.8 de mai sus se aplică și parteneriatelor dintre sectoarele public și privat, de altfel foarte bine venite, în domeniul cercetării și dezvoltării și inițiativelor tehnologice comune pe care acestea le realizează.

4.10   Remunerarea invențiilor angajaților. O atenție specială merită acordată legilor cu privire la invențiile angajaților, care există în unele state membre. Acestea se referă la dreptul inventatorului la un brevet și la o sumă corespunzătoare pentru folosirea acestuia, chiar și în cazul în care invenția face parte din activitatea sa profesională obișnuită. Sub nicio formă acest drept nu trebuie compromis.

5.   Cooperarea pentru dezvoltarea de infrastructuri de cercetare - Menținerea competențelor

5.1

Noi domenii tehnice - Exemplare unice. Pe lângă categoria de cooperare între cercetare și industrie, menționată mai sus, există o alta, la fel de importantă, în care organismele de cercetare nu reprezintă furnizorii principali de noi cunoștințe cu scopul de a dezvolta produse inovatoare în serie (sau procese), ci mai degrabă comanditari și clienți. Acest lucru vizează, în principal, dezvoltarea de infrastructuri de cercetare inovatoare, precum acceleratoarele, sursele de radiații, sateliții, echipamentele astronomice de la sol sau instalațiile de fuziune. În acest context, industria dezvoltă și produce noi componente individuale importante, adesea în baza contractelor de dezvoltare continuă.

5.2

Specializare și riscuri. Întreprinderile din acest domeniu inovator au nevoie de un personal specializat, cu un nivel înalt de calificare și - din cauza riscului de eșec - cu dorința de a-și asuma riscuri. De cele mai multe ori, rentabilitatea este scăzută, deoarece produsul fabricat este, aproape întotdeauna, unicat, iar întreprinderile subestimează de obicei costurile necesare: în general, limitele cunoștințelor actuale trebuie să fie extinse semnificativ.

5.3

Factorii favorizanți ai progresului tehnologic. În mod sigur, asemenea comenzi oferă firmelor implicate un impuls semnificativ în ceea ce privește competența în domeniul tehnologiilor avansate, ceea ce crește competitivitatea acestora pe termen lung în domenii conexe și duce, în general, la progres tehnologic. Totuși, întreprinderile întâmpină dificultăți în folosirea întregului lor potențial, inclusiv în ceea ce privește angajații și inginerii cu specializarea respectivă, în cazul în care nu există o perspectivă imediată de comenzi ulterioare, mai ales că utilizarea acelorași resurse în procesul de producție și dezvoltare pentru bunuri produse în serie este mult mai profitabilă.

5.4

Aplicarea normelor privind concurența și atribuirea contractelor. Aplicarea normelor privind concurență și atribuirea contractelor pot înrăutăți situația, în special deoarece nu i se permite cu ușurință firmei care a realizat contractul de dezvoltare să primească contractul de producție din oficiu. Acest lucru poate însemna că o firmă cu mai puțină experiență care tocmai datorită experienței limitate, poate subestima dificultățile și licita un preț mai mic, primește contractul. Această problemă a determinat unele întreprinderi să renunțe la licitații și/sau să nu mai accepte asemenea contracte. Nici instrumentul „achiziția înainte de comercializare (23)” nu pare a corespunde întocmai acestei problematici, întrucât acesta nu duce, ulterior, la producția în serie.

5.5

Probleme și căutarea unor soluții. Comitetul nu are o soluție pentru aceste probleme, dar dorește să atragă atenția asupra unei probleme serioase care nu numai că suplimentează costurile și timpul necesare acestor proiecte, dar nici nu folosește în mod optim abilitățile și experiența rezultate, având în vedere că deseori se pierd competențe valoroase. De aceea, recomandă Comisiei înființarea unui grup de experți la nivel înalt (24) care să analizeze experiențele prezente. Astfel s-ar putea clarifica dacă în această situație specifică sunt potrivite normele actuale privind acordarea ajutoarelor de stat, bugetul, concurența și atribuirea contractelor, precum și modalitățile de aplicare ale acestora, sau dacă este necesar să se prevadă noi tipuri de instrumente de politică industrială în acest domeniu.

5.6

ITER. Comitetul consideră că problema este foarte bine cunoscută de Comisie, de exemplu în privința proiectului internațional ITER și că prin urmare ar trebui acum să fie puse în aplicare măsurile necesare pentru a implica industria în proiect. Dacă este posibil, această acțiune ar trebui transferată și cerințelor noii rețele de cercetare care urmează a fi înființată (lista ESFRI).

6.   Avizele relevante elaborate de Comitet în ultimii trei ani:

Prezentul aviz a luat în considerare următoarele avize relevante din ultimii trei ani:

—	Al 7-lea program-cadru de cercetare și dezvoltare (INT/269, CESE 1484/2005 - JO C 65/9, 17/3/06)

—	Nanoștiințe și nanotehnologii (INT/277, CESE 582/2006 - OJ C 185/1, 8/8/06)

—	Evaluarea activităților comunitare de cercetare pe o perioadă de cinci ani (1999-2003) (INT/286, CESE 729/2006 - JO C 195/1, 18/8/06)

—	RTD - Programe specifice (INT/292, CESE 583/2006 - JO C 185/10, 8/8/06)

—	Cercetare și inovare (INT/294, CESE 950/2006 - JO C 309/10, 16/12/06)

—	Participarea întreprinderilor - al 7-lea program-cadru (INT/309, CESE 956/2006 - JO C 309/35, 16/12/06)

—	Participarea întreprinderilor - al 7-lea program-cadru 2007-2011 (Euratom) (INT/314, CESE 957/2006 - JO C 309/41, 16/12/06)

—	Investițiile în cunoaștere și inovație (Strategia de la Lisabona) (INT/325, CESE 983/2007 – JO C 256/17, 27.10.2007)

—	Potențialul Europei/cercetare, dezvoltare și inovare (INT/326, CESE 1566/2006 - JO C 325/16, 30/12/06)

—	Institutul European de Tehnologie (INT/335, CESE 410/2007 - JO C 161/28, 13/7/07)

—	Cartea verde - Spațiul European de Cercetare - perspective noi (INT/358, CESE 1440/2007 - JO C 44/1, 16/2/08)

—	Inițiativa pentru medicamente inovatoare / Înființarea întreprinderii comune (INT/363, CESE 1441/2007 - JO C 44/11, 16/2/08)

—	Inițiativa tehnologică privind sistemele informatice integrate / Înființarea unei întreprinderi comune (ARTEMIS) (INT/364, CESE 1442/2007 - JO C 44/15, 16/2/08)

—	„Înființarea întreprinderii comune Clean Sky” (INT/369, CESE 1443/2007 - JO C 44/19, 16/2/08)

—	Înființarea întreprinderii comune ENIAC (INT/370, CESE 1444/2007 - JO C 44/22, 16/2/08)

—	Programe de cercetare și dezvoltare pentru IMM-uri (INT/379, CESE 977/2008 - JO C 224/18, 30/8/08)

—	Regiuni europene competitive datorită cercetării și inovării (INT/383, CESE 751/2008 - JO C 211/1, 19/8/08)

—	Întreprinderea comună „Pile de combustie și hidrogen” (INT/386, CESE 484/2008 - JO C 204/19, 9/8/08)

—	Parteneriatul european pentru cercetători (INT/435, CESE 1908/2008 - nepublicat încă în Jurnalul Oficial

—	Cadrul juridic comunitar aplicabil infrastructurilor europene de cercetare (INT/450, CESE 40/2009 - nepublicat încă în Jurnalul Oficial

---

(1)  A se vedea punctul 6.

(2)  INT/450, CESE 40/2009 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(3)  COM(2008) 1329, 10.4.2008.

(4)  URL: http://ec.europa.eu/research/science-society/pdf/scientific-publication-study_en.pdf

(5)  Accesul liber. Oportunități și provocări – manual. Comisia Europeană/ Comisia germană pentru UNESCO, 2008.

(6)  COM(2007) 56, 14.2.2007; COM(2008) 1329, 10.4.2008 – anexa II.

(7)  http://ec.europa.eu/research/research-eu

(8)  http://cordis.europa.eu/

(9)  http://www.ott.csic.es/english/index.html în Spania sau http://www.technologieallianz.de/ în Germania.

(10)  COM(2007) 182, 4.4.2007.

(11)  COM(2008) 1329, 10.4.2008, anexa II, punctul 7.

(12)  http://www.earto.org/, http://www.astp.net/, sau http://www.protoneurope.org/

(13)  RIE: http://www.enterprise-europe-network.ec.europa.eu/services_en.htm și Portalul IMM http://ec.europa.eu/enterprise/sme/index_en.htm

(14)  JO C 204, 18.7.2000, p. 70.

(15)  COM(2008) 1329, 10.4.2008, Recomandarea nr. 4 către statele membre și, în anexa I, nr. 7 către instituțiile publice.

(16)  Așa cum era cazul, de exemplu, în legislația germană de brevetare.

(17)  Și în funcție de prestigiul publicației în care apar rezultatele!

(18)  JO C 204, 18.7.2000, p. 70.

(19)  Recomandarea Comisiei privind gestionarea drepturilor de proprietate intelectuală în activitățile de transfer de cunoștințe și Codul bunelor practici pentru universități și alte organisme publice de cercetare (2008) ISBN 978-92-79-09850-5. Cf. capitolului 4.3, ultimul paragraf: „Cu toate acestea, părțile sunt libere să negocieze diverse acorduri privind proprietatea (și/sau eventualele drepturi de utilizare), întrucât principiile din Codul bunelor practici constituie doar o bază pentru negocieri” [Nevertheless, the parties are free to negotiate different agreements, concerning ownership (and/or possible user rights) to the Foreground, as the principles in the Code of Practice only provide a starting point for negotiations.]

(20)  COM(2008) 1329, 10.4.2008, anexa I, punctul 17.

(21)  Această idee se află de asemenea la baza principiului de acordare a unor sume inventatorului pentru angajați – a se vedea punctul 4.10.

(22)  JO C 309, 16.12.2006, p. 35.

(23)  COM(2007) 799 final – Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, către Consiliu, către Comitetul Economic și Social European și către Comitetul Regiunilor „Achiziția înainte de comercializare: încurajarea inovației pentru asigurarea unor servicii publice durabile de înaltă calitate în Europa”. A se vedea, de asemenea, și Avizul CESE INT/399 privind achiziția înainte de comercializare, CESE 1658 (2008) (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(24)  În măsura posibilului, cu participarea organismelor de cercetare reunite în cadrul EIROforum.

---