Prezenta propunere stabilește o serie de măsuri pentru a asigura o mai bună prevenire și combatere a traficului de persoane și protecția victimelor acestuia, în temeiul cadrului juridic instituit la nivelul Uniunii, și anume Directiva 2011/36/UE 1 („Directiva privind combaterea traficului de persoane”). Directiva privind combaterea traficului de persoane asigură un cadru general al UE propice prevenirii și combaterii traficului de persoane, prin stabilirea unor norme minime privind definirea infracțiunilor și a sancțiunilor penale în materie de trafic de persoane și prin introducerea unor dispoziții care să consolideze prevenirea acestei infracțiuni și protecția victimelor, ținând seama totodată de perspectiva de gen 2 . Directiva prevede norme comune ale UE privind: (i) incriminarea, cercetarea și urmărirea penală a traficului de persoane, inclusiv definirea infracțiunilor, a pedepselor și a sancțiunilor; (ii) asistență și sprijin pentru victimele traficului de persoane, precum și protecția acestora și (iii) prevenirea traficului de persoane 3 .

Adoptarea Directivei privind combaterea traficului de persoane în aprilie 2011 a reprezentat o evoluție esențială în direcția consolidării eforturilor UE de prevenire și combatere a traficului de persoane și de protejare a victimelor acestuia. Directiva a reprezentat un pas esențial în direcția armonizării normelor relevante în toate statele membre. Cu toate acestea, din 2011, au survenit ori s-au acutizat o serie de provocări. Acestea sunt abordate prin prezenta revizuire specifică a directivei.

Transpunerea corectă și completă a directivei și punerea în aplicare integrală a acesteia rămân o prioritate pentru Comisie. În urma adoptării raportului privind transpunerea 4 , Comisia a continuat colaborarea cu statele membre și s-a angajat să facă uz de competențele care îi sunt conferite prin tratate pentru a asigura transpunerea și punerea în aplicare deplină a dispozițiilor directivei. Adoptând o abordare multidisciplinară și cuprinzătoare, Comisia a adoptat Strategia UE privind combaterea traficului de persoane 2021-2025 5 , care stabilește acțiuni detaliate menite să îmbunătățească punerea în aplicare a dispozițiilor relevante ale Directivei 2011/36/UE. Directiva oferă un răspuns politic cuprinzător pentru combaterea traficului de persoane, de la prevenire și protecția victimelor până la urmărirea penală și condamnarea traficanților.

Formele de exploatare au evoluat din 2011. Exploatarea sexuală și exploatarea prin muncă au reprezentat în mod constant principalele scopuri ale traficului de persoane. Traficul de persoane în scopul exploatării sexuale a fost în permanență cea mai răspândită formă de exploatare în UE, reprezentând peste jumătate din totalul victimelor și afectând în principal femeile și fetele 6 . Traficul de persoane în scopul exploatării prin muncă a fost a doua cea mai răspândită formă de trafic în UE, numărul victimelor crescând rapid și aproape dublându-se în ultimii cinci ani 7 . Cu toate acestea, traficul de persoane în alte scopuri a devenit mai vizibil de-a lungul timpului, atât în ceea ce privește formele de exploatare deja incluse în Directiva privind combaterea traficului de persoane (cerșitul, exploatarea activităților infracționale și prelevarea de organe), cât și în ceea ce privește formele care nu sunt menționate în mod explicit în directivă (inclusiv căsătoria forțată și adopția ilegală). Ponderea globală a exploatării în alte scopuri din numărul total al victimelor depășește 10 %. Prezenta propunere urmărește să extindă lista neexhaustivă a formelor de exploatare menționate în mod explicit în directivă pentru a include căsătoriile forțate și adopțiile ilegale, pentru a se asigura că sistemele juridice naționale acoperă un număr tot mai mare de cazuri de trafic de persoane.

Modurile de operare ale traficanților, care își desfășoară adesea activitatea în contextul criminalității organizate, au evoluat și ele, ceea ce a determinat o exacerbare a amenințării reprezentate de traficul de persoane. Progresele tehnologice le permit traficanților să recruteze, să promoveze și să exploateze victimele de la distanță, precum și să partajeze online pe scară largă materiale utilizate în scopul exploatării. Aceleași mijloace tehnologice fac mai dificilă detectarea infracțiunii, identificarea autorilor și urmărirea banilor utilizați pentru săvârșirea infracțiunilor și a profiturilor generate de infracțiune. Prezenta propunere urmărește să abordeze provocările generate de nivelul din ce în ce mai ridicat de digitalizare a traficului de persoane și să consolideze răspunsul în materie de drept penal împotriva infracțiunilor facilitate de tehnologie. În special în ultimii ani, părțile interesate relevante, inclusiv agențiile UE, autoritățile de aplicare a legii și autoritățile judiciare, organizațiile internaționale și ale societății civile, au subliniat preocuparea legată de numărul tot mai mare de infracțiuni de trafic de persoane săvârșite sau facilitate prin intermediul tehnologiilor informației și comunicațiilor.

Regimul opțional de sancțiuni împotriva persoanelor juridice, aflat în prezent în vigoare, precum și măsura în care acesta este transpus și aplicat în statele membre, nu îndeplinește în mod suficient obiectivele Directivei privind combaterea traficului de persoane. Deși asigură în continuare faptul că sancțiunile sunt eficace, proporționale și disuasive, prezenta propunere urmărește să consolideze răspunsul justiției penale la infracțiunile de trafic de persoane săvârșite în beneficiul persoanelor juridice prin înlocuirea regimului opțional de sancțiuni cu două regimuri obligatorii diferite care se aplică în cazul infracțiunilor simple și al infracțiunilor în formă agravată.

Directiva privind combaterea traficului de persoane din 2011 a fost adoptată înaintea cadrului juridic al UE privind înghețarea și confiscarea. Prin urmare, Comisia propune ca trimiterea la urmărirea, înghețarea, gestionarea și confiscarea produselor infracțiunii să se actualizeze printr-o trimitere explicită la normele UE referitoare la aceste aspecte.

Se pot aduce în continuare îmbunătățiri substanțiale în ceea ce privește practicile de identificare timpurie și de sesizare a statelor membre, atât la nivel național, cât și la nivel transfrontalier. În special, nu toate statele membre dispun de un mecanism național de sesizare, iar structura și funcționarea acestor mecanisme variază considerabil de la un stat membru la altul. Prezenta propunere urmărește să asigure faptul că toate statele membre instituie, prin acte cu putere de lege și acte administrative, mecanisme naționale de sesizare, cu scopul de a raționaliza funcționarea instituțiilor naționale relevante și de a armoniza în continuare structurile și practicile lor privind direcționarea victimelor către sisteme adecvate de asistență și sprijin. Prezenta propunere va constitui, de asemenea, un prim pas către instituirea unui mecanism european de sesizare.

Informațiile colectate din studii și consultări recente cu părțile interesate relevante arată că cererea de servicii care favorizează traficul de persoane nu a scăzut, în pofida diversității activităților relevante de educare, formare și sensibilizare și a transpunerii articolului 18 alineatul (4) din Directiva privind combaterea traficului de persoane într-o serie de state membre. În pofida tuturor eforturilor depuse de mai multe părți interesate, cererea de servicii sexuale, de forță de muncă și de produse ieftine persistă în continuare. Această situație alimentează, la rândul său, traficul de persoane în scopul exploatării sexuale și prin muncă. Prezenta propunere urmărește să aducă o mai mare armonizare între statele membre în vederea reducerii cererii. Propunerea recunoaște, de asemenea, că dreptul penal reprezintă numai o parte a răspunsului la reducerea cererii și ar trebui să fie însoțit în continuare de activități de educare, formare și sensibilizare, în conformitate cu Directiva privind combaterea traficului de persoane.

Traficul de persoane este o infracțiune complexă. Pentru a aborda acest aspect în mod corespunzător, utilizarea unor date coerente și fiabile este o condiție esențială. La fel ca în alte domenii ale criminalității, se estimează că o mare parte a cazurilor de trafic de persoane nu sunt raportate. Acesta este unul dintre factorii care împiedică înțelegerea deplină a domeniului de aplicare al traficului de persoane în cadrul UE. În plus, există lacune importante în ceea ce privește colectarea datelor privind cazurile raportate, iar statisticile colectate de Comisie sunt puse la dispoziția publicului cu o întârziere considerabilă după perioada de raportare. Prezenta propunere urmărește să solicite statelor membre să colecteze și să raporteze Comisiei date privind traficul de persoane în fiecare an, precum și să armonizeze în continuare colectarea datelor, în vederea îmbunătățirii calității acestora și a accelerării publicării rapoartelor de date.

Directiva privind combaterea traficului de persoane a fost adoptată la 15 aprilie 2011. De atunci, aceasta nu a fost modificată sau revizuită. Strategia UE privind o uniune a securității 8 din iulie 2020 recunoaște provocările legate de identificarea, urmărirea penală și condamnarea traficului de persoane și a anunțat o nouă abordare cuprinzătoare pentru combaterea acestei infracțiuni. Strategia UE privind combaterea traficului de persoane 2021-2025 a subliniat faptul că transpunerea completă și punerea în aplicare integrală a Directivei privind combaterea traficului de persoane rămân prioritatea Comisiei. Strategia a solicitat o evaluare a punerii în aplicare a directivei și, dacă este necesar, pe baza rezultatelor evaluării, revizuirea acesteia. 

Măsurile legislative incluse în prezenta propunere și măsurile fără caracter legislativ care o vor însoți sunt pe deplin conforme cu prioritățile strategiei: reducerea cererii care favorizează traficul de persoane; contracararea modelului infracțional pentru a opri exploatarea victimelor; protejarea, sprijinirea și consolidarea capacității de acțiune a victimelor, în special a femeilor și a copiilor și abordarea dimensiunii internaționale a criminalității. Modificările propuse se referă la anumite aspecte. Ele au drept scop să sporească eficiența cadrului de prevenire și combatere a traficului de persoane și de protecție a victimelor acestei infracțiuni și au fost elaborate în mod coerent pentru a-l completa.

Prezenta propunere stabilește norme care se bazează pe experiența statelor membre în ceea ce privește transpunerea și punerea în aplicare a Directivei privind combaterea traficului de persoane. Aceasta abordează evoluțiile care au avut loc din 2011 și cele mai recente tendințe observate în domeniul combaterii traficului de persoane, luând în considerare propunerile de îmbunătățire formulate de o gamă largă de părți interesate. Astfel, prezenta propunere oferă un cadru care ar trebui să permită ca sistemele juridice naționale ale statelor membre să fie actualizate și mai bine pregătite pentru a face față provocărilor actuale.

Propunerea face bilanțul constatărilor prezentate de Comisie în raportul său bianual privind progresele înregistrate în combaterea traficului de persoane, în temeiul articolelor 19 și 20 din Directiva privind combaterea traficului de persoane. Propunerea se bazează pe reuniunile Rețelei UE de raportori naționali și mecanisme echivalente privind traficul de persoane și ale Platformei societății civile a UE împotriva traficului de persoane, pe reuniunile cu agențiile UE, pe evaluarea 9 și pe evaluarea impactului 10 Directivei privind combaterea traficului de persoane, precum și pe numeroase conferințe, reuniuni și schimburi cu părțile interesate relevante. Modificările propuse iau în considerare, de asemenea, studiile și rapoartele relevante existente publicate de organizațiile regionale și internaționale.

Prezenta propunere reflectă angajamentul Comisiei de a monitoriza îndeaproape transpunerea corectă și integrală a Directivei privind combaterea traficului de persoane și eficacitatea legislației naționale de transpunere a acesteia. Comisia se va baza pe informațiile transmise de statele membre după transpunere. În ceea ce privește noile norme privind utilizarea în cunoștință de cauză a serviciilor obținute prin exploatarea unor persoane despre care se știe că sunt victime ale traficului, Comisia va monitoriza transpunerea și impactul legislației naționale. În termen de [cinci ani de la termenul de transpunere], Comisia va prezenta Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare a gradului în care statele membre au adoptat măsurile necesare pentru a se conforma noilor norme, precum și a impactului respectivelor măsuri.

Prezenta propunere este în deplină conformitate cu Protocolul Organizației Națiunilor Unite din 2000 privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special de femei și copii, adițional la Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, la care Uniunea Europeană și toate statele sale membre sunt părți.

Evaluarea Directivei privind combaterea traficului de persoane a constatat că instrumentul juridic este coerent cu instrumentele legislative relevante ale UE. Modificările propuse sunt, de asemenea, în conformitate cu obiectivele de politică urmărite de Uniune, în special cu:

Prezenta propunere modifică Directiva privind combaterea traficului de persoane. Prin urmare, este întemeiată pe articolul 82 alineatul (2) și articolul 83 alineatul (1) din TFUE, care constituie temeiul juridic al actului modificat.

În conformitate cu principiul subsidiarității și cel al proporționalității, astfel cum sunt enunțate la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană, obiectivele propunerii nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre și pot fi astfel îndeplinite mai bine la nivelul Uniunii. În conformitate cu articolul 83 alineatul (1) din TFUE și cu normele existente în Directiva privind combaterea traficului de persoane, statele membre au dreptul de a adopta sau de a menține măsuri care sunt mai stricte decât cele prevăzute în dreptul Uniunii.

Cadrul juridic existent privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia a fost instituit la nivelul Uniunii, în primul rând prin Decizia-cadru 2002/629/JAI a Consiliului 17 și, ulterior, prin Directiva privind combaterea traficului de persoane. O îmbunătățire a cadrului actual nu poate fi realizată de statele membre dacă acestea acționează în mod autonom. O verificare aprofundată a subsidiarității a fost efectuată în contextul evaluării impactului prezentei propuneri. Dimensiunea transfrontalieră a traficului de persoane se referă la cetățenia victimelor și la modurile de operare ale rețelelor infracționale care săvârșesc infracțiunea. Colectarea de date efectuată în contextul evaluării arată că 43 % dintre victimele din UE au fost cetățeni ai unei țări din afara UE, care sunt adesea traficate de resortisanți ai unor țări terțe. Dimensiunea transfrontalieră se reflectă, de asemenea, în numărul tot mai mare de operațiuni și zile de acțiune sprijinite de Europol și în creșterea cu peste 50 % comparativ cu 2015 a numărului de cazuri de trafic de persoane înregistrate la Eurojust. Diferite elemente ale infracțiunilor de trafic de persoane pot avea loc în diferite state membre și/sau țări din afara UE. Pentru a îmbunătăți răspunsul la activitățile infracționale, cooperarea transfrontalieră în materie de asigurare a respectării legii și cooperarea judiciară necesită armonizarea legislației naționale relevante și schimbul sistematic de bune practici. În consecință, cooperarea transnațională se bazează din ce în ce mai mult pe norme comune ale UE în diferite domenii ale criminalității, care ar trebui să includă în continuare traficul de persoane.

Relevanța sporită a dimensiunii online a infracțiunii justifică, de asemenea, acțiunea UE. Internetul, platformele de comunicare socială și platformele online le oferă traficanților posibilitatea de a recruta, a controla, a transporta și a exploata victimele, de a transfera profiturile și de a ajunge la utilizatori pretutindeni, fără a trece frontiere, fiind protejați în spatele unui ecran. Acțiunea la nivelul Uniunii permite autorităților de aplicare a legii din statele membre să ancheteze și să urmărească penal într-un mod mai eficace infracțiunile facilitate de tehnologie, prin schimbul de informații și de bune practici, inclusiv în ceea ce privește colectarea de probe digitale și investigațiile financiare.

Modificările propuse se limitează la ceea ce este necesar pentru consolidarea cadrului UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și pentru protejarea victimelor acestuia. Acestea nu depășesc ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor respective. Propunerea se bazează pe norme aflate deja în vigoare, care sunt în concordanță cu principiul proporționalității. Descrierea detaliată a măsurilor alternative care ar fi putut fi aplicate pentru a atinge obiectivele prezentei propuneri este inclusă în evaluarea impactului care însoțește prezentul document.

Pentru a combate formele de exploatare care în prezent nu sunt menționate în mod explicit în Directiva privind combaterea traficului de persoane, se propune adăugarea explicită a căsătoriilor forțate și a adopțiilor ilegale. Adăugarea propusă a acestor forme de exploatare, care sunt deja menționate în considerentele directivei, este considerată un răspuns proporțional la creșterea procentului de cazuri de trafic de persoane în alte scopuri decât exploatarea sexuală și prin muncă.

Dimensiunea online a infracțiunii este deja inclusă implicit în dispozițiile actuale ale Directivei privind combaterea traficului de persoane, care nu fac distincție între infracțiunile comise în mediul online și cele din mediul offline. Se propune menționarea explicită a faptului că actele săvârșite cu intenție, mijloacele și scopul infracțiunilor de trafic de persoane ar trebui să includă actele săvârșite prin intermediul tehnologiilor informației și comunicațiilor. Această modificare vizează consolidarea răspunsului penal la una dintre cele mai grave schimbări apărute în contextul amenințărilor din acest domeniu al criminalității de la adoptarea directivei. Nivelul sancțiunilor va rămâne același ca în cazul infracțiunilor simple, deși statele membre nu sunt împiedicate să adopte un regim mai strict.

În ceea ce privește sancțiunile aplicate persoanelor juridice, se propune stabilirea unui regim obligatoriu de sancțiuni pentru infracțiunile simple, cu excluderea de la dreptul de a beneficia de prestații, ajutoare sau subvenții publice și închiderea temporară sau permanentă a unităților care au servit la săvârșirea infracțiunilor. Aceste sancțiuni sunt incluse în regimul opțional din actuala Directivă privind combaterea traficului de persoane. Un alt regim obligatoriu de sancțiuni a fost instituit pentru infracțiunile în formă agravată săvârșite în circumstanțele prevăzute la articolul 4 alineatul (2) și include interdicția temporară sau permanentă de a desfășura activități comerciale; plasarea sub supraveghere judiciară și lichidarea judiciară. Aceste sancțiuni au făcut parte, de asemenea, din regimul opțional de sancțiuni pentru persoanele juridice, prevăzut în actuala Directivă privind combaterea traficului de persoane. Aceste măsuri permit consolidarea răspunsului judiciar la infracțiunile de trafic săvârșite de persoane juridice, adoptând, în același timp, o abordare proporțională în ceea ce privește sancțiunile, care se bazează pe transpunerea obligatorie a tuturor măsurilor, dar implică faptul că infracțiunile în formă agravată se pedepsesc cu sancțiuni mai stricte decât cele prevăzute pentru infracțiunile simple.

Instituirea oficială a unui mecanism național de sesizare prin intermediul actelor cu putere de lege și al actelor administrative naționale este considerată o măsură minimă pentru a crește gradul de sesizare în ceea ce privește victimele identificate, deoarece se bazează pe obligația preexistentă prevăzută la articolul 11 alineatul (4) din Directiva privind combaterea traficului de persoane, care impune statelor membre să instituie mecanisme adecvate care să vizeze identificarea timpurie și acordarea timpurie de asistență și de sprijin victimelor, în cooperare cu organizațiile de sprijin relevante. Formalizarea mecanismelor de sesizare urmărește să îmbunătățească identificarea timpurie și îndrumarea promptă către serviciile de asistență și sprijinire. Pentru a spori eficacitatea acestei măsuri, statele membre au obligația de a desemna puncte focale naționale responsabile cu identificarea serviciilor competente și cu coordonarea acțiunilor de îndrumare a victimelor la nivel național și la nivelul UE.

Modificarea care stabilește ca infracțiune utilizarea serviciilor care fac obiectul exploatării știind că persoana este victima unei infracțiuni de trafic de persoane (și anume utilizarea în cunoștință de cauză a serviciilor obținute prin exploatarea unor persoane despre care se știe că sunt victime ale traficului) este o măsură legislativă proporțională care vizează prevenirea și combaterea mai eficace a traficului de persoane prin descurajarea cererii, în conformitate cu obiectivele Directivei privind combaterea traficului de persoane. Statele membre au în continuare libertatea de a adopta abordări mai stricte privind utilizarea serviciilor obținute prin exploatarea unor persoane despre care se știe că sunt victime ale traficului, având în vedere, în același timp, că măsurile de reducere a cererii nu se limitează la răspunsul în materie de drept penal, ci includ măsuri fără caracter legislativ în conformitate cu Directiva privind combaterea traficului de persoane, și anume educație, formare, campanii de informare și sensibilizare, programe de cercetare și educație.

Cerința unei colectări anuale de date este o măsură minimă menită să îmbunătățească colectarea de informații și statistici la nivel național și la nivelul Uniunii. Această măsură ar scurta perioadele de raportare de la doi ani la un an și ar asigura o monitorizare actualizată care nu este împiedicată de intervalul de timp dintre sfârșitul perioadei de raportare a colectării datelor și publicarea raportului (în prezent doi ani). Categoriile minime de colectare a datelor incluse în modificare corespund cu cele colectate în prezent de către Comisie pe o perioadă de doi ani.

Prezenta propunere este o modificare a Directivei privind combaterea traficului de persoane și, prin urmare, este o directivă.

Nu pot fi utilizate mijloace alternative, legislative sau operaționale, pentru a atinge obiectivele prezentei propuneri constând în îmbunătățirea cadrului existent care permite prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestei infracțiuni.

Comisia a efectuat o evaluare a Directivei privind combaterea traficului de persoane, care a fost una dintre acțiunile-cheie prevăzute în Strategia UE privind combaterea traficului de persoane 2021-2025 18 . Evaluarea s-a bazat pe colectarea de date pentru perioada 2013-2020 efectuată de Eurostat, pe un raport referitor la transpunerea Directivei privind combaterea traficului de persoane la nivel național și punerea sa în aplicare în statele membre, pe consultarea publică deschisă, pe schimburile cu agențiile UE, cu statele membre și cu alte părți interesate, pe rapoartele și documentele publicate sau prezentate de organizațiile internaționale și regionale.

În urma evaluării s-a constatat că Directiva privind combaterea traficului de persoane a fost eficace în prevenirea și combaterea traficului de persoane și în îmbunătățirea protecției victimelor acestei infracțiuni. Directiva s-a dovedit, de asemenea, eficientă în ceea ce privește beneficiile pe care le-a adus în comparație cu costurile generate de adoptarea, transpunerea și punerea sa în aplicare. Directiva a fost considerată coerentă cu toate activitățile relevante de la nivelul UE și de la nivel internațional. Evaluarea a evidențiat valoarea adăugată a UE în ceea ce privește îmbunătățirea cooperării transfrontaliere, inclusiv cu agențiile UE. Obiectivele directivei rămân relevante. Cu toate acestea, este necesar să se abordeze în continuare o serie de provocări și evoluții.

În cadrul evaluării s-a remarcat faptul că mai multe evoluții care au avut loc de la adoptarea directivei au avut implicații semnificative în ceea ce privește traficul de persoane. Progresele tehnologice și extinderea rețelelor de socializare le-au oferit traficanților noi posibilități să recruteze victime online, să exercite controlul de la distanță asupra acestora și să aibă acces la un public larg format din utilizatori prin partajarea pe scară largă a materialelor care fac obiectul exploatării. Încetinirea creșterii economice cauzată de pandemia de COVID-19 și de criza energetică ar putea crește cererea de forță de muncă ieftină și de servicii sexuale, situație care alimentează exploatarea sexuală și prin muncă. Războaiele, în special agresiunea militară a Rusiei împotriva Ucrainei, le oferă traficanților tot mai multe ocazii să profite de situația vulnerabilă a persoanelor, în special a femeilor și a copiilor care își părăsesc țara.

Ca urmare a noilor evoluții, în cadrul evaluării au fost identificate domenii care necesită îmbunătățiri ale cadrului juridic. Printre acestea se numără lupta împotriva formelor de exploatare care nu sunt menționate în mod explicit în Directiva privind combaterea traficului de persoane, eliminarea criminalității în mediul online, consolidarea răspunsului justiției penale la infracțiunile săvârșite de persoanele juridice, o reducere mai semnificativă a cererii, identificarea timpurie a victimelor și colectarea datelor.

Comisia a urmărit să asigure o largă participare a părților interesate pe parcursul ciclului de elaborare a politicilor în cadrul acestei inițiative, prin intermediul unei serii de consultări specifice (contacte bilaterale, reuniuni cu părțile interesate, consultări scrise). Au avut loc consultări cu statele membre și cu reprezentanți ai autorităților publice ale acestora, inclusiv în contextul reuniunilor Rețelei UE de raportori naționali și mecanisme echivalente privind traficul de persoane; cu reprezentanți ai Parlamentului European; cu agențiile UE, în special Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol), Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust), Agenția Uniunii Europene pentru Formare în Materie de Aplicare a Legii (CEPOL), Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA), Agenția Uniunii Europene pentru Azil (EUAA), Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (FRONTEX), Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE) și Autoritatea Europeană a Muncii (ELA); cu reprezentanți ai organizațiilor regionale și internaționale relevante active în domeniul combaterii traficului de persoane; cu reprezentanți ai organizațiilor societății civile active în domeniul combaterii traficului de persoane, inclusiv în contextul reuniunilor Platformei societății civile a UE împotriva traficului de persoane.

De asemenea, Comisia a efectuat o consultare publică cu scopul de a colecta informații, dovezi și opinii cu privire la chestiuni legate de punerea în aplicare și evaluarea Directivei privind combaterea traficului de persoane. Datele au fost colectate prin intermediul unui chestionar referitor la evaluarea Directivei privind combaterea traficului de persoane și posibila revizuire a acesteia. S-au primit 124 de răspunsuri, la care se adaugă 75 de contribuții independente.

Prezenta propunere se bazează pe dovezile colectate în cadrul evaluării și al evaluării de impact, inclusiv pe consultări cu autoritățile competente ale statelor membre și cu experți în domeniul traficului de persoane. Consultările au implicat raportori naționali și mecanisme echivalente, autorități de aplicare a legii și autorități judiciare, autorități naționale responsabile pentru serviciile sociale, agenții ale UE, organizații internaționale, organizații ale societății civile, asociații patronale și experți, inclusiv din mediul academic.

Propunerea ia în considerare schimburile relevante și constatările studiilor efectuate de organizațiile regionale și internaționale, precum și de organizațiile neguvernamentale care își desfășoară activitatea în domeniul combaterii traficului de persoane, astfel cum se menționează în expunerea de motive 20 .

Evaluarea impactului care însoțește prezenta propunere se bazează pe constatările evaluării efectuate de Comisie. Evaluarea a luat în considerare următoarele opțiuni:

Evaluarea impactului a constatat că a treia opțiune, o combinație de măsuri cu și fără caracter legislativ, ar fi mai eficace în consolidarea cadrului actual decât aplicarea unor măsuri de un singur tip.

Pentru a consolida răspunsul justiției penale la traficul de persoane, inclusiv în context transfrontalier, au fost identificate trei măsuri legislative: (i) abordarea în mod explicit a dimensiunii online în directivă; (ii) menționarea în mod explicit a căsătoriei forțate și a adopției ilegale în lista formelor de exploatare; (iii) introducerea a două regimuri obligatorii de sancțiuni împotriva persoanelor juridice, unul pentru sancționarea infracțiunilor simple și unul pentru sancționarea infracțiunilor în formă agravată. De asemenea, au fost identificate măsuri fără caracter legislativ: (i) promovarea cooperării dintre Comisie și societățile din domeniul internetului în contextul Forumului UE pentru internet; și (ii) crearea unui grup tematic de procurori specializați în combaterea traficului de persoane.

În scopul asigurării faptului că victimele traficului de persoane beneficiază de asistență, sprijin și protecție adecvate, măsura legislativă identificată le impune statelor membre obligația de a oficializa instituirea unor mecanisme naționale de sesizare și de a crea puncte focale naționale pentru îndrumarea victimelor către servicii adecvate de asistență, sprijin și protecție. Măsura respectivă este însoțită de o măsură fără caracter legislativ, care constă în elaborarea de orientări privind cerințele minime pentru mecanismele naționale de sesizare.

Pentru a reduce cererea de servicii care favorizează toate formele de exploatare, măsura legislativă identificată constă în incriminarea utilizării serviciilor obținute prin exploatarea unei persoane despre care se știe că este victimă a traficului. În concordanță cu o abordare cuprinzătoare care vizează reducerea cererii, măsura menționată va fi completată de o măsură fără caracter legislativ, o campanie de sensibilizare la nivelul UE menită să descurajeze cererea care încurajează traficul de persoane.

În ceea ce privește obiectivul orizontal de asigurare a prevenirii și detectării adecvate și de îmbunătățire a monitorizării traficului de persoane în UE, măsura legislativă identificată impune o colectare anuală de date privind traficul de persoane. Această măsură este însoțită de două măsuri fără caracter legislativ: (i) elaborarea de orientări privind colectarea datelor referitoare la traficul de persoane în UE și (ii) înființarea unui centru de cunoștințe și expertiză privind combaterea traficului de persoane.

Opțiunea preferată prezentată mai sus vizează îmbunătățirea capacității statelor membre de a combate mai eficient traficul de persoane, în special în ceea ce privește amenințările și tendințele care au apărut sau au evoluat de la adoptarea Directivei privind combaterea traficului de persoane. Se preconizează că normele comune și armonizate incluse în această modificare vor consolida cooperarea transfrontalieră în ceea ce privește cercetarea, urmăririle penale, precum și asistența și sprijinul pentru victimele infracțiunilor de trafic de persoane. Măsurile fără caracter legislativ care însoțesc modificările legislative urmăresc să sprijine în continuare statele membre în punerea în aplicare a directivei și a Strategiei UE privind combaterea traficului de persoane 2021-2025.

În conformitate cu Programul privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT) al Comisiei, toate inițiativele care vizează revizuirea legislației UE existente ar trebui să urmărească simplificarea și realizarea mai eficientă a obiectivelor de politică declarate (și anume prin reducerea costurilor de reglementare inutile și a sarcinii administrative asupra statelor membre). Evaluarea impactului a concluzionat că măsurile prevăzute în Propunerea de directivă ar genera costuri reduse, care ar fi compensate de impactul pozitiv al măsurilor propuse.  

Modificările specifice propuse la directivă vizează îmbunătățirea capacității statelor membre de a combate mai eficient traficul de persoane, în special în ceea ce privește amenințările și tendințele care au apărut și au evoluat de la adoptarea directivei. Inițiativa va armoniza în continuare cadrul juridic care vizează combaterea traficului de persoane în toate statele membre. Se preconizează că noile norme vor consolida cooperarea transfrontalieră, în ceea ce privește cercetarea și urmăririle penale, precum și asistența și sprijinul acordat victimelor. 

Conform articolului 6 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, Uniunea recunoaște drepturile, libertățile și principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale. Articolul 5 din cartă interzice în mod explicit sclavia, munca forțată și traficul de ființe umane.

Măsurile propuse includ dispoziții legale pentru a combate în mod adecvat riscurile legate de această infracțiune și pentru a sprijini și a proteja victimele. Includerea explicită a altor forme de exploatare, dispozițiile referitoare la dimensiunea internațională a infracțiunii, regimul de sancțiuni împotriva persoanelor juridice și incriminarea utilizării în cunoștință de cauză serviciilor obținute prin exploatarea unor persoane despre care se știe că sunt victime ale traficului au ca scop combaterea mai eficace a traficului de persoane. Aceste dispoziții, precum și oficializarea mecanismelor naționale de sesizare sunt menite să extindă protecția pentru a include victimele traficului de persoane. Protecția victimelor are un impact asupra altor drepturi fundamentale, cum ar fi protecția demnității umane, dreptul la integritate al persoanei, interzicerea torturii și a tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante, precum și dreptul la libertate și securitate.

Măsurile legislative au fost analizate în mod corespunzător și evaluate pozitiv și din perspectiva drepturilor copilului, a interzicerii muncii copiilor, a drepturilor persoanelor cu handicap, a dreptului de azil, a protecției împotriva îndepărtării, expulzării sau extrădării, a principiului nediscriminării și a egalității între femei și bărbați.

Dispozițiile care introduc noi infracțiuni sau sancțiuni sau care modifică definiția infracțiunii au fost analizate în detaliu din perspectiva dreptului la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, a prezumției de nevinovăție și a dreptului la apărare, a principiilor legalității și proporționalității infracțiunilor și sancțiunilor penale, precum și a dreptului de a nu fi judecat sau condamnat de două ori pentru aceeași infracțiune.

Propunerea nu are implicații bugetare pentru bugetul Uniunii.

În conformitate cu articolul 2 din prezenta propunere, statele membre trebuie să asigure intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei propuneri până cel târziu la [doi ani de la intrarea în vigoare a directivei] și să comunice Comisiei textul acestor dispoziții.

Comisia va monitoriza și va evalua impactul prezentei propuneri prin intermediul unor mecanisme instituite deja în temeiul directivei actuale. Sarcinile raportorilor naționali și ale mecanismelor echivalente ar rămâne aceleași în temeiul articolului 19 din directivă: măsurarea rezultatelor acțiunilor de combatere a traficului de persoane, inclusiv colectarea de statistici în strânsă cooperare cu organizațiile relevante ale societății civile active în acest domeniu și raportarea către coordonatorul UE pentru combaterea traficului de persoane în contextul raportării efectuate de Comisie o dată la doi ani cu privire la progresele înregistrate în combaterea traficului de persoane. Aceasta ar include monitorizarea și evaluarea impactului acestei inițiative.  

Comisia va continua să organizeze reuniuni bianuale ale Rețelei UE de raportori naționali și ale Platformei societății civile a UE împotriva traficului de persoane, precum și reuniuni cu agențiile UE care desfășoară activități de combatere a traficului de persoane. Aceste schimburi vor contribui, de asemenea, la monitorizare și evaluare.  

Prezenta propunere introduce drept nouă „infracțiune utilizarea serviciilor care fac obiectul exploatării, atunci când utilizatorii serviciilor respective cunosc faptul că persoana care le prestează este victimă a unei infracțiuni de trafic de persoane”. În conformitate cu articolul 23 alineatul (3) din propunere, Comisia trebuie să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare a măsurii în care statele membre au întreprins acțiunile necesare pentru a se conforma noilor norme și a impactului acestor acțiuni.

Pentru a asigura punerea în aplicare corespunzătoare a prezentei directive, ar fi necesar un document explicativ, de exemplu, sub forma unor tabele de corespondență, astfel cum se prevede în hotărârea Curții de Justiție în cauza C-543/17. Legislația de transpunere a Directivei privind combaterea traficului de persoane este rareori limitată la un singur text juridic, deoarece dispozițiile sunt adesea încorporate în diferite instrumente naționale. Din acest motiv, este necesar ca statele membre să furnizeze un document explicativ prin care să comunice Comisiei textul dispozițiilor adoptate pentru transpunerea prezentei directive și modul în care aceste dispoziții interacționează cu dispozițiile adoptate pentru transpunerea Directivei 2011/36/UE și cu dispozițiile reglementate de alte politici relevante ale Uniunii, astfel cum se menționează în secțiunea 1 din prezentul memorandum legislativ.

Modificările aduse Directivei privind combaterea traficului de persoane vizează următoarele aspecte:

În prezent, articolul 2 alineatul (3) stabilește o listă neexhaustivă de forme de exploatare, care include exploatarea prostituției altor persoane sau alte forme de exploatare sexuală, munca sau serviciul forțat, inclusiv cerșitul, sclavia sau practicile similare sclaviei, aservirea sau exploatarea activităților infracționale sau prelevarea de organe.

Datele colectate arată că infracțiunile de trafic de persoane săvârșite în alte scopuri decât exploatarea sexuală și prin muncă au evoluat constant de la adoptarea directivei, reprezentând 11 % din totalul victimelor din UE în 2020. În plus, chiar dacă lista de la articolul 2 alineatul (3) nu este exhaustivă, deoarece include formele „minime” de exploatare și în pofida faptului că în considerentul 11 se clarifică faptul că definiția include traficul de persoane în scopul altor activități, cum ar fi adopția ilegală sau căsătoriile forțate, statele membre au avut tendința de a restricționa transpunerea acestei dispoziții doar prin menționarea formelor de exploatare incluse în mod explicit la articolul 2 alineatul (3).

Ținând seama de datele colectate cu privire la traficul în alte scopuri decât pentru exploatarea sexuală și prin muncă, Comisia propune includerea în mod explicit a căsătoriilor forțate și a adopției ilegale în lista neexhaustivă a formelor de exploatare prevăzute la articolul 2 alineatul (3). Astfel, sistemele juridice ale statelor membre, precum și autoritățile de aplicare a legii și autoritățile judiciare ale acestora vor fi mai bine pregătite pentru a combate în mod eficace traficul de persoane în scopul acestor două forme de exploatare.

Elementele infracțiunilor de trafic de persoane definite în directivă includ actele intenționate și mijloacele prevăzute la articolul 2 alineatul (1), precum și formele de exploatare prevăzute la articolul 2 alineatul (3). Dispozițiile actuale nu menționează dacă, pentru a fi incriminate și pedepsite, astfel de elemente trebuie să fie săvârșite online sau offline.

Toate părțile interesate, inclusiv autoritățile de aplicare a legii, organizațiile internaționale și organizațiile societății civile sunt extrem de îngrijorate de numărul tot mai mare de infracțiuni săvârșite sau facilitate prin intermediul tehnologiilor informației și comunicațiilor. Acestea oferă o platformă pentru săvârșirea actelor intenționate (recrutarea, organizarea sau desfășurarea transportului, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane, inclusiv schimbul sau transferul de control asupra victimelor), pentru cel puțin o parte dintre mijloace (constrângere, fraudă, înșelăciune, abuz de putere sau profitarea de starea de vulnerabilitate sau oferirea sau primirea de bani sau de alte foloase pentru a obține consimțământul unei persoane care deține controlul asupra alteia) sau pentru unele dintre formele de exploatare (în special exploatarea sexuală).

În acest sens, Comisia propune adăugarea unui nou articolul 2a, care să menționeze în mod explicit că actele intenționate și mijloacele menționate la articolul 2 alineatul (1), precum și exploatarea, astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (3), includ actele săvârșite prin intermediul tehnologiilor informației și comunicațiilor. Acest lucru va asigura faptul că dimensiunea online a infracțiunii este luată în considerare pentru fiecare element al infracțiunilor de trafic de persoane.

În prezent, articolul 6 prevede că statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că orice persoană juridică a cărei răspundere este angajată pentru infracțiuni de trafic de persoane face obiectul unor sancțiuni eficace, proporționale și disuasive, care includ amenzi penale sau de altă natură. La articolul 6 se mai prevede că astfel de sancțiuni pot include cinci măsuri a căror transpunere de către statele membre este opțională: (a) excluderea de la dreptul de a primi beneficii publice sau ajutor public; (b) interdicția temporară sau permanentă de a desfășura activități comerciale; (c) plasarea sub supraveghere judiciară; (d) lichidarea judiciară; (e) închiderea temporară sau permanentă a unităților care au servit la săvârșirea infracțiunii.

Evaluarea transpunerii acestui articol arată că, deși toate statele membre au instituit amenzi penale sau de altă natură (în conformitate cu partea obligatorie a dispoziției), doar o mică parte dintre statele membre au transpus toate măsurile opționale, majoritatea statelor membre au transpus doar unele dintre acestea, iar mai multe state membre nu au transpus niciuna. Comisia consideră că este esențial să se intensifice acțiunile împotriva persoanelor juridice în interesul cărora se săvârșesc infracțiuni de trafic de persoane. Adoptarea unui regim obligatoriu consolidează aspectul de justiție penală al răspunsului. În același timp, este necesar să se adopte o abordare proporțională, în conformitate cu articolul 6 în forma actuală.

Prin urmare, Comisia propune modificarea articolului 6 prin stabilirea faptului că, în locul listei de sancțiuni opționale, sancțiunea eficace, proporțională și disuasivă include, dacă este cazul, excluderea de la dreptul de a beneficia de prestații, ajutoare sau subvenții publice și închiderea temporară sau permanentă a unităților care au servit la săvârșirea infracțiunii. Acesta este regimul care se aplică atunci când răspunderea persoanelor juridice este angajată pentru o infracțiune standard de trafic de persoane. Adăugarea excluderii dreptului la subvenții completează și extinde actuala listă opțională de sancțiuni, cu scopul de a preveni ca persoanele juridice acuzate de infracțiuni de trafic de persoane să beneficieze de astfel de forme de asistență publică.

Se adaugă alineatul (2) pentru cazurile în care răspunderea persoanelor juridice este angajată pentru o infracțiune în formă agravată săvârșită în oricare dintre circumstanțele prevăzute la articolul 4 alineatul (2). În astfel de cazuri, sancțiunile aplicate persoanelor juridice, dacă este cazul, includ: interdicția temporară sau permanentă de a desfășura activități comerciale, plasarea sub supraveghere judiciară, lichidarea judiciară.

Prin această abordare, Comisia urmărește ca regimurile de sancțiuni împotriva persoanelor juridice să devină obligatorii, în vederea consolidării răspunsului justiției penale împotriva persoanelor juridice implicate în infracțiuni de trafic de persoane. Comisia utilizează aceleași măsuri, care sunt opționale în textul actual al articolului 7. Această abordare asigură proporționalitatea, deoarece prevede două sancțiuni stricte pentru infracțiunile simple și trei sancțiuni mai aspre pentru infracțiunile în formă agravată. Adăugarea sintagmei „dacă este cazul” înaintea celor două regimuri de sancțiuni asigură respectarea principiului proporționalității și a marjei de apreciere a autorităților judiciare ale statelor membre.

În textul actual, articolul 11 alineatul (4) prevede ca statele membre să ia măsurile necesare pentru a institui mecanisme adecvate care să permită identificarea timpurie și acordarea timpurie de asistență și de sprijin victimelor, în cooperare cu organizațiile de sprijin relevante. Acestea sunt denumite, de asemenea, mecanisme de sesizare.

În 2020, Comisia a raportat că aproape toate statele membre instituiseră astfel de mecanisme formale sau informale 23 . Acestea îmbracă forme foarte diferite la nivel național. Diferențele în ceea ce privește structura și practicile pot împiedica sau încetini îndrumarea victimelor către servicii adecvate de protecție, asistență și sprijin, în special în context transfrontalier, atunci când victimele sunt identificate într-o altă țară decât cea în care au fost exploatate sau atunci când sunt exploatate în mai multe țări. Comisia propune ca statele membre să oficializeze instituirea mecanismelor lor naționale de sesizare prin acte cu putere de lege și acte administrative și să desemneze puncte focale naționale pentru îndrumarea victimelor. În acest scop, această cerință este inclusă printr-o modificare a articolului 11 alineatul (4).

Se preconizează că această propunere va simplifica și mai mult practica mecanismelor naționale de sesizare, în vederea îmbunătățirii îndrumării victimelor în cazurile transfrontaliere. Propunerea va fi completată de elaborarea de orientări privind cerințele minime pentru mecanismele naționale de sesizare, care vor contribui la armonizarea suplimentară a structurii și practicilor acestora. Modificarea articolului 11 alineatul (4) este, de asemenea, un prim pas către crearea unui mecanism de sesizare european, în conformitate cu Strategia UE privind combaterea traficului de persoane 2021- 2025.

În textul actual, articolul 18 alineatul (4) impune statelor membre să aibă în vedere luarea de măsuri pentru a incrimina utilizarea serviciilor care fac obiectul exploatării, atunci când utilizatorii serviciilor respective cunosc faptul că persoana care le prestează este victima unei infracțiuni de trafic de persoane. Aceasta este o dispoziție opțională pe care statele membre nu au fost obligate să o transpună.

Deși această abordare le-a acordat statelor membre flexibilitate, situația transpunerii acestei dispoziții variază de la lipsa completă de transpunere la transpunerea limitată pentru anumite forme de exploatare și de la transpunerea integrală la adoptarea unor măsuri mai stricte. O astfel de nearmonizare poate avea un impact asupra cooperării transfrontaliere dintre statele membre care adoptă abordări diferite. În plus, evaluarea impactului a considerat că acțiunile care vizează reducerea cererii pot include un pas înainte în răspunsul justiției penale. Se preconizează că accentul pus pe cerere va contribui la reducerea numărului de cazuri și de victime prin abordarea domeniilor care alimentează toate formele de exploatare. Evaluarea directivei a arătat că 19 state membre au adoptat fie legislație care incriminează utilizarea în cunoștință de cauză a serviciilor obținute prin orice formă de exploatare a victimelor traficului de persoane, atunci când utilizatorii serviciilor respective știu că persoana care le prestează este victimă a traficului de persoane 24 , fie legislație care incriminează direct sau indirect utilizarea în cunoștință de cauză a serviciilor obținute prin exploatarea sexuală a victimelor, atunci când utilizatorii serviciilor respective cunosc faptul că persoana care le prestează este victimă a exploatării sexuale 25 .

Comisia propune ca statele membre să fie obligate să incrimineze utilizarea serviciilor care fac obiectul exploatării, atunci când utilizatorii serviciilor respective cunosc faptul că persoana care le prestează este victimă a traficului de persoane. Acest lucru se realizează prin eliminarea articolului 18 alineatul (4) și adăugarea unui nou articol 18a cu același text al actualului articol 18 alineatul (4), dar fără opțiunea care le permite statelor membre să „[aibă] în vedere” incriminarea.

Se preconizează că această modificare legislativă va contribui la o mai bună armonizare a răspunsului justiției penale la reducerea cererii, inclusiv prin impunerea obligației statelor membre de a aplica noile norme pentru toate formele de exploatare, și va avea un impact pozitiv asupra cooperării în cazurile transfrontaliere.

Alineatul (2) prevede ca statele membre să ia măsurile necesare pentru a se asigura că infracțiunile legate de utilizarea în cunoștință de cauză a serviciilor obținute prin exploatarea unor persoane despre care se știe că sunt victime ale traficului sunt pedepsite prin aplicarea de sancțiuni penale eficace, proporționale și disuasive.

Articolul 23 alineatul (3) propus introduce obligația Comisiei de a prezenta Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare a măsurii în care statele membre au întreprins acțiunile necesare pentru a se conforma noilor norme privind utilizarea în cunoștință de cauză a serviciilor obținute prin exploatarea unor persoane despre care se știe că sunt victime ale traficului, precum și a impactului unor astfel de acțiuni. Raportul este prezentat [în termen de cinci ani de la termenul de transpunere]. Acest lucru va asigura o evaluare și o raportare corespunzătoare cu privire la măsurile propuse de Comisie după un interval de timp adecvat care să permită posibilitatea de a analiza transpunerea și impactul noilor norme.

În textul actual, articolul 19 prevede că raportorii naționali și mecanismele echivalente îndeplinesc sarcini care includ colectarea de statistici și raportarea în contextul raportului bianual realizat de Comisia Europeană cu privire la progresele înregistrate în lupta împotriva traficului de persoane. O dată la doi ani se colectează date la nivelul UE, în conformitate cu articolele 19 și 20.

Cu toate acestea, evaluarea directivei a arătat că există încă lacune importante în colectarea datelor, în special în ceea ce privește indicatorii din domeniul justiției penale și infracțiunile legate de utilizarea serviciilor obținute prin exploatarea unor persoane despre care se știe că sunt victime ale traficului, și că publicarea statisticilor relevante are loc adesea cu mult după încheierea perioadei de raportare (de obicei, după aproximativ doi ani).

Prin urmare, Comisia propune introducerea unei cerințe ca statele membre să colecteze și să raporteze anual Comisiei date privind traficul de persoane, prin intermediul unui nou articolul 19a, care să specifice indicatorii pentru o astfel de colectare de date. Alineatul (1) de la articolul menționat stabilește obligația statelor membre de a colecta date pentru a monitoriza eficacitatea sistemelor lor de combatere a infracțiunilor de trafic de persoane. Alineatul (2) specifică setul minim de indicatori care ar trebui inclus în obligația menționată (numărul victimelor înregistrate, numărul de persoane suspectate, urmărite penal și acuzate pentru infracțiunile menționate la articolul 2 și la articolul 18a propus și nivelul de dezagregare.

Alineatul (3) stabilește ca statele membre să transmită anual Comisiei, până la data de 1 iulie a fiecărui an, datele statistice menționate la alineatul (2) pentru anul precedent, într-un format standard prevăzut de Comisie. Pentru a accelera disponibilitatea statisticilor, articolul 19a ar trebui să devină aplicabil la data intrării în vigoare a directivei de modificare.