Access to European Union law
<a href="https://eur-lex.europa.eu/content/help/eurlex-content/experimental-features.html" target="_blank">More about the experimental features corner</a>
Choose the experimental features you want to try
EUR-Lex
Access to European Union law

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

You are here
Use quotation marks to search for an "exact phrase". Append an asterisk (*) to a search term to find variations of it (transp*, 32019R*). Use a question mark (?) instead of a single character in your search term to find variations of it (ca?e finds case, cane, care).
Search tips
Need more search options? Use the Advanced search

Document 62010CN0434

    Cauza C-434/10: Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Administrativen sad Sofia-grad (Bulgaria) la 6 septembrie 2010 — Petar Aladzhov/Zamestnik director na Stolichna direktsia na vatreshnite raboti kam Ministerstvo na vatreshnite raboti

    JO C 317, 20.11.2010, p. 16–17 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    Date of document:
    06/09/2010
    Author:
    Curtea de Justiţie
    Form:
    Informații juridice
    Authentic language:
    bulgară
    Type of procedure:
    Cerere pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare
    Link
    Select all documents mentioning this document
    Case affecting:
    Link

    20.11.2010   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    C 317/16

    Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare introdusă de Administrativen sad Sofia-grad (Bulgaria) la 6 septembrie 2010 — Petar Aladzhov/Zamestnik director na Stolichna direktsia na vatreshnite raboti kam Ministerstvo na vatreshnite raboti

    (Cauza C-434/10)

    ()

    2010/C 317/31

    Limba de procedură: bulgara

    Instanța de trimitere

    Administrativen sad Sofia-grad

    Părțile din acțiunea principală

    Reclamant: Petar Aladzhov

    Pârâtă: Zamestnik director na Stolichna direktsia na vatreshnite raboti kam Ministerstvo na vatreshnite raboti (directorul adjunct al Direcției generale pentru afaceri interne din cadrul Ministerului de Interne)

    Întrebările preliminare

    1.

    Interdicția de a părăsi teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene care a fost impusă unui cetățean al acestui stat în calitatea sa de administrator al unei societăți comerciale înregistrate în conformitate cu legislația statului respectiv din cauza unei obligații neachitate de această societate față de o instituție publică trebuie să corespundă motivului de apărare a „ordinii publice” prevăzut la articolul 27 alineatul (1) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE dacă sunt prezente circumstanțele din acțiunea principală și, în același timp, următoarele circumstanțe:

    1.1.

    Constituția statului membru în cauză nu prevede nicio restrângere a dreptului de liberă circulație al persoanelor fizice cu scopul apărării ordinii publice;

    1.2.

    motivul de „ordine publică”, care a servit drept temei pentru impunerea interdicției menționate, este prevăzut într-o lege națională care a fost adoptată în vederea transpunerii unei alte norme de drept al Uniunii Europene;

    1.3.

    motivul de „ordine publică” în sensul dispoziției din directiva menționată cuprinde de asemenea motivul de „apărare a drepturilor altor cetățeni”, atunci când se ia o măsură pentru asigurarea încasărilor la bugetul statului membru prin recuperarea creanțelor publice?

    2.

    Rezultă din restricțiile și condițiile prevăzute pentru exercitarea dreptului de liberă circulație al cetățenilor Uniunii precum și din măsurile adoptate pentru aplicarea acestora în conformitate cu dreptul Uniunii, având în vedere circumstanțele din acțiunea principală, validitatea unei norme juridice naționale care prevede că un stat membru aplică unui resortisant al său, în calitate de administrator al unei societăți comerciale înregistrate în conformitate cu legislația statului respectiv, măsura administrativă coercitivă „interdicție de a părăsi țara” din cauza unei datorii neachitate către statul respectiv, care este calificată în conformitate cu legislația statului respectiv drept „substanțială”, dacă pentru recuperarea acestei creanțe se admite aplicarea procedurii de cooperare între statele membre prevăzută de Directiva 2008/55/CE a Consiliului din 26 mai 2008 privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor privind anumite cotizații, drepturi, taxe și alte măsuri în coroborare cu Regulamentul (CE) nr. 1179/2008 al Comisiei din 28 noiembrie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a anumitor dispoziții din Directiva 2008/55?

    3.

    Principiul proporționalității și restricțiile și condițiile prevăzute pentru exercitarea dreptului de liberă circulație al cetățenilor Uniunii, precum și măsurile adoptate pentru aplicarea acestora în conformitate cu dreptul Uniunii, și în special criteriile prevăzute la articolul 27 alineatele (1) și (2) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE trebuie interpretate în circumstanțele din acțiunea principală în sensul că acestea permit în condițiile existenței unei obligații fiscale a unei societăți comerciale înregistrate în conformitate cu legislația unui stat membru, care este calificată drept „datorie substanțială” conform legislației acestui stat, ca unei persoane fizice, care este administrator al societății respective, să i se interzică părăsirea acestui stat membru, dacă există în paralel următoarele situații:

    3.1.

    existența unei obligații „substanțiale” către o instituție publică este considerată o amenințare reală, prezentă și semnificativă la adresa unui interes fundamental al societății, această apreciere fiind realizată de legiuitor prin introducerea măsurii administrative concrete „interdicția de a părăsi țara”;

    3.2.

    nu este prevăzută o apreciere a circumstanțelor referitoare la comportamentul personal al administratorului și cu încălcarea drepturilor fundamentale ale acestuia, precum a dreptului acestuia de a exercita o activitate lucrativă care presupune deplasări în străinătate în contextul unui alt raport juridic;

    3.3.

    după impunerea interdicției, nu sunt analizate consecințele asupra activității comerciale a societății debitoare și posibilitățile de achitare a obligației către instituția publică;

    3.4.

    interdicția este impusă în urma unei cereri care are caracter obligatoriu dacă aceasta confirmă că există o obligație „substanțială” a unei anumite societăți comerciale către o instituție publică, că nu s-a constituit o garanție echivalentă cu suma datorată și cu dobânzile aferente și că persoana care face obiectul cererii de impunere a interdicției este membră a organelor de conducere a societății comerciale;

    3.5.

    interdicția este impusă până la achitarea integrală a obligației sau până la constituirea unei garanții pentru obligația către instituția publică, fără să se prevadă posibilitatea persoanei vizate de a solicita examinarea acestei interdicții la autoritatea care a impus interdicția și fără să se țină seama de termenul de prescripție a obligației?
    Top