—

anularea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2018/1703 a Comisiei din 12 noiembrie 2018 (1) și

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că pârâta și-a încălcat obligațiile internaționale, ceea ce constituie o încălcare a tratatului, și a omis să furnizeze suficiente motive atunci când a constatat că Federația Rusă nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului.

Reclamantele arată că pârâta ar fi omis să ia în considerare aderarea Federației Ruse la Organizația Mondială a Comerțului, ca fiind pertinentă pentru modificarea calculului marjei de dumping al reclamantelor. Pârâta ar avea obligația de a lua în considerare angajamentele luate de Federația Rusă cu privire la prețul gazelor în cadrul reexaminării intermediare a taxelor aplicabile importului de nitrat de amoniu. Întrucât pârâta ar fi pretins că Federația Rusă nu ar fi respectat propriul protocol de aderare, aceasta ar fi acționat cu încălcarea articolului VI din Acordul General pentru Tarife și Comerț și a articolului II din Acordul antidumping al Organizației Mondiale a Comerțului. Procedând astfel, aceasta și-ar fi încălcat obligațiile internaționale, ceea ce constituie o încălcare a tratatului.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că pârâta a săvârșit o eroare vădită de apreciere și a omis să furnizeze motive suficiente, fapt ce a condus la încălcarea drepturilor la apărare ale reclamantelor, atunci când a constatat că modificarea împrejurărilor invocate de reclamante nu avea caracter durabil.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că pârâta a încălcat articolul 19 alineatul (2) și articolul 20 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului (2), precum și drepturile reclamantelor la apărare și a creat o lipsă de securitate juridică prin omisiunea de a prezenta calculul său privind dumpingul.