18.5.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 128/107

---

Avizul Comitetului Economic şi Social European privind Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor „Spre o strategie coerentă în privinţa agendei europene în domeniul cercetării agricole”

COM(2008) 862 final

(2010/C 128/20)

Raportor: dl CHIRIACO

La 15 decembrie 2008, în conformitate cu articolul 262 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, Comisia a hotărât să consulte Comitetul Economic şi Social European cu privire la

Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor „Spre o strategie coerentă în privinţa agendei europene în domeniul cercetării agricole”

COM(2008) 862 final.

Secţiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală şi protecţia mediului, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, şi-a adoptat avizul la 13 octombrie 2009.

În cea de-a 457-a sesiune plenară, care a avut loc la 4 şi 5 noiembrie 2009 (şedinţa din 4 noiembrie 2009), Comitetul Economic şi Social European a adoptat prezentul aviz cu 155 de voturi pentru şi 3 abţineri.

1.   Concluzii şi recomandări

1.1.   Comitetul Economic şi Social European (CESE) salută iniţiativa Comisiei, care deschide calea elaborării unei viitoare agende europene în domeniul cercetării agricole, în perspectiva instituirii unui spaţiu european de cercetare agricolă. Pentru ca oferta de produse agricole să poată ţine pasul cu tendinţele mondiale ale cererii, se impune într-adevăr intensificarea cercetării şi inovării în acest sector (1).

1.2.   CESE se declară de acord cu abordarea propusă de Comisie, bazată pe testarea conceptului de programare comună, care, ţinând seama de cerinţele şi specificul diferitelor programe naţionale, îşi propune să garanteze o coordonare la nivel comunitar a iniţiativelor şi o împărţire eficientă şi concretă a resurselor (2). În special, CESE invită Comisia să consolideze cooperarea, nu numai în cazul programelor naţionale de cercetare agricolă, ci şi în cel al diverselor iniţiative promovate de diferite direcţii generale (cum ar fi DG Mediu, DG Agricultură şi DG Întreprinderi). În acest context, CESE invită Comisia să furnizeze, într-o viitoare comunicare, informaţii suplimentare privind instrumentele şi modalităţile operaţionale, inclusiv resursele financiare, ale iniţiativelor propuse, cu implicarea tuturor părţilor interesate într-un proces de consultare şi cu luarea în considerare a rezultatelor testelor-pilot privitoare la programarea comună.

1.3.   Programarea comună în sectorul cercetării agricole are ca scop analizarea capacităţii societăţii de a se confrunta cu provocările pe care le presupune utilizarea la scară din ce în ce mai largă a produselor bio la nivel european. Aceste provocări privesc schimbările climatice, protecţia sănătăţii umane şi aspectele siguranţei alimentare. Aceste probleme au făcut obiectul unor discuţii şi analize aprofundate din partea Comitetului permanent privind cercetarea agricolă (Standing Committee on Agricultural Research – SCAR) (3), în special din perspectiva rezultatelor atelierului organizat de Comisia Europeană pe tema programării comune. Aceste reflecţii au fost sintetizate în documentul de poziţie privind programarea comună, din iunie 2009. Programarea comună presupune o participare pe scară largă şi un efort susţinut din partea ţărilor implicate, care se concretizează, în termeni de impact, în valoare adăugată şi beneficii pentru cetăţeni şi pentru competitivitatea europeană. Având în vedere acest lucru, CESE propune încă de pe acum instituirea unor mecanisme corespunzătoare de asigurare a implicării, inclusiv în sectorul privat, a tuturor părţilor interesate, în special a întreprinderilor, mai ales în ceea ce priveşte identificarea obiectivelor cercetării, precum şi evaluarea resurselor necesare şi identificarea cu precizie a instrumentelor financiare care să permită funcţionarea sistemului, asigurându-se accesul efectiv la finanţare. În special, CESE recomandă Comisiei şi Consiliului să dispună elaborarea unei propuneri de regulament care să constituie temeiul juridic de organizare şi funcţionare a noului SCAR, în conformitate cu procesul politic lansat în 2004, şi care să înlocuiască Regulamentul (CEE) nr. 1728/74.

1.4.   În cadrul noului model de guvernanţă propus de Comisie, Comitetul permanent privind cercetarea agricolă are rolul de a coordona promovarea iniţiativelor comune la nivel comunitar, precum şi realizarea unei hărţi a capacităţilor iniţiativelor de cercetare promovate. CESE consideră că SCAR va trebui să se arate foarte flexibil în sprijinirea reformelor prezente (4) şi viitoare ale cadrului normativ al politicii agricole comune, aflat în permanentă evoluţie.

1.5.   În cadrul programării comune, procesul de prognoză şi analiză se află în strânsă legătură cu cel de realizare a hărţii capacităţilor care, prin furnizarea de cifre şi statistici esenţiale privind deficienţele, tendinţele şi cerinţele legate de organizarea cercetării agricole la nivel naţional, contribuie la definirea unei imagini de ansamblu a evoluţiei cercetării agricole în UE. Până în prezent, astfel de informaţii au fost furnizate prin intermediul proiectului „EU-AGRI-MAPPING”, iniţiativă care se înscrie în cadrul celui de-al şaselea program-cadru european de cercetare. Având în vedere dificultăţile întâlnite pe parcursul acestui proiect, CESE consideră că realizarea hărţii capacităţilor nu se poate face prin iniţiative de moment, ci trebuie să fie un proces continuu şi actualizat în permanenţă.

2.   Sinteza Comunicării

2.1.   Un nou context pentru cercetarea agricolă în Europa

2.1.1.   Agricultura europeană se vede confruntată cu noi provocări, cum ar fi schimbarea demografiei agricole şi a structurii fermelor, implicaţiile practicilor agricole moderne asupra ocupării forţei de muncă, evoluţia politicii agricole comune (PAC) şi factorii de la nivel global care influenţează acest sector.

2.1.2.   Opinia generală este că, pentru a face faţă acestor provocări, în Europa este nevoie de un sector puternic al cercetării agricole. Cercetarea agricolă ar trebui să permită dobândirea cunoştinţelor necesare unei înţelegeri aprofundate a dezvoltării rurale, precum şi a factorilor care influenţează dezvoltarea durabilă şi a obstacolelor din calea acesteia, să furnizeze noi tehnologii şi inovaţii necesare dezvoltării sectorului agricol şi să faciliteze însuşirea de cunoştinţe, în vederea unei mai bune înţelegeri a dinamicii pieţei. Totuşi, activităţile de cercetare sunt adesea fragmentate şi slab coordonate, investiţiile sunt insuficiente, iar masa critică lipseşte. În Europa există mai multe mecanisme, în special cele prevăzute de programul-cadru comunitar, care contribuie la promovarea colaborării paneuropene a cercetătorilor. În acest sens, sistemul ERA-NET asigură finanţare pentru punerea în reţea a programelor naţionale, a ministerelor sau a agenţiilor de finanţare din toate sectoarele ştiinţifice. Consiliul UE a decis (în noiembrie 2004) că o strategie mai bine structurată s-ar putea dovedi benefică pentru colaborarea din acest sector. În această privinţă, conceptul de programare comună elaborat de curând merge mai departe decât sistemul ERA-NET şi optează pentru colaborarea directă a programelor publice din statele membre, atât pentru definirea unor perspective comune şi a unor agende de cercetare strategică, cât şi pentru punerea în comun a resurselor, în scopul rezolvării în comun a unor probleme specifice. Comitetul permanent privind cercetarea agricolă (SCAR) a fost menţionat ca un bun exemplu de posibilă structurare în reţea a noului proces de programare comună.

2.2.   Rolul de orientare al Comitetului permanent privind cercetarea agricolă

2.2.1.   După mai mulţi ani de încetinire a ritmului de activitate, în 2005 Comitetului permanent privind cercetarea agricolă i s-a încredinţat de către Consiliu un mandat reînnoit, care îi atribuie un rol major în coordonarea activităţilor de cercetare agricolă în Europa. „Noul” SCAR e format din reprezentanţi ai celor 27 de state membre ale UE, în timp ce reprezentanţii ţărilor candidate la aderare şi cei ai ţărilor asociate participă în calitate de observatori. Printre iniţiativele promovate de SCAR în vederea sprijinirii unui spaţiu european de cercetare agricolă se numără – pe lângă programarea comună – procesul prospectiv, menit să formuleze scenarii posibile pentru agricultura europeană pe termen lung, precum şi cel de realizare a unei hărţi care să identifice necesităţile şi tendinţele cercetării agricole în UE.

2.2.2.   SCAR a adoptat o abordare structurată a stabilirii temelor prioritare de cercetare, în vederea unei colaborări viitoare mai strânse, prin intermediul înfiinţării mai multor grupuri de lucru în care colaborează statele membre şi statele asociate (Collaborative Working Groups – Grupuri de Lucru în Colaborare - GLC). GLC-urile funcţionează într-o manieră similară cu cea a reţelelor ERA-NET, în măsura în care utilizează aceeaşi abordare graduală, care se axează la început pe schimbul de informaţii, pentru a identifica apoi lacunele colaborării din diferitele zone de cercetare şi din cele prioritare şi, dacă este cazul, pentru a lansa activităţi comune şi/sau apeluri la prezentarea unor propuneri comune în sectorul cercetării.

2.3.   Acţiuni principale pentru stabilirea unei agende europene coerente în domeniul cercetării agricole

2.3.1.   Este nevoie ca factorii care stau la baza procesului de schimbare climatică să fie mai bine cunoscuţi, cât mai repede, pentru a limita impactul lor negativ şi pentru a proteja resursele de apă, cele ale solului şi biodiversitatea, în vederea susţinerii şi promovării unei agriculturi mai durabile la nivel european şi mondial. În acest context, schimbările climatice şi resursele energetice sunt sectoare de cercetare prioritare.

2.3.2.   Cercetarea ar putea juca un rol mai important în acest domeniu dacă diversele părţi implicate ar participa mai mult la stabilirea unei agende şi la procesul de cercetare prin intermediul unor iniţiative cum sunt reţelele de inovare. Astfel, Comisia îşi propune să sporească producţia şi schimbul de cunoştinţe din domeniul agricol prin intermediul SCAR şi al Reţelei europene de dezvoltare rurală (5). În acest sens, în vederea consolidării programării comune din domeniul cercetării, pentru o mai bună guvernanţă a sistemului agroalimentar european, rolul strategic al SCAR ar putea fi consolidat pe viitor, astfel încât acesta să devină organismul însărcinat cu supervizarea diferitele activităţi de interes pentru domeniul agricol, desfăşurate de toate organismele publice de cercetare europene.

2.3.3.   Pentru a elabora agende de cercetare pe termen lung, bazate pe viziuni şi obiective comune, trebuie conceput un mecanism de monitorizare care să cuprindă o combinaţie de instrumente de analiză prospectivă şi de întocmire a hărţii capacităţilor de cercetare.

2.3.4.   Responsabilităţile Europei într-o economie globalizată nu pot fi trecute cu vederea: agricultura durabilă reprezintă o chestiune care va avea atât efecte directe (asupra preţurilor produselor alimentare), cât şi indirecte (de exemplu, asupra fluxurilor de migraţie) în UE şi în toate regiunile lumii. În consecinţă, trebuie consolidate în general sinergiile politice din domeniul cercetării agricole în Europa şi în afara acesteia, şi în special sinergiile dintre politicile de cercetare ale UE şi cele ale statelor membre, pe de o parte, şi politicile externe, precum cele privind ajutorul pentru dezvoltare şi cele de vecinătate, pe de altă parte.

3.   Observaţii generale

3.1.   Un nou context pentru cercetarea agricolă în Europa

3.1.1.   În ultimii cincizeci de ani, rolul şi funcţiile agriculturii europene s-au modificat radical, în conformitate cu evoluţiile care au caracterizat societatea şi economia europeană, cu implicarea cetăţenilor şi a consumatorilor şi prin trecerea de la agricultura „rurală” la cea „post-industrială”. Prin urmare, opinia generală este că, în concordanţă cu bine-cunoscutul model agricol european, sectorul agricol trebuie perceput dintr-o perspectivă de multifuncţionalitate şi agroteritorialitate, adică nu numai sub aspect productiv. Aşadar, acelaşi principiu ar trebui să se aplice la definirea conceptului de „cercetare agricolă”. Aceasta confirmă în orice caz rolul de prim-plan al producţiei de produse alimentare de bază, scos în evidenţă şi de criza alimentară mondială. Într-adevăr, problema competitivităţii şi siguranţei aprovizionării cu alimente va reprezenta o provocare în viitorul apropiat.

3.1.2.   În acest context, CESE salută abordarea adoptată în vederea elaborării unei definiţii mai largi a „cercetării agricole”, care să ţină seama de provocările cu care se confruntă agricultura europeană, printre care în special adaptarea la schimbările climatice şi atenuarea acestora, dezvoltarea energiilor regenerabile din surse agricole, conservarea biodiversităţii, gestionarea durabilă a resurselor de apă, dar şi promovarea tehnologiilor informaţiilor şi comunicării (TIC) şi a unei producţii de calitate.

3.2.   Spre stabilirea unor agende comune de cercetare

3.2.1.   Comunicarea Comisiei utilizează conceptul recent de programare comună (2) ca o nouă abordare în sectorul cercetării agricole, ce vizează utilizarea optimă a resurselor financiare limitate, printr-o mai bună colaborare. Programarea comună se află în prezent într-o etapă de experimentare, printr-un proiect-pilot de cercetare a bolii Alzheimer. Este, de asemenea, prevăzută adoptarea de către Consiliu, până în 2010, a unor iniţiative suplimentare, în alte sectoare de cercetare importante. Acolo unde se vor obţine rezultate pozitive, programarea comună ar putea avea un impact determinant asupra viitoarelor mecanisme de coordonare a cercetării la nivel european.

3.2.2.   Programarea comună presupune o implicare a statelor membre, pe baza voluntariatului şi a unei geometrii variabile, în definirea, dezvoltarea şi implementarea de agende strategice de cercetare, bazate pe o viziune comună a modului optim de abordare a principalelor probleme sociale. Acest concept poate să se refere la colaborarea strategică a programelor naţionale existente sau la planificarea şi punerea în practică în comun a unor programe absolut noi. În ambele situaţii, este vorba despre punerea în comun a resurselor, selecţionarea sau conceperea celor mai corespunzătoare instrumente, utilizarea lor, precum şi verificarea şi analizarea în comun a progreselor înregistrate.

3.2.3.   Având în vedere că activităţile de cercetare agricolă sunt adesea fragmentate şi slab coordonate, că investiţiile sunt insuficiente, că diseminarea şi difuzarea orientată a rezultatelor lasă de dorit şi că lipseşte masa critică, CESE apreciază programarea comună, considerând-o un obiectiv ambiţios care, alături de o abordare pragmatică şi flexibilă, va putea iniţia un proces strategic şi structurat de cercetare agricolă.

3.3.   Rolul de orientare al Comitetului permanent privind cercetarea agricolă

3.3.1.   Comunicarea Comisiei şi documentul de lucru al serviciilor Comisiei, care o însoţeşte, descriu în detaliu funcţiile de analiză, monitorizare, evaluare şi consultare, precum şi modalităţile de organizare şi operaţionale ale activităţii SCAR, în conformitate cu orientările Consiliului Agricultură şi Pescuit din 19 iulie 2004. În special, SCAR are sarcina de a monitoriza iniţiativele naţionale de cercetare în sectorul agroalimentar şi de a le coordona la nivel comunitar, precum şi de a formula scenarii verosimile de viitor, în ce priveşte evoluţia pe termen lung a priorităţilor cercetării în acest sector.

3.3.2.   CESE consideră că o coordonare la nivel comunitar este esenţială în vederea confruntării cu provocările comune şi pentru a permite UE să se exprime la unison în cadrul organizaţiilor internaţionale, eliminând suprapunerile, dezvoltând în continuare programele, sporind concurenţa în ce priveşte obţinerea de finanţări şi, prin urmare, ridicând calitatea propunerilor de cercetare. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere că situaţia cercetării diferă mult de la un stat membru la altul şi că programarea naţională trebuie să ţină seama de cerinţe şi priorităţi specifice, pe care nu întotdeauna le-ar avantaja, sub aspect cantitativ sau calitativ, cooperarea la nivel european. Iată de ce SCAR trebuie să dispună de instrumente care să garanteze un proces de monitorizare continuă şi actualizată.

4.   Observaţii specifice

4.1.   În contextul acţiunilor esenţiale întreprinse în vederea elaborării unui program european coerent de cercetare agricolă, comunicarea Comisiei identifică drept prioritare reducerea impactului negativ al schimbărilor climatice, conservarea resurselor pe care le reprezintă apa şi solul, şi protejarea biodiversităţii. CESE consideră că trebuie să se ţină seama şi de impactul social, aşa cum a subliniat raportul din 2008 al FAO, intitulat Gender and Equity Issues in Liquid Biofuels Production (Aspecte legate de gen şi de echitate în producerea de biocombustibili lichizi), care priveşte ansamblul raporturilor dintre întreprinderi, ocuparea forţei de muncă şi teritoriu.

4.2.   În cadrul procesului de identificare a noilor sectoare prioritare pentru viitoarea agendă europeană de cercetare agricolă, trebuie să se ţină seama nu numai de schimbările climatice şi de aspectele energetice ce privesc agricultura, ci şi de eforturile de conservare a biodiversităţii, de utilizarea durabilă a resurselor de apă, de studiul de impact asupra mediului şi sănătăţii umane al producerii şi comercializării de organisme modificate genetic, de chestiunile legate de filierele agroalimentare - o atenţie specială fiind acordată etapei de transformare a produselor şi biotehnologiilor -, precum şi de toate instrumentele inovatoare care pot sluji la confruntarea cu problemele ce constituie noi provocări, după cum s-a subliniat recent în evaluarea stării de sănătate a PAC revizuite (noiembrie 2008).

4.3.   Cercetarea ar putea juca un rol şi mai important dacă diferitele părţi interesate ar fi mai implicate în procesul de stabilire a agendei şi dacă ar putea participa la procesul de cercetare. Este în special important ca întreprinderile, în special cele mici şi mijlocii, să fie implicate în identificarea obiectivelor de cercetare de urmat, în funcţie de necesităţile lor reale, ca şi în promovarea cercetării aplicate şi a transferului tehnologic, prin asigurarea unui acces real la finanţare. De aceea, CESE se declară de acord cu propunerea Comisiei de strângere a legăturilor dintre cunoaştere şi inovare, în vederea interconectării intereselor întreprinderilor şi ale cetăţenilor, şi invită Comisia să instituie programe de formare în acest scop.

4.4.   În special în ceea ce priveşte reţeaua europeană de dezvoltare rurală (5), în loc să se adopte măsuri specifice care ar putea duce la apariţia unor probleme de coordonare cu funcţia de reglementare a reţelei, ar trebui să se prevadă mecanisme de încurajare a schimbului de bune practici. Reţeaua europeană de dezvoltare rurală, platformele tehnologice europene şi celelalte instrumente de împărtăşire a cunoştinţelor constituie soluţii strategice de punere în comun şi de dezvoltare la nivel european a ideilor viabile, a informaţiilor fiabile şi experienţelor practice, structurând şi consolidând crearea şi schimbul de cunoştinţe.

4.5.   În scopul punerii în reţea a cercetării europene şi a celei internaţionale, mai ales în ţările în curs de dezvoltare, se impune instituirea unor mecanisme corespunzătoare, în măsură să menţină eficacitatea şi eficienţa iniţiativelor întreprinse, mai ales prin consolidarea capacităţilor locale de guvernanţă şi prin creşterea calităţii resurselor umane implicate.

---

(1)  Avizul CESE privind „Preţurile la alimente în Europa” (A se vedea pagina 00 a prezentului jurnal oficial).

(2)  JO C 228, 22.9.2009, p. 56.

(3)  Art.7 din Regulamentul (CEE) nr. 1728/74.

(4)  Regulamentul nr. 72/2009/CE, Regulamentul nr. 73/2009/CE, Regulamentul nr. 74/2009/CE şi Decizia Consiliului 2009/61/CE din 19 ianuarie 2009.

(5)  Art. 67 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005.

---