Obligațiile de întreținere

SINTEZĂ PRIVIND:

Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere

CARE ESTE ROLUL ACESTUI REGULAMENT?

Regulamentul introduce norme pentru facilitarea plății creanțelor de întreținere transfrontaliere. Asemenea creanțe iau naștere din obligația de a ajuta membri ai familiei și pot include, de exemplu, obligația de întreținere vărsată unui copil sau unui fost soț (unei foste soții) după divorț.

ASPECTE-CHEIE

Regulamentul se aplică obligațiilor de întreținere care decurg din relații:

de familie;
de rudenie;
de căsătorie sau alianță.

Competența

Instanțele competente pentru a se pronunța în materie de obligații de întreținere sunt:
- instanța judecătorească de la locul reședinței obișnuite a pârâtului sau a creditorului; sau
- instanța judecătorească competentă să se pronunțe cu privire la statutul unei persoane (de exemplu, în urma divorțului) sau la răspunderea părintească, atunci când acestea au legătură cu creanța de întreținere (cu condiția ca această competență să nu se întemeieze numai pe cetățenia uneia dintre părți).
În anumite condiții, părțile pot conveni asupra instanței sau instanțelor dintr-un stat membru al Uniunii Europene (UE) care să aibă competența să soluționeze litigiul, exceptând cazul în care acesta să se refere la o obligație de întreținere privind un copilmai mic de 18 ani.
Este competentă instanța dintr-un stat membru în fața căreia se înfățișează pârâtul, cu excepția cazului în care pârâtul îi contestă competența.
Dacă nu este îndeplinită niciuna dintre condițiile de mai sus, litigiul poate, în anumite situații, să fie adus în fața instanțelor unui stat membru ai cărui cetățeni sunt ambele părți la litigiu.
În cazul în care nu se aplică niciuna dintre condițiile menționate anterior, cererea poate fi adresată instanței unui stat membru cu care litigiul are legături suficiente dacă procedura nu se poate desfășura în mod rezonabil într-o țară cu care litigiul are o legătură strânsă.
Atât timp cât creditorul continuă să își aibă reședința în statul membru în care s-a pronunțat hotărârea privind obligațiile de întreținere, debitorul nu poate, cu anumite excepții, să inițieze o procedură de modificare a acesteia într-un stat membru. Totuși, creditorul poate accepta ca litigiul să fie soluționat de o altă instanță.
Dacă o acțiune având același obiect și aceeași cauză, între aceleași părți, este introdusă înaintea unor instanțe din state membre diferite, competența revine primei instanțe înaintea căreia a fost introdusă acțiunea.
Fără a se ține seama de instanțele competente pe fond, cererile de măsuri provizorii sau asigurătorii pot fi prezentate în fața oricărei instanțe din orice stat membru.

Recunoașterea și executarea hotărârilor

O hotărâre privind obligațiile de întreținere pronunțată într-un stat membru este recunoscută într-un alt stat membru fără a fi necesar să se recurgă la o procedură specifică.
Toate statele membre, cu excepția Danemarcei, și-au asumat obligații în temeiul Protocolului de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor de întreținere.
Atunci când o hotărâre a fost pronunțată într-un stat membru care are obligații în temeiul Protocolului de la Haga din 2007, recunoașterea sa nu poate fi contestată. Această dispoziție se aplică numai dacă statul membru avea obligații în temeiul Protocolului de la Haga la începutul procedurii.
Dacă decizia a fost pronunțată într-un stat membru care nu are obligații în temeiul Protocolului de la Haga din 2007, recunoașterea sa poate fi refuzată în anumite cazuri și aceasta poate deveni executorie într-un alt stat membru doar dacă se obține din partea statului respectiv o încuviințare a executării. Această dispoziție se aplică și situațiilor în care procedura inițială în instanță a fost demarată înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului privind întreținerea (18 iunie 2011), dar nu înainte ca statului membru să i se aplice Regulamentul Bruxelles I [Regulamentul (CE) nr. 44/2001].
În orice situație, instanța de origine poate declara o hotărâre ca fiind executorie cu titlu provizoriu. Dacă o hotărâre este executată într-un alt stat membru decât cel în care a fost pronunțată, legea aplicabilă procedurii este legea statului membru de executare.
Hotărârea pronunțată într-un stat membru nu poate face obiectul unei revizuiri pe fond în statul membru în care se solicită recunoașterea, încuviințarea executării sau executarea.
Asistența judiciară gratuită poate fi acordată în cazul cererilor care privesc o hotărâre referitoare la obligațiile de întreținere care decurg dintr-o relație părinte-copil pentru persoanele cu vârsta de sub 21 de ani, cu condiția ca aceste cereri să fie formulate prin intermediul autorităților centrale.

Autoritățile centrale

Fiecare stat membru trebuie să desemneze o autoritate centrală care să acorde asistență părților pentru stabilirea și recuperarea unei creanțe de întreținere. În special, acestea transmit și primesc cererile prevăzute de regulament și iau toate măsurile care se impun pentru a iniția și a facilita intentarea acțiunilor necesare.
Autoritățile centrale trebuie să coopereze între ele, promovează cooperarea dintre autoritățile competente din țara respectivă și caută soluții la dificultățile care pot surveni în aplicarea regulamentului. În acest scop, acestea trebuie să utilizeze Rețeaua judiciară europeană în materie civilă și comercială, instituită prin Decizia 2001/470/CE.

Dispoziții finale

Regulamentul înlocuiește normele referitoare la obligațiile de întreținere din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială. De asemenea, acesta înlocuiește Regulamentul (CE) nr. 805/2004 privind crearea unui titlu executoriu european pentru creanțele necontestate, cu excepția titlurilor executorii europene privind obligațiile de întreținere, emise de statele membre care nu au obligații în temeiul Protocolului de la Haga din 2007 (a se vedea sinteza).

Acte legislative de modificare

Regulamentul (CE) nr. 4/2009 a fost modificat de 4 ori:

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1142/2011 a stabilit anexe noi (anexele X și XI), care enumeră autoritățile administrative și competente ale statelor membre;
Regulamentul (UE) nr. 517/2013 a modificat o serie de regulamente și decizii ale UE, inclusiv Regulamentul (CE) nr. 4/2009, în urma aderării Croației la UE;
Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/228 a înlocuit anexele I-VII pentru a ține seama de:
- aderarea Croației la UE;
- modificările monedelor din Estonia, Letonia și Lituania;
- dorința Regatului Unit de a participa la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 4/2009;
- necesitatea de a include referințe la Danemarca în anexele II și IV, având în vedere dorința acesteia de a pune în aplicare parțial Regulamentul (CE) nr. 4/2009;
- modificările anumitor secțiuni din anexele VI și VII pentru a facilita aplicarea acestora;
Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1937 a înlocuit anexa X pentru a ține seama de schimbările privind autoritățile administrative notificate Comisiei Europene de către Regatul Unit și Letonia.

DE CÂND SE APLICĂ REGULAMENTUL?

Regulamentul se aplică de la 18 iunie 2011. Acesta se aplică Danemarcei în pofida excluderii voluntare a acesteia de la spațiul de libertate, securitate și justiție al UE.

Danemarca și-a confirmat intenția de a pune în aplicare regulamentul, în măsura în care regulamentul modifică Regulamentul (CE) nr. 44/2001, printr-o declarație bazată pe un acord paralel încheiat cu Comisia Europeană.

În 2013, Danemarca și-a confirmat intenția de a pune în aplicare actul de punere în aplicare [Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1142/2011] prin care se stabilesc anexele X și XI la Regulamentul (CE) nr. 4/2009.

CONTEXT

Pentru informații suplimentare, consultați:

Formulare pentru obligațiile de întreținere (Portalul european e-justiție)
Pensia de întreținere – sprijin pentru membrii de familie (Europa ta);
Obligații de întreținere (Portalul european e-justiție);
Mandatul de arestare european (Portalul european e-justiție);
Orientări privind utilizarea anexelor la Regulamentul (CE) nr. 4/2009 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere – publicație (Comisia Europeană).

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere (JO L 7, 10.1.2009, pp. 1-79)

Modificările succesive aduse Regulamentului (CE) nr. 4/2009 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

DOCUMENTE CONEXE

Acord între Comunitatea Europeană și Regatul Danemarcei privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială (JO L 195, 18.7.2013, p. 1)

Decizia 2011/432/UE a Comisiei din 9 iunie 2011 privind aprobarea, în numele Uniunii Europene, a Convenției de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind obținerea pensiei de întreținere în străinătate pentru copii și alți membri ai familiei (JO L 192, 22.7.2011, pp. 39-50)

A se vedea versiunea consolidată.

Decizia 2011/220/UE a Consiliului din 31 martie 2011 privind semnarea, în numele Uniunii Europene, a Convenției de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind obținerea pensiei de întreținere în străinătate pentru copii și alți membri ai familiei (JO L 93, 7.4.2011, p. 9)

Decizia 2009/451/CE a Comisiei din 8 iunie 2009 privind intenția Regatului Unit de acceptare a Regulamentului (CE) nr. 4/2009 al Consiliului privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere (JO L 149, 12.6.2009, p. 73)

Decizia 2006/325/CE a Consiliului din 27 aprilie 2006 privind încheierea Acordului dintre Comunitatea Europeană și Regatul Danemarcei privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială (JO L 120, 5.5.2006, p. 22)

A se vedea versiunea consolidată.

Data ultimei actualizări: 22.09.2021

Top