5.2.2009

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 36/69

---

DECIZIA NR. 227/06/COL A AUTORITĂȚII DE SUPRAVEGHERE A AELS

din 19 iulie 2006

privind ajutorul de stat în favoarea Farice hf. (Islanda)

AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE A AELS (1),

AVÂND ÎN VEDERE Acordul privind Spațiul Economic European (2), în special articolele 61-63 și Protocolul 26,

AVÂND ÎN VEDERE Acordul între statele AELS privind instituirea unei Autorități de Supraveghere și a unei Curți de Justiție (3), în special articolul 24,

AVÂND ÎN VEDERE articolul 1 alineatul (2) din partea I și articolul 4 alineatul (4), articolul 6, articolul 7 alineatul (3) și articolul 10 din partea II la Protocolul 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea,

AVÂND ÎN VEDERE Orientările Autorității (4) privind aplicarea și interpretarea articolelor 61 și 62 din Acordul SEE, în special capitolul 17 privind garanțiile de stat și capitolul 19 privind participarea autorităților publice la capitalul întreprinderilor,

AVÂND ÎN VEDERE Decizia nr. 125/05/COL a Autorității de a iniția procedura de investigație formală privind ajutorul de stat în favoarea Farice hf. prin care se solicită părților interesate să prezinte comentariile lor (5),

întrucât:

I.   FAPTE

1.   PROCEDURĂ

Prin scrisoarea datată 27 februarie 2004 din partea Misiunii islandeze către Uniunea Europeană, care transmitea mai departe o scrisoare din partea Ministerului de Finanțe datată 26 februarie 2004, autoritățile islandeze au notificat Autoritatea cu privire la o garanție de stat în favoarea unui proiect de cablu subacvatic în Islanda, și anume proiectul Farice. Scrisoarea a fost primită și înregistrată la 1 martie 2004 (nr. de înregistrare 257593).

Informații suplimentare au fost furnizate prin scrisoarea din partea Misiunii islandeze datată 14 mai 2004, care transmitea mai departe o scrisoare din partea Ministerului de Finanțe islandez datată 13 mai 2004. Scrisoarea a fost primită și înregistrată de Autoritate la 14 mai 2004 (nr. de înregistrare 281472).

În urma diverselor schimburi de corespondență (6), Autoritatea a informat autoritățile islandeze prin scrisoarea datată 26 mai 2006 despre decizia de inițiere a procedurii de investigație formală prevăzută la articolul 1 alineatul (2) din partea I a Protocolului 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea cu privire la ajutorul de stat în favoarea Farice hf. (nr. de înregistrare 319257).

Decizia nr. 125/05/COL a Autorității privind inițierea procedurii de investigație formale a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și în Suplimentul SEE (7). Autoritatea a solicitat părților interesate să prezinte comentariile lor. Autoritatea nu a primit niciun comentariu de la părțile interesate.

Autoritățile islandeze au prezentat comentariile lor la Decizia nr. 125/05/COL prin scrisoarea datată 28 iunie 2005 (nr. de înregistrare 324236).

Astfel cum s-a menționat în decizia de inițiere a procedurii de investigație formale, în cadrul unor proceduri distincte în domeniul concurenței, Autoritatea își exprimase anumite preocupări în legătură cu concurența prin scrisoarea către Farice hf. datată 31 ianuarie 2003. Autoritatea solicitase, de asemenea, informații despre proiectul Farice care erau relevante în evaluarea impactului proiectului asupra concurenței. Prin scrisoarea datată 6 mai 2006, Autoritatea a adresat Farice hf. (8) o solicitare formală de informații. Răspunsul din partea Farice hf. a fost primit de către Autoritate la 21 octombrie 2004. Procedurile distincte în domeniul concurenței au fost închise prin scrisoarea Autorității datată 2 iunie 2006 (nr. de înregistrare 1072261).

2.   DESCRIEREA MĂSURILOR

2.1.   DESCRIEREA PROIECTULUI FARICE

Proiectul Farice vizează construirea și gestionarea unui cablu de telecomunicații subacvatic care leagă Islanda și Insulele Feroe de Scoția.

Din 1994, Islanda și Insulele Feroe au fost conectate la nivel internațional printr-un cablu de telecomunicații subacvatic de tip CANTAT-3. CANTAT-3 a fost creat ca un cablu destinat utilizării în consorțiu. Accesul la CANTAT-3 era asigurat prin calitatea de membru al consorțiului (9), prin drepturi de utilizare imprescriptibile și prin posibilitatea de închiriere de la Teleglobe, membru al consorțiului. CANTAT-3 are puncte de conectare în Canada, Islanda, Insulele Feroe, Danemarca, Regatul Unit și Germania. Odată cu construirea sistemelor de cablu transatlantice concurând cu CANTAT-3, fondatorii lui CANTAT-3 au avut acces la alte conexiuni, mai economice. Partea islandeză și cea feroeză au fost însă nevoite să se bazeze în continuare pe conexiunea CANTAT-3. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care părțile au luat în considerare dezvoltarea unui nou tip de conectivitate. În plus, cablul CANTAT-3 avea unele limite tehnice, deoarece aparține unei generații mai vechi de cabluri care au capacități limitate și nu sunt întotdeauna fiabile. Autoritățile islandeze au prezentat o descriere a câtorva deficiențe ale conexiunii CANTAT-3 în perioada 1995-2003. Niciun alt proiect internațional implicând rețele de fibre nu a ajuns în aceste țări din 1994, în pofida creșterii capacității generale a căilor de telecomunicații internaționale și interregionale. Conform informațiilor furnizate de autoritățile islandeze, locația izolată geografic a celor două țări și dimensiunea redusă a pieței au împiedicat acest lucru.

Costurile conexiunilor prin satelit, care servesc drept conectivitate secundară, sunt estimate să crească și nu sunt, în niciun caz, considerate potrivite pentru transmiterea traficului internet sensibil la întârzieri. Spre a face față creșterii traficului în telecomunicații, trebuia dezvoltată o alternativă.

Proiectul Farice s-a concretizat ca urmare a unei inițiative a operatorului islandez de telefonie, Landssími Íslands hf. [denumit în continuare „Síminn” (10)], care (la vremea respectivă) era deținut în proporție de aproape 100 % de stat, și a operatorului de telecomunicații impus din Insulele Feroe, Føroya Tele, care au luat în considerare dezvoltarea unui cablu subacvatic care să lege Reykjavík, Tórshavn și Edinburgh. Cu toate acestea, în 2002 a devenit clar faptul că proiectul Farice nu putea să se dezvolte în forma sa pur comercială (11). Un studiu de fezabilitate realizat în martie 2002 a concluzionat că nu va fi posibilă finanțarea proiectului prin surse convenționale. S-a căutat realizarea unei alianțe largi care să sprijine proiectul pentru a asigura punerea în practică a acestuia. S-a ajuns astfel la două decizii.

În primul rând, autoritățile pentru comunicații din Islanda și din Insulele Feroe s-au implicat în pregătirea proiectului. În special, cei mai importanți sponsori, Síminn și Føroya Tele, au afirmat, în mod clar, că nu sunt interesați să furnizeze garanțiile necesare pentru împrumut în numele întregii piețe a telecomunicațiilor (12). Prin urmare, statul islandez ar trebui să participe și să contribuie activ la proiect.

În al doilea rând, s-a considerat că este important ca Og Vodafone, un jucător major pe piața de telecomunicații islandeză, să participe activ la proiect. S-a decis ca, pe lângă înființarea Farice hf., să se creeze un holding, Eignarhaldsfélagið Farice ehf. (denumit în continuare „E-Farice”) (13), cu scopul de a construi și opera noul sistem de transmisie. Această societate, care deține toate acțiunile islandeze la Farice, ar trebui să cumpere capacitatea lui Og Vodafone în CANTAT-3. O ofertă similară i-a fost făcută lui Síminn care, conform raportului IBM (14) prezentat de autoritățile islandeze, a avut ca rezultat gestionarea de către E-Farice a întregii conectivități internaționale pentru Islanda. Astfel cum se precizează în notificare, capacitatea CANTAT-3 urma în consecință să fie operată și vândută de către E-Farice (15).

În 2002, noua societate pe acțiuni, Farice hf., a fost înființată cu scopul de a pregăti, construi și opera un sistem de cablu de comunicații subacvatic pentru a transfera traficul de telecomunicații și de internet între Islanda, Insulele Feroe și Regatul Unit. Potrivit informațiilor furnizate de autoritățile islandeze, acționarii acestei societăți erau Síminn (47,33 %), Og Vodafone (1,33 %), Guvernul Islandei (27,33 %), trei alți operatori islandezi care dețineau împreună 3,99 %, Føroya Tele (17,33 %) și doi alți operatori de telefonie din Insulele Feroe, fiecare deținând 1,33 % (16). Noul cablu Farice include un racord islandez (17) (de la Seyðisfjörður la Reykjavík), o porțiune subacvatică (de la Seyðisfjörður la Golful Dunnet), un racord feroez (de la Funningsfjörður la Tórshavn) și un racord britanic (de la Dunnet Bay la Edinburgh). Nu s-a organizat nici o licitație publică pentru a decide asupra gestionării cablului, care a fost acordată societății Farice hf. Conform planului de afaceri, costurile totale estimate ale investițiilor pentru proiectul Farice au fost de 48,9 milioane EUR.

Un acord al acționarilor datat 12 septembrie 2002 prevedea că politica de preț a Farice trebuie să se bazeze pe principiile orientării în funcție de costuri, transparenței și nediscriminării.

Autoritățile islandeze au subliniat în continuare că utilizarea cablului Farice este deschisă în mod egal operatorilor externi și interni, în același condiții și la aceleași prețuri. Acordul acționarilor este, de asemenea, deschis unor noi acționari. Cu toate acestea, prevede că acționarilor existenți li se va oferi întotdeauna posibilitatea de a subscrie proporțional cu numărul acțiunilor pe care le posedă în cadrul societății, în cazul majorării capitalului (secțiunea 7 din Acordul acționarilor).

Inaugurarea oficială a cablului de transmisie subacvatic Farice a avut loc în februarie 2004.

2.2.   DESCRIEREA SPRIJINULUI ACORDAT DE STATUL ISLANDEZ

(a)   Garanția de împrumut

Obiectul notificării îl constituie acordarea de către stat a unei garanții pentru un împrumut de 9,4 milioane EUR în favoarea Farice (denumit în continuare „împrumutul la termen A”). Acest împrumut face parte dintr-un pachet mai larg de împrumuturi pe termen lung pentru suma de maximum 34,5 milioane EUR.

Potrivit informațiilor furnizate de autoritățile islandeze, precum se poate observa în special în acordul din 27 februarie 2004 (denumit în continuare „acordul de împrumut”) între Farice hf., Íslandsbanki hf., alte instituții financiare și alți giranți, împrumuturile semnate pentru suma de maximum 34,5 milioane EUR pot fi defalcate după cum urmează:

Împrumut	Milioane EUR	Creditor	Rata dobânzii (18)	Perioada de calculare a dobânzii	Rambursare		Girant
					Numărul de rate	Data de începere a rambursării
A	9,4	Banca Nordică de Investiții	Euribor + 0,18 % pe an	6 luni	8 rate semestriale	sept. 2011	Guvernul Islandei
B	4,7	Banca Nordică de Investiții	Euribor + 0,80 % pe an	6 luni	5 rate semestriale	sept. 2009	Landssími Íslands hf. (Síminn)
	4,7	Íslandsbanki hf.
C	4,7	Føroya banki	Euribor + 1,00 % pe an	3 luni	10 rate trimestriale	sept. 2009	Telefon verkið P/F
D	11,0	Íslandsbanki hf.	Euribor + 1,50 % pe an	1 lună	48 rate lunare	sept. 2005	Fără girant

Garanția de stat pentru împrumutul la termen A este o garanție de bună plată, și anume Farice hf. va fi pe deplin răspunzător de rambursarea împrumutului, iar creditorul va trebui să recurgă la toate mijloacele de recuperare de la societate înainte ca garanția statului să producă efecte. Societății Farice hf. i s-a perceput o primă anuală de asigurare de 0,5 % (stabilită de Administrația națională islandeză a debitelor), care a fost plătită în avans în momentul emiterii acordului de împrumut și a garanției de stat. Plata în avans s-a ridicat la 438 839 EUR, respectiv 4,7 % din valoarea împrumutului. De asemenea, s-a perceput un comision de garantare de 120 000 ISK.

O altă garanție de bună plată a fost semnată anterior, în iulie 2003, în legătură cu un credit punte de 16 milioane EUR. Garanția de bună plată a acoperit 6,4 milioane EUR, respectiv 40 % din valoarea creditului. Creditul punte a fost plătit după aprobarea împrumuturilor pe termen lung în valoare de 34,5 milioane EUR, iar garanția de bună plată aferentă creditului punte și-a pierdut valabilitatea în aceeași zi. Farice hf. a plătit un comision de garantare de 0,50 % și o taxă de garantare de 120 000 ISK pentru respectiva garanție.

(b)   Majorarea participației guvernului islandez la capitalul social

La începutul lunii ianuarie 2003, participația statului la Farice hf. a crescut de la o cotă inițială de 27,33 % la 46,5 %. În urma explicației oferite de autoritățile islandeze în răspunsul lor din iunie 2004,

Astfel cum au declarat autoritățile islandeze, capitalul social total al Farice hf. a fost majorat de la 327 000 EUR la peste 14 milioane EUR. Detalii cu privire la aportul diferiților acționari la capitalul social sunt incluse în tabelul de mai jos (19):

Capitalul social al Farice hf. (sume exprimate în mii)

	Faza pregătitoare			Ian-03			Iun-03
	ISK	EUR (20)	Cota	ISK	EUR	Cota	ISK	EUR	Cota
Eignarhaldsfélagið Farice ehf.				947 944	11 242	79,90 %	947 944	11 242	79,90 %
Guvernul Islandei	8 200	90	27,33 %	552 067	6 547	46,53 %	491 737	5 831	41,45 %
Síminn	14 200	155	47,33 %	395 477	4 690	33,33 %	352 259	4 177	29,69 %
Og Vodafone	400	4	1,33 %	400	5	0,03 %	103 949	1 232	8,76 %
Lína.Net	400	4	1,33 %	400	5	0,03 %	400	5	0,03 %
Fjarski ehf.	400	4	1,33 %	400	5	0,03 %	400	5	0,03 %
RH-net	400	4	1,33 %	400	5	0,03 %	400	5	0,03 %
Telefonverkið	5 200	57	17,33 %	236 486	2 804	19,93 %	236 486	2 804	19,93 %
Kall	400	4	1,33 %	400	5	0,03 %	400	5	0,03 %
SPF spf.	400	4	1,33 %	400	5	0,03 %	400	5	0,03 %
Total	30 000	327	100,00 %	1 186 430	14 070	100,00 %	1 186 430	14 070	100,00 %

3.   DESCHIDEREA PROCEDURII DE INVESTIGAȚIE FORMALE

În Decizia nr. 125/05/COL de deschidere a procedurii de investigație formale, Autoritatea a ajuns la concluzia preliminară că garanția de stat și majorarea capitalului social efectuată de statul Islanda în societatea Farice hf. constituie ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul SEE.

Autoritatea a avut unele îndoieli în legătură cu faptul dacă măsurile de sprijin acordate de statul islandez puteau fi declarate compatibile cu derularea Acordului SEE. Prin decizia sa de a deschide procedura de investigație formală, Autoritatea și-a exprimat îndoielile în sensul stabilirii dacă măsurile de ajutor – pentru a fi compatibile cu normele Acordului SEE – au fost proporționale cu obiectivele lor și nu au denaturat concurența în măsura în care contravine interesului comun. Aceste îndoieli au vizat în special aspectele legate de faptul dacă ar trebui să se permită accesul nediscriminatoriu la rețea. Mai mult, întrucât ideea inițială era să se canalizeze și capacitatea CANTAT-3 prin intermediul E-Farice hf., existau preocupări că se va elimina concurența în domeniul conectivității cu Islanda, deoarece pe piață va rămâne un singur furnizor.

4.   COMENTARIILE AUTORITĂȚILOR ISLANDEZE

În comentariile lor la Decizia nr. 125/05/COL datată 28 iunie 2005, autoritățile islandeze reiterează afirmația conform căreia în proiectul Farice nu a fost implicat niciun ajutor de stat. Potrivit autorităților islandeze, garanția la împrumut și majorarea participației guvernului la capitalul social sunt conforme cu dispozițiile privind ajutorul de stat. Mai mult, proiectul Farice constituie infrastructură în sensul reglementărilor privind ajutorul de stat. Cu toate acestea, astfel cum se afirmă în scrisoarea anterioară datată 21 ianuarie 2005, autoritățile islandeze sunt de părere că orice ajutor de stat ar fi compatibil cu articolul 61 alineatul (3) literele (b) și (c) din Acordul SEE.

Autoritățile islandeze justifică necesitatea măsurilor în cauză pe baza considerentului conform căruia conectivitatea în telecomunicații și accesul la bandă largă constituie un pas necesar pentru modernizarea societății și economiei UE și sunt un aspect crucial al Agendei Lisabona, precum și o premisă pentru dezvoltarea Planului de acțiune e-Europa.

Dată fiind poziția sa geografică, Islanda este dependentă în mod deosebit de accesul la o conectivitate de telecomunicații economică și fiabilă. Conectivitatea existentă la ora actuală nu este nici satisfăcătoare, nici fiabilă sau acceptabilă pentru economiile dependente de telecomunicații cum sunt cea islandeză și cea feroeză, din cauza limitărilor tehnice ale CANTAT-3.

În aceste condiții, participarea statului a decurs din necesitatea de a face proiectul viabil. Fără participarea statului, proiectul ar fi fost fie întârziat, fie nu s-ar fi realizat deloc.

Autoritățile islandeze sunt de părere că avantajele în ceea ce privește garantarea unei furnizări fiabile de servicii de telecomunicații în Islanda au o pondere mai mare decât dezavantajele denaturării concurenței aduse altor concurenți.

Anterior înființării societății Farice, s-au organizat întâlniri introductive cu operatorii islandezi, în cadrul cărora doar trei dintre operatorii „mai mici” au fost de acord să achiziționeze acțiuni ale societății comerciale. În opinia autorităților islandeze, s-a făcut un efort considerabil pentru căutarea unor parteneri fondatori, neimpunându-se nicio limită minimă pentru subscrierea la capitalul social. Prin urmare, autoritățile islandeze susțin că a existat o participare largă, date fiind circumstanțele specifice ale proiectului.

Autoritățile islandeze subliniază faptul că secțiunea 7 din Acordul acționarilor prevede dreptul de preemțiune pentru societățile fondatoare ale Farice hf. Acest drept transpune articolul 34 din Legea islandeză nr. 2/1995 privind societățile pe acțiuni, conform căruia acționarii au dreptul să subscrie noi acțiuni direct proporțional cu participațiile deținute. Dreptul poate fi transferat și, mai mult, fiecare acționar poate decide oricând să nu se folosească de dreptul său de preemțiune. Mai mult, secțiunea 7 alineatul (2) din Acordul acționarilor prevede că acționarii vor depune eforturi pentru a garanta că noi parteneri pot participa la majorarea capitalului, fără a aduce atingere drepturilor de preemțiune.

Acordul acționarilor prevede stabilirea nediscriminatorie și transparentă a prețurilor, în condițiile pieței. Politica de preț a companiei se va baza pe principiile orientării în funcție de costuri, transparenței și nediscriminării. Autoritățile islandeze compară proiectul Farice cu situația abordată în Decizia nr. 307/2004 a Comisiei cu privire la un proiect de infrastructură în bandă largă în Regatul Unit pentru a furniza servicii în bandă largă comercializate în masă pentru activitatea antreprenorială și cetățenilor din mediul rural și din zonele îndepărtate ale Scoției. Potrivit informațiilor lor, prețurile pentru capacitatea sistemului Farice sunt probabil cele mai mari pentru servicii similare în zona Atlanticului de Nord. Acesta este unul dintre motivele pentru care volumul vânzărilor în 2005 corespunde la mai puțin de 5 % din capacitatea instalată în prezent la Farice.

În ceea ce privește problema accesului liber, autoritățile islandeze subliniază faptul că accesul la infrastructură este deschis, transparent și nediscriminatoriu.

În sfârșit, autoritățile islandeze consideră că, în eventualitatea în care se stabilește existența unui ajutor de stat, valoarea totală a ajutorului este limitată. În special în ceea ce privește garanția pentru împrumut, o sumă atât de redusă nu poate fi considerată contrară interesului comun în sensul articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul SEE. În ceea ce privește majorarea participației statului islandez la capitalul social, autoritățile islandeze au susținut că: „scopul inițial al înființării societății Farice hf. în septembrie 2002 a fost exclusiv pregătirea pentru construirea și operarea sistemului de cablu de comunicații subacvatic. În acest punct, nu fusese încă decis necesarul financiar pentru întreg proiectul și nici acționariatul final […] Nicio societate comercială nu se află în postura de a-și asuma construirea și operarea propriu-zisă a cablului[…] Prima majorare a capitalului social din ianuarie 2003 nu a fost prin urmare o «majorare de capital» normală, ci a fost în fapt similară înființării unei noi societăți comerciale cu un nou scop.” Faptul că operatorii privați au deținut pachetul majoritar în toate etapele și au adus un aport substanțial la societatea comercială simultan cu statul islandez arată că orice posibil ajutor de stat ar fi foarte redus.

În privința preocupărilor legate de concurență (a se vedea secțiunea II.3.2 din Decizia nr. 125/05/COL), autoritățile islandeze afirmă că, în prezent, nici Farice hf. și nici E-Farice ehf. nu au planuri de a achiziționa sau închiria mai mult din capacitatea CANTAT-3 și că discuțiile cu Teleglobe de la acea vreme nu au condus niciodată la un acord. S-a arătat de asemenea că, datorită prețurilor mari practicate de Farice, clienții au utilizat din ce în ce mai mult capacitatea CANTAT-3, care poate concura cu Farice hf.

II.   APRECIERE

1.   PREZENȚA AJUTORULUI DE STAT ÎN SENSUL ARTICOLULUI 61 ALINEATUL (1) DIN ACORDUL SEE

Articolul 61 alineatul (1) din Acordul SEE prevede următoarele:

1.1.   GARANȚIA LA ÎMPRUMUT ACORDATĂ DE STATUL ISLANDEZ

În general, o garanție de stat îi permite beneficiarului să beneficieze de condiții financiare mai avantajoase pentru un credit decât cele disponibile în mod normal pe piețele financiare. Prin urmare, garanțiile acordate de stat pot intra în sfera de aplicare a articolului 61 alineatul (1) din Acordul SEE.

Cu toate acestea, prin dispozițiile din capitolul 17.4 alineatul (2) din Orientările Autorității privind ajutorul de stat referitoare la garanțiile de stat (denumite în continuare „orientările”), Autoritatea a stabilit o situație în care o garanție individuală de stat nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul SEE. În acest scop, garanția de stat trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

(a)	împrumutatul nu este în dificultate financiară;

(b)	împrumutatul ar putea, în principiu, să contracteze un împrumut în condițiile pieței, pe piața financiară, fără niciun fel de intervenție din partea statului;

(c)	garanția este legată de o tranzacție financiară specifică, are o valoare maximă și fixă, nu acoperă mai mult de 80 % din valoarea totală a împrumutului și nu se acordă pe perioadă nedeterminată;

(d)	pentru garanție se plătește prețul de pe piață (care reflectă, printre altele, valoarea și durata garanției, garanția acordată de împrumutat, poziția financiară a împrumutatului, sectorul de activitate și perspectivele, rata default și alte condiții economice).

Autoritatea va evalua prin urmare, în primul rând, dacă garanția de stat în favoarea Farice hf. pentru împrumutul la termen A îndeplinește cele patru condiții prevăzute în orientări, ceea ce ar exclude existența ajutorului de stat. Numai în cazul unei constatări în sens negativ, Autoritatea va evalua fiecare condiție de la articolul 61 alineatul (1) din Acordul SEE.

1.1.1.   Condiții care exclud existența ajutorului – capitolul 17.4 alineatul (2) din Orientările privind ajutorul de stat

În conformitate cu informațiile prezentate de autoritățile islandeze, proiectul nu s-ar fi putut dezvolta ca o afacere pur comercială și a presupus intervenția statului. Deși Farice hf. nu se afla în dificultate financiară, din punct de vedere tehnic (prima condiție), putea garanta pentru un împrumut în valoare de numai 11 milioane EUR în condițiile pieței (împrumutul D). Faptul că băncile au cerut o garanție atât din partea statului pentru împrumutul la termen A, cât și din partea celor două foste monopoluri de stat din sectorul telecomunicațiilor (Síminn pentru împrumutul la termen B și Telefonverkið P/F pentru împrumutul la termen C), care se aflau încă în proprietatea respectivelor state, arată că Farice nu se afla în postura de a obține un împrumut în condițiile pieței, fără intervenția statului. Prin urmare, a doua condiție nu este îndeplinită.

În ceea ce privește cea de-a treia condiție, în decizia de a deschide investigația formală, Autoritatea a plecat de la premisa că garanția de stat acoperă 100 % din împrumutul la termen A pentru care a girat. Pachetul total al împrumutului este alcătuit din patru [sau cinci (21)] sume împrumutate distincte, în condiții de împrumut diferite, de la creditori diferiți și cu garanții diferite. Autoritățile islandeze susțin că este vorba doar de un singur împrumut, în valoare de 34,5 milioane EUR, și că, din acest motiv, garanția de stat pentru împrumutul la termen A nu acoperă mai mult de 80 % din valoarea împrumutului. Cu toate acestea, după cum reiese din acordul de împrumut, deși sunt acordate pentru același colateral, cele patru împrumuturi sunt acordate de bănci diferite, care își asumă responsabilitatea exclusiv pentru valoarea împrumutată de ele. Niciuna dintre bănci nu va renunța la propria parte de garanție (22) – în cazul eșecului Farice hf. – pentru a acoperi unul dintre celelalte împrumuturi. Diferitele împrumuturi au rate ale dobânzilor diferite, precum și perioade diferite de rambursare, un număr diferit de rate și giranți diferiți.

Mai trebuie luat în considerare că regula de 80 % ar trebui să garanteze că în cazul creditorului, acesta dispune de un stimulent pentru a evalua riscul pe care este dispus să și-l asume. În acest context, nu pare corect să se ia în considerare – în raport cu decizia de afaceri pe care a luat-o Banca Nordică de Investiții și pentru a stabili baza de împrumut la care se aplică regula de 80 % – faptul că celelalte împrumuturi sunt acordate de Íslandsbanki și de Føroya Banki. Banca Nordică de Investiții nu și-a asumat responsabilitatea pentru aceste împrumuturi.

În temeiul motivelor expuse anterior, Autoritatea consideră că fiecare parte din suma totală a împrumutului constituie un împrumut separat ca atare. Combinarea acestor împrumuturi într-un document comun nu pare a fi de o relevanță semnificativă. Din acest motiv, Autoritatea consideră că garanția de stat acoperă 100 % din împrumutul la termen A garantat pentru suma maximă de 9,4 milioane EUR. Prin urmare, a treia condiție nu este îndeplinită.

În ceea ce privește a patra condiție, Autoritatea notează că Fondul islandez pentru garanții de stat a perceput o primă de garanție de 0,5 % pe an pentru împrumutul la termen A. Prima, în valoare de 438 839 EUR, a fost plătită în avans. De asemenea, s-a perceput și o garanție de 120 000 ISK.

Numai în cazul în care se presupune că Fondul pentru garanții de stat a luat în considerare, în momentul stabilirii primei, diferitele aspecte ale împrumutului garantat, în special condițiile de rambursare (23) și că în evaluare s-a recurs la așa-numitul principiu al investitorului în economia de piață, a patra condiție din capitolul 17.4 alineatul (2) din orientări ar fi îndeplinită. Cu toate acestea, deși au fost invitate să demonstreze că prima de garanție corespunde ratei de pe piață, autoritățile islandeze nu au documentat acest punct și s-au limitat, în principal, la a reitera dispozițiile relevante din Legea privind fondul garanțiilor de stat. Autoritatea constată că, luând în considerare faptul că garanția în cauză este o garanție de bună plată pentru un risc mai mic, prima percepută societății Farice este la limita inferioară a nivelului taxelor care pot fi stabilite de Agenția națională pentru administrarea datoriilor [de la 0,5 la 4 % (24)], fapt ce nu a fost argumentat de autoritățile islandeze, în pofida observației făcute de Autoritate în decizia de deschidere a procedurii de investigație formale (25).

Un indiciu suplimentar în determinarea ratei reale a dobânzii pe piața monetară poate fi obținut din capitolul 17.3 alineatul (2) din orientări, unde se indică valoarea ajutorului, și anume echivalentul în numerar al subvenției, pentru o anumită garanție, ca diferență între rata dobânzii pe piața monetară și rata dobânzii obținută pe baza garanției de stat, după ce au fost deduse toate primele. Aceasta are la bază premisa că, în cazul în care împrumutatul beneficiază de o rată avantajoasă a dobânzii, de care nu ar fi putut beneficia în absența intervenției statului, elementul de ajutor îl reprezintă suma rămasă, în raport cu rata dobânzii pe piața monetară după deducerea primei. În cazul în care prima nu elimină în totalitate acest avantaj, garanția de stat ar aduce beneficii împrumutatului, și în consecință ar denatura piața. În acest context, avantajul care rezultă din garanție nu a fost anulat prin primă și ar trebui încadrat ca ajutor (26).

Pe baza informațiilor disponibile (Autoritatea nu are nicio informație despre ratingul de credit în cazul Farice hf.), Autoritatea va încerca să aproximeze valoarea garanției și intensitatea ajutorului respectiv prin compararea împrumutului la termen A cu împrumutul la termen D.

În decizia sa de deschidere a procedurii de investigație formale, Autoritatea și-a exprimat îndoiala în ceea ce privește compararea ratei dobânzii pentru împrumutul la termen A cu cea a împrumuturilor B sau D. Autoritatea consideră că rata dobânzii pentru împrumutul la termen A ar putea fi comparată cu împrumutul la termen D (27), singurul care nu este garantat de stat sau de o societate de stat. Diferența între ratele dobânzii pentru cele două împrumuturi este de 1,32 puncte procentuale. Prin deducerea unei prime de garantare de 0,50 %, diferența se ridică la 0,82 puncte procentuale (28). Aceasta ar reprezenta echivalentul unui ajutor în valoare de 720 000 EUR (29). Cu toate acestea, trebuie luat în considerare faptul că împrumutul la termen D are o perioadă de rambursare mai mică (scadență) decât împrumutul la termen A. În vreme ce împrumutul la termen A va fi rambursat abia în 2015, și anume în 11 ani de la încheierea acordului de împrumut, împrumutul la termen D va fi rambursat în 2009 [a se vedea tabelul I.2.2 (a) din prezenta decizie]. În cazul în care împrumutul la termen D ar fi avut aceeași scadență ca și împrumutul la termen A (respectiv până în 2015), există motive să credem că Íslandsbanki hf. ar fi solicitat o rată a dobânzii mai mare decât Euribor + 1,50 %. Folosind curbele ratei de rentabilitate a Eurobond pe anul 2004 (30), diferența între o obligațiune cu scadența la 5 ani și o obligațiune la 11 ani indică o diferență în rata de rentabilitate de 0,8 puncte procentuale. Pentru a nu subaprecia avantajul garanției și intensitatea ajutorului de stat respectiv, diferența trebuie avută în vedere, ceea ce ar duce la o rată a dobânzii Euribor + 2,3 % pentru împrumutul la termen D (1,5 % rata dobânzii inițiale la care se adaugă cei 0,8 %), așadar intensitatea ajutorului crescând la 1,62 % (31) sau la aproximativ 1,4 milioane EUR (32). Această cifră trebuie privită ca o exemplificare și nu ca un calcul exact al valorii la care se ridică ajutorul. Nu este sigur dacă un creditor comercial pentru un împrumut negarantat ar fi perceput 2,12 puncte procentuale (33) mai mult decât rata dobânzii pentru împrumutul la termen A, în contextul în care scadența ar fi fost identică. Rata dobânzii solicitată depinde de evaluarea riscului efectuată de creditor, ceea ce nu va duce, în mod necesar, la estimarea calculată anterior.

În consecință, trei din cele patru condiții cumulative descrise în orientări pentru a evalua dacă o garanție individuală de stat constituie ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul SEE nu sunt îndeplinite. Deși împrumutatul, Farice hf., nu se afla în dificultate financiară, din punct de vedere tehnic, nu a putut obține un împrumut pe piața financiară, în condițiile pieței fără intervenția statului și a avut nevoie de garanția statului pentru 100 % din valoarea contractată a împrumutului la termen A. Mai mult, Farice hf. nu a plătit garanția la prețul pieței, care ar fi reflectat valoarea și durata garanției și garanțiile acordate de debitor, precum și, în mod special, sectorul de activitate și perspectivele.

Din aceste motive, Autoritatea nu poate concluziona că garanția de stat în favoarea Farice hf. pentru împrumutul la termen A nu presupune existența unui ajutor de stat.

1.1.2.   Condițiile de la articolul 61 alineatul (1) din Acordul SEE

Pentru ca o măsură să fie considerată ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul SEE, trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții: ajutorul conferă un avantaj selectiv în favoarea anumitor întreprinderi, se acordă prin resurse de stat, denaturează sau amenință să denatureze concurența și afectează comerțul între părțile contractante ale Acordului SEE.

O măsură care conferă un avantaj unor beneficiari anume și care nu este o măsură generală constituie ajutor de stat.

Autoritățile islandeze au argumentat că sprijinul pentru proiectul Farice nu presupune niciun ajutor de stat, dat fiind că sistemul de cablu subacvatic întrunește criteriile de infrastructură, iar sprijinul în favoarea acestuia constituie prin urmare o măsură „generală”, și nu una selectivă. În conformitate cu cele expuse în Comunicarea COM(2001) 35 final a Comisiei Europene – „Consolidarea calității serviciilor în porturile maritime: o cheie a transportului european” (34) –, criteriul de selectivitate este un reper important în decizia dacă o măsură de finanțare concretă constituie ajutor de stat.

În practica Comisiei, finanțarea de stat pentru construcția sau gestionarea infrastructurii nu va fi considerată ajutor dacă infrastructura este administrată direct de către stat (nu este cazul în acest proiect) sau atunci când există o licitație publică pentru selecția administratorului și dacă accesul la infrastructură este deschis tuturor utilizatorilor potențiali, pe principiul nediscriminării (35).

Astfel cum s-a indicat în decizia de deschidere a procedurii de investigație formale, cu toate că s-a urmărit o participare cât mai largă la proiect, pentru construcția și administrarea societății comerciale nu s-a organizat licitație publică. Participarea guvernului a răspuns mai degrabă unei inițiative private, lansată de cei doi operatori de telecomunicații istorici (36). Mai mult, în ceea ce privește accesul nediscriminatoriu, în vreme ce, potrivit acordului acționarilor, participația în societatea comercială nu este restricționată, acționarii fondatori își păstrează anumite drepturi de preempțiune, ceea ce pare să-i plaseze într-o poziție mai bună decât noii acționari.

Fără a ține seama de aceasta, în conformitate cu practica Comisiei, o măsură nu constituie o măsură generală dacă organismul care gestionează infrastructura desfășoară o activitate economică deoarece aceasta ar putea aduce un eventual avantaj beneficiarului (37) în comparație cu ceilalți operatori concurenți. În această privință, este suficient a se nota că sprijinul statului este în folosul societății Farice hf. care administrează cablul și comercializează drepturi de folosire către părțile interesate în schimbul unei remunerații. Potrivit jurisprudenței Tribunalului European de Primă Instanță, gestionarea infrastructurii constituie o activitate economică conform articolului 61 alineatul (1) din Acordul SEE (38). Farice hf. poate obține profit din construirea unei infrastructuri girată cu o garanție de stat și cu participarea guvernului, în situația în care părțile private nu au fost dispuse să asigure finanțarea integrală a proiectului, în vreme ce alți operatori ar trebui să finanțeze proiectul ei înșiși în proporție de 100 %.

Mai mult, participația la societate este îndreptată în principal spre operatorii de telecomunicații. Conectivitatea prin cablul Farice este în prezent vândută doar în unități mari către operatorii comerciali care revând serviciul pe piața în aval către utilizatorii finali. Acești operatori comerciali au fost cei care au avut inițiativa la care a răspuns statul. De aceea, tipul de serviciu se adresează operatorilor comerciali și nu publicului larg. Autoritatea consideră prin urmare că proiectul trebuie privit ca fiind o facilitate destinată întreprinderilor, care intră în sfera controlului ajutorului de stat și nu în cadrul infrastructurii generale (39).

Pentru a determina dacă o măsură de stat constituie ajutor, este necesar a stabili dacă întreprinderea beneficiară dispune de un avantaj economic pe care nu l-ar fi obținut în condiții normale de piață.

Astfel cum se specifică în capitolul 17.2.1 alineatul (1) din orientări, o garanție de stat permite împrumutatului să obțină condiții financiare mai bune pentru un împrumut decât cele disponibile în mod obișnuit pe piețele financiare. În mod normal, având în vedere beneficiul care derivă din garanția de stat, debitorul nu ar găsi, fără o garanție de stat, o instituție financiară dispusă să acorde împrumutul în orice condiții.

În conformitate cu cele expuse anterior (în secțiunea II.1.1.1 din prezenta decizie), faptul că băncile nu numai că au solicitat o garanție din partea statului pentru împrumutul la termen A, ci și celor două foste monopoluri de stat în telecomunicații (Síminn pentru împrumutul la termen B și Telefonverkið P/F pentru împrumutul la termen C), care se aflau încă în proprietatea statului la acel moment, arată că Farice nu era în poziția de a obține un împrumut în condițiile de piață fără intervenția statului.

Mai mult, asumarea riscului de către stat ar trebui, în mod normal, să fie remunerată printr-o primă corespunzătoare. Precum s-a arătat mai sus (în secțiunea II.1.1.1 din prezenta decizie), prima percepută societății Farice hf. se situează la cel mai redus nivel al primelor și ar putea să nu reprezinte o remunerație adecvată. Autoritățile islandeze nu au prezentat în observațiile lor nicio informație asupra aspectelor ridicate în legătură cu această problemă, exprimate în decizia de deschidere a procedurii de investigație formale, pe baza căreia Autoritatea ar putea evalua dacă prima plătită a fost corespunzătoare. Acest aspect trebuie evaluat în special în contextul în care prima nu a eliminat în totalitate avantajul pe care Farice hf. l-a obținut în urma beneficierii de un nivel redus al ratei dobânzii pentru împrumutul la termen A acordat de bancă. Astfel cum reiese din capitolul 17.2.1 alineatul (2) din orientări, în cazul în care statul renunță la o primă adecvată, pentru întreprindere aceasta reprezintă un beneficiu.

În consecință, Autoritatea consideră că Farice hf. a beneficiat de un avantaj economic pe care nu l-ar fi obținut în condiții normale de piață.

Pentru a fi considerat ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul SEE, avantajul economic trebuie să fie acordat de către stat sau din resurse de stat. Statul islandez a oferit o garanție pentru un împrumut în valoare de 9,4 milioane EUR în favoarea Farice, cu alte cuvinte garanția de stat implică resurse de stat.

Mai mult, astfel cum se prevede la capitolul 17.2.1 alineatul (2) din orientări, în cazul în care statul renunță la o primă adecvată, aceasta reprezintă o cheltuială din resursele de stat. Astfel cum s-a arătat mai sus, prima percepută societății Farice hf. se situează la cel mai redus nivel al primelor și ar putea să nu reprezinte o remunerație adecvată, în special în ceea ce privește nivelul redus al ratei dobânzii obținute. Dat fiind că statul islandez ar fi putut solicita plata unei prime mai mari, și în consecință a renunțat la venituri mai mari, sunt implicate resursele de stat.

De asemenea, statul nu a acționat ca un investitor privat în economia de piață, ceea ce ar exclude punerea în aplicare a articolului 61 alineatul (1) din Acordul SEE. Discutarea celor două criterii de mai sus arată că proiectul nu s-ar fi dezvoltat pe o bază comercială. Participarea statului în proiect, inter alia, prin garantarea împrumutului la termen A, a devenit necesară în situația în care investitorii privați din economia de piață – în cazul în care ar fi acordat garanția – ar fi solicitat o primă mai mare. Aceasta arată că, prin asumarea garanției, statul islandez nu a acționat în conformitate cu principiul investitorului privat în economia de piață.

Pentru ca articolul 61 alineatul (1) din Acordul SEE să fie aplicabil, măsura în cauză trebuie să denatureze concurența și să afecteze tranzacțiile între părțile contractante. Întreprinderile care beneficiază de un avantaj economic acordat de stat care le reduce ponderea normală a costurilor au o poziție concurențială mai bună decât cele care nu se pot bucura de acest avantaj.

Intervenția statului consolidează poziția societății Farice hf. prin asigurarea finanțării proiectului raportat la concurenții care nu beneficiază de o astfel de garanție și care trebuie să efectueze investiția exclusiv în termenii pieței, ca, de exemplu, alți furnizori de cablu pentru conectivitate internet (precum rețeaua CANTAT-3). Consorțiul care operează rețeaua CANTAT-3 include, inter alia, operatorul islandez de telecomunicații Landssími Íslands hf., Teleglobe și Deutsche Telekom. CANTAT-3 are puncte de conexiune în Canada, Islanda, Insulele Feroe, Danemarca, Regatul Unit și Germania.

Mai mult, garanția se acordă pentru un proiect care este derulat de operatori comerciali multinaționali și constituie o activitate care face obiectul tranzacțiilor între părțile contractante.

În consecință, măsura denaturează concurența și afectează tranzacțiile între părțile contractante.

Pentru motivele expuse anterior, Autoritatea concluzionează că garanția de stat acordată în favoarea societății Farice hf. pentru împrumutul la termen A constituie ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul SEE.

1.2.   MAJORAREA PARTICIPAȚIEI STATULUI CA ACȚIONAR AL FARICE HF.

Între momentul înființării societății comerciale, în septembrie 2002, și momentul notificării, la începutul lui 2004, participația statului la Farice hf. a crescut de la o cotă inițială de 27,33 % la 46,5 %. În urma explicației oferite de autoritățile islandeze în răspunsul lor din iunie 2004, Síminn a subliniat că nu intenționează să contribuie cu mai mult de 33,33 % la capitalul social (40).

Din perspectiva normelor în materie de ajutoare de stat, trebuie să se stabilească dacă majorarea de capital a societății Farice hf. efectuată de stat este în conformitate cu principiul investitorului în economia de piață. Capitolul 19 din orientări stabilește abordarea generală a Autorității cu privire la achiziția de participații de către autoritățile publice.

Potrivit capitolului 19.6 litera (b) din orientări, nu se consideră ajutor de stat aportul de capital nou la întreprindere în condiții care ar fi acceptabile pentru un investitor privat care funcționează în condițiile unei economii de piață normale. Aceasta se aplică în cazul majorării participației publice la o societate comercială, atunci când infuzia de capital este proporțională cu numărul de acțiuni deținute de autorități și se realizează concomitent cu infuzia de capital a unui investitor privat. Participarea investitorului privat trebuie să aibă o importanță economică reală.

Pe de altă parte, constituie ajutor de stat noile aporturi la capital în condiții care ar fi inacceptabile pentru un investitor privat care operează în condițiile unei economii de piață normale. Conform capitolului 19.6 litera (c) din orientări, acesta este, printre altele, cazul în care, infuzia de capital în societățile comerciale al căror capital este împărțit între acționari din sectorul public și privat face ca participația publică să atingă un nivel cu mult mai ridicat decât cel inițial, iar relativa lipsă de implicare a acționarilor din sectorul privat se datorează în mare parte perspectivelor slabe de profit ale societăților comerciale.

Autoritățile islandeze susțin că majorarea participației statului islandez nu trebuie considerată infuzie de capital proaspăt ci, mai degrabă, un aport inițial adus la înființarea societății comerciale. Autoritățile islandeze susțin că Farice hf., cu un capital social de 30 milioane ISK nu era, în septembrie 2002, în măsură să preia proiectul pentru construcția și operarea unui sistem de cablu subacvatic pentru comunicare. În loc de a crea – conform celor discutate – o nouă societate comercială, s-a efectuat prima majorare de capital în ianuarie 2003, care, în opinia autorităților islandeze nu a constituit așadar o „majorare de capital” obișnuită, ci era în fapt similară cu înființarea unei noi societăți comerciale, cu un nou obiect de activitate. Autoritatea subliniază că Orientările privind ajutorul de stat consideră majorările de capital, indiferent de momentul la care au loc, o subcategorie a infuziei de capital proaspăt. Întrucât orientările reflectă principiul general al comportamentului investitorului privat în economia de piață, majorarea de capital trebuie să fie analizată în funcție de meritele sale. Chiar dacă guvernul și-ar fi asumat o participație mai mare încă din faza de pregătire, aceasta ar fi însemnat că participația statului islandez la capital ar fi fost obiectul unei analize în conformitate cu dispozițiile privind ajutorul de stat. În vederea acestei evaluări este prin urmare relevant dacă majorarea capitalului social reflectă raționamentul unui investitor privat în economia de piață.

Autoritatea nu neagă faptul că, în termeni reali, majorarea participațiilor investitorilor privați a avut loc concomitent cu majorarea participației statului. Cu toate astea, în opinia Autorității, creșterea participațiilor operatorilor privați nu a fost proporțională cu majorarea participației statului.

Astfel cum se poate vedea din tabelul de mai sus [a se vedea secțiunea I.2.2 (b) din prezenta decizie], capitalul societății Farice hf. a crescut de la 327 000 EUR la 14 070 000 EUR în ianuarie 2003. Participația statului islandez a crescut de la 27,33 % (90 000 EUR) la 46,53 % (6 547 000 EUR), și anume cu aproximativ 20 de puncte procentuale. Deși autoritățile islandeze au afirmat, corect, că participația societății Síminn a crescut de la 155 000 EUR la 4 690 000 EUR, în termeni relativi, participația societății Síminn a scăzut de la 47,33 % la 33,33 % (14 puncte procentuale). Cu excepția societății comerciale Telefonverkið, cotele tuturor celorlalți participanți au scăzut (de la 1,33 % la 0,33 %), ceea ce arată că, în termeni relativi, operatorii comerciali s-au retras din proiect.

Este posibil ca aceasta să rezulte din estimarea unui profit redus al societății comerciale. În scrisoarea din 2004, autoritățile islandeze au menționat următoarele:

Autoritățile islandeze indică în continuare că reticența pieței în ceea ce privește proiectul a fost indicată chiar în faza de pregătire, când Síminn și Telefonverkið au angajat firma IBM Consulting pentru a le sfătui în legătură cu viabilitatea economică a proiectului și a posibilităților sale de finanțare. Rezultatele au sugerat în mod clar că finanțarea nu se putea realiza prin mijloace tradiționale (41).

Se pare că lipsa de implicare inițială a investitorilor privați a constituit motivul subscrierii la majorarea necesară de capital de către guvern, la începutul lui 2003 (42), ceea ce a dus la majorarea participației statului la Farice hf.

Majorarea participației statului islandez la Farice a fost însoțită ulterior de acordarea unei garanții de stat care să acopere împrumutul la termen A în valoare de 9,4 milioane EUR, evaluată anterior prin prezenta decizie. În conformitate cu capitolul 19.6 litera (d) din orientări, se presupune existența unui ajutor de stat atunci când intervenția autorităților este sub forma achiziției unei participații în combinație cu alte tipuri de intervenție, care trebuie notificate în conformitate cu articolul 1 alineatul (3) din partea I la protocolul 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea.

Majorarea capitalului social în situația în care niciun investitor privat nu și-a majorat capitalul social în aceeași proporție a prezentat așadar un avantaj pentru o societate comercială anume, respectiv Farice hf., și o cheltuială din resursele de stat.

Intervenția statului consolidează poziția societății Farice hf. prin asigurarea finanțării proiectului în raport cu alți concurenți care nu beneficiază de o participare de acest tip din partea statului (de exemplu rețeaua CANTAT 3), în situația în care operatorii privați nu sunt dispuși să strângă fonduri suplimentare. Consorțiul care operează rețeaua CANTAT-3 include, inter alia, operatorul islandez de telecomunicații, Landssími Íslands hf., Teleglobe și Deutsche Telekom. CANTAT-3 are puncte de conexiune în Canada, Islanda, Insulele Feroe, Danemarca, Regatul Unit și Germania.

Mai mult, majorarea de capital se referă la un proiect derulat de operatori comerciali multinaționali și constituie o activitate care face obiectul tranzacțiilor între părțile contractante.

În consecință, măsura denaturează concurența și afectează tranzacțiile între părțile contractante.

1.3.   CONCLUZIE

Având în vedere motivele expuse anterior, Autoritatea concluzionează că garanția de stat pentru împrumutul la termen A și majorarea de către statul islandez a participației la capital constituie ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul SEE.

2.   CERINȚE PROCEDURALE

În conformitate cu articolul 1 alineatul (3) din partea I la protocolul 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea, „Autoritatea de supraveghere a AELS va fi informată, în timp util, pentru a i se da posibilitatea să prezinte comentariile sale, cu privire la intenția de acordare sau de modificare a ajutorului.” În conformitate cu articolul 2 alineatul (1) coroborat cu articolul 3 din partea II la protocolul 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea, „orice intenție de acordare a unui nou ajutor va fi notificată în timp util Autorității de către statul AELS în cauză și nu va intra în vigoare până când Autoritatea nu a adoptat, sau trebuie să adopte, o decizie de autorizare a unui ajutor de acest tip.”

Farice hf. a fost înființată în 2002, iar lucrările de construcție au început deja în iunie 2003. Cablul a fost inaugurat oficial în februarie 2004 (43). Majorarea de capital social a avut loc în ianuarie 2003, iar garanția de încasare acordată de autoritățile islandeze datează din 27 februarie 2004, și anume înainte ca Autoritatea să aibă posibilitatea de a-și exprima părerea cu privire la notificarea măsurilor din 27 februarie 2004. Prin urmare, autoritățile islandeze au pus în aplicare măsurile înainte ca Autoritatea să fi luat o decizie finală cu privire la acest aspect.

În consecință, Autoritatea reține că autoritățile islandeze nu au respectat obligația de suspendare înscrisă în articolul 3 din partea II a protocolului 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea.

3.   COMPATIBILITATE

În opinia Autorității, măsurile de ajutor nu se încadrează la niciuna din derogările prevăzute la articolul 59 alineatul (2) (44) și la articolul 61 alineatele (2) sau (3) literele (a) și (d) din Acordul SEE.

Astfel cum s-a indicat în decizia de deschidere a procedurii de investigație formale, în opinia Autorității, sprijinul de stat nu poate fi justificat în temeiul articolului 61 alineatul (3) litera (b) din Acordul SEE. Desigur, existența unei conectivități internaționale fiabile ar putea fi considerată de interes general în anumite condiții. Deși proiectul este transnațional, aceasta nu este suficient pentru a accepta încadrarea proiectului la derogările de la articolul 61 alineatul (3) litera (b) din Acordul SEE. Ajutorul în cauză se prezintă sub forma unui ajutor sectorial care aduce beneficii unei societăți comerciale anume (Farice hf.) și este rezultatul unei inițiative private a unui grup de operatori comerciali, fără să aducă o contribuție cu rezultate pozitive ample pentru economia europeană sau să creeze beneficii importante pentru societate în general. Proiectul nu aduce beneficii Comunității Economice Europene în ansamblu (45) și se află, de asemenea, în afara oricărui cadru de acțiune comunitară în acest domeniu (46).

Trebuie să se stabilească dacă ajutorul ar putea fi justificat în temeiul articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul SEE. În conformitate cu această dispoziție, ajutorul poate fi declarat compatibil dacă „facilitează dezvoltarea anumitor activități economice sau a anumitor sectoare economice, în cazurile în care ajutorul de acest tip nu influențează negativ condițiile comerciale într-o măsură contrară interesului comun”.

Autoritatea consideră că evaluarea compatibilității trebuie să se fundamenteze direct pe articolul 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul SEE. Pentru a fi considerată compatibilă în temeiul acestei dispoziții, măsura de ajutor de stat trebuie să fie necesară și proporțională cu obiectivul urmărit.

3.1.   NECESITATEA MĂSURILOR DE AJUTOR

Autoritatea a luat notă de faptul că proiectul are ca obiectiv asigurarea conectivității la internet cu Islanda prin folosirea unei metode de transmisie fiabile, pentru care fosta conexiune CANTAT-3 va servi drept rezervă. Datorită poziției sale geografice, Islanda depinde în mod special de accesul la o conectivitate de telecomunicații economică și sigură. Astfel cum se poate vedea în secțiunea I.2 din prezenta decizie, alternativele în forma cablului CANTAT-3 deja existent sau a sateliților nu au constituit opțiuni durabile, fie datorită limitărilor tehnice sau a dependenței de alți acționari ai consorțiului [CANTAT-3 (47)], fie datorită costurilor în creștere (sateliții). Noul cablu subacvatic, care urmează să devină principala conexiune de transmisie cu Islanda are capacități mai mari, este mai sigur și – împreună cu rezerva CANTAT-3 – este capabil să asigure furnizarea de servicii de telecomunicații în Islanda. Disponibilitatea unui sistem în bandă largă (48) a fost recunoscută prin politica Comisiei și prin deciziile privind ajutorul de stat (49) ca fiind un obiectiv legitim și un tip de serviciu care este prin natura sa capabil să influențeze pozitiv productivitatea și dezvoltarea unui număr mare de sectoare și activități.

După cum se poate observa din istoricul său (în special studiul de fezabilitate din martie 2002), proiectul Farice nu s-a putut concretiza ca o inițiativă exclusiv privată. Atât acordarea unei garanții de stat cât și majorarea de capital social au apărut ca urmare a necesității unei participări mai mari din partea statului pentru a face proiectul viabil din punct de vedere economic. Fără participarea statului, proiectul ori ar fi fost întârziat ori nu s-ar fi realizat deloc. Pentru aceste motive, Autoritatea consideră că sprijinul statului a fost necesar în sensul articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul SEE.

3.2.   PROPORȚIONALITATEA MĂSURILOR DE AJUTOR

Pentru ca măsurile de ajutor să fie compatibile cu articolul 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul SEE trebuie, de asemenea, să fie proporționale cu obiectivul și să nu denatureze concurența într-o măsură care contravine interesului comun. Compensarea avantajelor pentru garantarea furnizării fiabile de servicii de telecomunicații pentru Islanda trebuie evaluată în raport cu dezavantajele denaturării concurenței în comparație cu concurenții care nu au acces la finanțare publică în realizarea unor proiecte similare.

Nici construcția și nici gestionarea cablului nu au fost încredințate societății Farice hf. în urma unei licitații publice. În opinia Autorității, larga răspândire a informațiilor cu privire la acest proiect conform afirmațiilor autorităților islandeze nu poate înlocui o procedură formală de licitație, mai ales deoarece această participare s-a limitat la părțile islandeză și feroeză (50). În practica Comisiei, licitația deschisă este considerată un element pozitiv, deși nu în mod necesar obligatoriu, pentru aprobarea proiectelor în bandă largă (51). În aceste decizii s-a subliniat, în special, faptul că licitarea gestionării cablului către un administrator independent de active asigură neutralitatea administratorului infrastructurii mai bine decât în situația în care furnizorul de servicii deține controlul asupra infrastructurii, ca în acest caz.

Autoritatea notează, în mod pozitiv, că Acordul acționarilor prevede o politică a prețurilor nediscriminatorie și transparentă, în condițiile pieței. Politica de preț pare a fi transparentă, planul este publicat pe website-ul firmei Farice hf. și include formula folosită pentru a calcula prețurile.

Mai mult decât atât, acordul acționarilor este deschis, în principiu, noilor veniți. În decizia de deschidere a procedurii de investigație formale, Autoritatea și-a exprimat îndoielile cu privire la poziția noilor veniți în raport cu părțile fondatoare. Îndoielile se întemeiau, în general, pe secțiunea 7 din acordul acționarilor, care protejează poziția fondatorilor, oferindu-le posibilitatea de a-și menține participația la capital. Cu toate acestea, în comentariile la decizia Autorității (52), autoritățile islandeze au înlăturat îndoielile Autorității și au pus accentul pe diferența între accesul la proprietatea societății și accesul la cablul de telecomunicații. În conformitate cu cele expuse în alineatul precedent, acordul acționarilor asigură o politică a prețurilor nediscriminatorie și transparentă, în condițiile pieței și, în consecință, acordă acces corespunzător la cablul de telecomunicații.

Ajutorul calculat cu titlu indicativ în raport cu garanția de stat [1,62 % (53) sau aproximativ 1,4 milioane EUR] este mai degrabă limitat comparativ cu costurile totale de investiție de 48,9 milioane EUR, dat fiind că reprezintă 2,9 %. În ceea ce privește majorarea participației statului islandez din iunie 2003, aportul statului la capital a scăzut deja la 41 %, în timp ce aportul altor operatori privați la capital, precum Og Vodafone, a crescut. Autoritățile islandeze au subliniat faptul că, în pofida deschiderii actualilor acționari la noii veniți, nicio societate comercială nu s-a arătat interesată de proiect (54). Un calcul al valorii ajutorului de stat implicat ca urmare a creșterii participației statului islandez nu este relevant. Cu toate acestea, chiar în cazul extrem în care întreaga majorare de capital ar fi considerată ajutor de stat și chiar dacă s-ar considera că întregul împrumut la termen A este ajutor de stat (55), valoarea totală a implicării statului islandez s-ar ridica la aproximativ 15,5 milioane EUR. Aceasta reprezintă în jur de 32 % din costurile de investiție pentru proiectul Farice (56).

Curtea Europeană de Justiție a stabilit că o evaluare a compatibilității, conform dispozițiilor privind ajutorul de stat, nu trebuie să conducă la un rezultat care contravine celorlalte dispoziții ale tratatului. În consecință, în evaluarea în temeiul dispozițiilor privind ajutorul de stat este, de asemenea, relevant dacă acesta se acordă pentru un proiect care ar putea ridica îndoieli în ceea ce privește concurența conform articolului 53 și/sau 54 din Acordul SEE (57). În această privință, Autoritatea a luat notă, inter alia, în decizia de deschidere a procedurii de investigație formale, că, deși infrastructura existentă CANTAT-3 continuă să fie operațională (58), a existat – printre altele – o preocupare că pe viitor întreaga conectivitate a CANTAT-3 din Islanda va fi canalizată prin intermediul E-Farice hf., care deține pachetul majoritar în Farice hf. (59). Prin urmare, Autoritatea era îngrijorată de eliminarea concurenței pe piața conectivității din Islanda, întrucât doar un singur furnizor ar fi rămas pe piață. Aceste îngrijorări au fost acum înlăturate.

Proiectul Farice favorizează concurența prin crearea unui nou canal de conectivitate internațională în contextul în care înainte nu exista decât oferta CANTAT-3.

Mai mult, ca urmare a prețurilor Farice hf., care sunt mari comparativ cu prețurile internaționale, cumpărătorii de capacitate en-gros din Islanda, alții decât fondatorii Farice, au avut tendința de a utiliza capacitatea CANTAT-3 pe care Teleglobe o oferă la prețuri mai mici. Aceasta arată că Farice nu pare a fi în măsură să controleze prețurile sau oferta de pe piața de conectivitate internațională din/spre Islanda în actualele condiții de piață. Autoritățile islandeze estimează că, în prezent, Teleglobe vinde clienților islandezi capacitate care reprezintă aproximativ 50 % din volumul distribuit prin intermediul Farice. Nu reiese că politica de preț practicată de Farice hf. contribuie la reducerea prețurilor CANTAT-3 sau că ar putea elimina acest concurent de pe piață. Clienții en-gros care nu sunt afiliați fondatorilor Farice hf. au posibilitatea de a ocoli cablul Farice și în fapt au și făcut aceasta.

Autoritățile islandeze au reacționat, de asemenea, la preocupările exprimate în decizia de deschidere a procedurii de investigație formale și anume că Farice hf. intenționa să achiziționeze/să închirieze în comun lărgimea de bandă crescută a sistemului CANTAT-3 pentru a conecta în serie cele două sisteme. Astfel de achiziții majore ale capacității disponibile ar fi eliminat, efectiv, Teleglobe în calitate de concurent al societății Farice. Autoritățile islandeze au afirmat că Farice hf. sau E-Farice ehf. nu au în prezent niciun plan de a achiziționa sau de a închiria capacitate suplimentară din CANTAT-3 și că discuțiile purtate cu Teleglobe (60) cu ani în urmă nu s-au concretizat niciodată într-un acord. În prezent, atât capacitatea Farice, cât și capacitatea CANTAT-3 sunt disponibile spre și dinspre Islanda. Mai mult, există și alți operatori, precum TDC și T-Systems, care furnizează capacitate prin CANTAT-3 către Islanda, deși la o scară mai mică.

Prin urmare, în situația actuală, nu există motive ca Autoritatea să fie îngrijorată cu privire la aspectele de concurență, iar procedurile corespunzătoare legate de concurență au fost închise.

4.   CONCLUZIE

În baza evaluării precedente, Autoritatea consideră că sprijinul în favoarea societății Farice hf. este compatibil cu Acordul SEE. Cu toate acestea, Autoritatea regretă faptul că măsurile au fost puse în aplicare înainte ca Islanda să fi notificat Autoritatea cu privire la garanția de stat și înainte ca Autoritatea să fi ajuns la o decizie finală cu privire la evaluarea măsurilor de ajutor de stat,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Sprijinul acordat în favoarea Farice hf. în forma unei garanții de stat pentru un împrumut sau o majorare de capital constituie ajutor de stat care este compatibil cu funcționarea Acordului SEE în sensul articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul SEE.

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează Republicii Islanda.

Articolul 3

Numai versiunea engleză este autentică.

---

(1)  Denumită în continuare „Autoritatea”.

(2)  Denumit în continuare „Acordul SEE”.

(3)  Denumit în continuare „Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea”.

(4)  Orientările privind aplicarea și interpretarea articolelor 61 și 62 din Acordul SEE și a articolului 1 din Protocolul 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea, adoptat și emis de Autoritatea de Supraveghere a AELS la 19 ianuarie 1994, publicat în JO L 231 1994, Suplimentul SEE nr. 32 din 3.9.1994. Orientările au fost modificate ultima dată la 29 martie 2006. Denumite în continuare „Orientările privind ajutorul de stat”.

(5)  Publicată în JO C 277, 10.11.2005 și Suplimentul SEE la Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 56, 10.11.2005, p. 14.

(6)  Pentru informații mai detaliate despre diversele schimburi de scrisori dintre o Autoritate și cealaltă, se face trimitere la decizia Autorității de a deschide o procedură de investigație formală, Decizia nr. 125/05/COL, publicată în JO C 277 din 10.11.2005, p. 14.

(7)  JO C 277, 10.11.2005 și Suplimentul SEE la Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, nr. 56, 10.11.2005, p. 14.

(8)  În conformitate cu dispozițiile Protocolului 21 la Acordul SEE și ale articolului 11 din capitolul II, Protocolul 4 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea.

(9)  Consorțiul includea, inter alia, operatorul telecom din Islanda, Landssími Íslands hf., Teleglobe și Deutsche Telekom.

(10)  Participația statului islandez la Síminn a fost vândută către Skipti ehf., cu efect din august 2005.

(11)  A se vedea raportul-sinteză prezentat ca anexa 1 la notificare.

(12)  A se vedea, de asemenea, și următorul comentariu al autorităților islandeze: „Deși desemnat ca furnizor universal de servicii și, ca atare, obligat să furnizeze servicii sigure de comunicare pe distanțe lungi, Síminn a considerat că dezvoltarea capacității pentru a răspunde cererii, la fel ca și asigurarea unei rețele alternative pentru urgențe, însemna asumarea unui risc financiar care ar fi adus un profit redus din investiție. Pentru a facilita actualizarea necesară a capacității, în special având în vedere intervalul scurt de timp disponibil până când cererea va depăși capacitatea, guvernul a intervenit.”

(13)  În 2003, E-Farice ehf. deținea 80 % din acțiunile Farice hf., restul de 20 % din acțiuni fiind deținute de Føroya Tele (19,93 %) și de alte părți din Insulele Feroe (împreună însumând 0,6 %).

(14)  Raportul IBM este un raport prezentat de autoritățile islandeze care oferă o sinteză a contextului și a situației actuale a proiectului Farice. Descrie ideea proiectului, planul de afaceri și structura rețelei, precum și necesitatea unui nou cablu.

(15)  Raportul IBM evidențiază faptul că oportunitatea comercială de cumpărare de către E-Farice a sistemului de conexiune CANTAT-3 oferă posibilitatea conectării în serie a celor două sisteme de cablu în așa fel încât Farice hf. să poată furniza clienților săi conectivitate sigură. Raportul descrie apoi negocierile Farice cu Teleglobe în vederea închirierii capacității suplimentare a CANTAT-3. S-a discutat dacă Farice hf. sau E-Farice ar trebui să închirieze toată capacitatea disponibilă Islandei și Insulelor Feroe.

(16)  Aporturi inițiale la capital care ulterior au fost modificate. Holdingul E-Farice deține toate acțiunile părților islandeze din Farice hf.

(17)  Termenul racord desemnează, de cele mai multe ori, transmiterea dintr-un loc sau de la o rețea depărtată la o locație centrală sau principală. Definiția inițială a termenului se referea la transmiterea unui apel telefonic sau a datelor mai departe de punctul lor normal de destinație și înapoi pentru utilizarea personalului disponibil (operatori, agenți etc.) sau a echipamentului rețelei care nu este situat în locația de destinație. Termenul a evoluat spre un sens generic. În mod curent, face referire la o linie de mare capacitate.

(18)  Cu toate că în scrisoarea care însoțește notificarea se face referire la Libor ca bază pentru stabilirea ratei dobânzii pentru fiecare tranșă de împrumut, clauza 7.1 din acordul de împrumut face referire la Euribor. Din acest motiv, Autoritatea ia în considerare rata Euribor ca referință valabilă pentru stabilirea ratei dobânzii care se aplică împrumutului pentru fiecare perioadă de calculare a dobânzii.

(19)  A se vedea scrisoarea autorităților islandeze datată 8 iunie 2004, pagina 7.

(20)  Întrucât autoritățile islandeze nu au folosit, pentru întreg tabelul, același curs valutar, Autoritatea a modificat tabelul prezentat de către autoritățile islandeze în privința valorilor în euro. Valorile exprimate în euro în tabel au fost calculate conform cursurilor de schimb publicate pe pagina web http://www.eftasurv.int/fieldsofwork/fieldstateaid/dbaFile791.html. Pentru faza pregătitoare s-a folosit cursul de schimb din 2002 de 91,58. Pentru cifrele din 2003, s-a folosit cursul de schimb din 2003 de 84,32.

(21)  Întrucât împrumutul la termen B este acordat de doi creditori diferiți.

(22)  Potrivit documentului de garanție al Acordului de împrumut, s-a garantat pentru suma de 34,5 milioane EUR cu teren și active.

(23)  Dispozițiile Acordului de împrumut prevăd posibilitatea de rambursare anticipată, parțială sau integrală, cu excepția împrumutului la termen A, fără perceperea unui comision de rambursare anticipată.

(24)  A se vedea scrisoarea autorităților islandeze din 21 ianuarie 2005, pagina 9.

(25)  A se vedea pagina 11 din Decizia nr. 125/05/COL a Autorității.

(26)  Autoritățile islandeze nu iau în considerare acest aspect, ci tratează gradul de adecvare a prețului pieței. Urmarea este că garanția de stat a contribuit la obținerea unor condiții de creditare mai avantajoase decât condițiile pieței, fapt care nu este luat în considerare nici în cadrul celei de-a doua condiții (a se vedea cele expuse anterior), nici în cadrul celei de-a patra condiții.

(27)  În conformitate cu clauza 7.4 din Acordul de împrumut, numai marja pentru împrumutul la termen A poate fi modificată după semnarea acordului. O modificare în acest sens se poate efectua la data de 18 martie 2011 și va produce efecte până la data scadenței împrumutului. Întrucât aceasta depinde de negocierile viitoare, Autoritatea nu este în măsură a evalua dacă marja modificată constituie ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul SEE sau dacă vreun alt ajutor de stat va putea fi autorizat. Cu toate acestea, autoritățile islandeze vor fi în măsură să identifice existența unui element de ajutor pentru orice modificare ulterioară prin aplicarea parametrilor de calcul prezentați în paragraful anterior și, în cazul existenței unui element de ajutor, are obligația de a comunica Autorității măsura de ajutor.

(28)  Euribor + 1,50 % pe an–(Euribor+0,18 % pe an)–0,50 % = 0,82 %.

(29)  Pe baza următorului calcul: 438 839 EUR/0,5 × 0,82 = 719 695 EUR.

(30)  http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_PUBLIC/EYC/EN/eyc-EN.htm#historical.

(31)  Euribor + 2,30 % pe an–(Euribor+0,18 % pe an)–0,50 % = 1,62 %.

(32)  438 839 EUR /0,5 × 1,62= 1 421 838 EUR.

(33)  2,30 – 0,18 (rata dobânzii pentru împrumutul la termen A).

(34)  Comunicarea din 13.2.2001, COM(2001) 35 final.

(35)  Decizia N 527/02 a Comisiei – Sprijinul financiar al Greciei în favoarea unei societăți comerciale private pentru proiectarea, construcția, testarea și brevetarea conductelor aviatice de alimentare pentru aprovizionarea noului aeroport internațional din Atena.

(36)  A se vedea Decizia C 67-69/2003 a Comisiei privind ajutorul pentru construcția unei conducte din propilenă între Rotterdam, Antwerp și zona Ruhr, punctul 48. Argumentul autorităților islandeze, conform căruia Directiva 2002/20/CE necesită numai o autorizație generală (și nu o licitație) este valid, însă nu este relevant pentru ajutorul de stat. În conformitate cu dispozițiile privind ajutorul de stat, organizarea unei licitații este unul dintre elementele prin care se poate evalua dacă o măsură poate fi încadrată ca infrastructură.

(37)  A se vedea Decizia N 527/02 a Comisiei – Sprijinul financiar al Greciei în favoarea unei societăți comerciale private pentru proiectarea, construcția, testarea și brevetarea conductelor aviatice de alimentare pentru aprovizionarea noului aeroport internațional din Atena. De asemenea, Decizia N 860/01 a Comisiei – Austria cu privire la stațiunea de schi de la Mutterer Alm, unde folosirea telefericelor a fost considerată o activitate economică care aduce beneficii operatorului de teleferice, neconstituind, prin urmare, o măsură de infrastructură. A se vedea Decizia C 67-69/2003 a Comisiei, punctul 48.

(38)  A se vedea cauza T-128/98, Aéroports de Paris/Comisia Europeană, Rec., 2000, p. II-3929.

(39)  A se vedea Decizia N 213/2003 a Comisiei – Proiectul Atlas, infrastructură de telecomunicații în bandă largă pentru parcurile comerciale.

(40)  A se vedea secțiunea I 2.2.b din prezenta decizie.

(41)  A se vedea scrisoarea autorităților islandeze din 25 iunie 2004, pagina 3.

(42)  Autoritatea a luat la cunoștință trimiterea autorităților islandeze la discursul președintelui consiliului director al Farice hf., din 24 ianuarie 2004. Cu toate acestea, în acest discurs se afirmă că este vorba despre „o oportunitate comercială cu perspective modeste de profit” și că operatorii privați au adus, de asemenea, garanții. Ultimul punct nu a fost contestat niciodată de Autoritate; nu s-a răspuns însă la întrebarea dacă majorarea de capital efectuată de stat este proporțională sau nu.

(43)  Comunicat de presă din 3 februarie 2004.

(44)  Autoritățile islandeze nu au furnizat informații care să permită Autorității să facă o evaluare în temeiul acestei dispoziții.

(45)  A se vedea, de exemplu, ajutorul de stat N 576/98 Regatul Unit privind tunelul de cale ferată pe Canalul Mânecii, caz în care calea ferată de mare viteză reprezenta o legătură importantă pentru UE, nefiind relevantă doar pentru unul sau mai multe dintre statele membre.

(46)  Pentru acest criteriu, a se vedea, de exemplu, Decizia 96/369/CE a Comisiei privind ajutorul fiscal acordat liniilor aeriene germane, sub forma unei facilitări pentru depreciere (JO L 146, 20.6.1996, p. 42).

(47)  Astfel cum se afirmă în raportul-sinteză, prezentat de autoritățile islandeze în notificarea din 27 februarie 2004, în special Teleglobe, membru al consorțiului se confrunta cu dificultăți economice.

(48)  Modalitate de transmitere a datelor prin care un singur mediu poate transporta mai multe canale simultan. Termenul este folosit, de asemenea, pentru a compara frecvența benzii mai mare de 3 Mhz, pentru benzile de unde scurte. Banda de unde lungi poate transmite mai multe date la o viteză mai mare.

(49)  A se vedea Planul de acțiune e-Europe 2004, Comunicarea Comisiei, O societate a informației pentru toți, 28.5.2002, COM (2002), 263 final, a se vedea Decizia Comisiei N 213/2003 privind Proiectul Atlas – infrastructură în bandă largă pentru parcurile comerciale și N 307/2004 Bandă largă în Scoția – zonele rurale și îndepărtate.

(50)  Autoritățile islandeze declară: „S-a căutat participarea largă în Islanda și Insulele Feroe a acționarilor în proiectul Farice și toți operatorii de telefonie au fost invitați să participe la fondarea societății comerciale.”

(51)  Deciziile N 307/2004, N 199/2004 și N 213/2003 ale Comisiei.

(52)  A se vedea scrisoarea autorităților islandeze din 28 iunie 2006, pagina 5.

(53)  Euribor + 2,30 % pe an–(Euribor+0,18 % pe an)–0,50 % = 1,62 %.

(54)  A se vedea scrisoarea autorităților islandeze din 28 iunie 2006, pagina 5.

(55)  A se vedea punctul 17.3 din capitolul 17 din Orientările Autorității privind ajutorul de stat, care prevede că, în anumite situații, valoarea garanției poate atinge nivelul sumei acoperite efectiv de acea garanție.

(56)  O intensitate a ajutorului de stat de 35 % din totalul costurilor de investiție a fost, de exemplu, autorizată de Comisia Europeană în ajutorul de stat N 188/2006 – Letonia, pentru un proiect de bandă largă pentru zonele rurale.

(57)  Cf. cauza C-225/91, Matra SA/Comisia Europeană, Rec., 1993, p. 3203, punctul 41, decizia Curții AELS în cauza E-09/04, The Bankers' and Securities' Dealers Association din Islanda/Autoritatea de Supraveghere a AELS, încă nepublicat, punctul 82.

(58)  Asupra coexistenței infrastructurii existente, a se vedea Decizia N 307/2004 a Comisiei, punctul 45, unde se subliniază cu precădere că aceasta minimizează riscul duplicării inutile și limitează impactul economic pentru operatorii care și-au creat deja o infrastructură proprie. A se vedea, de asemenea, Decizia N 199/2004 a Comisiei, punctul 41, Decizia N 213/2003 a Comisiei, punctul 47.

(59)  În 2003, E-Farice ehf. deținea 80 % din acțiunile Farice hf., restul de 20 % din acțiuni fiind deținute de Føroya Tele (19,93 %) și de alte părți din Insulele Feroe (împreună însumând 0,6 %).

(60)  Teleglobe a supraviețuit procedurii prezentate în capitolul 11 și acum este o societate comercială ale cărei acțiuni sunt cotate la NASDAQ.

---