—

Reclamanta susține în această privință că acționează în exercitarea unui drept general al cetățenilor Uniunii la transparența acțiunii instituțiilor pentru a obține informațiile necesare, drept garantat tuturor cetățenilor Uniunii prin Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (1).

—

Totodată, cunoașterea conținutului scrisorii de punere în întârziere ar permite reclamantei să își exercite dreptul la informare în special prin aceea că ar afla, după mai mult de șase ani, motivele pentru care Comisia nu a emis încă un aviz motivat.

—

Reclamanta susține în această privință că există un interes general și superior în ceea ce privește dreptul la informare, și anume cunoașterea acțiunii Comisiei și a Republicii Italiene în materie de independență a puterii judecătorești, care constituie o condiție esențială a statului de drept, astfel încât normele care exclud dreptul de acces trebuie interpretate în mod restrictiv.

—

În Hotărârile din 16 iulie 2020 și din 7 aprilie 2022, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a subliniat deja că toate normele care reglementează magistrații onorifici în Italia, în special judecătorii de pace, sunt absolut inadecvate, fiind încălcat principiul condiționalității.

—

Ar fi contrar normelor de transparență și de difuzare a documentelor instituțiilor Uniunii să se nege existența unui interes general superior de a cunoaște nu actele confidențiale și discuțiile dintre Republica Italiană și Comisie, ci criticile formulate în scrisoarea de punere în întârziere din 15 iulie 2022, care a fost adusă în atenție de presa națională și care a făcut obiectul unei comunicări sumare difuzate chiar de Comisie.

—

În această privință, reclamanta susține că examinarea motivării actelor permite tuturor persoanelor interesate să cunoască și să înțeleagă modul în care instituțiile pun în aplicare tratatul, obligația de motivare având atât o funcție de control, cât și o funcție participativă, întrucât, prin faptul că permite să se înțeleagă în mod clar aprecierile pe baza cărora instituțiile adoptă actele lor, contribuie la reducerea deficitului democratic care îi este reproșat deseori Uniunii.

—

Comisia a încălcat principiile în materie de motivare, întrucât a oferit doar indicații generale și stereotipe cu privire la motivul pentru care divulgarea scrisorii de punere în întârziere complementare din 15 iulie 2022 ar aduce atingere „climatului de încredere”, răspunzând printr-un formular care conține foarte puține indicații care să permită reclamantei și Curții să exercite un control real al motivelor de refuz, care este insuficient motivat, în special în ceea ce privește motivele care ar fi împiedicat cel puțin divulgarea parțială a actului, acesta fiind deja difuzat parțial în pachetul de încălcări din 15 iulie 2022, chiar dacă într-o modalitatea care nu face posibilă înțelegerea conținutului sau a motivelor criticilor suplimentare aduse Italiei.

—

Refuzul de acces atacat nu indică în mod clar motivele pe care se întemeiază, temeiul lor juridic, elementele de fapt și modul în care au fost luate în considerare diferitele interese relevante, întrucât acest refuz aduce atingere exercitării drepturilor consacrate la articolele 17 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Astfel, având în vedere că măsura de refuz impune o restrângere a unui drept conferit reclamantului prin tratat care constă într-o limitare a acestor drepturi, motivarea trebuie să fie mai riguroasă, mai precisă și mai detaliată pentru ca soluțiile alese să poată fi înțelese în mod clar.