ANEXĂ

ORIENTĂRI PRIVIND AJUTOARELE DE STAT PENTRU SOCIETĂȚILE DE ADMINISTRARE A NAVELOR

1.   Domeniul de aplicare

Prezentul capitol abordează eligibilitatea administratorilor tehnici și a administratorilor echipajului navelor pentru reducerea impozitului pe profit sau pentru aplicarea impozitului pe tonaj în temeiul secțiunii 3.1 din capitolul privind ajutoarele de stat pentru transportul maritim (1) (denumite în continuare „Orientările maritime”). Acest capitol nu face referire la ajutoarele de stat pentru administratorii comerciali ai navelor. Prezentul capitol se aplică serviciilor de administrare a personalului și de administrare tehnică, indiferent dacă acestea sunt furnizate aceleiași nave, separat sau împreună.

2.   Introducere

2.1.   Contextul general

Orientările maritime oferă posibilitatea ca societățile de administrare a navelor să beneficieze de impozitul pe tonaj sau de alte măsuri fiscale pentru societățile maritime (secțiunea 3.1). Cu toate acestea, eligibilitatea este limitată la furnizarea colectivă de servicii de administrare tehnică și a echipajului pentru aceeași navă („administrare completă”), în timp ce activitățile care sunt furnizate separat nu sunt eligibile pentru impozitarea pe tonaj sau pentru alte măsuri fiscale.

Orientările maritime stipulează faptul că Autoritatea AELS de Supraveghere (denumită în continuare „autoritatea”) va examina efectele Orientărilor maritime asupra administrării navelor peste trei ani (2). Prezentul capitol stabilește rezultatele evaluării proaspăt realizate și formulează concluzii privind eligibilitatea societăților de administrare a navelor pentru ajutoarele de stat.

2.2.   Administrarea navelor

Societățile de administrare a navelor sunt entități care oferă o gamă largă de servicii pentru armatori, precum controale tehnice, recrutarea, formarea și administrarea echipajului și exploatarea navelor. Există trei categorii principale de servicii de administrare a navelor: administrarea echipajului, administrarea tehnică și administrarea comercială.

Administrarea echipajului constă, în special, în soluționarea tuturor aspectelor legate de echipaj, precum selectarea și angajarea navigatorilor calificați corespunzător, eliberarea de state de plată, asigurarea unui număr corespunzător de membri ai echipajului la bordul navelor, verificarea certificării navigatorilor, garantarea unei asigurări în caz de accident sau de invaliditate a navigatorilor, organizarea deplasărilor și îndeplinirea formalităților necesare pentru obținerea vizelor, soluționarea cererilor de rambursare a cheltuielilor medicale, evaluarea performanței navigatorilor și, în unele cazuri, formarea acestora. Administrarea echipajului reprezintă de departe cea mai mare parte a industriei administrării navelor la nivel global.

Administrarea tehnică constă în asigurarea navigabilității navei și respectarea deplină a cerințelor tehnice, de siguranță și de securitate. Administratorul tehnic este, în special, responsabil de luarea deciziilor privind reparația și întreținerea unei nave. Administrarea tehnică reprezintă o parte importantă a industriei de administrare a navelor, deși mult mai mică decât administrarea echipajului.

Administrarea comercială constă în promovarea și asigurarea vânzării capacității navelor, prin navlosirea navelor, rezervări pentru marfă sau pasageri, asigurarea activităților de comercializare și numirea agenților. Administrarea comercială reprezintă o foarte mică parte a industriei de administrare a navelor. În prezent, autoritatea nu dispune de informații complete privind administrarea comercială. Prin urmare, prezentul capitol nu abordează administrarea comercială.

Ca în orice activitate maritimă, administrarea navelor este, prin natura sa, o activitate care se desfășoară la nivel mondial. În lipsa unei legi internaționale de reglementare a administrării navelor de către părți terțe, standardele din acest domeniu au fost stabilite în cadrul unor acorduri de drept privat (3).

În SEE, administrarea navelor se desfășoară, în principal, în Cipru. Cu toate acestea, există societăți de administrare a navelor și în Regatul Unit, Germania, Danemarca, Belgia și Țările de Jos. În afara SEE, sediul societăților de administrare a navelor se află, în special, în Hong Kong, Singapore, India, Emiratele Arabe Unite și SUA.

2.3.   Reexaminarea condițiilor de eligibilitate pentru societățile de administrare a navelor

De la adoptarea Orientărilor maritime în martie 2004, mai multe țări maritime au aderat la SEE, printre care și Cipru, care beneficiază de cea mai mare industrie a administrării navelor din lume.

Aderarea Ciprului și activitățile sale preliminare în vederea respectării Orientărilor maritime, precum și un studiu realizat de un consorțiu pentru administrația respectivului stat SEE (4) au permis o înțelegere mai aprofundată a acestei activități și a evoluției sale. Gradul de conștientizare a crescut, în special în privința legăturii dintre administrarea tehnică și a echipajului, pe de o parte, și transportul maritim, pe de altă parte, precum și în privința posibilității ca administratorii tehnici și/sau ai echipajului să contribuie la îndeplinirea obiectivelor Orientărilor maritime.

3.   Evaluarea eligibilității societăților de administrare a navelor

Spre deosebire de alte servicii legate de sectorul maritim, administrarea navelor reprezintă o activitate de bază standard a transportatorilor maritimi, de obicei efectuată intern. Administrarea navelor reprezintă una dintre cele mai caracteristice activități ale operatorilor de nave. Cu toate acestea, astăzi, în unele cazuri se efectuează externalizarea acestei activități către societăți terțe de administrare a navelor. Datorită acestei legături dintre administrarea navelor și transportul maritim, societățile terțe de administrare a navelor sunt operatori profesioniști cu aceeași experiență ca și armatorii și, deși sunt împărțite pe specializări, acestea își desfășoară activitatea în același mediu de afaceri. Armatorii sunt singurii clienți ai societăților de administrare a navelor.

În acest context, autoritatea consideră că externalizarea administrării navelor nu ar trebui penalizată fiscal față de administrarea internă a navelor, atât timp cât societățile de administrare a navelor îndeplinesc aceleași cerințe ca și cele aplicabile armatorilor și atât timp cât furnizarea de ajutoare pentru societățile de administrare a navelor contribuie la îndeplinirea obiectivelor Orientărilor maritime în același fel ca furnizarea de ajutoare pentru armatori.

În special, autoritatea consideră că, tocmai datorită specializării și a naturii activităților principale ale acestora, societățile de administrare a navelor pot contribui semnificativ la îndeplinirea obiectivelor Orientărilor maritime, în special în vederea unui „transport maritim eficient, sigur și ecologic” și la „consolidarea sistemului maritim stabilit în statele SEE” (5).

4.   Extinderea eligibilității pentru ajutoare de stat la societățile de administrare a navelor

Pe baza a ceea ce s-a explicat în secțiunea 3 de mai sus, autoritatea va aproba, în temeiul articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE, scutirea de impozit pentru societățile de administrare a navelor prevăzută la secțiunea 3.1 din Orientările maritime, cu privire la serviciile de administrare tehnică și administrare a echipajului navelor furnizate separat sau împreună, atât timp când sunt îndeplinite condițiile prevăzute la secțiunile 5 și 6 din prezentul capitol.

5.   Condițiile de eligibilitate aplicabile administratorilor tehnici și administratorilor echipajului

Pentru a fi eligibile pentru ajutoare, societățile de administrare a navelor trebuie să aibă o legătură clară cu SEE și cu economia acestuia, în conformitate cu secțiunea 3.1 din Orientările maritime. În plus, acestea trebuie să contribuie la îndeplinirea obiectivelor din Orientările maritime, precum cele stabilite la secțiunea 2.2 din respectivele orientări. Administratorii tehnici și administratorii echipajului sunt eligibili pentru ajutoarele de stat numai în cazul în care navele pe care le administrează îndeplinesc toate cerințele prevăzute la secțiunile 5.1-5.4 din prezentul capitol. Activitățile eligibile trebuie să se desfășoare în întregime pe teritoriul SEE.

5.1.   Contribuția la economie și la ocuparea forței de muncă în SEE

Legătura economică pe care societățile de administrare a navelor o au cu SEE este dovedită prin faptul că administrarea navelor se desfășoară pe teritoriul unuia sau mai multor state membre SEE și că, în principal, resortisanții SEE sunt angajați în activități desfășurate pe uscat sau pe nave.

5.2.   Legătura economică dintre navele administrate și SEE

Societățile de administrare a navelor pot beneficia de ajutoare de stat pentru navele administrate în întregime de pe teritoriul SEE, chiar dacă serviciile de administrare sunt asigurate intern sau sunt parțial ori în întregime externalizate uneia sau mai multor societăți de administrare a navelor.

Cu toate acestea, deoarece societățile de administrare a navelor nu au control deplin asupra clienților acestora, cerința menționată anterior se consideră a fi îndeplinită dacă cel puțin două treimi din tonajul navelor administrate sunt gestionate de pe teritoriul SEE. Tonajul corespunzător treimii rămase care nu este gestionată în întregime de pe teritoriul SEE nu este eligibil (6).

5.3.   Respectarea standardelor internaționale și comunitare

Societățile de administrare a navelor sunt eligibile dacă toate navele și echipajele pe care le administrează respectă standardele internaționale și dispozițiile legislative comunitare, în special pe cele referitoare la securitatea, siguranța, formarea și certificarea navigatorilor, performanța de mediu și condițiile de muncă la bordul navei.

5.4.   Cerința cu privire la ponderea pavilionului (legătura de pavilion)

Cerința privind ponderea pavilionului, stabilită la al optulea paragraf din secțiunea 3.1 din Orientările maritime, se aplică societăților de administrare a navelor. Nivelul de referință al ponderii pavilioanelor SEE este cel din ziua adoptării prezentului capitol. Pentru societățile nou înființate, nivelul de referință se calculează la un an de la data la care acestea și-au început activitatea.

6.   Cerințe suplimentare pentru administratorii echipajului

6.1.   Formarea navigatorilor

Administratorii echipajului sunt eligibili pentru ajutoarele de stat atât timp cât toți navigatorii care lucrează la bordul navelor administrate sunt educați, instruiți și dețin un certificat de competență în conformitate cu Convenția Organizației Maritime Internaționale privind standardele de pregătire a navigatorilor, de brevetare și de efectuare a serviciului de cart (STCW) din 1978, astfel cum a fost modificată, și și-au încheiat cu succes cursurile de formare privind siguranța personală la bordul unei nave. În plus, administratorii echipajului sunt eligibili dacă îndeplinesc cerințele STCW și dispozițiile legislative ale Comunității cu privire la responsabilitățile societăților.

6.2.   Condiții sociale

Pentru a fi eligibili pentru ajutoarele de stat, administratorii echipajului trebuie să se asigure că dispozițiile Convenției privind munca din domeniul maritim din 2006 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) (7) sunt puse în aplicare de angajatorii navigatorilor pe toate navele administrate, indiferent dacă sunt armatori sau societăți de administrare a navelor. Societățile de administrare a navelor trebuie să se asigure, în special, că sunt aplicate în mod corespunzător dispozițiile Convenției privind munca din domeniul maritim referitoare la contractul de muncă al navigatorilor (8), pierderea sau naufragiul navei (9), asistența medicală (10), răspunderea armatorului, inclusiv plata salariilor în caz de accident sau boală (11) și repatrierea (12).

De asemenea, administratorii echipajului trebuie să se asigure că sunt respectate în întregime standardele internaționale referitoare la orele de lucru și de odihnă prevăzute de Convenția privind munca din domeniul maritim.

În final, pentru a fi eligibili, administratorii echipajului trebuie, de asemenea, să ofere garanții financiare pentru a asigura compensarea în cazul decesului sau al unei incapacități pe termen lung a navigatorilor ca urmare a unui accident de muncă, a unei boli profesionale sau a unui risc profesional.

7.   Calcularea impozitului

În cazul societăților de administrare a navelor, autoritatea va aplica, de asemenea, principiul prevăzut în Orientările maritime, conform căruia, pentru a evita denaturarea, vor fi aprobate numai acele sisteme care permit o sarcină fiscală uniformă în toate statele membre SEE pentru aceeași activitate sau același tonaj. Aceasta înseamnă că nici scutirea totală nici sistemele echivalente nu vor fi autorizate (13).

Impozitul pentru societățile de administrare a navelor nu poate fi, evident, același cu cel aplicat pentru armatori, deoarece, în ceea ce privește o anumită navă, cifra de afaceri a societăților de administrare a navelor este mult mai mică decât cea a armatorilor. Conform unui studiu menționat în secțiunea 2.3, precum și în urma notificărilor primite în trecut, baza de impozitare care trebuie aplicată societăților de administrare a navelor ar trebui să fie de aproximativ 25 % (în ceea ce privește tonajul sau profitul teoretic) din impozitul care ar trebui aplicat armatorilor pentru aceeași navă sau pentru același tonaj. Prin urmare, autoritatea solicită să nu se aplice un procent mai mic de 25 % în cadrul sistemelor de impozitare pe tonaj a societăților de administrare a navelor (14).

Dacă societățile de administrare a navelor se angajează în activități care nu sunt eligibile pentru ajutoare de stat în temeiul prezentului capitol, acestea trebuie să țină o evidență contabilă separată pentru respectivele activități.

În cazul în care societățile de administrare a navelor subcontractează o parte a activității lor unor părți terțe, acestea din urmă nu sunt eligibile pentru ajutoare de stat.

8.   Aplicarea și reexaminarea

Autoritatea va aplica orientările prevăzute în prezentul capitol de la data adoptării.

Ajutoarele de stat pentru societățile de administrare a navelor vor fi incluse în revizuirea generală a Orientărilor maritime prevăzută în secțiunea 13 din respectivele orientări.

---

(1)  Disponibil pe site-ul internet al Autorității AELS de Supraveghere, la adresa http://www.eftasurv.int/state-aid/legal-framework/state-aid-guidelines/

(2)  A se vedea nota de subsol 20 din Orientările maritime.

(3)  Un exemplu este BIMCO’s Standard Ship Management Agreement SHIPMAN 98 (Standardul BIMCO privind acordul de administrare a navelor SHIPMAN 98) care este des utilizat în relațiile dintre societățile de administrare a navelor și armatori.

(4)  Study on Ship Management in Cyprus and in the European Union (Studiu privind administrarea navelor în Cipru și în Uniunea Europeană) din 31 mai 2008, realizat pentru guvernul cipriot de un consorțiu sub conducerea Universității de Economie și Administrare a Afacerilor din Viena.

(5)  Secțiunea 2.2 din Orientările maritime.

(6)  Nerespectarea regulii de două treimi nu afectează eligibilitatea societății de administrare a navelor.

(7)  Trebuie amintit faptul că partenerii sociali europeni au adoptat un acord care include partea relevantă din Convenția privind munca din domeniul maritim din 2006, integrat în dreptul comunitar prin Directiva 2009/13/CE a Consiliului din 16 februarie 2009 de punere în aplicare a acordului încheiat de Asociația Armatorilor din Comunitatea Europeană (ECSA) și Federația Europeană a Lucrătorilor din Transporturi (ETF) cu privire la Convenția din 2006 privind munca din domeniul maritim, și de modificare a Directivei 1999/63/CE (JO L 124, 20.5.2009, p. 30). Directiva 2009/13/CE este pe cale să fie încorporată în Acordul privind SEE.

(8)  Reglementarea 2.1 și norma A2.1 (Contractul de muncă al navigatorilor) din titlul 2 al Convenției privind munca din domeniul maritim.

(9)  Ibidem, reglementarea 2.6 și norma A2.6 (Despăgubirea navigatorilor pentru pierderea sau naufragiul navei) din titlul 2.

(10)  Ibidem, reglementarea 4.1 și norma A4.1 (Asistența medicală la bordul navei și la țărm – răspunderea armatorilor); reglementarea 4.3 și norma A4.3 (Protecția sănătății și a siguranței și prevenirea accidentelor); reglementarea 4.4 (Accesul la serviciile sociale pentru navigatori aflate pe uscat) din titlul 4.

(11)  Ibidem, reglementarea 4.2 și norma A4.2 (Răspunderea armatorilor) din titlul 4.

(12)  Ibidem, reglementarea 2.5 și norma A2.5 (Repatrierea) din titlul 2.

(13)  Autoritatea profită de ocazia oferită de prezentul capitol din orientări pentru a sublinia că mecanismul utilizat pentru calcularea impozitului care trebuie plătit atât de societățile de administrare a navelor, cât și de armatori este irelevant (în sine); în special, este irelevant dacă se aplică sau nu un sistem bazat pe profitul teoretic.

(14)  În cazul în care armatorul este eligibil, acestuia i se aplică întregul impozit pe tonaj.