Ordonanța Curții (Camera a opta) din 11 iulie 2013 (cerere de decizie preliminară formulată de Curtea de Apel Bacău — România) — Elena Luca/Casa de Asigurări de Sănătate Bacău

(Cauza C-430/12) (1)

(Articolul 99 din Regulamentul de procedură - Asigurări sociale - Libera prestare a serviciilor - Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 - Articolul 22 - Asigurare de sănătate - Îngrijiri spitalicești acordate în alt stat membru - Autorizație prealabilă - Cuantumul rambursat persoanei asigurate)

2013/C 304/04

Limba de procedură: româna

Instanța de trimitere

Curtea de Apel Bacău

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Elena Luca

Pârâtă: Casa de Asigurări de Sănătate Bacău

Obiectul

Cerere de decizie preliminară — Curtea de Apel Bacău — Interpretarea articolului 56 TFUE și a articolului 22 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității (JO L 149, p. 2, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 26), cu modificările ulterioare — Reglementare națională care impune o autorizație prealabilă pentru rambursarea valorii totale a cheltuielilor efectuate pentru asistență medicală în străinătate — Stabilire a valorii rambursării cheltuielilor efectuate în alt stat membru, în lipsa unei autorizații prealabile, în funcție de criteriile statului de afiliere

Dispozitivul

Articolul 49 CE și articolul 22 din Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariați, cu lucrătorii care desfășoară activități independente și cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunității, în versiunea modificată și actualizată prin Regulamentul (CE) nr. 118/97 al Consiliului din 2 decembrie 1996, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 592/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008, nu se opun în principiu unei reglementări a unui stat membru care condiționează rambursarea integrală a cheltuielilor aferente îngrijirilor spitalicești acordate în alt stat membru de obținerea unei autorizații prealabile. În schimb, aceste articole se opun unei astfel de reglementări interpretate în sensul că exclude, în toate cazurile, rambursarea integrală de către instituția competentă a cheltuielilor aferente unor astfel de îngrijiri acordate fără autorizație prealabilă.

Atunci când un refuz al rambursării, motivat numai de absența autorizației prealabile, a cheltuielilor aferente îngrijirilor spitalicești acordate în alt stat membru și achitate de persoana asigurată nu este, ținând seama de împrejurările specifice, întemeiat, cheltuielile aferente îngrijirilor menționate trebuie rambursate de instituția competentă persoanei asigurate în cauză în limita cuantumului stabilit de legislația acestui stat membru. În situația în care cuantumul respectiv este inferior celui care ar fi rezultat din aplicarea legislației în vigoare în statul membru al cărui rezident este asiguratul în cazul spitalizării sale în acest din urmă stat, instituția competentă trebuie să acorde în plus o rambursare suplimentară corespunzătoare diferenței dintre aceste două valori, în limita cheltuielilor efectuate în realitate.

Atunci când un astfel de refuz este întemeiat, persoana asigurată poate solicita, în temeiul articolului 49 CE, rambursarea cheltuielilor aferente îngrijirilor spitalicești numai în limita acoperirii garantate de regimul de asigurări de sănătate la care este afiliată.

(1)  JO C 399, 22.12.2012.