This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62013CN0447
Case C-447/13 P: Appeal brought on 6 August 2013 by Riccardo Nencini against the judgment of the General Court (Third Chamber) delivered on 4 June 2013 in Case T-431/10, Nencini v European Parliament
Cauza C-447/13 P: Recurs introdus la 6 august 2013 de Riccardo Nencini împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 4 iunie 2013 în cauza T-431/10, Nencini/Parlamentul European
Cauza C-447/13 P: Recurs introdus la 6 august 2013 de Riccardo Nencini împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 4 iunie 2013 în cauza T-431/10, Nencini/Parlamentul European
JO C 304, 19.10.2013, p. 7–8
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
- Date of document:
- 06/08/2013
- Date lodged:
- 06/08/2013
- Author:
- Curtea de Justiţie
- Form:
- Informații juridice
- Authentic language:
- italiană
- Link
- Select all documents mentioning this document
- Case affecting:
-
- Annulment request 62010TA0431
- Instruments cited in case law:
- Link
|
19.10.2013 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 304/7 |
Recurs introdus la 6 august 2013 de Riccardo Nencini împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a treia) din 4 iunie 2013 în cauza T-431/10, Nencini/Parlamentul European
(Cauza C-447/13 P)
2013/C 304/13
Limba de procedură: italiana
Părțile
Recurent: Riccardo Nencini (reprezentant: M. Chiti, avocat)
Cealaltă parte din procedură: Parlamentul European
Concluziile recurentului
|
— |
anularea, după constatarea prealabilă, dacă este cazul, a lipsei validității/nelegalității articolului 85b din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 (1) și a articolului 73a din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 (2), a Hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 4 iunie 2013, pronunțată în cauzele conexate T-431/10 și T-560/10, Nencini/Parlamentul European, și declararea, modificând astfel hotărârea menționată, prin admiterea motivelor acțiunii formulate la Tribunalul Uniunii Europene, a nelegalității actelor atacate în primă instanță; |
|
— |
cu titlu subsidiar, în ipoteza improbabilă în care se menține obligarea domnului Nencini la restituirea sumelor contestate, stabilirea din nou — cu anularea prealabilă și modificându-se hotărârea atacată — în mod echitabil a sumelor sau trimiterea dosarului la secretarul general al Parlamentului European pentru determinarea din nou, în mod echitabil, a sumei contestate; |
|
— |
anularea hotărârii în partea referitoare la cheltuielile de judecată și, în consecință, modificarea acesteia prin punerea în sarcina Parlamentului European a cheltuielilor de judecată corespunzătoare cauzei T-431/10, precum și prin punerea in sarcina Parlamentului European sau oricum compensarea de către acesta a cheltuielilor de judecată corespunzătoare cauzei T-560/10; |
|
— |
în orice caz, obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată corespunzătoare procedurii din prezentul grad de jurisdicție. |
Motivele și principalele argumente
În primul rând, recurentul invocă încălcarea normelor privind prescripția și a principiilor securității juridice, efectivității și caracterului rezonabil. Tribunalul ar fi respins acțiunile recurentului, considerând că termenele de prescripție au curs de la data notificării deciziei de recuperare și de debit mai precis după 11 ani de la încetarea funcțiilor parlamentare ale domnului Nencini.
În al doilea rând, recurentul invocă o eroare de drept în ceea ce privește încălcarea principiilor contradictorialității și protecției judiciare efective, elementele invocate în susținerea deciziei fiind în parte diferite de cele contestate anterior.
În al treilea rând, se invocă aplicarea greșită a Normelor privind cheltuielile și indemnizațiile deputaților în Parlamentul European („normele privind CID”) atât referitor la sumele contestate reprezentând rambursarea cheltuielilor pentru călătorie, cât și referitor la sumele contestate reprezentând indemnizații pentru secretariat. În special, se invocă, pe de o parte, interpretarea greșită a conceptului „domiciliu” care nu poate coincide cu noțiunea „reședință” formală; pe de altă parte, inexistența încălcării din diverse puncte de vedere, precum și faptul că este contradictoriu să se considere drept simplă „neregularitate formală” lipsa indicării numelor tuturor beneficiarilor indemnizațiilor de asistență pentru secretariat, însă să se aprecieze că aceasta nu poate fi remediată din perspectiva dispozițiilor confuze existente la momentul respectiv.
În al patrulea rând, recursul este întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității în stabilirea sumelor care fac obiectul recuperării. Obligarea la plata întregii sume primite ar fi nepotrivită.
În sfârșit, recurentul critică eroarea săvârșită în stabilirea cheltuielilor de judecată corespunzătoare cauzei impuse domnului Nencini. Cheltuielile efectuate pentru atacarea primei decizii, la care s-a renunțat ulterior, ar fi cauzate de un comportament greșit al părții adverse, care de altfel a admis această neregularitate dispunând –ulterior notificării primei acțiuni — înlocuirea deciziei cu alta în limba italiană.
(1) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene; JO L 357, p. 1, Ediție specială, 1/vol. 04, p. 3.
(2) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene; JO L 248, p. 1, Ediție specială, 1/vol. 3, p. 198.
