This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62007TN0146
Case T-146/07: Action brought on 7 May 2007 — United Technologies v Commission
Cauza T-146/07: Acțiune introdusă la 7 mai 2007 — United Technologies/Comisia Comunităților Europene
Cauza T-146/07: Acțiune introdusă la 7 mai 2007 — United Technologies/Comisia Comunităților Europene
JO C 155, 7.7.2007, p. 30–31
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
7.7.2007 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 155/30 |
Acțiune introdusă la 7 mai 2007 — United Technologies/Comisia Comunităților Europene
(Cauza T-146/07)
(2007/C 155/57)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamantă: United Technologies Corp. (Hartford, Statele Unite) (reprezentanți: A. Winckler, lawyer, și J. Temple Lang, solicitor)
Pârâtă: Comisia Comunităților Europene
Concluziile reclamantei
— |
anularea sau reducerea substanțială a amenzii aplicate societății UTC ca urmare a deciziei; |
— |
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată; |
— |
luarea oricăror altor măsuri pe care Tribunalul le consideră adecvate. |
Motivele și principalele argumente
Prin acțiunea sa, reclamanta urmărește să obțină anularea parțială, conform articolului 230 CE, a Deciziei C(2007) 512 final a Comisiei din 21 februarie 2007 (cauza COMP/E-1/38.823 — PO/Ascensoare și scări rulante), în temeiul căreia reclamanta, printre alte întreprinderi, a fost ținută răspunzătoare pentru participarea sa la patru încălcări unice, complexe și continue ale articolului 81 alineatul (1) CE prin aceea că au împărțit piețele în baza unor acorduri și/sau practici concertate de atribuire a unor oferte și contracte de vânzare, instalare, întreținere și modernizare a ascensoarelor și a scărilor rulante.
În sprijinul acțiunii sale, reclamanta susține, în primul rând, că în mod greșit Comisia a considerat că simpla proprietate legală a unei filiale deținute integral justifică concluzia că există o răspundere a societății mamă. Reclamanta pretinde, în acest sens, că: (i) articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003 (1) impune obligația de a dovedi existența intenției sau a neglijenței, (ii) societatea mamă trebuie să exercite un control real asupra politicii comerciale a filialei pe durata perioadei în care s-a săvârșit încălcarea sau să aibă cunoștință de acest comportament și să nu facă nimic pentru a-i pune capăt și (iii) răspunderea societății mamă pentru încălcarea regulilor de dreptul concurenței de către filială trebuie să se întemeieze pe comportamentul real al acesteia și nu pe capacitatea ei de a exercita o influență.
Reclamanta susține apoi că a contestat orice prezumție de răspundere, întrucât filialele sale și-au determinat în mod autonom comportamentul comercial zilnic, iar angajații relevanți nu au urmat instrucțiunile după ce reclamanta adoptase toate măsurile rezonabile pentru a asigura respectarea regulilor de concurență. Mai mult, în opinia reclamantei, Comisia nu a indicat pentru care motive a considerat că reclamanta nu a contestat prezumția de răspundere.
În plus, reclamanta susține că majorarea cu 70 % a amenzii aplicate reclamantei pentru motive de mărime și în scopuri disuasive este nejustificată și disproporționată.
În sfârșit, reclamanta susține că principiul egalității de tratament a fost încălcat de Comisie prin aceea că a considerat reclamanta ca fiind răspunzătoare pentru comportamentul ilegal al filialelor sale, în timp ce Comisia a aplicat un criteriu juridic diferit pentru a constata că Mitsubishi Electric Corporation Japan nu era răspunzătoare pentru comportamentul filialelor sale.
(1) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Comisiei din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurenţă prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO 2003, L 1, p. 1).