52023DC0306

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 15.5.2023

COM(2023) 306 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

privind un cadru revizuit de monitorizare pentru economia circulară

{SWD(2023) 306 final}

1.Introducere

În 1972, în Raportul „Limitele creșterii economice”, Clubul de la Roma a avertizat cu privire la consecințele asupra mediului și climei ale modelului actual de creștere nesustenabilă, bazat pe consumul global de 28,6 miliarde de tone de materiale în fiecare an. În cei 50 de ani de la publicarea raportului, tendința de creștere continuă a cererii de resurse a devenit și mai îngrijorătoare. Începând din 1972, utilizarea la nivel mondial a materialelor a crescut de aproape patru ori, ajungând la 54,9 miliarde de tone pe an în 2000 și la peste 100 de miliarde de tone în 2019. Se preconizează că utilizarea materialelor la nivel mondial va ajunge la 167 de miliarde de tone pe an în 2060 1 .

Capacitatea de regenerare naturală a planetei nu a reușit să absoarbă creșterea exponențială a extracției resurselor, care sunt apoi eliminate rapid în atmosferă, în corpurile de apă și în sol 2 . Sistemul global și interconectat al naturii este în dezechilibru și, în prezent, ajunge la limită, deoarece efectele devastatoare ale schimbărilor climatice și ale pierderii biodiversității se resimt foarte tare în întreaga lume.

Jumătate din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) și peste 90 % din pierderea biodiversității și din stresul hidric sunt cauzate de extracția și prelucrarea resurselor 3 . Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și reducerea utilizării materiilor prime sunt două fețe ale aceleiași monede. Legătura importantă dintre biodiversitate și economia circulară este recunoscută într-o măsură tot mai mare. Fără transformarea radicală a modului în care utilizăm materialele pentru a răspunde nevoilor noastre, promovând schimbarea în cadrul sistemelor noastre de producție și consum, nu putem reduce în mod substanțial emisiile și nu putem conserva natura pentru generațiile actuale și viitoare.

Majoritatea materialelor, împreună cu energia încorporată și alte resurse utilizate în producția lor, se pierd la sfârșitul ciclului lor economic inițial: circularitatea materialelor 4 la nivel mondial a scăzut de la 9,1 % în 2018 la 7,2 % în prezent 5 . În UE, 8,1 miliarde de tone de materiale sunt prelucrate anual în energie sau în produse, dar doar 0,8 miliarde de tone provin din reciclare. Deși rata circularității utilizării materialelor în UE a crescut, iar în 2021 a fost de 11,7 %, cu 3,4 puncte procentuale mai mare decât în 2004, există un potențial semnificativ de îmbunătățire, în special prin creșterea gradului de utilizare a materialelor reciclate și prin reducerea cantității de materiale utilizate în economie.

Economia UE depinde de materiile prime din restul lumii. În 2021, UE a importat 1,6 miliarde de tone de materiale din restul lumii 6 . Minereurile metalifere și materialele energetice fosile au reprezentat 58 % din aceste importuri 7 . În plus, aprovizionarea UE cu materii prime critice, care sunt necesare pentru tranziția verde, este expusă unui risc semnificativ și este adesea asociată cu efecte negative asupra mediului în țările terțe. Ca parte a inițiativelor sale recente privind materiile prime critice, UE își intensifică eforturile de asigurare a circularității materiilor prime critice în sens larg 8 și, în special, de consolidare a capacităților, sistemelor și tehnologiilor de reciclare pentru a produce materiale secundare în UE 9 .

Prin reducerea cererii UE de resurse primare și de energie, tranziția către o economie mai circulară are potențialul de a spori reziliența, de a reduce dependența de importurile de energie și materiale, contribuind în același timp la tranziția către o energie curată. Acest lucru este și mai important în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19 și în contextul războiului brutal de agresiune purtat în prezent de Rusia împotriva Ucrainei. Contribuția economiei circulare la securitatea aprovizionării este deosebit de importantă, deoarece cererea de materii prime esențiale în sectoarele energiei din surse regenerabile și ale electromobilității va crește considerabil în perioada 2030-2050 10 .

Tranziția către o economie circulară este, prin urmare, o oportunitate unică pentru ca economia noastră să devină mai durabilă, mai competitivă și mai rezilientă în contextul în care: contribuie la neutralitatea climatică, conservă biodiversitatea și ecosistemele, îmbunătățește securitatea aprovizionării și reduce dependențele strategice de materii prime, creează locuri de muncă verzi și decente la nivel local și stimulează inovarea. Circularitatea este un instrument-cheie pentru stimularea competitivității și oferă o oportunitate majoră de creștere a productivității resurselor, a ocupării forței de muncă și a creșterii economice, fapt evidențiat în strategia UE privind competitivitatea pe termen lung pentru perioada de după 2030 11 . Acest lucru va contribui, de asemenea, la realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU 12 . Prin urmare, este necesară monitorizarea tendințelor în domenii legate de economia circulară pentru a evalua eficacitatea politicilor și a acțiunilor și pentru a contribui la identificarea lacunelor și a reușitelor în întreaga UE.

În ianuarie 2018, Comisia Europeană a adoptat cadrul de monitorizare al UE pentru economia circulară 13 , alcătuit dintr-un set de indicatori-cheie pentru urmărirea progreselor înregistrate în UE și în statele membre. Alte instituții ale UE au salutat cadrul de monitorizare și, în contextul revizuirii acestuia, au subliniat necesitatea de a pune un accent mai mare pe producție, mai degrabă decât pe deșeuri, și de a utiliza indicatori de amprentă.

În conformitate cu angajamentul asumat în noul plan de acțiune privind economia circulară pentru o Europă mai curată și mai competitivă 14 , prezenta comunicare expune un cadru de monitorizare revizuit care reflectă domeniile de interes ale economiei circulare și interconexiunile dintre circularitate, neutralitate climatică și obiectivul ambițios de reducere la zero a poluării. Acest cadru de monitorizare ține seama de prioritățile economiei circulare în contextul Pactului verde european, al celui de Al 8-lea program de acțiune pentru mediu, al Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă și al obiectivelor UE în materie de securitate a aprovizionării și reziliență.

2.Revizuirea cadrului de monitorizare al UE pentru economia circulară

Noul cadru de monitorizare urmărește să ofere o imagine de ansamblu cuprinzătoare prin măsurarea beneficiilor directe și indirecte ale creșterii circularității. Acesta cuprinde 11 indicatori grupați în 5 dimensiuni: (1) producție și consum; (2) gestionarea deșeurilor; (3) materii prime secundare; (4) competitivitate și inovare și (5) durabilitate globală și reziliență. Noul cadru include o serie de noi indicatori, în special:

·amprenta materiilor prime, care măsoară utilizarea generală a materialelor și reflectă cantitatea de materiale încorporate în consumul total, inclusiv bunurile importate;

·productivitatea resurselor, care măsoară valoarea PIB-ului din utilizarea materialelor și care demonstrează eficiența utilizării materialelor în producția de bunuri și servicii;

·amprenta consumului, care compară consumul cu limitele planetei pentru 16 categorii de impact, pe baza unei evaluări a ciclului de viață și în funcție de cele 5 domenii principale de consum (alimente, mobilitate, locuințe, bunuri de uz casnic și aparate electrocasnice);

·emisiile de GES generate de activitățile de producție, care măsoară emisiile de GES produse de sectoarele de producție (excluzând, prin urmare, emisiile provenite de la gospodării) și care reflectă contribuția economiei circulare la neutralitatea climatică;

·dependența de importul de materii prime, care măsoară ponderea materiilor prime importate în utilizarea generală a materiilor prime, descrie cât de mult depinde UE de importurile de materii prime și reflectă contribuția economiei circulare la securitatea aprovizionării cu materii prime și energie și la autonomia strategică deschisă a UE 15 . Din 2018 se utilizează un indicator privind autonomia în domeniul materiilor prime.

Se aduc modificări suplimentare la subindicatori pentru a reflecta modificările metodologice ale anumitor indicatori sau pentru a îi alinia mai bine la evoluțiile politicilor 16 .

Revizuirea cadrului de monitorizare a luat în considerare răspunsurile la consultarea publică privind cererea de contribuții 17 , precum și discuțiile cu reprezentanții statelor membre și cu experții părților interesate. Indicatorii iau în considerare, de asemenea, acțiunile naționale, internaționale 18 și ale părților interesate 19 privind monitorizarea economiei circulare și a sustenabilității 20 .

Indicatorii din cadrul revizuit sunt în concordanță cu alte instrumente de monitorizare ale UE, în special cu cadrul de monitorizare pentru cel de Al 8-lea program de acțiune pentru mediu 21 ; monitorizarea și perspectivele privind reducerea la zero a poluării 22 ; indicatorii UE pentru obiectivele de dezvoltare durabilă 23 și tabloul de bord privind reziliența 24 .

Majoritatea indicatorilor – dar nu toți – se bazează pe statisticile oficiale furnizate de Eurostat. Toți indicatorii îndeplinesc criteriile de relevanță, acceptare, credibilitate, ușurință de utilizare și robustețe 25 și se bazează pe cât posibil pe date existente.

Cadrul se bazează în mare măsură pe statistici de înaltă calitate care sunt disponibile pentru toate statele membre ale UE, utilizând în principal date care provin din Sistemul Statistic European și de la comunitatea de cercetare. După caz, Comisia, în cooperare cu părțile interesate relevante, va investiga utilizarea unor noi surse de date pentru a îmbunătăți cadrul de monitorizare în viitor.

Eurostat va publica și va menține noul cadru de monitorizare pe site-ul său web, actualizând în permanență indicatorii. Acest site va continua să aibă rolul de punct de intrare al Comisiei pentru identificarea tuturor informațiilor referitoare la noul cadru de monitorizare, inclusiv la indicatori, serii cronologice și instrumente de vizualizare 26 .

3.Indicatori ai cadrului de monitorizare pentru economia circulară 2023

Nr.	Indicator	Relevanță	Sursă
Producția și consumul
1a-b	Consumul de materii prime 1a Amprenta materiilor prime (tone pe cap de locuitor) 1b Productivitatea resurselor (EUR/kg)	Scăderea consumului de materii prime indică decuplarea creșterii economice de utilizarea resurselor.	Eurostat
2	Achizițiile publice verzi*	Achizițiile publice reprezintă o mare parte a consumului și pot stimula economia circulară.	Comisia Europeană
3a-f	Generarea deșeurilor 3a Generarea totală de deșeuri pe cap de locuitor (kg pe cap de locuitor) 3b Generarea totală de deșeuri (cu excepția deșeurilor minerale majore) per PIB (kg per EUR) 3c Generarea de deșeuri municipale pe cap de locuitor 3d Deșeuri alimentare (kg pe cap de locuitor) 3e Generarea de deșeuri de ambalaje pe cap de locuitor 3f Generarea de deșeuri de ambalaje din plastic pe cap de locuitor (kg pe cap de locuitor)	Într-o economie circulară, generarea de deșeuri este redusă la minimum.	Eurostat
Gestionarea deșeurilor
4a-b	Ratele de reciclare totale 4a Rata de reciclare a deșeurilor municipale (%) 4b Rata de reciclare pentru toate deșeurile, cu excepția deșeurilor minerale majore (%)	Creșterea ratelor de reciclare face parte din tranziția către o economie circulară.	Eurostat
5a-c	Ratele de reciclare a fluxurilor specifice de deșeuri 5a Rata de reciclare a tuturor tipurilor de deșeuri de ambalaje (%) 5a Rata de reciclare a deșeurilor de ambalaje din plastic (%) 5c Rata de reciclare a deșeurilor de echipamente electrice și electronice care sunt colectate separat (%)	Progresele înregistrate în ceea ce privește reciclarea fluxurilor de deșeuri principale sunt esențiale pentru sustenabilitate și reziliență.	Eurostat
Materii prime secundare
6a-b	Contribuția materialelor reciclate la cererea de materii prime 6a Rata de utilizare circulară a materialelor (%) 6b Ratele de reciclare a materialelor la sfârșitul ciclului de viață (%)	Într-o economie circulară, materiile prime secundare sunt utilizate în mod obișnuit pentru a fabrica noi produse.	Eurostat, alte servicii ale Comisiei Europene
7a-c	Comerțul cu materii prime reciclabile 7a Importuri din afara UE (tone) 7a Exporturi în afara UE (tone) 7c Comerț intra-UE (tone)	Comerțul cu materiale reciclabile reflectă importanța pieței interne și a participării la nivel mondial la economia circulară.	Eurostat
Competitivitate și inovare
8a-c	Investițiile private, locurile de muncă și valoarea adăugată brută legate de sectoarele economiei circulare 8a Investiții private (% din PIB) 8b Ocuparea forței de muncă (% de ocupare a forței de muncă) 8c Valoarea adăugată brută (% din PIB)	Economia circulară poate contribui la crearea de locuri de muncă și la creșterea economică.	Eurostat
9	Ecoinovarea 9 Brevete legate de gestionarea și reciclarea deșeurilor (număr și număr la milion de locuitori)	Tehnologiile inovatoare legate de economia circulară stimulează competitivitatea la nivel mondial a UE.	Centrul Comun de Cercetare, pe baza PATSTAT
Durabilitatea globală și reziliența
10a-b	Durabilitatea globală 10a Amprenta consumului (indice 2010 = 100 și numărul cazurilor de depășire a limitelor planetei) 10b Emisii de GES generate de activitățile de producție (kg pe cap de locuitor)	Amprenta consumului indică măsura în care sistemele de producție și consum se încadrează în limitele planetei. Economia circulară contribuie la neutralitatea climatică.	Centrul Comun de Cercetare și Eurostat
11a-b	Reziliența 11a Dependența de importurile de materii prime (%) 11b Autonomia UE în domeniul materiilor prime (%)	Economia circulară contribuie la securitatea aprovizionării cu materii prime și la abordarea riscurilor legate de aprovizionare, în special în ceea ce privește materiile prime critice.	Eurostat, alte servicii ale Comisiei Europene

* Indicator în curs de elaborare. CEAP2: planul de acțiune pentru economia circulară 2, adoptat în 2020.

4.Aplicarea cadrului de monitorizare: principalele tendințe

Cei 11 indicatori permit măsurarea progreselor înregistrate în direcția atingerii atât a țintelor juridice/ambițioase, cât și a obiectivelor de politică mai ample în domeniul economiei circulare. Unii subindicatori specifici materialelor furnizează factorilor de decizie informații importante care le vor permite să evalueze progresele înregistrate în ceea ce privește principalele lanțuri de aprovizionare și materiale.

Producție și consum

În ultimii ani, s-au înregistrat progrese inegale în ceea ce privește trecerea la forme mai circulare de producție și consum. Producția UE a devenit mai eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, dar consumul de materiale și generarea de deșeuri în UE sunt foarte ridicate și trebuie să scadă în viitor.

Amprenta estimată a materiilor prime la nivelul UE, denumită și consum de materii prime, a fost de 13,7 tone pe cap de locuitor în 2020. Mineralele nemetalice reprezintă cea mai mare categorie de materiale, iar modificările din această categorie sunt determinate în mare măsură de nivelul construcțiilor (și de activitatea din sectoarele legate de construcții) din diferite state membre.

Începând din 2000, productivitatea resurselor economiei UE a crescut cu aproximativ 35 %, ceea ce indică realizarea de progrese în decuplarea creșterii economice de utilizarea resurselor. Creșterea poate fi explicată prin procese care utilizează materialele într-un mod mai eficient, dar și prin externalizarea producției mari consumatoare de materiale către alte părți ale lumii.

UE cheltuiește aproximativ 14 % din PIB (în jur de 2 mii de miliarde EUR pe an) pentru achiziționarea de servicii și bunuri prin intermediul achizițiilor publice. Prin urmare, achizițiile publice verzi pot fi un instrument puternic de stimulare a economiei circulare și a ecoinovării. Datele pentru un indicator privind achizițiile publice verzi vor fi disponibile în 2024 prin intermediul unui chestionar privind achizițiile publice, care va fi completat de statele membre.

În 2020, cantitatea totală de deșeuri generate în UE de toate activitățile economice și gospodăriile s-a ridicat la 2,15 miliarde de tone, ceea ce înseamnă că, în 2020, au fost generate 4,8 tone de deșeuri pe cap de locuitor al UE. Totalul deșeurilor generate a scăzut cu aproape 3 % între 2010 și 2020. Aproximativ două treimi (64 %) din totalul deșeurilor generate în UE în 2020 au fost deșeuri minerale majore. Deșeurile minerale majore sunt strâns legate de construcții, demolări, industria extractivă, sectoare importante în unele state membre. În această perioadă de zece ani, a existat o decuplare limitată a cantității de deșeuri generate (cu excepția deșeurilor minerale majore) de PIB.

Deșeurile municipale pe cap de locuitor generate în UE, care reprezintă 10 % din totalul deșeurilor, au crescut la 530 kg în 2021, comparativ cu 503 kg pe cap de locuitor în 2010. Reducerea risipei de alimente 27 are un potențial enorm de a economisi resursele pe care le folosim pentru a produce alimentele pe care le consumăm și se numără printre factorii care influențează securitatea alimentară 28 . În 2020, UE a generat 59 de milioane de tone de deșeuri alimentare, echivalentul a 131 kg pe cap de locuitor.

Generarea de deșeuri de ambalaje în UE a atins 178 kg pe cap de locuitor în 2020, în creștere cu 17 % față de 2010. Din totalul deșeurilor de ambalaje din UE 19 % sunt deșeuri de ambalaje din plastic. Volumul deșeurilor de ambalaje din plastic a crescut cu 25 % între 2010 și 2020, cea mai mare creștere la nivelul tuturor fluxurilor de deșeuri de ambalaje. În medie, fiecare cetățean european a fost responsabil pentru 35 kg de deșeuri de ambalaje din plastic în 2020. Cifrele pentru 2021 vor oferi informații cu privire la efectele pandemiei de COVID-19 asupra generării de deșeuri de ambalaje din plastic.

Gestionarea deșeurilor

În ultimii ani s-au înregistrat multe progrese în ceea ce privește gestionarea deșeurilor într-un mod mai durabil. Cu toate acestea, există în continuare diferențe mari între statele membre și pot fi aduse multe îmbunătățiri în ceea ce privește unele fluxuri de deșeuri.

Ratele de reciclare a deșeurilor municipale au crescut în UE de la 38 % la 49 % între 2010 și 2021. Unele țări au atins sau se apropie deja de obiectivul de reciclare de 60 % 29 pentru 2030, iar o țară a atins deja obiectivul de 65 % 30 pentru 2035. Ratele de reciclare a deșeurilor de ambalaje au fost stabile, situându-se la 64 % în UE între 2010 și 2020. Rata de reciclare a ambalajelor din plastic în UE este semnificativ mai mică decât rata pentru toate deșeurile de ambalaje, situându-se la aproximativ 38 %.

Ponderea deșeurilor de echipamente electrice și electronice colectate care sunt fie reutilizate, fie reciclate a crescut în UE, de la 81,8 % în 2010 la 83,4 % în 2020.

Materii prime secundare

Contribuția materialelor reciclate la acoperirea cererii totale de materiale este relativ scăzută. Comerțul cu materii prime secundare este în creștere, atât în interiorul UE, cât și cu țările terțe.

În 2021, materialele reciclate au satisfăcut doar aproximativ 11,7 % din cererea de materiale a UE, cu 1,4 puncte procentuale mai mult decât în 2011. Pentru un număr mare de materiale, printre care multe materii prime critice, contribuția materialelor reciclate la satisfacerea cererii de materii prime este încă redusă sau chiar neglijabilă. Pentru multe metale speciale și pământuri rare, rata de reciclare la sfârșitul ciclului de viață este de aproximativ 1 %, în timp ce ratele de reciclare la sfârșitul ciclului de viață ating 16 % pentru nichel și 22 % pentru cobalt, ambele fiind materii prime utilizate în baterii 31 .

În 2021, UE a fost, în general, un importator net de materii prime reciclabile. Cu toate acestea, indicatorul privind comerțul cu deșeuri reciclabile arată că UE este în prezent un exportator net în cazul unor fluxuri majore de deșeuri reciclabile (inclusiv „fier și oțel”, „cupru, aluminiu și nichel” și „hârtie și carton”) și un importator net de deșeuri de metale prețioase. Comerțul intra-UE cu deșeuri de plastic, hârtie, carton, cupru, aluminiu, nichel și metale prețioase a crescut considerabil între 2004 și 2021, permițând întreprinderilor să profite de avantajele pieței interne a UE pentru materiile prime secundare.

Competitivitate și inovare

Sectoarele economiei circulare au înregistrat o creștere în ultimii ani din perspectiva investițiilor, valorii adăugate și a locurilor de muncă. Aceste sectoare au devenit, de asemenea, mai inovatoare.

Investițiile private efectuate în UE în 2021, în anumite sectoare economice relevante pentru economia circulară, și anume activitățile de reutilizare și de reciclare, au fost estimate la aproximativ 121,6 miliarde EUR (respectiv, 0,8 % din PIB). În același an, în aceste sectoare existau 4,3 milioane de locuri de muncă, ceea ce reprezintă o creștere cu 11 % față de anul 2015. Sectoarele economiei circulare au creat valoare adăugată de aproximativ 299 de miliarde EUR în 2021, ceea ce reprezintă o creștere de 27 % față de 2015.

Numărul brevetelor înregistrate în UE privind reciclarea și materiile prime secundare a crescut cu 14 % între 2000 și 2019.

Durabilitate globală și reziliență

Consumul din UE are efecte care depășesc anumite limite ale planetei, iar economia circulară contribuie la neutralitatea climatică. UE depinde de importurile de materiale, în special pentru unele materii prime critice necesare pentru tranziția verde și digitală.

Amprenta consumului UE a crescut cu 4 % între 2010 și 2021. În prezent, Comisia estimează că UE a depășit în mod clar limitele planetei în privința a cinci categorii de impact (particulele în suspensie, ecotoxicitatea în apa dulce, schimbările climatice, utilizarea resurselor bazate pe combustibili fosili și utilizarea resurselor minerale și metalice). Consumul de alimente (în special de produse de origine animală) se configurează a fi unul dintre principalii factori determinanți ai impactului generat de cetățeanul de rând al UE 32 .

Emisiile de gaze cu efect de seră din UE provenite din activitățile de producție au scăzut cu aproximativ 25 % în perioada 2008-2021.

În 2021, dependența UE de importurile de materii prime a fost de 22,9 %, ceea ce reprezintă o ușoară creștere față de anul 2000. Economia UE este aproape autonomă în ceea ce privește aprovizionarea cu minerale nemetalice (cum ar fi cele pentru construcții), în timp ce în privința minereurilor metalice și materialelor energetice fosile, UE este foarte dependentă de importurile din restul lumii (nivelul de dependență fiind de 52 % și, respectiv, de peste 71 %).

Indicatorul privind autonomia aprovizionării cu materii prime arată că, pentru materiile prime critice, UE se bazează în mare măsură pe importuri. De exemplu, pentru pământurile rare rafinate și magneziul rafinat, UE importă 100 % din consumul său din China. Acest lucru evidențiază necesitatea unui acces sigur și a diversificării aprovizionării. Multe dintre aceste materiale sunt necesare pentru a atinge obiectivul UE privind o economie durabilă, cu emisii scăzute de dioxid de carbon, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și competitivă, de exemplu cobaltul pentru bateriile utilizate în vehiculele electrice și siliciul pentru panouri solare.

5.Concluzii

Planul de acțiune privind economia circulară pentru o Europă mai curată și mai competitivă subliniază că UE trebuie să accelereze tranziția către un model de creștere regenerativă, să avanseze în direcția menținerii consumului său de resurse în limitele planetei, să depună eforturi pentru a-și reduce amprenta consumului, să își dubleze rata de utilizare circulară a materialelor, să reducă în mod semnificativ producția totală de deșeuri și să reducă la jumătate cantitatea de deșeuri municipale reziduale (nereciclate) în acest deceniu.

Adoptarea cadrului revizuit al UE de monitorizare a economiei circulare este oportună, deoarece, în cadrul Pactului verde european, Comisia a lansat o serie de inițiative legislative pentru a accelera tranziția către economia circulară, cum ar fi regulamentele privind bateriile 33 , proiectarea ecologică pentru produse sustenabile 34 , ambalaje și deșeuri de ambalaje 35 , expedierile de deșeuri 36 și materiile prime critice 37 . De asemenea, statele membre pun în aplicare modificări recente ale legislației UE, cum ar fi revizuirea normelor UE privind deșeurile adoptate în 2018 38 , și au elaborat numeroase abordări naționale și regionale pentru a promova economia circulară. Pentru susținerea tranziției către o economie circulară sunt disponibile mai multe programe de finanțare ale UE, cum ar fi NextGenerationEU și reformele și investițiile din cadrul Mecanismului de redresare și reziliență; fondurile politicii europene de coeziune; Orizont Europa și programul LIFE.

Cadrul de monitorizare revizuit permite urmărirea progreselor înregistrate în tranziția către o economie circulară eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, neutră din punct de vedere climatic și rezilientă în contextul dezvoltării durabile. Acesta va oferi un instrument-cheie pentru evaluarea politicilor instituite și pentru orientarea acțiunilor viitoare, inclusiv în contextul unor evaluări specifice, cum ar fi rapoartele de alertă timpurie pentru a identifica statele membre expuse riscului de a nu îndeplini obiectivele UE privind reciclarea și depozitarea deșeurilor 39 . Cadrul de monitorizare revizuit oferă o bază solidă pentru discuții în cadrul conferințelor anuale ale părților interesate din economia circulară 40 , precum și pentru măsurarea performanței naționale, inclusiv în contextul evaluării punerii în aplicare a politicilor de mediu 41 .