COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 17.6.2020

COM(2020) 253 final

CARTE ALBĂ

referitoare la stabilirea unor condiții de concurență echitabile în ceea ce privește subvențiile străine

CARTE ALBĂ

referitoare la stabilirea unor condiții de concurență echitabile în ceea ce privește subvențiile străine

Cuprins

1Introducere

2Definirea problemei

2.1Subvențiile străine riscă să denatureze piața internă a UE

2.2Prezentare generală a cazurilor în care se acordă subvenții străine

3Analiza lacunelor

3.1Normele UE în materie de concurență

3.2Politica comercială a UE

3.3Achizițiile publice

3.4Finanțarea din partea UE

4Cadrul de abordare a denaturărilor provocate de subvențiile străine pe piața internă la nivel general și în cazurile specifice ale achizițiilor și ale achizițiilor publice

4.1Instrumentul general de depistare a subvențiilor străine (modulul 1)

4.1.1Caracteristici de bază

4.1.2Domeniul de aplicare al modulului 1

4.1.3Evaluarea denaturărilor pe piața internă

4.1.4Testul privind interesul UE

4.1.5Procedura

4.1.6Măsurile reparatorii

4.1.7Autoritățile de supraveghere

4.2Subvențiile străine care facilitează achiziționarea de întreprinderi-țintă din UE (modulul 2)

4.2.1Caracteristici de bază

4.2.2Domeniul de aplicare al modulului 2

4.2.3Evaluarea denaturărilor legate de achizițiile subvenționate

4.2.4Testul privind interesul UE

4.2.5Procedura

4.2.6Măsurile reparatorii

4.2.7Autoritățile de supraveghere

4.3Subvențiile străine în domeniul achizițiilor publice (modulul 3)

4.3.1Introducere

4.3.2Denaturările generate de subvențiile străine în contextul procedurilor de achiziții publice

4.3.3Procedura

4.3.4Subvențiile străine în contextul achizițiilor efectuate în temeiul acordurilor interguvernamentale

5Subvențiile străine în contextul finanțării din partea UE

5.1Definirea problemei

5.2Cadru și măsuri de remediere a lacunelor

5.2.1Gestiunea directă

5.2.2Gestiunea partajată

5.2.3Gestiunea indirectă

6Interacțiunea cu alte instrumente ale UE și internaționale

6.1Regulamentul UE privind concentrările economice

6.2Normele antitrust ale UE

6.3Normele UE privind ajutoarele de stat

6.4Regulile UE privind achizițiile publice

6.5Acordul OMC privind subvențiile și măsurile compensatorii

6.6Instrumentele de apărare comercială – protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții

6.7Regulamentul privind examinarea ISD

6.8Acordurile comerciale bilaterale

6.9Acordul multilateral al OMC privind achizițiile publice și capitolele privind achizițiile publice din cadrul ALS

6.10Norme sectoriale: protejarea concurenței în domeniul transportului aerian și maritim

7Consultare publică

ANEXA I: DEFINIȚIA SUBVENȚIEI STRĂINE

ANEXA II: CHESTIONAR

1Introducere

Deschiderea către comerț și investiții stă la baza prosperității și a competitivității Europei. Comerțul generează aproape 35 % din PIB-ul UE, iar 35 de milioane de locuri de muncă europene depind de exporturi. La nivel mondial, UE este principalul furnizor de investiții străine directe și, totodată, principala destinație a acestora 1 , 16 milioane de locuri de muncă europene depinzând de investițiile străine directe.

O piață unică puternică, deschisă și competitivă le permite întreprinderilor din UE să își desfășoare activitatea și să concureze la nivel mondial. La 10 martie 2020, Comisia Europeană a prezentat o nouă Strategie industrială pentru Europa. Aceasta a trasat o traiectorie clară pentru Europa, care să-i permită industriei noastre să conducă tranziția verde și cea digitală pe baza concurenței, a piețelor deschise, a cercetării și a tehnologiilor de vârf la nivel mondial, precum și a unei piețe unice puternice.

Pentru a profita pe deplin de avantajele comerțului mondial, Europa va urmări un model de autonomie strategică deschisă, ceea ce va presupune definirea noului sistem de guvernanță economică mondială și dezvoltarea unor relații bilaterale reciproc avantajoase, protejându-ne totodată împotriva practicilor neloiale și abuzive.

Deschiderea către comerț și investiții contribuie la reziliența economiei, însă trebuie să fie corelată cu un climat de echitate și cu norme previzibile. Actuala situație economică mondială este cea mai dificilă din istoria recentă. Deschiderea către comerț bazată pe condiții de concurență echitabile este pusă sub semnul întrebării, la fel ca și obiectivul de a urmări relații comerciale reciproc avantajoase. Acest lucru este exemplificat de practicile comerciale neloiale susținute financiar de stat, care nu țin seama de forțele de pe piață și încalcă normele internaționale în vigoare pentru a dobândi o poziție dominantă în diverse sectoare de activitate economică. Printre astfel de practici neloiale se numără, de regulă, protecția industriilor împotriva concurenței prin deschiderea selectivă a pieței, acordarea selectivă de licențe și alte restricții în materie de investiții, precum și acordarea de subvenții care afectează condițiile de concurență echitabile atât pentru întreprinderile deținute de stat, cât și pentru întreprinderile din sectorul privat. Astfel de practici generează efecte de denaturare semnificative în toate sectoarele afectate, indiferent dacă acestea sunt sau nu strategice.

În economia mondială interconectată de astăzi, este însă posibil ca subvențiile străine să denatureze piața internă a UE și să afecteze condițiile de concurență echitabile. Se înregistrează un număr tot mai mare de cazuri în care subvențiile străine par să fi facilitat achiziționarea de întreprinderi din UE, să fi influențat alte decizii de investiții sau să fi denaturat comportamentul pe piață al beneficiarilor acestora. În cadrul UE, piața unică și cadrul său de reglementare asigură condiții de concurență echitabile pentru toate statele membre, pentru operatorii economici și pentru consumatori, astfel încât aceștia să poată beneficia de scara economiei UE și de oportunitățile pe care aceasta le oferă.

Cadrul de reglementare al pieței unice include, de asemenea, norme privind achizițiile publice menite să asigure faptul că întreprinderile beneficiază de un acces echitabil la contractele de achiziții publice și că autoritățile contractante au de câștigat de pe urma concurenței loiale.

Normele în materie de concurență au făcut parte de la început din piața internă a UE. În special, normele UE privind ajutoarele de stat asigură faptul că subvențiile acordate de autoritățile publice sunt compatibile cu piața internă. Multe subvenții străine ar fi problematice dacă ar fi acordate de statele membre ale UE și evaluate în temeiul normelor UE privind ajutoarele de stat. Normele UE privind ajutoarele de stat se aplică însă doar sprijinului public acordat de statele membre. În schimb, subvențiile acordate de autorități din afara UE nu se încadrează în domeniul de aplicare al controlului UE privind ajutoarele de stat.

În plus, deschiderea limitată a pieței interne a țărilor terțe poate denatura și mai mult piața. Atunci când un beneficiar nu are concurenți sau se confruntă cu o concurență limitată pe piața sa internă, acesta ar putea profita de poziția sa privilegiată pe alte piețe, având astfel un avantaj necuvenit față de alte întreprinderi. Subvențiile străine care provin din state în care accesul la piețe este închis sau restricționat sunt chiar și mai susceptibile să provoace denaturări.

În contextul actual al crizei provocate de pandemia de COVID-19, statele membre ale UE acordă ajutoare de stat semnificative pentru a sprijini întreprinderile individuale și economia UE în ansamblu. În această situație, ajutoarele de stat constituie un mijloc indispensabil de care dispun autoritățile publice pentru a stabiliza economia și a accelera cercetarea privind coronavirusul. În același timp, sprijinul public continuă să fie supus controlului UE privind ajutoarele de stat chiar și în situația actuală, pentru a se asigura, de exemplu, proporționalitatea acestuia și pentru a se reduce la minimum potențialul efect de denaturare a concurenței. În plus, actualul cadru de evaluare este temporar și domeniul său de aplicare se limitează la măsurile de criză. Situația actuală arată importanța menținerii unor condiții de concurență echitabile pe piața internă, chiar și în circumstanțe economice excepționale.

Prezenta carte albă intenționează să lanseze o dezbatere amplă cu statele membre, cu alte instituții europene, cu toate părțile interesate, inclusiv industria, partenerii sociali, organizațiile societății civile, cercetătorii, publicul larg și orice altă parte interesată cu privire la cea mai bună modalitate de a aborda în mod eficace provocările identificate. Rezultatele consultării privind cartea albă vor pregăti terenul pentru alegerea celei mai potrivite modalități de abordare a denaturărilor create de subvențiile străine, inclusiv prezentarea de propuneri adecvate de instrumente juridice.

Cartea albă expune mai întâi motivele pentru care este necesar să se abordeze chestiunea subvențiilor străine, prezentând exemple tipice de subvenții străine care par să submineze condițiile de concurență echitabile pe piața internă. Apoi, cartea albă prezintă o analiză a instrumentelor juridice existente la care se poate recurge pentru a aborda subvențiile străine și pune în discuție chestiunea lacunelor în materie de reglementare. În continuare, cartea albă abordează chestiuni de fond și de procedură și formulează orientări preliminare privind instrumentele juridice care să abordeze lacunele în materie de reglementare referitoare la:

·subvențiile străine care denaturează piața internă în ceea ce privește

ofuncționarea generală pe piață a operatorilor economici care desfășoară activități în UE;

oachizițiile de întreprinderi din UE;

oprocedurile de achiziții publice;

·subvențiile străine în contextul accesului la finanțare din partea UE.

2Definirea problemei

2.1Subvențiile străine riscă să denatureze piața internă a UE

Normele UE privind ajutoarele de stat contribuie la menținerea unor condiții de concurență echitabile pe piața internă între întreprinderi în ceea ce privește subvențiile acordate de statele membre ale UE. Cu toate acestea, nu există astfel de norme în ceea ce privește subvențiile pe care autoritățile din afara UE le acordă întreprinderilor care își desfășoară activitatea pe piața internă. Această situație poate include cazuri în care întreprinderile beneficiare sunt deținute sau controlate în ultimă instanță de o întreprindere din afara UE sau de un guvern străin.

Există informații limitate cu privire la cuantumul real al subvențiilor străine acordate. Acest lucru se explică, în principal, prin lipsa de transparență și respectarea insuficientă 2 a obligației de notificare a subvențiilor în temeiul Acordului privind subvențiile și măsurile compensatorii (Acordul SMC 3 ). Cu toate acestea, unele rapoarte ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) arată că intervențiile guvernamentale par să fie larg răspândite în anumite sectoare 4 .

Economia UE este deschisă investițiilor străine, astfel cum rezultă și din datele economice recente. În 2016, 3 % din întreprinderile europene erau deținute sau controlate de investitori din afara UE, ceea ce reprezintă 35 % din totalul activelor și aproximativ 16 milioane de locuri de muncă 5 . Mai recent, au crescut și investițiile efectuate de alte țări terțe decât cele care erau investitori tradiționali, de exemplu Statele Unite și Canada. În ultimii ani s-a înregistrat o creștere rapidă a investițiilor efectuate de întreprinderi deținute de stat, precum și a prezenței „investitorilor offshore”.

Nivelul investițiilor străine directe (ISD) în UE, structura acestora și principalele state membre în care s-au făcut aceste investiții nu sunt constante și evoluează în permanență. Nu se cunoaște încă amploarea efectelor pandemiei de COVID-19 asupra nivelului fluxurilor de investiții străine directe din exterior și asupra originii investițiilor străine directe în UE.

O mai mare deschidere către investițiile străine a oferit oportunități economiei UE, dar a generat și riscuri sporite, cum ar fi subvenționarea străină, care trebuie să fie controlată pentru a se evita subminarea competitivității și a condițiilor de concurență echitabile pe piața UE. Preocupările privind subvenționarea pot fi accentuate, de asemenea, în cazul în care întreprinderile de stat nu sunt supuse acelorași norme ca întreprinderile private și în care relațiile financiare dintre stat și întreprinderile aflate în proprietatea acestuia nu sunt transparente. Tratatul nu face diferențe între întreprinderile de stat și cele private, ambele fiind supuse normelor în materie de concurență. În plus, în temeiul Directivei privind transparența 6 , statele membre au obligația de a asigura transparența referitor la relațiile financiare cu întreprinderile aflate în proprietatea lor și de a respecta cerințele de transparență prevăzute în normele UE privind ajutoarele de stat 7 .

Ca și în cazul ajutoarelor de stat acordate de statele membre ale UE, subvențiile străine pot să denatureze concurența pe piața internă și să conducă la condiții de concurență inegale, în care operatori mai puțin eficienți se dezvoltă și își majorează cota de piață în detrimentul unor operatori mai eficienți. Totodată, subvențiile străine pot, de asemenea, să genereze o emulație costisitoare și adesea inutilă și să conducă la o cursă a subvențiilor între autoritățile publice. De asemenea, lipsa de transparență și de reciprocitate în ceea ce privește accesul la piețele țărilor terțe reprezintă factori suplimentari care tind să accentueze aceste efecte dăunătoare.

Pe lângă preocupările generale cu privire la subvențiile străine acordate întreprinderilor din UE, există o preocupare specifică cu privire la subvențiile străine în contextele achiziționării de întreprinderi-țintă din UE, pe de o parte, și ale achizițiilor publice, pe de altă parte.

În ceea ce privește achizițiile, prețul pe care achizitorii sunt dispuși să îl plătească reflectă, de regulă, câștigurile de eficiență sau creșterile de venituri pe care le pot obține prin achiziționarea activului. Subvenția îi poate permite însă potențialului achizitor să plătească un preț mai mare pentru achiziționarea activului decât ar fi plătit în absența acesteia și, prin urmare, poate denatura evaluarea activelor din UE. În consecință, subvențiile străine pot duce la prețuri de achiziție excesive (supralicitare), împiedicându-i totodată pe achizitorii nesubvenționați să obțină câștiguri de eficiență sau să aibă acces la tehnologii-cheie.

Prin urmare, subvențiile străine pot să conducă la o repartizare globală ineficientă a resurselor și, în special, la o diminuare a competitivității și a potențialului de inovare al întreprinderilor care nu beneficiază de astfel de subvenții. În unele cazuri, acordarea subvențiilor străine poate fi determinată și de un obiectiv strategic de stabilire a unei prezențe puternice în UE sau de promovare a unei achiziții și, ulterior, de transferare a tehnologiilor către alte locuri de producție, posibil în afara UE. Prin urmare, există o nevoie specifică de a se asigura condiții de concurență echitabile pentru achizițiile de întreprinderi-țintă din UE. Astfel se poate asigura faptul că toate întreprinderile concurează în condiții de egalitate pentru a achiziționa active-cheie și pentru a rămâne în avangarda tehnologică, menținând totodată beneficiile pe care le oferă concurența internațională și investițiile străine directe.

Piețele achizițiilor publice din UE sunt larg deschise ofertanților din țări terțe. Publicarea ofertelor la nivelul întregii UE asigură transparența și creează oportunități de piață atât pentru întreprinderile din UE, cât și pentru cele din afara UE. Cu toate acestea, întreprinderile din UE nu concurează întotdeauna în condiții de egalitate cu întreprinderile care beneficiază de subvenții străine. Întreprinderile subvenționate pot să facă oferte mai avantajoase și astfel fie descurajează încă de la început întreprinderile nesubvenționate să participe la licitații, fie câștigă contracte în detrimentul întreprinderilor mai eficiente nesubvenționate 8 . Prin urmare, este important să se asigure faptul că beneficiarii subvențiilor străine care participă la licitații pentru contracte de achiziții publice în UE concurează în condiții de egalitate.

Numeroși achizitori publici, atenți la bugetele lor, sunt stimulați să atribuie contracte ofertanților care propun prețuri mici, indiferent dacă aceste prețuri sunt facilitate sau nu de subvenții străine. Acest lucru se poate întâmpla nu numai în cazul contractelor atribuite exclusiv pe baza prețului, ci și în cazul contractelor atribuite pe baza celui mai bun raport calitate/preț, întrucât criteriile de calitate compensează rareori diferențele importante de preț, cum ar fi cele care pot fi facilitate de subvenții străine.

Același efect de denaturare poate să apară atunci când întreprinderile care beneficiază de subvenții străine urmăresc să aibă acces la finanțare din bugetul UE.

2.2Prezentare generală a cazurilor în care se acordă subvenții străine 

Prin acordarea de subvenții străine, autoritățile din afara UE ar putea urmări mai multe obiective, care să nu fie în mod necesar exclusiv de natură economică, existând, de asemenea, diferite moduri în care se pot acorda subvenții unor întreprinderi din UE. Câteva exemple sunt prezentate mai jos.

În primul rând, întreprinderile pot primi subvenții pentru a-și promova activitățile existente în UE. Statele străine pot acorda subvenții (de exemplu, granturi) sau finanțare mai ieftină unei întreprinderi din UE (de exemplu, unei filiale situate în UE). Statele străine pot, de asemenea, să acorde o subvenție unei întreprinderi-mamă situate în afara UE (de exemplu, sisteme de impozitare a societăților care acordă stimulente selective), care finanțează la rândul său filiala situată în UE prin tranzacții intragrup. O întreprindere din UE poate primi, de asemenea, finanțare în condiții preferențiale de la bănci străine, la ordinul direct al statelor străine. Totodată, țările terțe ar putea avea acorduri de cooperare cu autorități locale din UE sau cu bănci de dezvoltare din UE și, prin urmare, pot să canalizeze subvențiile străine prin intermediul acestor autorități sau bănci către întreprinderi din UE 9 .

În unele cazuri, subvențiile străine sunt acordate cu scopul expres de a le permite întreprinderilor să depună oferte pentru contracte de achiziții publice la prețuri situate sub prețul pieței sau chiar sub nivelul costurilor, depunând direct oferte subevaluate, în detrimentul întreprinderilor concurente nesubvenționate. De asemenea, subvențiile pot să favorizeze, în general, un comportament agresiv pe piață. Un astfel de comportament, care nu este bazat pe considerente comerciale normale, poate fi dictat de obiective strategice, pentru a pătrunde pe piețe sau în regiuni importante din punct de vedere strategic sau pentru a obține un acces privilegiat la infrastructuri critice și de importanță majoră, inclusiv la infrastructurile reglementate de Directiva 2014/25/UE.

În fine, subvențiile străine pot, de asemenea, să faciliteze achizițiile pentru a ajuta întreprinderi din afara UE să se extindă în UE. Autoritățile din afara UE pot încerca să direcționeze achizițiile oferind finanțare preferențială, garanții pentru împrumuturi și alte mijloace de reducere a costurilor de investiție. Aceste măsuri pot viza în mod direct sprijinirea investițiilor în străinătate ale întreprinderilor prin reduceri fiscale specifice (reduceri ale impozitului pe profit) sau prin finanțări acordate de fonduri de investiții sau de intermediari care beneficiază de sprijin din partea guvernului 10 . Toate aceste posibile beneficii diferite pot avea un impact semnificativ asupra primelor oferite pentru achiziții. Un număr substanțial de investiții străine directe se efectuează prin intermediul unor centre financiare offshore care pot oferi condiții fiscale speciale. În speță, 10,9 % 11 din investitorii străini care controlează întreprinderi din UE sunt stabiliți în astfel de centre financiare offshore.

3Analiza lacunelor

La nivelul UE și la nivel internațional există anumite instrumente care ar trebui să fie luate în considerare atunci când se analizează modul de abordare a denaturărilor provocate de subvențiile străine pe piața internă. Cu toate că normele internaționale și normele UE abordează într-o anumită măsură aceste denaturări, analiza lacunelor prezentată mai jos demonstrează că problema nu este abordată în mod exhaustiv de niciunul dintre instrumentele existente. În special, în cazul în care subvențiile străine iau forma fluxurilor financiare care facilitează achizițiile de întreprinderi în UE sau când sprijină activitatea unei întreprinderi în UE, par să existe lacune în materie de reglementare. Același lucru este valabil atunci când subvențiile străine denaturează procedurile de achiziții publice sau oferă un avantaj în ceea ce privește accesul la sprijinul financiar din partea UE. Prin urmare, prezenta carte albă prezintă posibile caracteristici ale unor astfel de noi instrumente menite să abordeze lacunele existente în materie de reglementare și să asigure condiții de concurență echitabile pe piața internă.

Totodată, pot exista suprapuneri între aceste noi instrumente și normele existente. Secțiunea 6 explică mai detaliat suprapunerile și modul în care aceste noi instrumente ar interacționa cu actualele norme la nivelul UE și la nivel internațional.

3.1Normele UE în materie de concurență

Normele UE în materie de concentrări economice și antitrust îi permit Comisiei să intervină în cazul în care concentrările sau practicile de piață ale întreprinderilor denaturează concurența pe piața internă. Nici normele antitrust ale UE, nici controlul pe care UE îl exercită în materie de concentrări economice nu iau în considerare în mod specific faptul că un operator economic ar fi putut beneficia de subvenții străine (chiar dacă, în principiu, acest aspect ar putea face parte din evaluare) și nu îi permit Comisiei (sau statelor membre) să intervină și să decidă exclusiv, sau în primul rând, pe această bază.

Normele UE privind ajutoarele de stat se aplică în cazul în care sprijinul financiar acordat întreprinderilor de statele membre ale UE denaturează sau amenință să denatureze concurența pe piața internă. Cu toate acestea, sprijinul financiar acordat de autorități din afara UE unor întreprinderi din UE, fie direct, fie prin intermediul întreprinderilor-mamă din afara UE, nu intră sub incidența normelor UE privind ajutoarele de stat 12 .

3.2Politica comercială a UE

În domeniul politicii comerciale, UE dispune de unele instrumente pentru a restabili condițiile de concurență echitabile pentru comerțul cu mărfuri și pentru investiții: la nivel multilateral - Acordul SMC al OMC, la nivel bilateral - acordurile de liber schimb și măsurile unilaterale, cum ar fi instrumentele de apărare comercială. Aceste instrumente îi permit UE să reacționeze la concurența neloială în cazul în care produsele au fost fabricate cu sprijinul unei finanțări din afara UE (antisubvenții) 13 . Măsurile de contracarare a practicilor neloiale iau, de obicei, forma unei taxe suplimentare la import care compensează subvențiile primite de concurenții externi, în vederea eliminării prejudiciului.

Aceste instrumente își au însă limitele lor și nu permit abordarea tuturor subvențiilor străine care afectează piața internă. Normele antidumping și antisubvenții ale UE se aplică importurilor de mărfuri în UE. Acestea nu reglementează însă comerțul cu servicii, investițiile sau alte fluxuri financiare legate de stabilirea și funcționarea întreprinderilor în UE.

Regulamentul de stabilire a unui cadru pentru examinarea investițiilor străine directe în UE (Regulamentul privind examinarea ISD) 14 constituie un instrument important pentru abordarea riscurilor la adresa securității sau a ordinii publice generate de investițiile străine care vizează activele critice ale UE sau ale statelor membre. Cu toate acestea, domeniul de aplicare al Regulamentului privind examinarea ISD vizează stabilirea impactului probabil al investițiilor străine directe asupra securității și a ordinii publice prin analizarea efectelor acestora, printre altele, asupra infrastructurii critice, a tehnologiilor critice, a factorilor de producție critici, și nu abordează în mod specific problema denaturărilor provocate de subvențiile străine.

La nivel internațional, UE poate să introducă o acțiune împotriva unui membru al OMC pentru încălcări ale Acordului SMC, în special atunci când respectivul membru acordă subvenții interzise în temeiul acordului menționat sau subvenții care aduc atingere intereselor sale, litigiul urmând să fie soluționat de un grup special al OMC. Cu toate acestea, și domeniul de aplicare al Acordului SMC este limitat la comerțul cu mărfuri. Acordul General privind Comerțul cu Servicii (GATS) din cadrul OMC cuprinde un mandat intrinsec de a elabora norme privind subvențiile în domeniul comerțului cu servicii, însă, până în prezent, nu au fost elaborate astfel de norme.

3.3Achizițiile publice

Actualul cadrul juridic al UE în domeniul achizițiilor publice nu abordează în mod specific denaturările piețelor de achiziții publice din UE provocate de subvențiile străine. Ca instrumente ale pieței unice, directivele UE privind achizițiile publice nu prevăd norme specifice referitoare la participarea operatorilor economici care beneficiază de subvenții străine. Autoritățile contractante dispun de o largă marjă de apreciere în ceea ce privește atât conceperea unei proceduri de atribuire a contractelor, cât și evaluarea ofertelor depuse în cadrul procedurii. În plus, autoritățile contractante nu sunt obligate din punct de vedere juridic să investigheze existența subvențiilor străine atunci când evaluează ofertele și nu este prevăzută nicio consecință juridică specifică în cazul în care există subvenții străine care provoacă o denaturare.

UE s-a angajat, în cadrul mai multor acorduri internaționale (cum ar fi Acordul privind achizițiile publice și acordurile bilaterale de liber schimb cu capitole referitoare la achizițiile publice), să acorde acces pe piața sa de achiziții publice mărfurilor, serviciilor și furnizorilor din mai multe țări terțe. În consecință, directivele privind achizițiile publice impun achizitorilor publici din UE obligația de a acorda lucrărilor, produselor, serviciilor și operatorilor economici ai semnatarilor acestor acorduri un tratament nu mai puțin favorabil decât cel acordat lucrărilor, produselor, serviciilor și operatorilor economici din UE, în măsura în care achizițiile publice în cauză intră sub incidența acestor acorduri.

Dincolo de această obligație, operatorii economici din țări terțe care nu au încheiat un acord cu UE care să prevadă deschiderea pieței lor de achiziții publice sau ale căror mărfuri, servicii sau lucrări nu intră sub incidența unui astfel de acord nu au un acces garantat la procedurile de achiziții publice din UE și pot fi excluși 15 . În practică, deciziile de excludere a ofertanților din țări terțe fără acces garantat ar putea fi justificate de primirea de subvenții străine, însă în cadrul juridic actual nu este prevăzută o astfel de legătură.

Achizitorii publici pot analiza existența subvențiilor străine atunci când evaluează riscurile în ceea ce privește executarea contractului. Mai precis, achizitorii publici pot examina dependența de subvenții atunci când evaluează viabilitatea financiară globală a unei oferte. Pentru această evaluare, articolul 69 din Directiva 2014/24/UE 16 le oferă autorităților contractante posibilitatea de a respinge ofertele pe care le consideră anormal de scăzute în situațiile în care explicațiile și dovezile furnizate de ofertant nu justifică în mod satisfăcător prețul scăzut propus. În cazul în care, în cadrul acestei evaluări, se poate stabili că un ofertant a obținut în UE un ajutor de stat incompatibil cu TFUE, care i-a permis să facă o ofertă la un preț scăzut, respectiva ofertă poate – sub rezerva îndeplinirii unor condiții suplimentare – să fie respinsă doar din acest motiv 17 . În schimb, articolul 69 din Directiva 2014/24/UE nu conține o dispoziție similară aplicabilă subvențiilor străine care le permit ofertanților să prezinte oferte la un preț scăzut. În cazul în care acordarea subvențiilor străine poate fi examinată în cadrul evaluării globale, iar achizitorii publici decid, în ultimă instanță, să respingă o ofertă pe motivul că este anormal de scăzută, o astfel de respingere trebuie să fie justificată prin demonstrarea faptului că subvențiile străine afectează viabilitatea ofertei și capacitatea ofertantului de a executa contractul la prețul (anormal de mic) propus 18 .

Achizitorii publici din UE sunt încurajați, de asemenea, să impună standarde sociale și de mediu ridicate în achizițiile lor publice și să se asigure că ofertanții din UE și din țările terțe au obligația de a respecta aceleași standarde. În practică, achizitorii publici pot să utilizeze specificațiile tehnice, criteriile de excludere, de selecție și de atribuire, precum și să definească clauze de executare a contractului care să asigure respectarea unor standarde ridicate 19 . Cu toate că astfel de cerințe ar putea contribui, în practică, la crearea unor condiții de concurență echitabile, acestea nu sunt concepute pentru a contracara potențialul efect de denaturare a subvențiilor străine în general și, cu atât mai puțin, pentru entitățile subvenționate stabilite în UE, întrucât sunt deja supuse acelorași norme ca și întreprinderile similare nesubvenționate.

În practică, achizitorii publici nu dispun de informațiile necesare pentru a investiga dacă ofertanții beneficiază de subvenții străine sau pentru a evalua în ce măsură subvențiile au efectul de a provoca denaturări pe piețele de achiziții publice. De asemenea, achizitorii publici pot avea un interes economic pe termen scurt să atribuie contracte unor astfel de ofertanți, chiar dacă prețurile mici propuse se datorează subvențiilor străine.

În fine, principalul obiectiv al Instrumentului pentru achiziții publice internaționale (International Procurement Instrument, IPI) 20 este de a stimula partenerii comerciali să negocieze cu UE deschiderea piețelor lor de achiziții publice pentru întreprinderile din UE. Cu condiția ca IPI să fie adoptat în forma sa actuală, acesta vizează îmbunătățirea accesului la piețele de achiziții publice din afara UE, dar nu va aborda denaturările proceselor de achiziții publice pe piața internă care sunt generate de subvențiile străine acordate întreprinderilor participante la piețele de achiziții publice din UE 21 .

Normele existente în domeniul achizițiilor publice din UE nu sunt suficiente pentru a aborda și a remedia denaturările provocate de subvențiile străine. Prin urmare, pare să existe o lacună în materie de reglementare în cazul în care subvențiile străine facilitează și denaturează depunerea de oferte în cadrul unei proceduri de achiziții publice în UE.

3.4Finanțarea din partea UE

Accesul la sprijinul financiar din partea UE face obiectul normelor stabilite în Regulamentul financiar („Regulamentul financiar” sau „RF”) 22 . Acordurile cu țările terțe reglementează accesul entităților din țări terțe la finanțarea din partea UE. Aceste norme sunt completate de reglementări stabilite pentru programele de cheltuieli și fondurile UE.

Toate aceste norme conțin dispoziții menite să protejeze condițiile de concurență echitabile. De exemplu, acestea instituie măsuri de reducere a impactului ofertelor anormal de scăzute 23 . 

Niciuna dintre aceste norme nu ia însă în considerare în prezent existența subvențiilor străine și impactul lor asupra capacității unei întreprinderi, indiferent de locul unde este stabilită, de a avea acces la finanțarea din partea UE pe baza unor astfel de subvenții.

În ceea ce privește gestiunea partajată, analiza lacunelor prezentată în secțiunea 3.3 și considerațiile referitoare la normele UE privind achizițiile publice expuse în prezenta carte albă sunt foarte relevante și pentru finanțarea din partea UE, deoarece statele membre aplică aceste norme proiectelor finanțate de UE care sunt puse în aplicare în cadrul gestiunii partajate.

4Cadrul de abordare a denaturărilor provocate de subvențiile străine pe piața internă la nivel general și în cazurile specifice ale achizițiilor și ale achizițiilor publice 

Astfel cum a evidențiat analiza lacunelor, UE dispune deja de anumite instrumente pentru a aborda denaturările pe care subvențiile străine le pot provoca pe piața internă, în special atunci când acestea sunt acordate pentru importul de mărfuri. Cu toate acestea, din analiza lacunelor și din definirea problemei reiese, de asemenea, că instrumentele existente trebuie să fie completate pentru a putea aborda și remedia în mod specific denaturările de pe piața internă a UE care sunt generate de subvențiile acordate de autorități din afara UE. În această secțiune, cartea albă prezintă, prin urmare, spre dezbatere un cadru care ar putea să abordeze, pe de o parte, denaturările provocate de subvențiile străine acordate unui operator economic pe piața UE (modulul 1) și, pe de altă parte, denaturările provocate de subvențiile străine în contextul achizițiilor de întreprinderi-țintă din UE (modulul 2) și al achizițiilor publice (modulul 3). În cadrul tuturor modulelor, elementul declanșator decisiv este originea subvenției, și anume faptul că este acordată de o țară terță. Modulele pot fi aplicate fie individual, în mod alternativ, fie în combinație.

În continuare, modulele sunt prezentate mai detaliat, începând cu stabilirea caracteristicilor de bază și a domeniului de aplicare al fiecăruia dintre acestea, eventualele criterii care ar putea ghida evaluarea efectuată de autoritatea de supraveghere competentă pentru a stabili existența unei subvenții străine care denaturează piața internă, procedura și posibilele măsuri reparatorii.

În sensul prezentei cărți albe, noțiunea de „subvenție străină” este definită în anexa I.

4.1Instrumentul general de depistare a subvențiilor străine (modulul 1)

4.1.1Caracteristici de bază

Modulul 1 este conceput ca un instrument general de abordare a subvențiilor străine care provoacă denaturări pe piața internă și care sunt acordate unui beneficiar care este stabilit sau, în unele cazuri, desfășoară activități în UE 24 .

În cadrul acestui modul, autoritățile de supraveghere competente (Comisia și autoritățile relevante ale statelor membre, care își vor exercita competențele de asigurare a respectării normelor în cadrul unui sistem de analiză partajată, pentru a se evita suprapunerile) ar putea acționa pe baza oricăror elemente pe care le consideră relevante, care indică acordarea unei subvenții străine unui beneficiar care desfășoară activități în UE. Informațiile ar putea, de exemplu, să provină de la participanții pe piață sau să fie furnizate de statele membre. Un caz ar începe cu o analiză preliminară pentru a examina dacă există o subvenție străină care poate să denatureze piața internă. Dacă, la încheierea analizei preliminare, nu există motive de îngrijorare, fie pentru că nu există nicio subvenție străină, fie pentru că nu există indicii privind o denaturare pe piața internă, fie pentru că respectivul caz nu reprezintă o prioritate, autoritatea de supraveghere competentă ar închide cazul.

Dacă există dovezi care tind să arate că o subvenție străină poate să perturbe buna funcționare a pieței interne, ar urma să se efectueze o investigație aprofundată, în cursul căreia autoritatea de supraveghere competentă ar trebui să confirme constatarea sa preliminară conform căreia există o subvenție străină care denaturează piața internă.

La încheierea acestei investigații aprofundate, dacă s-a confirmat faptul că buna funcționare a pieței interne ar putut fi sau poate fi perturbată de subvenția străină, autoritatea de supraveghere competentă ar avea posibilitatea de a impune măsuri de reparare a acestor denaturări pe piața internă („măsuri reparatorii”). În schimb, investigația ar fi închisă dacă existența unei subvenții străine nu este confirmată, dacă nu există niciun indiciu de denaturare sau dacă, după efectuarea unui exercițiu de comparare, posibila denaturare pe care subvenția o poate genera este atenuată de impactul pozitiv pe care activitatea economică sau investiția care beneficiază de sprijin l-ar putea avea în cadrul UE sau asupra unui interes de politică publică recunoscut de UE. 

4.1.2Domeniul de aplicare al modulului 1 

4.1.2.1Considerații generale 

Modulul 1 are un amplu domeniu de aplicare material și ar permite abordarea subvențiilor străine cu efect de denaturare în toate situațiile de pe piață 25 . Acest lucru înseamnă că modulul 1 ar include și posibilitatea de a analiza achizițiile facilitate de subvenții străine și/sau comportamentul pe piață al unui ofertant subvenționat care participă la achiziții publice.

4.1.2.2Subvenții străine care aduc beneficii unei întreprinderi în UE

Modulul 1 urmărește să abordeze denaturările provocate de subvențiile străine în UE. În acest scop, modulul 1 s-ar aplica întreprinderilor stabilite în UE care beneficiază de subvenții străine. Pe de altă parte, s-ar putea considera că sub incidența modului 1 intră și anumite întreprinderi care desfășoară activități în alt mod în UE și care beneficiază de subvenții străine. Cele două opțiuni sunt analizate mai jos. În cadrul ambelor opțiuni, autoritățile competente ar avea posibilitatea de a acționa doar dacă subvenția provoacă denaturări pe piața internă.

·Întreprinderi stabilite în UE

O subvenție străină ar intra sub incidența acestei opțiuni dacă aduce beneficii unei întreprinderi 26 stabilite în UE. O întreprindere este considerată stabilită în UE dacă una dintre entitățile sale este stabilită în UE. În cazul în care subvenția este acordată unei entități stabilite în afara UE, ar trebui să se determine în ce măsură beneficiul subvenției din străinătate poate fi alocat entității stabilite în UE, ținând seama de criteriile relevante, cum ar fi scopul și condițiile aferente subvenției străine sau utilizarea efectivă a fondurilor (după cum reiese, de exemplu, din conturile întreprinderii în cauză).

·Întreprinderi care desfășoară activități în UE

Ar trebui să se aibă în vedere posibilitatea de a aplica modulul 1 nu numai întreprinderilor stabilite în UE, ci și anumitor întreprinderi care beneficiază de subvenții străine și care desfășoară activități în alt mod în UE, ca de exemplu atunci când o întreprindere stabilită în afara UE urmărește să achiziționeze o întreprindere-țintă din UE.

4.1.2.3Data de la care se acordă o subvenție

S-ar considera că o subvenție străină intră sub incidența modulului 1 din momentul în care beneficiarul are dreptul de a o primi. Plata efectivă a subvenției nu este o condiție necesară pentru ca o subvenție să se încadreze în domeniul de aplicare al modulului 1. Cu toate acestea, plata este relevantă atunci când se stabilește măsura corectivă adecvată, astfel cum se va arăta mai jos.

4.1.3Evaluarea denaturărilor pe piața internă 

După ce s-a stabilit existența unei subvenții străine, autoritatea de supraveghere competentă evaluează dacă respectiva subvenție provoacă o denaturare pe piață internă. Sunt analizate atât denaturările reale, cât și cele potențiale. Anumite categorii de subvenții străine ar fi considerate ca fiind cele mai susceptibile să provoace denaturări pe piața internă. Toate celelalte subvenții străine ar trebui să facă obiectul unei evaluări mai detaliate, în funcție de indicatori pe baza cărora să se stabilească dacă o subvenție străină perturbă efectiv sau poate perturba buna funcționare a pieței interne. În orice caz, întreprinderea poate, de asemenea, să demonstreze că subvenția străină în cauză nu este în măsură să denatureze piața internă în circumstanțele specifice ale cazului.

În general, se sugerează ca subvențiile străine care se situează sub un anumit prag să fie considerate neproblematice, deoarece este improbabil să provoace perturbări ale bunei funcționări a pieței interne. Ar trebui să se considere că subvențiile străine cu o valoare mai mică sau egală cu cea a pragului respectiv nu pot să perturbe buna funcționare a pieței interne. Pragul ar putea fi stabilit la suma de 200 000 EUR, acordată pe o perioadă consecutivă de trei ani. Această sumă s-ar alinia la pragul de minimis prevăzut în normele UE privind ajutoarele de stat 27 .

4.1.3.1Categorii de subvenții străine considerate susceptibile să provoace denaturări pe piața internă

Anumite categorii de subvenții străine, ca și anumite tipuri de ajutoare de stat, sunt susceptibile să provoace denaturări pe piața internă din cauza naturii și a formei lor. Aceste categorii de subvenții străine ar fi identificate ca generatoare de denaturări pe piața internă și ar putea include următoarele:

·subvențiile sub formă de finanțare la export, cu excepția cazului în care finanțarea la export este acordată în conformitate cu Acordul OCDE privind creditele la export care beneficiază de sprijin public;

·subvențiile (cum ar fi anularea datoriilor) acordate întreprinderilor aflate în dificultate, adică întreprinderilor care nu pot să obțină finanțare pe termen lung sau investiții din surse comerciale independente, cu excepția cazului în care există un plan de restructurare care să ducă la viabilitatea pe termen lung a beneficiarului și care să includă o contribuție proprie semnificativă din partea beneficiarului 28 . Subvențiile acordate pentru a remedia o perturbare gravă a economiei la nivel național sau mondial nu se încadrează în această categorie dacă sunt limitate în timp și sunt proporționale pentru a remedia respectiva perturbare;

·subvențiile prin intermediul cărora un guvern garantează datoriile sau pasivele anumitor întreprinderi, fără să se prevadă nicio limită în ceea ce privește cuantumul acestor datorii și pasive sau durata unei astfel de garanții;

·subvențiile de exploatare sub formă de facilitate fiscală, în afara măsurilor generale;

·subvențiile străine care facilitează în mod direct o achiziție.

4.1.3.2Evaluarea tuturor celorlalte subvenții străine pe baza unor indicatori

Subvențiile străine care nu se încadrează în niciuna dintre categoriile descrise mai sus pot provoca, totuși, denaturări pe piață internă. Astfel de subvenții străine le pot permite operatorilor mai puțin eficienți să se dezvolte și să își majoreze cota de piață pe piața internă, în detrimentul unor operatori mai eficienți care nu beneficiază de astfel de subvenții. Operatorii care primesc subvenții străine pot, de asemenea, să producă mai ieftin și, în ultimă instanță, să își ofere produsele și serviciile pe piața internă la prețuri mai mici, în detrimentul concurenților care nu primesc astfel de subvenții. De asemenea, subvențiile străine le pot permite beneficiarilor lor să supraliciteze în comparație cu alți operatori care pot fi mai eficienți în ceea ce privește achiziționarea de mărfuri sau de întreprinderi.

În astfel de cazuri care nu se încadrează în categoriile predefinite de subvenții care denaturează concurența, subvențiile străine trebuie să fie examinate mai în detaliu pentru a se evalua dacă acestea denaturează efectiv sau pot denatura condițiile de concurență echitabile de pe piața internă.

Lipsa generală de transparență cu privire la subvențiile străine și complexitatea realității comerciale pot îngreuna identificarea fără echivoc sau chiar cuantificarea impactului anumitor subvenții străine pe piața internă. Prin urmare, pentru a stabili acest impact, pare a fi necesar să se utilizeze o serie de indicatori referitori la subvenții și la situația de pe piața în cauză. O listă neexhaustivă a indicatorilor relevanți ar putea conține următoarele criterii:

·valoarea relativă a subvenției în cauză: cu cât valoarea unei subvenții este mai mare în termeni relativi, cu atât este mai probabil ca aceasta să aibă un impact negativ asupra pieței interne; de exemplu, în cazul unei subvenții pentru investiții, valoarea subvenției poate fi comparată cu valoarea investiției;

·situația beneficiarului: de exemplu, cu cât un beneficiar este mai mare, cu atât este mai probabil ca subvenția să provoace denaturări. În general, subvențiile acordate întreprinderilor mici și mijlocii pot fi considerate mai puțin susceptibile să provoace denaturări 29 . Cu cât capacitatea de producție neutilizată a beneficiarului este mai mare, cu atât este mai probabil ca o subvenție să provoace denaturări;

·situația de pe piața în cauză: de exemplu, subvențiile acordate beneficiarilor care desfășoară activități pe piețe cu o supracapacitate structurală sunt mai susceptibile să provoace denaturări decât altele. Subvențiile acordate beneficiarilor care desfășoară activități pe piețe cu un grad ridicat de concentrare sunt mai susceptibile să provoace denaturări decât altele. De asemenea, subvențiile de pe piețele de înaltă tehnologie aflate în creștere rapidă sunt mai susceptibile să provoace denaturări;

·comportamentul pe piață în cauză: de exemplu, supralicitarea în cadrul achizițiilor sau depunerea de oferte care generează efecte de denaturare în cadrul procedurilor de achiziții publice;

·nivelul de activitate a beneficiarului pe piața internă: subvențiile acordate întreprinderilor cu o activitate limitată pe piața internă sunt mai puțin susceptibile să provoace denaturări pe piața internă.

În plus, se va avea în vedere, de asemenea, posibilitatea ca autoritatea de supraveghere competentă să țină cont de deținerea sau nu, de către beneficiar, a unui acces privilegiat la piața sa internă (prin intermediul unor măsuri echivalente cu drepturile speciale sau exclusive), care i-ar conferi un avantaj competitiv artificial exploatabil pe piața internă a UE, exacerbând astfel efectul de denaturare generat de orice subvenție.

4.1.4Testul privind interesul UE 

Odată ce s-a stabilit că o subvenție străină poate să denatureze piața internă, și în cazul în care există dovezi privind un posibil impact pozitiv pe care activitatea economică sau investiția care beneficiază de sprijin ar putea să îl aibă în cadrul UE sau asupra intereselor de politică publică recunoscute de UE, denaturarea ar trebui să fie comparată cu posibilul impact pozitiv.

În cadrul acestei evaluări ar fi luate în considerare obiectivele de politică publică ale UE, cum ar fi crearea de locuri de muncă, realizarea neutralității climatice și protecția mediului, transformarea digitală, securitatea, ordinea publică, siguranța publică și reziliența. La compararea acestor considerente cu denaturarea, s-ar ține seama de gradul de denaturare. În plus, comparația trebuie să se bazeze pe aprecierea diverselor interese, printre care se numără și necesitatea de a proteja interesele consumatorilor. În cazul în care, în urma comparației, rezultă că denaturarea pieței interne provocată de subvenția străină este atenuată într-o măsură suficientă de impactul pozitiv al activității economice sau al investiției care beneficiază de sprijin, nu ar mai fi necesar ca investigația în curs să continue.

4.1.5Procedura

Se sugerează ca procedura din cadrul modulului 1 să fie formată dintr-un sistem în două etape, și anume o analiză preliminară a unei posibile denaturări pe piața internă care rezultă din existența unei subvenții străine și o investigație aprofundată.

În cadrul acestui modul, autoritatea de supraveghere competentă se poate confrunta cu dificultăți în a obține informațiile necesare, în special deoarece autoritățile care acordă subvențiile străine sunt situate în afara UE, așa cum pot fi și entitățile prin intermediul cărora ar putea fi canalizate subvențiile.

În acest sens, instrumentele de investigare adecvate și posibilitatea de a solicita informații de la actorii de pe piață sub formă de informații de piață vor fi esențiale pentru ca autoritatea de supraveghere competentă să poată acționa.

În plus, atât în cadrul analizei preliminare, cât și în cadrul investigației aprofundate, ar exista mecanisme pentru a colecta informațiile relevante. Autoritatea de supraveghere competentă ar putea impune amenzi și daune cominatorii pentru nefurnizarea în timp util a informațiilor solicitate sau pentru furnizarea de informații incomplete, incorecte sau înșelătoare. În cazul în care, în pofida unor astfel de sancțiuni, informațiile nu sunt furnizate, respectiva autoritate ar avea posibilitatea de a lua decizii pe baza datelor disponibile, la fel ca în cazul procedurii prevăzute în cadrul instrumentelor de apărare comercială ale UE și în ceea ce privește ajutoarele de stat. De asemenea, autoritatea de supraveghere competentă ar putea avea posibilitatea de a efectua vizite de informare la sediile din UE ale presupusului beneficiar al unei subvenții străine, precum și în țări terțe, dacă țara terță este de acord.

4.1.5.1Analiza preliminară a unei posibile subvenții străine

Obiectivul analizei preliminare este de a examina dacă există o subvenție străină acordată unei întreprinderi stabilite, sau în anumite cazuri, unei întreprinderi care desfășoară activități în UE, care poate să denatureze piața internă.

În cazul în care autoritatea de supraveghere competentă – la încheierea analizei preliminare – are suspiciunea că există o subvenție străină care poate denatura piața internă, aceasta poate începe o investigație aprofundată pentru a confirma opinia sa preliminară conform căreia există o subvenție străină care poate să perturbe buna funcționare a pieței interne. Autoritatea de supraveghere competentă va informa întreprinderea în cauză, țara terță care se presupune că a acordat subvenția și, după caz, Comisia, precum și autoritățile de supraveghere competente ale altor state membre ale UE cu privire la lansarea unei investigații aprofundate.

Dacă, la încheierea analizei preliminare, nu există motive de îngrijorare, fie pentru că nu există nicio subvenție străină, fie pentru că nu există indicii privind o denaturare pe piața internă, analiza preliminară este închisă, iar întreprinderea în cauză, precum și Comisia și toate statele membre ale UE sunt informate cu privire la aceasta.

4.1.5.2Investigația aprofundată cu privire la o subvenție străină

Pe durata investigației aprofundate, părțile interesate sunt invitate să își prezinte opiniile în scris și să transmită informații privind existența unei subvenții străine și posibilul său efect de denaturare pe piața internă.

În cazul în care întreprinderea în cauză nu furnizează informațiile solicitate de autoritatea de supraveghere competentă sau nu cooperează din alt punct de vedere la nivelul maxim al posibilităților sale, autoritatea de supraveghere competentă poate adopta o decizie pe baza datelor disponibile. La încheierea investigației aprofundate, autoritatea de supraveghere competentă adoptă o decizie:

·în cazul în care constată că o subvenție străină provoacă o denaturare, autoritatea de supraveghere competentă impune întreprinderii în cauză măsuri reparatorii („decizie cu măsuri reparatorii”);

·în cazul în care constată că o subvenție străină provoacă o denaturare, iar întreprinderea în cauză propune angajamente pe care autoritatea de supraveghere competentă le consideră adecvate și suficiente pentru a atenua denaturarea, autoritatea de supraveghere competentă adoptă o decizie prin care impune întreprinderii în cauză obligația de a respecta aceste angajamente („decizie cu angajamente”).

În cazul în care nu există nicio subvenție străină sau nu există indicii privind denaturări posibile sau reale pe piața internă la o scară care să justifice intervenția, autoritatea de supraveghere competentă închide cazul și informează întreprinderea în cauză și părțile interesate care au participat la procedură, precum și toate statele membre și Comisia, dacă aceasta din urmă nu este autoritatea de supraveghere competentă. În cazul în care Comisia, care acționează în calitate de autoritate de supraveghere competentă, constată că o denaturare este atenuată de impactul pozitiv al activității economice sau al investiției care beneficiază de sprijin, aceasta închide cazul în același mod.

4.1.6Măsurile reparatorii

Ar putea fi impuse măsuri reparatorii pentru a remedia denaturările provocate de subvenția străină. În temeiul normelor UE privind ajutoarele de stat, ajutoarele de stat acordate care nu sunt conforme cu aceste norme trebuie să fie rambursate cu dobândă statului membru care le-a acordat. Acest principiu aplicat în cazul subvențiilor străine ar însemna că beneficiul financiar al unor astfel de subvenții ar trebui eliminat prin plăți reparatorii către țara terță. Cu toate acestea, în cazul subvențiilor străine, poate fi dificil în practică să stabilească faptul că subvenția străină este rambursată țării terțe în mod efectiv și ireversibil.

Prin urmare, poate fi necesar să se ia în considerare posibilitatea de a pune la dispoziția autorității de supraveghere competente o serie de alte măsuri reparatorii. Acestea ar putea varia de la măsuri corective structurale și măsuri comportamentale la plăți reparatorii către UE sau statele membre. Atunci când se stabilesc măsurile reparatorii adecvate, ar trebui luate în considerare caracteristicile specifice ale subvenției străine și efectul său de denaturare asupra pieței interne. În cazul în care, de exemplu, o subvenție străină a facilitat o achiziție, măsurile corective structurale ar putea fi mai adecvate decât plățile reparatorii.

Printre posibilele măsuri reparatorii, în cazul în care plățile reparatorii către țara terță nu sunt adecvate sau fezabile, se numără și următoarele:

·cesionarea anumitor active, pentru reducerea capacității sau a prezenței pe piață, ceea ce ar putea limita posibilele denaturări pe piața internă, în special cele legate de subvențiile străine care sunt acordate în mod specific pentru promovarea activităților pe piața internă, având ca sursă de inspirație Orientările privind salvarea și restructurarea 30 ;

·interzicerea anumitor investiții; aceasta ar putea fi adecvată în special în cazul în care o subvenție străină a fost acordată pentru o investiție specifică;

·interzicerea achiziției subvenționate;

·accesul terților, de exemplu la aplicații de mobilitate pentru furnizorii de servicii de transport sau având ca sursă de inspirație Orientările UE pentru aplicarea normelor privind ajutoarele de stat în cazul dezvoltării rapide a rețelelor de comunicații în bandă largă 31 ;

·acordarea de licențe în condiții echitabile, rezonabile și nediscriminatorii (fair, reasonable and non-discriminatory, FRAND). În cazul în care, de exemplu, o întreprindere primește subvenții și obține frecvențe de telecomunicații sau oferă acces la rețele utilizând astfel de frecvențe, aceasta ar putea fi obligată să acorde altor întreprinderi licențe pentru respectivele frecvențe;

·interzicerea unui anumit comportament pe piață care este legat de subvenția străină;

·publicarea anumitor rezultate ale C&D într-un mod care să permită altor întreprinderi să le reproducă, de exemplu având ca sursă de inspirație cerințele pentru proiecte importante de interes european comun 32 sau cerințele stabilite în Regulamentul de exceptare pe categorii (UE) nr. 651/2014 33 ;

·plăți reparatorii către UE sau statele membre.

Întrucât lipsa de transparență este, în general, o problemă majoră, în special în ceea ce privește relațiile financiare dintre țările terțe și întreprinderile de stat, obligațiile de raportare și de transparență pentru viitor s-ar aplica în orice caz în care sunt impuse măsuri reparatorii. Aceste obligații de raportare și de transparență ar putea, de exemplu, să aibă ca sursă de inspirație Directiva 2006/111/CE privind transparența. O transparență sporită poate contribui la evitarea denaturărilor în viitor.

De asemenea, întreprinderea în cauză poate să propună angajamente pentru a atenua denaturarea. În cazul în care autoritatea de supraveghere competentă consideră că respectivele angajamente sunt suficiente, aceasta ar putea impune întreprinderii obligația de a le respecta.

În cazul în care o întreprindere nu respectă măsurile reparatorii impuse de autoritatea de supraveghere competentă sau angajamentele cu caracter obligatoriu pe care respectiva întreprindere și le-a asumat, autoritatea de supraveghere competentă ar putea, ca sancțiune pentru neconformitate, să impună amenzi și daune cominatorii.

Prerogativele autorităților de supraveghere competente de a impune măsuri reparatorii ar fi supuse unui termen de prescripție de zece ani, începând cu ziua în care se acordă subvenția. Orice acțiune întreprinsă de autoritatea de supraveghere competentă cu privire la o subvenție străină ar întrerupe termenul de prescripție. După fiecare întrerupere ar începe să curgă un nou termen de prescripție.

4.1.7Autoritățile de supraveghere

Se propune ca atât Comisia, cât și statele membre să desemneze autorități de supraveghere. Pentru a se asigura coerența și eficacitatea acțiunilor de asigurare a respectării normelor întreprinse de Comisie și de autoritățile naționale de supraveghere competente, ar urma să fie prevăzute mecanisme de coordonare între acestea. Pentru un sistem precum cel descris în cadrul acestui modul, competențele partajate între mai multe autorități responsabile cu asigurarea respectării normelor oferă cele mai bune garanții că subvențiile străine cu cele mai puternice efecte de denaturare vor fi detectate și tratate în mod eficace. Într-adevăr, acest lucru ar permite atât Comisiei, cât și statelor membre să își utilizeze competențele pentru a se asigura că denaturările provocate de subvențiile străine fac obiectul unui control corespunzător în cadrul UE.

Statele membre se pot baza pe cunoștințele lor directe despre funcționarea piețelor lor interne. Cu toate acestea, în anumite circumstanțe, subvențiile străine pot avea un impact asupra mai multor state membre. În astfel de cazuri, Comisia ar fi mai în măsură să asigure respectarea modulului 1, precum și să asigure o aplicare coerentă a normelor pe întreg teritoriul UE, pe baza experienței sale în aplicarea instrumentelor de apărare comercială, precum și a normelor privind ajutoarele de stat.

Fiecărei autorități naționale de supraveghere i s-ar conferi competența de a asigura respectarea modulului 1 în jurisdicția sa, definită ca teritoriul respectivului stat membru. Comisia ar fi competentă pentru orice subvenție străină de care beneficiază o întreprindere în UE, indiferent dacă respectiva subvenție se referă la teritoriul unuia sau mai multor state membre ale UE. De asemenea, Comisia ar fi singura competentă să aplice testul privind interesul UE. Statele membre pot să transmită contribuții la solicitarea Comisiei sau din proprie inițiativă. Cu toate acestea, Comisia și statele membre își păstrează marja de apreciere în ceea ce privește luarea deciziei de a investiga sau nu un anumit caz referitor la o subvenție străină care poate avea un efect de denaturare a concurenței.

Aceasta înseamnă că o subvenție străină poate fi investigată

·de o singură autoritate națională de supraveghere sau

·de mai multe autorități naționale de supraveghere care acționează în paralel (în cazul în care subvenția străină aduce beneficii activităților economice din mai multe state membre) sau

·de Comisie.

Mecanismul de cooperare și de coordonare

Un sistem comun de asigurare a respectării normelor ar necesita mecanisme de cooperare eficace între mai multe autorități responsabile cu asigurarea respectării normelor. Cooperarea dintre Comisie și autoritățile naționale de supraveghere ar putea să se desfășoare după modelul cooperării existente în materie de antitrust, astfel cum este prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1/2003 34 . Aceasta ar fi combinată cu un mecanism de coordonare între statele membre și Comisie, care să asigure o abordare coerentă și coordonată în ceea ce privește existența unei subvenții. Mai precis, în ceea ce privește existența unei subvenții, autoritățile naționale de supraveghere s-ar coordona cu Comisia în cursul analizei preliminare și al investigației aprofundate declanșate în urma acesteia, pentru a se asigura punerea în aplicare coerentă a disciplinei subvențiilor.

Se sugerează ca, atât timp cât Comisia nu începe o investigație aprofundată, autoritățile naționale de supraveghere să rămână competente să își continue cazurile. Cu toate acestea, de îndată ce Comisia ar începe o investigație aprofundată cu privire la o subvenție străină, aceasta ar obține competența exclusivă pentru efectuarea respectivei investigații, iar autoritățile naționale de supraveghere ar trebui să își suspende cazurile. Autoritățile naționale de supraveghere ar putea să își continue cazurile numai dacă Comisia închide pe cale administrativă investigația sa aprofundată.

Pentru ca asigurarea respectării normelor să fie eficientă, autoritățile naționale de supraveghere i-ar putea solicita Comisiei să deschidă un caz; Comisia și-ar păstra competența de a accepta sau de a respinge o astfel de cerere. De asemenea, poate fi de dorit să se transfere un caz de la una sau mai multe autorități naționale de supraveghere către Comisie sau viceversa. În special, în cazul în care două sau mai multe autorități naționale de supraveghere examinează un caz privind aceeași subvenție străină 35 , Comisia pare să fie mai în măsură să trateze cazul. Un astfel de transfer ar putea avea loc atât timp cât un caz este în curs de soluționare și numai dacă atât autoritatea solicitantă, cât și autoritatea solicitată sunt de acord.

Comisia și autoritățile naționale de supraveghere s-ar informa reciproc la începerea unei analize preliminare, precum și la începerea unei investigații aprofundate. Acestea ar putea face schimb de documente relevante, inclusiv de informații confidențiale. În cursul investigației aprofundate, autoritatea națională de supraveghere care acționează trebuie să solicite opinia Comisiei referitor la îndeplinirea condițiilor testului privind interesul UE. Statul membru trebuie să respecte opinia Comisiei. Înainte de a adopta o decizie cu măsuri reparatorii sau o decizie cu angajamente în urma unei investigații aprofundate, autoritatea națională de supraveghere care acționează consultă Comisia și informează toate celelalte autorități naționale de supraveghere. La rândul său, Comisia implică autoritățile naționale de supraveghere în procesul său decizional, oferindu-le posibilitatea de a emite un aviz cu privire la un proiect de decizie (în urma unei investigații aprofundate). Dacă autoritățile naționale de supraveghere sau Comisia nu consideră că o subvenție străină este de natură să genereze preocupări privind denaturarea concurenței și, prin urmare, închid cazul, acestea se informează reciproc. Închiderea cazului nu va afecta competența niciuneia dintre autoritățile de supraveghere de a continua sau de a deschide același caz și de a ajunge la o concluzie diferită. În acest context, autoritățile naționale de supraveghere ar trebui să se asigure că ajung la concluzia lor în strânsă cooperare cu Comisia.

4.2Subvențiile străine care facilitează achiziționarea de întreprinderi-țintă din UE (modulul 2)

4.2.1Caracteristici de bază

Modulul 2 abordează în mod specific denaturările provocate de subvențiile străine care facilitează achiziționarea de întreprinderi-țintă din UE (astfel cum sunt definite mai jos în secțiunea 4.2.2.1). Pe scurt, modulul 2 urmărește să asigure faptul că subvențiile străine nu conferă un avantaj neloial beneficiarilor lor atunci când aceștia achiziționează (participații în) alte întreprinderi și, prin urmare, are un domeniu de aplicare mai restrâns decât cel al modulului 1.

Subvențiile străine pot provoca o denaturare a pieței interne prin facilitarea achiziționării de întreprinderi-țintă din UE. Acest lucru s-ar putea întâmpla fie (1) în mod direct, atunci când acordarea subvenției unei întreprinderi este legată în mod explicit de o anumită achiziție, fie (2) în mod indirect, prin sporirea de facto a solidității financiare a achizitorului, care, la rândul său, ar facilita o achiziție.

În cadrul acestui modul, autoritatea de supraveghere competentă ar analiza ex ante achizițiile planificate care implică posibile subvenții străine, în cadrul unui mecanism de notificare obligatorie. Procesul de analiză ar avea două etape: o fază de analiză preliminară și, după caz, o investigație aprofundată.

În cazul în care, în urma unei analize preliminare, autoritatea de supraveghere competentă are dovezi suficiente cu privire la faptul că întreprinderea care achiziționează beneficiază de subvenții străine care facilitează achiziția, respectiva autoritate ar putea lansa o investigație aprofundată. În cazul în care nu există suficiente elemente care să justifice deschiderea unei investigații în legătură cu achiziția, autoritatea de supraveghere competentă nu și-ar mai continua acțiunea și ar închide cazul pe cale administrativă.

În cazul în care, la încheierea investigației aprofundate, autoritatea de supraveghere competentă constată că o achiziție este facilitată de subvenții străine și denaturează piața internă, aceasta ar avea următoarele două posibilități: fie să accepte angajamentele părții care efectuează notificarea, dacă acestea remediază în mod eficace denaturarea, fie, ca măsură de ultimă instanță, să interzică achiziția.

Pentru a se asigura o punere în aplicare eficace, autoritatea de supraveghere competentă ar avea, de asemenea, dreptul de a analiza din oficiu, inclusiv după finalizare, o achiziție care ar fi trebuit să fie notificată de către achizitor, dar care nu a fost notificată. Această analiză ar putea duce, în ultimă instanță, la interzicerea achiziției sau, în cazul în care a fost deja încheiată, la anularea sa.

4.2.2Domeniul de aplicare al modulului 2

Modulul 2 urmărește să abordeze denaturările provocate de subvențiile străine care facilitează achiziționarea de întreprinderi-țintă din UE.

În secțiunea 4.2.2.1 sunt definite noțiunile de „achiziție”, „întreprindere-țintă din UE” și „achiziții potențial subvenționate”, în sensul modulului 2. În secțiunea 4.2.2.2 sunt descrise cele două elemente care pot să declanșeze notificarea prealabilă obligatorie. În fine, în secțiunea 4.2.2.3 sunt prezentate pragurile menite să adapteze domeniul de aplicare al modulului 2 la achizițiile cele mai problematice.

4.2.2.1Definiții

Achiziție

În sensul prezentului modul, o „achiziție” s-ar defini ca fiind:

·preluarea – în mod direct sau indirect a – controlului asupra unei întreprinderi 36 sau

·achiziționarea – în mod direct sau indirect – a cel puțin [un anumit procentaj] % din acțiunile sau drepturile de vot ori dobândirea în alt mod a unei „influențe semnificative” într-o întreprindere 37 . 

Prin urmare, modulul 2 include achiziționarea unor drepturi sau a unor participații semnificative, dar care este posibil să nu confere controlul.

Întreprindere-țintă din UE

Se propune să se definească drept „întreprindere-țintă din UE” orice întreprindere stabilită în UE și care atinge un anumit prag al cifrei de afaceri în UE, dar ar putea fi avute în vedere și alte criterii (a se vedea secțiunea 4.2.2.3).

Achiziție potențial subvenționată

Achizițiile potențial subvenționate ar fi definite ca fiind achizițiile planificate ale unei întreprinderi-țintă din UE în cadrul cărora o parte a primit o contribuție financiară furnizată de un guvern al unei țări terțe (astfel cum se detaliază în definiția subvențiilor străine din anexa I).

Se propune limitarea perioadei care trebuie luată în considerare în ceea ce privește primirea unei astfel de contribuții financiare la ultimii [trei] ani calendaristici anteriori notificării și contribuțiile financiare acordate după notificare și până la un an de la încheierea achiziției, în cazul în care contribuția financiară este acordată mai târziu. Un exemplu al acestei din urmă situații este cazul în care există un angajament politic de a furniza o astfel de contribuție financiară în lunile următoare.

4.2.2.2Obligația de notificare ex ante

Cerința de notificare ar viza achizițiile potențial subvenționate, și anume cazurile în care o parte care efectuează notificarea a primit o contribuție financiară furnizată de orice autoritate dintr-o țară terță în ultimii trei ani sau se așteaptă să primească o astfel de contribuție în anul următor (conform definiției de mai sus).

Prin urmare, notificările ar viza în principal achizițiile potențial problematice, și anume cazurile în care o contribuție financiară din partea unei autorități dintr-o țară terță facilitează o achiziție.

Totodată, limitarea domeniului de aplicare al obligației de notificare la achizițiile potențial subvenționate s-ar baza pe un anumit grad de autoevaluare de către întreprinderi. Acestea ar trebui să stabilească în ce măsură au primit contribuții financiare din partea unor autorități din țări terțe pentru a ști dacă trebuie să notifice o achiziție. Acest lucru ar prezenta un risc de eroare sau de eludare, deoarece este posibil ca întreprinderile să nu aibă cunoștință de un astfel de sprijin public sau să nu dorească să îl divulge.

Cu toate acestea, spre deosebire de definiția „subvenției străine”, noțiunea de „contribuție financiară” primită de la autorități din țări terțe (prevăzută în anexa I, ca parte a definiției subvențiilor străine) ar trebui să fie mai obiectivă și mai puțin controversată, deoarece lasă deschisă stabilirea faptului că o contribuție îndeplinește sau nu criteriile necesare pentru a se încadra în categoria subvențiilor. Definiția este, de asemenea, aliniată cu alte noțiuni utilizate în mod obișnuit care se referă, de asemenea, la contribuțiile financiare (de exemplu, în cadrul normelor OMC și al normelor UE privind ajutoarele de stat). Prin urmare, pare rezonabil să se presupună că părțile ar ști dacă au primit vreo formă de contribuție financiară din partea unei autorități dintr-o țară terță în ultimii trei ani (sau ar urma să primească o astfel de contribuție în anul următor).

În plus, autoritatea de supraveghere competentă ar dispune de instrumente solide (și, prin urmare, disuasive) pentru a trata cazurile în care achizitorii nu ar notifica achizițiile care intră sub incidența obligației de notificare. În special, achizitorii care nu ar respecta obligația de notificare ar risca să fie penalizați cu amenzi semnificative și să fie nevoiți să anuleze tranzacția.

4.2.2.3Praguri

Cadrul descris mai sus poate include praguri care să permită o mai bună direcționare a cazurilor potențial problematice de achiziții subvenționate. Valoarea efectivă a acestor praguri ar depinde în special de opțiunile alese în ceea ce privește întreprinderea-țintă din UE, elementul declanșator al notificării și autoritățile de supraveghere competente (secțiunea 4.2.7).

În primul rând, întreprinderea-țintă din UE – orice întreprindere stabilită în UE – ar putea fi definită prin referire la diverse praguri pentru a se asigura faptul că sunt incluse toate achizițiile care prezintă interes (și anume, s-ar examina tranzacțiile care ating oricare dintre pragurile următoare):

·un prag calitativ care face referire la toate activele care ar putea genera o cifră de afaceri semnificativă în UE în viitor 38 și/sau un prag cantitativ stabilit în raport cu valoarea tranzacției;

·un prag cantitativ bazat pe cifra de afaceri, care ar putea fi stabilit, de exemplu, la 100 de milioane EUR, dar ar putea fi avute în vedere și alte valori, praguri sau abordări. În termeni generali, un prag mai scăzut al cifrei de afaceri extinde domeniul de aplicare al oricărui nou instrument și riscă să acopere un număr mai mare de achiziții mici, potențial mai puțin relevante. În schimb, un prag mai ridicat al cifrei de afaceri reduce sarcina administrativă a unui sistem de notificare prealabilă, dar este posibil să nu mai acopere achiziții potențial relevante.

Indiferent de pragul ales, acesta va trebui să asigure echilibrul dintre eficacitate și eficiență.

În al doilea rând, elementul declanșator al obligației de notificare a achizițiilor potențial subvenționate s-ar putea limita doar la achizițiile facilitate de un anumit volum al contribuției financiare primite de la autorități din țări terțe. Acest lucru ar fi valabil, de exemplu, atunci când cuantumul total al contribuției financiare primite de întreprinderea achizitoare în cei trei ani calendaristici anteriori notificării depășește o anumită sumă sau un anumit procentaj din prețul de achiziție. Dat fiind faptul că îndeplinesc rolul de eveniment declanșator, aceste criterii trebuie să fie clar definite 39 .

În fine, este probabil ca valoarea fiecăruia dintre aceste praguri să depindă de autoritatea de supraveghere însărcinată cu punerea în aplicare a modulului 2. Pragurile menționate mai sus s-ar putea aplica în cazul în care Comisia ar avea competența exclusivă de a pune în aplicare modulul 2. Este însă posibil ca pragurile mai scăzute să fie mai adecvate în cazul în care competența ar fi partajată cu statele membre sau le-ar reveni exclusiv statelor membre (a se vedea secțiunea 4.2.7), ca o reflectare a dimensiunilor mai mici ale economiilor statelor membre în comparație cu economia globală a UE.

În plus față de pragurile cantitative de mai sus, ar putea fi adăugate anumite criterii calitative pentru a se asigura un echilibru mai bun între detectarea potențialelor denaturări și limitarea sarcinii suportate de întreprinderi și de autoritățile de supraveghere.

4.2.3Evaluarea denaturărilor legate de achizițiile subvenționate

Achizițiile subvenționate pot denatura condițiile de concurență echitabile în ceea ce privește oportunitățile de investiții în cadrul pieței interne. Un exemplu de astfel de denaturare este posibilitatea ca un achizitor subvenționat să facă o ofertă mai avantajoasă decât concurenții săi pentru achiziționarea unei întreprinderi. O astfel de supralicitare denaturează alocarea capitalului și subminează posibilele beneficii ale achiziției, de exemplu în ceea ce privește creșterea eficienței.

Standardul juridic în temeiul căruia autoritatea de supraveghere competentă ar evalua achiziția ar fi denaturarea pieței interne prin facilitarea unei achiziții cu ajutorul unor subvenții străine. Cu alte cuvinte, o autoritate de supraveghere competentă ar trebui să demonstreze faptul că o achiziție ar fi facilitată de o subvenție străină, precum și denaturarea rezultată a pieței interne.

Subvențiile străine pot facilita o achiziție fie în mod direct, fie în fapt. Subvențiile care facilitează în mod direct achiziția sunt subvențiile acordate pentru achiziție (în acest caz se poate stabili legătura cu achiziția). Având în vedere prejudiciul grav pe care îl provoacă condițiilor de concurență echitabile pentru investiții, în mod normal s-ar considera că subvențiile străine care facilitează în mod direct achizițiile denaturează piața internă.

O facilitare în fapt ar avea loc atunci când subvențiile străine consolidează soliditatea financiară a achizitorului. Într-un caz de facilitare în fapt, achizițiile subvenționate trebuie să fie examinate mai în detaliu pentru a se evalua dacă acestea denaturează efectiv sau pot denatura condițiile de concurență echitabile de pe piața internă.

Lipsa generală de transparență cu privire la subvențiile străine și complexitatea realității comerciale pot îngreuna identificarea fără echivoc a denaturării cauzate de anumite achiziții subvenționate. Prin urmare, pentru a stabili o astfel de denaturare, este necesar să se utilizeze o serie de indicatori legați de achiziția subvenționată, precum și de situația relevantă de pe piață. O listă neexhaustivă a indicatorilor relevanți ar putea conține următoarele criterii:

·valoarea relativă a subvenției în cauză: cu cât valoarea unei subvenții este mai mare în termeni relativi, cu atât este mai probabil ca aceasta să aibă un impact negativ asupra pieței interne;

·situația beneficiarului: de exemplu, cu cât întreprinderea-țintă din UE sau potențialul achizitor este mai mare, cu atât este mai probabil ca achiziția subvenționată să aibă un efect de denaturare. În mod similar, cu cât capacitatea de producție neutilizată a întreprinderii-țintă din UE sau a achizitorului este mai mare, cu atât este mai probabil ca o achiziție subvenționată să creeze denaturări;

·situația de pe piața (piețele) în cauză: de exemplu, achizițiile subvenționate în cazul cărora întreprinderea-țintă din UE desfășoară activități pe piețe cu o supracapacitate structurală sunt mai susceptibile să provoace denaturări decât altele. În mod similar, achizițiile subvenționate în cazul cărora întreprinderea-țintă din UE este activă pe piețe cu un grad ridicat de concentrare sunt mai susceptibile să provoace denaturări decât altele. De asemenea, subvențiile de pe piețele de înaltă tehnologie aflate în creștere rapidă sunt mai susceptibile să provoace denaturări; Existența unor oferte concurente reprezintă un element avut în vedere la evaluarea existenței unei denaturări pe piața internă, însă aceasta nu este determinantă în sine.

·nivelul de activitate pe piața internă al părților interesate: achizițiile subvenționate în cazul cărora părțile, în special întreprinderea-țintă, au activități limitate pe piața internă în comparație cu activitățile lor la nivel mondial sunt mai puțin susceptibile să denatureze piața internă.

În plus, se va avea în vedere, de asemenea, posibilitatea ca autoritatea de supraveghere competentă să țină cont de deținerea sau nu, de către beneficiar, a unui acces privilegiat la piața sa internă (prin intermediul unor măsuri echivalente cu drepturile speciale sau exclusive) care i-ar conferi un avantaj competitiv artificial exploatabil pe piața internă a UE, exacerbând astfel efectul de denaturare generat de orice subvenție. Dacă autoritatea de supraveghere competentă stabilește că o achiziție a fost facilitată în mod direct sau în fapt de subvenții străine și a denaturat piața internă, aceasta poate impune măsuri reparatorii după cum se explică mai jos (a se vedea secțiunea 4.2.6).

4.2.4Testul privind interesul UE

La fel ca în modulul 1, denaturarea constatată ar fi comparată cu impactul pozitiv pe care investiția l-ar putea avea în cadrul UE sau asupra intereselor în materie de politici publice recunoscute de UE (a se vedea secțiunea 4.1.4).

4.2.5Procedura

Modulul 2 stabilește un sistem de notificare în două etape.

Într-o primă etapă, achizitorii ar avea obligația să depună un scurt anunț de informare la autoritatea de supraveghere competentă. Anunțul ar conține informațiile de bază necesare pentru ca autoritatea de supraveghere competentă să identifice posibile operațiuni problematice care implică subvenții străine. Aceste informații ar putea include, de exemplu, pentru întreprinderea achizitoare și pentru întreprinderea-țintă, toate elementele de mai jos sau o parte dintre acestea:

·informații juridice, inclusiv despre structura de proprietate și guvernanță;

·informații privind finanțarea;

·cifra de afaceri din ultimii trei ani (în UE și la nivel mondial);

·descrierea activității (în UE și la nivel mondial);

·finanțarea tranzacției;

·principalele surse de finanțare globală ale achizitorului;

·contribuțiile financiare primite de la autorități din țări terțe pentru tranzacție;

·orice contribuție financiară primită de la autorități din țări terțe în ultimii trei ani;

·informații privind potențialii achizitori alternativi ai întreprinderii-țintă din ultimii trei ani, inclusiv orice ofertă primită în cadrul procesului de vânzare a întreprinderii-țintă.

S-ar putea publica un scurt rezumat al achiziției propuse, asupra căruia părțile interesate să își prezinte observațiile într-un termen stabilit.

În contextul unui sistem de notificare prealabilă, ar exista o așa-numită perioadă de așteptare (standstill): achizitorii nu ar fi autorizați să încheie tranzacția timp de [x] zile lucrătoare de la primirea notificării complete de către autoritatea de supraveghere competentă. Pentru a menține integritatea sistemului de investigare și de notificare prealabilă, perioada de așteptare ar putea fi prelungită, după caz, dacă părțile nu ar furniza informații exacte în timp util.

În această perioadă, autoritatea de supraveghere competentă ar examina informațiile și ar putea decide, într-o a doua etapă, să inițieze o investigație aprofundată, dacă ar dispune de dovezi suficiente pentru a demonstra că societatea care achiziționează ar fi putut beneficia de subvenții străine care să faciliteze achiziția.

Dacă autoritatea de supraveghere competentă nu inițiază o investigație aprofundată, părților li s-ar permite să încheie tranzacția la sfârșitul perioadei de așteptare post-notificare inițiale, fără a aduce atingere altor obligații legale (cum ar fi controlul concentrărilor economice în UE sau examinarea ISD, dacă este cazul). În plus, la cererea justificată în mod corespunzător a achizitorului, perioada de așteptare inițială ar putea fi suspendată de către autoritatea de supraveghere competentă sau achizitorul ar putea fi autorizat să încheie tranzacția fără a trebui să aștepte sfârșitul perioadei.

Dacă autoritatea de supraveghere competentă deschide o investigație aprofundată, perioada de așteptare ar fi prelungită: părțile nu ar fi autorizate să încheie tranzacția timp de [x] zile lucrătoare de la primirea informațiilor complete de către autoritatea de supraveghere competentă. Ca și în faza preliminară, perioada de așteptare ar putea fi prelungită în funcție de necesități, pentru a menține integritatea sistemului de investigare și de notificare prealabilă.

În urma investigației aprofundate, ar fi posibile trei rezultate:

·în primul rând, autoritatea de supraveghere competentă ar putea concluziona că nu există nicio denaturare (prin facilitarea unei achiziții) și ar decide să nu se opună unei achiziții;

·în al doilea rând, autoritatea de supraveghere competentă ar putea adopta o decizie de autorizare condiționată, care ar conferi un caracter obligatoriu din punct de vedere juridic angajamentelor oferite de achizitor. Aceste măsuri corective ar trebui să corecteze în mod eficace denaturarea provocată de achiziția facilitată;

·în al treilea rând, autoritatea de supraveghere competentă ar putea adopta o decizie de interzicere a tranzacției propuse, în cazul în care constată că subvențiile străine facilitează achiziția și generează o denaturare a pieței interne care nu poate fi corectată prin asumarea de angajamente.

Pentru a asigura eficacitatea sistemului de notificare prealabilă obligatorie și a evita eludarea, în cazul în care achizitorul nu notifică o achiziție care trebuie să fie notificată, autoritatea de supraveghere competentă ar putea să inițieze o investigație din oficiu privind o achiziție care intră în domeniul de aplicare al modulului 2.

Autoritatea de supraveghere competentă ar putea, de asemenea, să inițieze o procedură administrativă pentru încălcarea normelor procedurale, de exemplu dacă există indicii că părțile au transmis informații înșelătoare sau incomplete, dacă există indicii că angajamentele obligatorii nu au fost puse în aplicare în mod corect sau în cazul în care nu s-a notificat o tranzacție care ar fi trebuit să fie notificată. Sancțiunile pentru o încălcare a normelor procedurale ar trebui să aibă un efect disuasiv 40 .

Prin urmare, procedura ar stabili mecanismele necesare pentru colectarea informațiilor relevante, sub formă de sancțiuni stricte pentru furnizarea de informații incomplete sau incorecte, precum și clauza de standstill care împiedică efectuarea achiziției înainte de luarea unei decizii de către Comisie.

4.2.6Măsurile reparatorii

Achizitorul poate oferi angajamente adecvate pentru a corecta denaturările cauzate de subvențiile străine; dacă le consideră eficace, autoritatea de supraveghere competentă le-ar conferi, în decizia sa, un caracter obligatoriu pentru achizitor.

În acest sens, s-ar aplica, în principiu, mutatis mutandis, secțiunea 4.1.6 referitoare la măsurile reparatorii din cadrul modulului 1, însă între cele două module pot exista unele diferențe în această privință. În practică, este posibil ca plățile reparatorii și obligațiile de transparență să fie mai puțin eficace ca măsuri reparatorii în cadrul modulului 2. Din acest motiv, este probabil ca angajamentele să se concentreze asupra unor măsuri corective structurale.

4.2.7Autoritățile de supraveghere

Prezenta secțiune analizează cadrul instituțional de abordare a impactului subvențiilor străine pe piața internă. Se discută în ce măsură competențele pot fi plasate la nivelul UE sau la nivelul statelor membre ori pot fi partajate între cele două niveluri.

Un sistem ex ante de asigurare a respectării legii în cazul achizițiilor bazat pe notificări este mai complicat de partajat între mai multe autorități de aplicare a legii în comparație cu sistemele de tipul celui instituit în temeiul modulului 1, în special din cauza constrângerilor de timp semnificative. Ar trebui să se instituie mai multe mecanisme administrative pentru a trata notificările în termen scurt, să se definească praguri adecvate pentru fiecare autoritate și să se instituie sisteme complexe de trimitere a cazurilor, care să funcționeze atunci când pragurile nu duc la o alocare adecvată a cazurilor. De asemenea, coerența între autoritățile de aplicare a legii ar putea fi mai dificil de realizat.

Având în vedere cele de mai sus, se propune să i se confere Comisiei competența exclusivă de a asigura punerea în aplicare a modulului 2, cu notificarea prealabilă a achizițiilor. Un astfel de sistem centralizat la nivelul UE ar avea drept rezultat o scădere a costurilor generale de asigurare a respectării legislației, atât pentru autoritățile publice, cât și pentru întreprinderi, precum și o securitate juridică sporită. Mai precis, un astfel de sistem ar asigura existența unui „ghișeu unic” de control pe întreg teritoriul UE pentru achizițiile care depășesc anumite praguri și ar evita ca, în cazul unei singure achiziții subvenționate, întreprinderile să trebuiască să aibă de-a face în același timp cu mai multe autorități ale statelor membre. De asemenea, s-ar evita situația în care statele membre ar fi nevoite să reproducă 27 de cadre administrative ex ante centralizate similare, în special atunci când nu există încă suficientă experiență pentru a stabili în câte cazuri s-ar demonstra că achizițiile au fost afectate în mod negativ de subvenții străine. Statele membre ar fi implicate printr-un mecanism de informare la începutul și în cursul procedurii efectuate de Comisie și ar fi consultate cu privire la deciziile finale adoptate în urma unor investigații aprofundate.

Dacă modulul 2 este combinat cu modulul 1, statele membre ar putea în orice caz să examineze din oficiu achizițiile, chiar și cele aflate sub pragurile stabilite în modulul 2, asigurând un sistem eficace de control al subvențiilor străine, cu costuri administrative generale limitate de asigurare a respectării legislației prin structuri ale sectorului public.

4.3Subvențiile străine în domeniul achizițiilor publice (modulul 3)

4.3.1Introducere

Crearea unei piețe unice a achizițiilor publice reprezintă una dintre cele mai importante realizări ale pieței interne. Publicarea ofertelor la nivelul întregii UE asigură transparența și creează oportunități de piață atât pentru întreprinderile din UE, cât și pentru cele din afara UE. Normele UE privind achizițiile publice garantează condiții echitabile pentru toți operatorii economici care concurează pentru proiecte pe piața achizițiilor publice din UE și asigură condiții de concurență echitabile pentru accesul la contractele de achiziții publice.

În cadrul procedurilor de achiziții publice, criteriile de atribuire, de exemplu criteriile sociale sau de mediu, specificațiile tehnice și/sau condițiile de executare a contractului pot contribui la asigurarea unor condiții de concurență echitabile.

Cadrul privind achizițiile publice se bazează pe alte instrumente ale UE pentru a contracara orice denaturare a concurenței și a menține condiții de concurență echitabile în practică. Astfel, de exemplu, prin controlul ajutoarelor de stat se asigură faptul că ofertanții nu beneficiază de ajutoare de stat care sunt incompatibile cu piața internă a UE și care ar putea denatura concurența într-o anumită procedură de achiziții.

Acest modul, care urmează să fie pus în aplicare printr-un instrument juridic adecvat (a se vedea secțiunea 4.3.3.3), asigură faptul că problema subvențiilor străine poate fi abordată în cadrul procedurilor individuale de achiziții publice. Achizitorii publici din UE ar fi obligați să îi excludă din procedurile de achiziții publice pe operatorii economici care au primit subvenții străine cu efect de denaturare. Acest motiv nou de excludere s-ar putea aplica procedurii în cauză, dar ar putea conduce, în același timp, și la excluderea din proceduri de achiziții ulterioare, sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții. Sfera de aplicare a acestui motiv de excludere va fi definită în lumina obligațiilor internaționale care îi revin UE în temeiul Acordului multilateral al OMC privind achizițiile publice (GPA) și al diverselor acorduri bilaterale care acordă acces la piața achizițiilor publice din UE.

4.3.2Denaturările generate de subvențiile străine în contextul procedurilor de achiziții publice

O examinare care ar viza în mod specific denaturările în domeniul achizițiilor publice ar avea drept scop menținerea unor condiții de concurență echitabile în acest domeniu specific. Prin urmare, deși existența subvenției străine (existența contribuției financiare și a avantajului) ar fi stabilită în conformitate cu aceleași principii ca cele descrise în anexa I la prezenta carte albă, absența sau prezența efectului subvenției străine ar fi evaluată în raport cu o anumită procedură de achiziții. Este necesar să se stabilească dacă subvenția străină facilitează participarea la procedura de achiziții publice, și anume dacă aceasta îi permite operatorului economic care beneficiază de subvenție să participe la procedură în detrimentul întreprinderilor nesubvenționate. Astfel, în domeniul achizițiilor publice, subvențiile străine pot duce la o denaturare a procedurii de achiziții, fie direct, prin stabilirea explicită a unei legături între subvenție și un anumit proiect de achiziții, fie indirect, prin sporirea în fapt a solidității financiare a beneficiarului. Atunci când acest lucru îi permite beneficiarului să depună o ofertă care, în lipsa subvenției, ar fi mai puțin sustenabilă din punct de vedere economic, în special în cazul unei oferte cu mult sub prețul pieței sau sub nivelul costurilor, se poate prezuma existența unei denaturări. În alte cazuri, denaturarea poate fi examinată în conformitate cu principiile și criteriile prezentate în secțiunea 4.1.3, în măsura în care acestea sunt relevante și pot demonstra că subvenția străină facilitează participarea la procedura de achiziții publice 41 .

4.3.3Procedura

4.3.3.1Inițierea procedurii

Atunci când depun oferta, operatorii economici care participă la procedurile de achiziții publice ar trebui să notifice autorității contractante dacă ei sau oricare dintre membrii consorțiului lor sau dintre subcontractanții și furnizorii lor au primit o contribuție financiară în sensul anexei I în ultimii trei ani anteriori participării la procedură și dacă se preconizează că vor primi o astfel de contribuție financiară în cursul executării contractului.

Pentru a aborda numai subvențiile străine în domeniul achizițiilor publice care ar putea cauza denaturări ale procedurii de achiziții și pentru a limita sarcina administrativă pentru achizitorii publici și autoritățile de supraveghere competente, s-ar putea introduce praguri și condiții suplimentare pentru notificări, de exemplu:

·perioada de subvenționare relevantă ar putea fi limitată, de exemplu la o perioadă de [trei] ani calendaristici înainte de data notificării și incluzând anul următor finalizării preconizate a contractului;

·notificarea ar putea fi impusă doar peste o anumită valoare a contribuției financiare străine;

·s-ar putea defini un prag care să fie mai ridicat decât pragurile pentru aplicarea directivelor privind achizițiile publice.

Prin introducerea condițiilor și pragurilor respective s-ar urmări ca instrumentul să se concentreze asupra cazurilor celor mai relevante. În general, un prag de notificare mai scăzut și absența condițiilor enumerate mai sus ar extinde domeniul de aplicare al instrumentului și ar risca să acopere un număr mai mare de participări potențial mai puțin relevante la procedurile de achiziții publice. În schimb, un prag de notificare mai ridicat, care să includă condițiile enumerate mai sus, reduce sarcina administrativă aferentă unui sistem de notificare prealabilă, dar este posibil să nu mai acopere toate procedurile potențial relevante. În cazul ofertelor subvenționate depuse în cadrul unor proceduri de achiziții publice care nu intră în domeniul de aplicare al modulului 3, există în continuare posibilitatea de a aborda acest comportament în cadrul modulului 1, în măsura în care provoacă denaturări pe piața internă.

În general, notificarea ar trebui să conțină informațiile necesare pentru a se evalua dacă operatorul economic beneficiază de subvenții străine în cadrul procedurii de achiziții. O notificare completă va trebui să conțină cel puțin următoarele elemente:

·informații juridice, inclusiv despre structura de proprietate și guvernanța ofertantului, ale oricărui membru al consorțiului, subcontractant sau furnizor care a primit contribuții financiare străine;

·sursele principale de finanțare globală ale ofertei;

·valoarea totală a contribuțiilor financiare străine primite în ultimii 3 ani;

·contribuțiile financiare străine primite în mod specific pentru participarea la procedura de achiziții publice;

·contribuțiile financiare străine care vor fi primite în cursul executării preconizate a contractului.

După ce verifică dacă notificarea este completă, autoritatea contractantă ar transmite notificarea autorității de supraveghere competente (a se vedea secțiunea 4.3.3.2 de mai jos), pentru ca aceasta să examineze informațiile și să stabilească dacă există o subvenție străină. Din motive de transparență, notificările ar fi publicate.

Ar trebui instituite instrumente stricte și disuasive pentru cazurile în care operatorii economici nu respectă obligația de notificare sau transmit informații incorecte. În special, nerespectarea obligației de notificare ar putea fi sancționată de autoritatea contractantă cu amenzi considerabile și, în ultimă instanță, cu excluderea din procedura de achiziții sau cu rezilierea unui contract în derulare.

O obligație de notificare prealabilă în cazul participărilor subvenționate la procedurile de achiziții publice ar necesita un anumit grad de autoevaluare de către operatorii economici. Aceștia vor trebui să determine în ce măsură sunt beneficiarii unor contribuții financiare străine pentru a stabili dacă există o cerință de notificare a depunerii ofertei care implică o contribuție financiară. O astfel de autoevaluare prezintă un risc semnificativ de eroare și de eludare deliberată de către operatorii economici, deoarece este posibil ca aceștia să nu fie conștienți de existența unei contribuții financiare sau să nu dorească să dezvăluie autorităților contractante existența unor astfel de contribuții.

Părțile terțe și concurenții au, prin urmare, dreptul de a informa autoritatea contractantă că ar fi trebuit să se efectueze o notificare în cadrul procedurii. Aceste informări trebuie să fie motivate și să furnizeze dovezi prima facie privind necesitatea notificării.

4.3.3.2Investigația efectuată de autoritatea de supraveghere competentă și interacțiunea cu procedura de achiziții în curs

La fel ca în modulul 1, se sugerează să se confere competențe atât Comisiei, cât și autorităților naționale, și ca sistemul să asigure, de asemenea, coordonarea necesară în vederea asigurării coerenței. Cooperarea dintre Comisie și autoritățile naționale de supraveghere ar putea funcționa în mod similar cu cooperarea existentă în materie de antitrust prevăzută în Regulamentul nr. 1/2003 42 .

După ce primește o notificare completă, autoritatea contractantă transmite notificarea autorității de supraveghere competente de la nivelul statului membru, pentru ca aceasta să examineze informațiile și să stabilească dacă există o subvenție străină. Aceasta poate, de asemenea, să alerteze autoritatea națională de supraveghere în situațiile în care dispune de indicii suficient de plauzibile potrivit cărora un ofertant a primit o subvenție străină pe care nu a notificat-o.

Investigația va cuprinde două etape: o analiză preliminară și o investigație aprofundată. În cursul analizei preliminare, autoritatea națională de supraveghere va urmări să obțină informațiile necesare cu privire la existența unei subvenții străine și condițiile în care aceasta a fost acordată. În cazul în care, în contextul analizei preliminare, autoritatea națională de supraveghere concluzionează că nu există nicio subvenție străină, aceasta informează autoritatea contractantă cu privire la această concluzie și cu privire la faptul că nu intenționează să inițieze o investigație aprofundată. Cu toate acestea, dacă în etapa de analiză preliminară autoritatea națională de supraveghere ajunge la concluzia că poate exista o subvenție străină, aceasta inițiază o investigație aprofundată pentru a confirma existența unei astfel de subvenții. În ambele cazuri, autoritatea națională de supraveghere informează printr-un anunț succint Comisia, autoritatea contractantă, precum și toate autoritățile de supraveghere competente din celelalte state membre.

La sfârșitul procedurii aprofundate, autoritatea națională de supraveghere poate fie să ajungă la concluzia că nu există nicio subvenție străină în cadrul procedurii de achiziții, fie să decidă că există o subvenție străină (a se vedea secțiunea 4.3.3.3). Cu toate acestea, în ambele cazuri și înainte de a comunica această concluzie autorității contractante, autoritatea națională de supraveghere transmite Comisiei proiectul de decizie, pentru a se asigura astfel că decizia autorității naționale este luată în strânsă cooperare cu Comisia.

Analiza trebuie să asigure faptul că procedurile de achiziții publice sunt întârziate cât mai puțin posibil. Prin urmare, ar fi introduse termene stricte, de exemplu un maxim de [15] zile lucrătoare pentru analiza preliminară realizată de către autoritatea națională de supraveghere și [cel mult 3 luni] pentru o investigație aprofundată. În cazul în care Comisia, atunci când este informată cu privire la decizia finală, nu este de acord cu evaluarea autorității naționale de supraveghere, termenul pentru examinarea aprofundată se prelungește.

Pe perioada investigației, autorității contractante i se interzice să atribuie contractul operatorului economic care face obiectul investigației 43 . În caz contrar, procedura de achiziții publice continuă. Acest lucru are următoarele consecințe:

·după efectuarea notificării și transmiterea acesteia către autoritatea de supraveghere competentă, autoritatea contractantă ar trebui să continue evaluarea ofertelor;

·aceasta poate stabili operatorul economic căruia ar urma să i se atribuie contractul pe baza unei evaluări care să nu ia în considerare o posibilă subvenție străină cu efecte de denaturare;

·în cazul în care operatorul economic respectiv nu este un operator economic care face obiectul unei investigații, autoritatea contractantă poate atribui contractul și poate încheia procedura de achiziții. În acest caz, aceasta informează autoritatea de supraveghere competentă;

·în cazul în care operatorul economic căruia urmează să i se atribuie contractul este un operator economic care face obiectul unei investigații, procedura de achiziție va trebui suspendată până când autoritatea de supraveghere competentă își va fi efectuat analiza subvenției străine și își va fi transmis avizul autorității contractante.

4.3.3.3Măsurile reparatorii 

În cazul în care, în urma analizei efectuate, autoritatea de supraveghere confirmă că operatorul economic a primit o subvenție străină, autoritatea contractantă ar stabili dacă această subvenție a denaturat procedura de achiziții publice. În caz afirmativ, aceasta va exclude respectivul operator economic din procedura de achiziții în curs.

De asemenea, se poate avea în vedere introducerea unei excluderi a unui astfel de operator economic din viitoarele proceduri de achiziții pentru o perioadă de maximum [3] ani. În această perioadă, operatorul economic va avea posibilitatea să demonstreze că nu mai beneficiază de o subvenție străină cu efect de denaturare atunci când participă la o procedură de achiziții publice și, în acest caz, va putea participa la proceduri de achiziții viitoare.

Mai exact:

·dacă autoritatea de supraveghere ajunge la concluzia că nu există nicio subvenție străină în cadrul procedurii de achiziții, aceasta va comunica respectiva concluzie autorității contractante prin intermediul unei decizii. În acest caz, operatorul economic în cauză nu va fi exclus din procedura de achiziții publice de către autoritatea contractantă (cu excepția cazului în care autoritatea contractantă constată un alt motiv de excludere, diferit de existența unei subvenții străine cu efect de denaturare, în temeiul legislației UE privind achizițiile publice);

·în schimb, în cazul în care autoritatea de supraveghere ajunge la concluzia că există o subvenție străină, aceasta va comunica respectiva concluzie autorității contractante, care stabilește ulterior, pe baza unei metodologii uniforme 44 , dacă subvenția respectivă a denaturat procedura de achiziții publice și, în caz afirmativ, impune operatorului subvenționat măsuri reparatorii. Măsurile reparatorii pentru procedurile de achiziții publice constau în excluderea ofertantului subvenționat din procedura de achiziții publice în curs și, eventual, în excluderea ofertantului subvenționat din viitoarele proceduri de achiziții publice organizate de autoritatea respectivă pentru o anumită perioadă de timp.

Introducerea acestui motiv de excludere are ca scop asigurarea unor condiții de concurență echitabile între ofertanții care profită de ajutoare de stat și cei care profită de subvenții străine. Cadrul actual privind achizițiile publice nu conține un motiv specific de excludere pentru beneficiarii ajutoarelor de stat incompatibile cu normele UE 45 . Pentru a se asigura un tratament nediscriminatoriu și în condiții de egalitate, vor trebui luate în considerare efectele acestui motiv de excludere pentru întreprinderile care fac obiectul procedurilor privind ajutoarele de stat.

Decizia ar face obiectul căilor de atac.

4.3.4Subvențiile străine în contextul achizițiilor efectuate în temeiul acordurilor interguvernamentale

Anumite achiziții, în special pentru proiectele mari de infrastructură, ar putea fi organizate în temeiul unor acorduri interguvernamentale cu țări care nu intră sub incidența regimului UE privind achizițiile publice. Procedurile de atribuire a contractelor în temeiul unor astfel de acorduri sunt exceptate de la aplicarea legislației UE privind achizițiile publice în condițiile prevăzute la articolul 9 din Directiva 2014/24/UE 46 . Acordul interguvernamental trebuie să fie destinat implementării sau exploatării în comun a unui proiect de către semnatari, iar regimul de achiziții publice al acordului trebuie să fie compatibil cu Tratatul UE. La fel ca în cazul achizițiilor publice care intră sub incidența directivelor privind achizițiile publice, nu există niciun control specific al subvențiilor străine și al efectului lor de denaturare asupra achizițiilor publice efectuate în temeiul unor astfel de acorduri. Pentru a asigura condiții de concurență echitabile și în cazul achizițiilor publice efectuate în temeiul unor astfel de acorduri, este de dorit să se aplice abordarea sugerată și în cazul achizițiilor publice efectuate în temeiul acordurilor respective. Având în vedere natura specifică a acestor acorduri, autoritatea de supraveghere competentă în aceste cazuri ar trebui să fie Comisia.

5 Subvențiile străine în contextul finanțării din partea UE

5.1Definirea problemei

Operatorii economici ar trebui să concureze pentru a beneficia de sprijin financiar din partea UE în condiții de egalitate între diferitele instrumente ale Uniunii (legate de politicile interne și externe) și moduri de execuție. Finanțarea din partea UE nu ar trebui să contribuie la favorizarea întreprinderilor care au primit subvenții străine cu efect de denaturare în raport cu alte întreprinderi.

În cadrul gestiunii partajate, unele state membre și unii ofertanți au atras atenția Comisiei cu privire la ofertele de preț deosebit de scăzute prezentate de întreprinderi din afara UE în cadrul procedurilor de achiziții. Chestiunile discutate în contextul procedurilor de achiziții publice în secțiunile 3.3. și 4.3 sunt relevante și în cazul gestiunii partajate.

Mijloacele adecvate pentru a aborda posibila denaturare a condițiilor de concurență echitabile pentru obținerea de finanțare din partea UE prin intermediul subvențiilor străine în cadrul procedurilor de atribuire trebuie să fie evaluate cu atenție, în funcție de natura specifică a instrumentului și de costurile subiacente în comparație cu impactul preconizat al măsurilor.

În domeniul achizițiilor publice, autoritatea contractantă solicită oferte de bunuri și servicii de la operatori economici de pe piață. Subvențiile străine care favorizează anumiți ofertanți pot denatura procesul de achiziții publice. Dincolo de atribuirea efectivă, dacă este afectată de subvenții străine, orice finanțare plătită prin achiziții publice ar putea denatura concurența și ar putea submina condițiile de concurență echitabile de pe piața internă.

Operatorii economici stabiliți în UE care sunt deținuți sau controlați în ultimă instanță de o întreprindere din afara UE sau de un guvern străin au dreptul să participe la procedurile de finanțare din partea UE (cu excepția cazului în care se află într-o situație de excludere). Întreprinderile stabilite în afara UE pot, de asemenea, participa la procedurile de achiziții publice lansate de instituțiile UE dacă există un acord cu țara terță respectivă în domeniul achizițiilor publice care le dă dreptul să facă acest lucru.

În ambele scenarii, din cauza subvențiilor străine, operatorii economici respectivi pot fie să depună o ofertă anormal de scăzută, fie să aibă oricum posibilitatea de a depune oferte subevaluate în raport cu alți ofertanți, obstrucționând astfel șansele concurenților. Prin urmare, riscul ca subvențiile străine să denatureze procedurile de achiziții publice este prezent indiferent de locul de stabilire al operatorului economic.

Spre deosebire de procedurile de achiziții publice, în cadrul procedurilor de acordare de granturi, Uniunea contribuie la un proiect sau la un program care pune în aplicare obiectivele de politică ale Uniunii. Aceste activități vizează, în general, sprijinirea ONG-urilor, a autorităților publice sau cvasipublice, a activităților de cercetare și dezvoltare de bază etc., prin intermediul unei contribuții menite să ramburseze parțial costurile suportate de entitățile ce desfășoară activități care nu sunt legate de piață sau activități prealabile introducerii pe piață. Pentru fondurile UE executate în cadrul gestiunii indirecte, UE încredințează execuția bugetară unor parteneri diverși, printre care se numără organisme de drept public din țări terțe și organizații internaționale, inclusiv instituții financiare internaționale. Deși obiectivul ar trebui să fie ca toate mijloacele de plată a fondurilor Uniunii să facă obiectul unor măsuri echivalente pentru a se evita efectele de denaturare ale subvențiilor străine, unele entități cărora le-a fost încredințată execuția sunt supuse anumitor constrângeri în materie de guvernanță și, prin urmare, ar putea să nu fie în măsură să pună în aplicare pe deplin politicile specifice UE.

Așadar, în acest stadiu, cel mai clar se conturează măsurile posibile în domeniul achizițiilor publice, în care problema efectelor asupra concurenței loiale este cea mai acută și în care există un teren comun semnificativ cu considerațiile generale privind achizițiile publice (modulul 3 de mai sus).

Părțile interesate sunt invitate, de asemenea, să prezinte observații cu privire la modul în care considerațiile legate de subvențiile străine, astfel cum sunt prevăzute în prezenta carte albă, ar putea fi abordate în ceea ce privește granturile (în orice mod de gestiune) sau gestiunea indirectă.

5.2Cadru și măsuri de remediere a lacunelor

5.2.1Gestiunea directă

5.2.1.1Achiziții publice

Normele privind accesul la achizițiile publice prevăzute în Regulamentul financiar li se aplică tuturor instituțiilor UE care execută bugetul UE 47 .

În cazul în care se aplică Acordul multilateral privind achizițiile publice („GPA”) încheiat în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului, procedura de achiziții este deschisă și operatorilor economici stabiliți în țările care au ratificat acordul menționat, în condițiile prevăzute de acesta. GPA acordă acces la anumite proceduri de achiziții lansate de Comisie, de Serviciul European de Acțiune Externă și de Consiliu în nume propriu.

Entităților stabilite în anumite țări terțe li se poate acorda acces la finanțare din partea UE prin intermediul unor acorduri speciale sau bilaterale 48 . Operatorii economici stabiliți în țări din Spațiul Economic European (SEE) beneficiază de acces deplin la achizițiile UE.

Bugetul Uniunii ar trebui să fie executat în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare: fiecare operator economic ar trebui să aibă posibilitatea de a face cea mai bună ofertă pentru bugetul UE și de a concura în condiții de egalitate pentru obținerea de finanțare din partea UE.

Pentru achizițiile publice ale UE care fac obiectul gestiunii directe, Regulamentul financiar prevede că se aplică aceleași standarde ca cele impuse autorităților contractante care intră sub incidența directivelor privind achizițiile publice. Un instrument juridic adoptat pentru a aborda în mod specific problema subvențiilor străine cu efect de denaturare ar fi preluat și în domeniul achizițiilor publice efectuate de instituțiile UE sau ar fi reprodus în Regulamentul financiar. În cazul achizițiilor publice efectuate în cadrul acțiunii externe a UE se aplică unele abateri de la cele de mai sus (de exemplu în ceea ce privește normele referitoare la cetățenie și origine).

Problema subvențiilor străine ar trebui abordată prin adaptarea motivelor de excludere din cadrul juridic revizuit aplicabil instituțiilor UE. În consecință, un ofertant care a primit subvenții străine cu efect de denaturare ar trebui să fie exclus din procedurile de achiziții publice în curs și viitoare pentru o anumită perioadă de timp. Pentru anumite tipuri de contracte (de exemplu peste anumite praguri sau în anumite sectoare – a se vedea mai jos) ar trebui să fie pus în aplicare un sistem de notificare prealabilă obligatorie. Atunci când depun oferta, toți ofertanții ar trebui să notifice autorității contractante, împreună cu oferta, dacă ei sau oricare dintre membrii consorțiului lor sau dintre subcontractanții și furnizorii lor au primit o contribuție financiară în sensul anexei I în ultimii trei ani anteriori participării la procedură și dacă se preconizează că vor primi o astfel de contribuție financiară în cursul executării contractului. Ca regulă generală, etapele procedurale ar trebui să fie adaptate în mod corespunzător la cele prevăzute pentru achizițiile publice de către autoritățile contractante naționale în secțiunea 4.3 de mai sus.

În cazul în care se constată existența unei subvenții străine, se evaluează apoi dacă aceasta denaturează procedura de achiziții publice, caz în care ofertantul este exclus din procedură.

În plus, în cazul unor cheltuieli importante și al piețelor de înaltă tehnologie, cu utilizare intensivă a capitalului sau în creștere rapidă, autoritățile contractante pot efectua consultări preliminare ale pieței. Acest instrument este deja prevăzut de Regulamentul financiar 49 și ar trebui să fie utilizat pentru a colecta informații despre piețe și principalii lor actori. Acest lucru i-ar permite, la rândul său, autorității contractante să adapteze procedura și să prevină eventualele denaturări pe care le pot provoca subvențiile străine.

5.2.1.2Granturi

Granturile sunt contribuții financiare directe de la bugetul UE acordate unei părți terțe implicate în activități care deservesc politicile Uniunii.

În funcție de natura programului, normele pentru granturi conțin, de obicei, condiții privind participarea entităților din țări terțe. De exemplu, eligibilitatea pentru finanțare este condiționată în mod regulat de deținerea unui sediu într-o țară membră a SEE/AELS sau într-o țară care a încheiat un acord specific cu UE.

Astfel, solicitanții stabiliți în UE și în țări terțe, după caz, concurează pentru a obține granturi.

Problemele generate de subvențiile străine pot fi abordate prin intermediul criteriilor de excludere, la fel cum se prevede pentru achizițiile publice în cadrul secțiunii 5.2.1.1. Atunci când își depun propunerea, solicitanții ar trebui să notifice autorității care acordă grantul dacă au primit o subvenție străină. S-ar putea aplica praguri similare cu cele avute în vedere în secțiunea 4.3.3.1 50 .

Ordonatorul de credite responsabil cu procedura în cauză ar trebui să transmită notificarea autorității de supraveghere pentru ca aceasta să verifice existența unei subvenții străine. Pentru a se asigura eficiența procesului, va fi necesar să se stabilească termene procedurale. În cazul în care autoritatea de supraveghere a emis o decizie privind existența unei subvenții străine cu efecte de denaturare, ar trebui să se determine dacă subvenția străină denaturează sau riscă să denatureze procedura de acordare a grantului.

De exemplu, atunci când depun cererea de obținere a unui grant UE, solicitanții care prezintă bugete cu costuri ar trebui să declare dacă au primit o contribuție financiară în sensul anexei I în ultimii trei ani anteriori participării la procedură și dacă se preconizează că vor primi o astfel de contribuție financiară în cursul executării contractului. În cazul în care se constată existența unei subvenții străine, se evaluează apoi dacă aceasta denaturează procedura de atribuire, caz în care solicitantul este exclus din procedură.

Pentru diversele scenarii care afectează acordarea de granturi, cum ar fi consorțiile de cercetare în care majoritatea participanților provin din UE, ar putea fi luate în considerare anumite adaptări ale sistemului prezentat mai sus.

5.2.2Gestiunea partajată

5.2.2.1Achiziții publice

În cadrul gestiunii partajate, responsabilitatea pentru execuția bugetului UE este partajată între Comisie și statele membre.

Cele mai mari fonduri sunt în prezent fondurile pentru politica agricolă comună (Fondul european de garantare agricolă și Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală 51 ) și fondurile structurale și de investiții europene („fondurile ESI”).

Fondurile ESI reprezintă principalul instrument de investiții al UE și dispun de aproximativ 350 de miliarde EUR pentru perioada 2014-2020 în cadrul politicii de coeziune [din Fondul european de dezvoltare regională („FEDR”), Fondul de coeziune și Fondul social european] pentru a sprijini recuperarea decalajului economic și competitivitatea într-o manieră socială, favorabilă incluziunii și ecologică.

Utilizarea fondurilor ESI în perioada de programare actuală este reglementată de Regulamentul privind dispozițiile comune 52 („RDC”) și de reglementările specifice fiecărui fond. Pentru următorul cadru financiar multianual 2021-2027 sunt prevăzute programe similare; în plus, redresarea europeană în urma crizei economice provocate de pandemia de COVID-19 va fi sprijinită de noi programe finanțate din Next Generation EU și care fac obiectul gestiunii partajate (Mecanismul de redresare și reziliență și REACT UE) 53 .

În cadrul gestiunii partajate, participarea întreprinderilor care beneficiază de subvenții străine la proiecte cofinanțate, de exemplu, de FEDR sau de Fondul de coeziune, are loc, în cea mai mare parte, în contextul procedurilor de achiziții publice, în care o autoritate publică beneficiară a finanțării din partea UE lansează o procedură de atribuire de contracte, de exemplu pentru o investiție majoră în infrastructură. Astfel de proceduri sunt supuse normelor din statele membre referitoare la achizițiile publice care pun în aplicare Directiva 2014/24/UE. Aproximativ jumătate din fondurile politicii de coeziune, reprezentând peste 200 de miliarde EUR (cu cofinanțare națională) în perioada de finanțare actuală, sunt utilizate de către autoritățile naționale și de cele regionale prin intermediul procedurilor de achiziții publice.

Problemele ridicate în contextul unor astfel de proceduri de achiziții publice desfășurate de autoritățile naționale sunt cele prezentate în secțiunile 3.3 și 4.3, iar măsurile instituite pentru abordarea subvențiilor străine în conformitate cu normele general aplicabile în materie de achiziții publice ar trebui, de asemenea, să se aplice pentru a se evita ca finanțarea acordată de UE prin intermediul achizițiilor să contribuie la denaturări pe piața internă.

5.2.2.2Granturi

În cazul granturilor acordate în cadrul gestiunii partajate s-ar aplica mutatis mutandis aceleași principii ca cele din secțiunea 5.2.1.2.

5.2.3Gestiunea indirectă

Pentru fondurile UE executate în cadrul gestiunii indirecte, UE încredințează execuția bugetară unor parteneri de implementare diverși, printre care se numără organismele de drept public din țări terțe și organizații internaționale, inclusiv instituții financiare internaționale, cu condiția ca partenerii respectivi să asigure un nivel echivalent verificat de protecție a bugetului UE. O parte din ce în ce mai mare a fondurilor UE este distribuită prin intermediul garanțiilor bugetare pentru mobilizarea investițiilor private (de exemplu FEIS, InvestEU, FEDD). Pachetul de redresare consolidează și mai mult aceste instrumente și, în cadrul InvestEU, propune să se investească în lanțuri valorice esențiale care sunt cruciale pentru reziliența și autonomia strategică Europei în viitor. Organismele de guvernanță relevante și legislația secundară vor stabili eventualele cerințe necesare legate de controlul intermediarilor (fonduri, vehicule cu scop special și altele), cu respectarea deplină a cadrului juridic. Aceste cerințe ar putea include și aspectele legate de primirea de subvenții străine.

Există un interes puternic pentru a se asigura faptul că, în ceea ce privește finanțarea externă (în afara UE), normele instituțiilor financiare internaționale care pun în aplicare proiecte sprijinite de bugetul UE, cum ar fi BEI sau BERD, reflectă abordarea subvențiilor străine descrisă în prezenta carte albă.

În cazurile în care partenerii de implementare beneficiază de sprijin financiar din partea UE, aceștia ar putea fi invitați să își consolideze politicile în materie de achiziții publice pentru a trata problema ofertelor anormal de scăzute, care pot avea la origine subvenții străine, și să raporteze periodic Comisiei Europene modul în care abordează în practică aceste cazuri. În paralel cu consultarea publică lansată de prezenta carte albă, Comisia va iniția un dialog cu partenerii respectivi în acest sens. Punerea în aplicare a obiectivelor de politică ale UE de către anumite entități cărora le-a fost încredințată execuția poate necesita modalități specifice, în funcție de constrângerile lor în materie de guvernanță.

6Interacțiunea cu alte instrumente ale UE și internaționale 

După cum se arată în analiza lacunelor, pot exista suprapuneri între instrumentele existente la nivelul UE și la nivel internațional, pe de o parte, și noile măsuri privind subvențiile străine, pe de altă parte. Prin urmare, este important să se determine relația și interacțiunea dintre diferitele instrumente.

Temeiul juridic al oricărei propuneri de instrumente juridice privind subvențiile străine va depinde de scopul și conținutul lor specific. Orice instrument nou ar trebui, în orice caz, să respecte pe deplin tratatele (în special libertățile fundamentale prevăzute în tratat, cum ar fi libertatea de stabilire în cazul în care întreprinderea este stabilită în UE – articolele 49 și 54 din TFUE – și libera circulație a capitalurilor între statele membre și țările terțe, protejată prin articolul 63 din TFUE). Acesta va respecta, de asemenea, obligațiile internaționale ale UE [în special cele cuprinse în Acordul General privind Comerțul cu Servicii (GATS) al OMC, Acordul multilateral al OMC privind achizițiile publice (GPA), Acordul OMC privind subvențiile și măsurile compensatorii (Acordul SMC) și acordurile de liber schimb (ALS) încheiate de Uniunea Europeană cu un număr mare de țări].

6.1Regulamentul UE privind concentrările economice

UE dispune de un sistem de control al concentrărilor economice prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului 54 , care instituie un sistem de notificare și aprobare prealabilă a modificărilor controlului asupra întreprinderilor a căror cifră de afaceri la nivelul UE depășește anumite praguri. Concentrările sunt declarate compatibile cu piața internă numai în măsura în care acestea nu ridică obstacole semnificative în calea concurenței efective. Deși subvențiile pot fi luate în considerare atunci când se evaluează, de exemplu, puterea financiară a entității rezultate în urma concentrării în raport cu concurenții săi, analiza obstacolelor semnificative în calea concurenței efective se axează pe structura concurenței pe o anumită piață, nu pe existența sau efectele subvențiilor străine ca atare. Așadar, prin obiectivul său diferit, un nou instrument ar completa Regulamentul privind concentrările economice. Dacă o anumită achiziție trebuie să fie notificată atât în temeiul unui astfel de nou instrument, cât și în temeiul Regulamentului privind concentrările economice, notificarea și eventuala evaluare vor fi tratate în paralel, dar separat una de cealaltă în temeiul instrumentelor respective.

6.2Normele antitrust ale UE

UE dispune de un sistem de norme antitrust prevăzut la articolele 101 și 102 din TFUE, care interzice practicile concertate ale întreprinderilor care au ca obiect sau efect denaturarea concurenței pe piața internă, precum și folosirea în mod abuziv a pozițiilor dominante. Se pot acorda excepții de la interzicerea practicilor concertate atunci când, în anumite condiții, acestea contribuie la îmbunătățirea producției sau a distribuției de produse ori la promovarea progresului tehnic sau economic. Deși normele antitrust se referă la toate tipurile de comportament anticoncurențial pe piață, acestea nu iau în considerare eventuala legătură dintre comportamentul pe piață și anumite subvenții, fie că acestea sunt acordate de un stat membru sau de un guvern din afara UE. Prin urmare, un nou instrument ar completa normele antitrust actuale ale UE, concentrându-se în special asupra denaturărilor cauzate de subvențiile străine 55 .

6.3Normele UE privind ajutoarele de stat

UE dispune de un sistem de control al ajutoarelor de stat, prevăzut la articolele 107 și 108 din TFUE, care se aplică atunci când un stat membru al UE acordă un sprijin financiar unei întreprinderi sau unui grup de întreprinderi, iar acest sprijin financiar conduce la existența unui avantaj care denaturează concurența și afectează comerțul dintre statele membre. Prin urmare, un nou instrument ar fi separat de normele UE privind ajutoarele de stat, deoarece s-ar aplica doar dacă sprijinul financiar sub forma unei subvenții ar fi acordat de țări din afara UE.

6.4Regulile UE privind achizițiile publice

Cadrul existent al UE privind achizițiile publice nu prevede norme specifice privind participarea operatorilor economici care beneficiază de subvenții străine. Prezenta carte albă propune un modul specific legat de denaturările din domeniul achizițiilor publice. Scopul este adoptarea unui instrument juridic direcționat care să asigure condiții de concurență echitabile în cadrul pieței interne. Cu acest obiectiv specific, instrumentul în cauză completează cadrul existent al UE privind achizițiile publice.

Un instrument juridic ar introduce posibilitatea de a exclude ofertanții subvenționați dintr-o procedură de achiziții publice în curs de desfășurare. În acest scop, s-ar introduce un nou motiv legal de excludere, în completarea motivelor de excludere enumerate în directivele privind achizițiile. Excluderea de către autoritatea contractantă ar fi supusă căilor de atac în temeiul normelor naționale, în conformitate cu dispozițiile Directivelor 89/665/CEE și 92/13/CEE 56 privind căile de atac.

6.5Acordul OMC privind subvențiile și măsurile compensatorii

Definiția subvenției în conformitate cu Acordul SMC corespunde, în general, cu definiția subvenției prevăzută în anexă și care ar putea fi încorporată într-un nou instrument. Face excepție contribuția financiară sub forma unei achiziții de servicii. Cu toate acestea, Acordul SMC vizează numai importurile subvenționate de mărfuri din țări terțe. Prin urmare, acesta nu se aplică subvențiilor legate de comerțul cu servicii și nici stabilirii și funcționării în UE a întreprinderilor care beneficiază de subvenții străine și care nu implică niciun fel de comerț cu mărfuri.

6.6Instrumentele de apărare comercială – protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții

Legislația UE privind subvențiile și măsurile compensatorii se bazează pe normele prevăzute în Acordul SMC. În cazul în care sunt importate mărfuri în UE și există suficiente dovezi care tind să indice că acestea beneficiază de subvenții străine care fac obiectul unor măsuri compensatorii, este posibil să se inițieze o examinare antisubvenții 57 .

Ca regulă generală, examinările sunt declanșate de o plângere depusă de industria din UE care produce același produs ca cel importat în UE. Cu toate acestea, în circumstanțe speciale, Comisia are și posibilitatea de a iniția o examinare din oficiu 58 . Examinarea va stabili (i) existența subvențiilor de care beneficiază importurile dintr-o țară terță; (ii) prejudiciul efectiv adus sau riscul de a aduce un prejudiciu unei industrii din UE care concurează cu importurile; (iii) o legătură de cauzalitate între importurile subvenționate și prejudiciu și (iv) dacă adoptarea unor măsuri corective este în interesul UE. În cazul în care condițiile de mai sus sunt îndeplinite, Comisia impune măsuri compensatorii, în mod normal la nivelul valorii subvenției stabilite pentru importuri.

Propunerile corespunzătoare de instrumente juridice, care vor fi elaborate în conformitate cu obligațiile care decurg din Acordul SMC, în special din articolul 32 alineatul (1), ar urma să completeze instrumentele de apărare comercială ale UE. Regulamentul antisubvenții al UE îi permite acesteia să ia măsuri împotriva importurilor subvenționate de mărfuri dintr-o țară terță, dar nu și împotriva subvențiilor legate de comerțul cu servicii și în legătură cu stabilirea și funcționarea în UE a întreprinderilor care beneficiază de subvenții străine și care nu implică niciun fel de comerț cu mărfuri. În schimb, un nou instrument ar acoperi subvenționarea unei întreprinderi care cauzează denaturări în cadrul pieței interne. Cu toate acestea, Comisia ar putea să utilizeze experiența dobândită într-un caz de apărare comercială pentru a evalua, de exemplu, dacă există o subvenție străină în contextul unui astfel de nou instrument.

6.7Regulamentul privind examinarea ISD

Regulamentul privind examinarea ISD se aplică oricărei investiții străine directe în UE de natură să afecteze securitatea sau ordinea publică. O investigație este declanșată fie printr-o notificare a unui stat membru cu privire la faptul că o investiție străină directă este supusă examinării în cadrul unui mecanism național de examinare, fie de către Comisie sau de către un stat membru care solicită din oficiu informații referitoare la o investiție străină directă care nu face obiectul unei examinări.

Evaluarea ar trebui să stabilească dacă o investiție străină directă este susceptibilă să afecteze securitatea sau ordinea publică. Regulamentul privind examinarea ISD conține o listă neexhaustivă a factorilor care pot fi luați în considerare, cum ar fi efectele potențiale asupra infrastructurii critice, asupra tehnologiilor critice, asupra aprovizionării în ceea ce privește factorii de producție critici, asupra accesului la informații sensibile, precum și asupra libertății și pluralismului mass-mediei. De asemenea, este posibil să se ia în considerare elemente suplimentare, cum ar fi dacă investitorul este controlat direct sau indirect de un guvern străin, implicarea anterioară a investitorului în activități care afectează securitatea sau ordinea publică într-un stat membru sau riscul serios ca investitorul străin să desfășoare activități ilegale sau infracționale. Evaluarea măsurii în care un investitor este controlat de un guvern străin se poate baza pe o varietate de indicatori, unul dintre aceștia fiind faptul că investitorul a beneficiat de o finanțare semnificativă. Acesta este însă doar unul dintre indicatorii care pot fi luați în considerare și nu este echivalent cu introducerea unui control al subvențiilor străine în Regulamentul privind examinarea ISD, așa cum ar face-o o propunere adecvată de instrumente juridice.

Un astfel de nou regim juridic ar completa Regulamentul privind examinarea ISD. În primul rând, în timp ce Regulamentul privind examinarea ISD permite evaluarea amenințărilor la adresa securității și a ordinii publice, orice nou instrument ar evalua potențialele denaturări de pe piața internă. În al doilea rând, în timp ce Regulamentul privind examinarea ISD se concentrează asupra activelor critice, cum ar fi infrastructura critică, tehnologiile critice, aprovizionarea în ceea ce privește factorii de producție critici (ca urmare a faptului că regulamentul se concentrează asupra investițiilor de natură să afecteze securitatea sau ordinea publică), un nou instrument nu ar fi, în principiu, limitat la acestea. În al treilea rând, în timp ce Regulamentul privind examinarea ISD vizează toate tipurile de investiții străine directe, elementul declanșator în cazul oricărui nou instrument îl reprezintă subvențiile străine care pot sau nu să fie legate de o investiție.

În cazul în care o investiție străină directă constituie o achiziție facilitată de o subvenție străină și dă naștere la preocupări în ceea ce privește securitatea și ordinea publică, poate exista o suprapunere cu modulul 2 (și eventual cu modulul 1). Acest lucru poate conduce la proceduri paralele în cazul în care achiziția cu sprijin străin este notificată autorităților publice relevante atât în temeiul Regulamentului privind examinarea ISD, cât și în temeiul unui nou instrument referitor la subvențiile străine. Aplicarea în paralel a Regulamentului privind examinarea ISD și a unui nou instrument ar fi independentă, întrucât ele vizează obiective diferite.

6.8Acordurile comerciale bilaterale

UE a încheiat diverse acorduri de liber schimb (ALS). Printre acestea se numără acorduri comerciale care vizează în principal eliminarea sau limitarea taxelor vamale pentru mărfuri, acorduri de uniune vamală și chiar acorduri care oferă un acces larg la piața internă. În contextul extinderii, UE a încheiat acorduri de stabilizare și de asociere. În acordurile sale internaționale, UE aplică, în linii mari, două abordări diferite în ceea ce privește subvențiile: „abordarea OMC+” (Acordul SMC, cu interzicerea suplimentară a subvențiilor celor mai dăunătoare, obligații de transparență și consultări bilaterale) și „abordarea de tip ajutoare de stat” (norme care sunt similare cu normele UE privind ajutoarele de stat).

În cadrul ambelor abordări și în funcție de fiecare acord, sunt posibile suprapuneri cu un nou instrument. „Abordarea OMC+” permite, în principiu, depistarea subvențiilor cu efecte negative asupra schimburilor comerciale și a investițiilor dintre părțile contractante. Prin urmare, o subvenție care intră sub incidența unui acord cu o abordare OMC+ ar putea, în principiu, să intre și sub incidența unui nou instrument (de exemplu, în cazul în care un stat străin acordă o subvenție unei întreprinderi naționale; cu ajutorul acestei subvenții, întreprinderea respectivă dobândește o întreprindere-țintă din UE; în principiu, subvenția ar fi acoperită atât de acordul comercial, cât și de un nou instrument). Astfel de suprapuneri sunt posibile și în cazul „abordării de tip ajutoare de stat”, întrucât acordurile respective permit depistarea ajutoarelor de stat care au efecte asupra schimburilor comerciale dintre cele două părți contractante (de exemplu, în cazul în care un stat străin acordă un ajutor de stat unui prestator de servicii străin; prestatorul de servicii străin are un sediu și în UE; în principiu, ajutorul de stat ar fi acoperit atât de acordul comercial, cât și de un nou instrument). În cazul unor astfel de suprapuneri, dacă în cursul oricărei acțiuni întreprinse în temeiul unui nou instrument pare mai potrivit să se abordeze denaturarea cauzată de subvenția străină în temeiul dispozițiilor referitoare la soluționarea litigiilor sau la consultare din respectivul acord comercial, acțiunea efectuată în temeiul unui astfel de nou instrument ar putea fi suspendată. Acțiunea ar putea fi reluată pentru a impune măsuri reparatorii sau a adopta angajamente în două situații alternative: (1) procedura de soluționare a litigiilor desfășurată în temeiul acordului comercial a fost încheiată și a condus la constatarea existenței unei încălcări, dar partea care a săvârșit încălcarea nu întreprinde acțiuni corective; (2) în termen de 12 luni de la suspendarea acțiunii, denaturarea cauzată de subvenția străină nu a fost eliminată.

6.9Acordul multilateral al OMC privind achizițiile publice și capitolele privind achizițiile publice din cadrul ALS

Acordul privind achizițiile publice (GPA), încheiat în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), permite operatorilor din celelalte 19 țări partenere din cadrul OMC participante să depună oferte pentru anumite contracte publice din UE, iar întreprinderilor din UE să depună oferte pentru contracte din celelalte 19 țări partenere din cadrul OMC. În plus, mai multe ALS conțin capitole specifice privind achizițiile publice. GPA și capitolele privind achizițiile publice din ALS nu se aplică automat tuturor achizițiilor publice ale părților. Listele corespunzătoare domeniului de aplicare stabilesc care sunt entitățile publice care trebuie să respecte normele prevăzute în acorduri și măsura în care achizițiile lor publice sunt deschise participării operatorilor economici din celelalte părți la GPA și din țările partenere la ALS. Sunt vizate numai achizițiile care depășesc valorile-prag specificate indicate în listele corespunzătoare domeniului de aplicare al fiecărei părți. Excluderea ofertanților în temeiul instrumentului propus în materie de achiziții publice va trebui să asigure compatibilitatea cu angajamentele UE privind achizițiile publice vizate, în special cu articolul VIII din GPA și cu dispozițiile similare din ALS.

6.10Norme sectoriale: protejarea concurenței în domeniul transportului aerian și maritim 59

Regulamentul 2019/712 îi permite Comisiei să desfășoare investigații și să adopte măsuri reparatorii în cazul în care constată practici care, prin discriminare sau prin subvenții, denaturează concurența dintre transportatorii aerieni din UE și transportatorii aerieni din țări terțe și care provoacă sau riscă să provoace un prejudiciu transportatorilor aerieni din UE.

Investigațiile sunt declanșate atunci când există dovezi prima facie privind existența unei practici care denaturează concurența, provocând sau riscând să provoace un prejudiciu transportatorilor din UE. Determinarea „prejudiciului” implică examinarea (i) situației transportatorilor aerieni din UE în cauză și (ii) a situației generale de pe piețele serviciilor de transport aerian afectate.

Se sugerează excluderea situațiilor care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2019/712 din domeniul de aplicare al oricărui nou instrument.

Regulamentul (CEE) nr. 4057/86 60 îi permite Comisiei să desfășoare o investigație și să adopte măsuri reparatorii în cazul în care constată practici care denaturează concurența în domeniul transportului maritim prin avantaje necomerciale acordate armatorilor din țări terțe de către un stat care nu este membru al UE.

Investigația este declanșată fie în urma unei plângeri, fie atunci când un stat membru deține dovezi atât cu privire la practicile tarifare neloiale, cât și la prejudiciile care decurg din acestea. Examinarea prejudiciului vizează tarifele oferite de concurenții armatorilor din UE și efectul acestor tarife analizate din perspectiva mai multor indicatori economici.

Se sugerează excluderea situațiilor care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CEE) 4057/86 din domeniul de aplicare al oricărui nou instrument.

7Consultare publică 

Comisia așteaptă observații cu privire la propunerile prezentate în cartea albă și a lansat în acest sens o consultare publică deschisă, disponibilă la adresa https://ec.europa.eu/info/consultations_en . În scopul structurării contribuțiilor transmise de părțile interesate, anexa II include un chestionar la care părțile interesate sunt invitate să răspundă.

Consultarea este deschisă pentru observații până la data de 23 septembrie 2020. Conform practicii curente a Comisiei, contribuțiile primite ca răspuns la o consultare publică sunt publicate. Cu toate acestea, se poate solicita păstrarea confidențialității acestor contribuții sau a unor părți din acestea. În acest caz, vă rugăm să menționați clar pe prima pagină a contribuțiilor transmise că nu doriți publicarea acestora și, de asemenea, vă rugăm să trimiteți Comisiei o versiune neconfidențială a contribuțiilor dvs., în vederea publicării.

ANEXA I: DEFINIȚIA SUBVENȚIEI STRĂINE

În sensul prezentei cărți albe, o „subvenție străină” se referă la o contribuție financiară din partea unui guvern sau a oricărui organism public al unui stat din afara UE 61 , care conferă un avantaj unui beneficiar 62 și care este limitată, în drept sau în fapt, la o întreprindere sau un sector individual ori la un grup de întreprinderi sau de sectoare.

Subvențiile străine ar intra sub incidența unui eventual nou instrument juridic numai în măsura în care acestea cauzează în mod direct sau indirect denaturări în cadrul pieței interne. Astfel, definiția actuală acoperă (i) subvențiile străine acordate direct întreprinderilor stabilite în UE; (ii) subvențiile străine acordate unei întreprinderi stabilite într-o țară terță, atunci când o astfel de subvenție este utilizată de o parte afiliată stabilită în UE și (iii) subvențiile străine acordate unei întreprinderi stabilite într-o țară terță, atunci când o astfel de subvenție este utilizată pentru a facilita achiziționarea unei întreprinderi din UE sau pentru a participa la proceduri de achiziții publice.

Contribuția financiară poate lua diverse forme. De exemplu, poate consta în:

- transferul de fonduri sau de pasive (injecții de capital, granturi, împrumuturi, garanții pentru împrumuturi, stimulente fiscale, compensarea pierderilor din exploatare, compensarea obligațiilor financiare impuse de autoritățile publice, iertarea de plată sau reprogramarea datoriilor);

- renunțarea la venituri publice sau necolectarea acestora, cum ar fi tratamentul fiscal preferențial sau stimulentele fiscale de tipul creditelor fiscale;

- furnizarea de bunuri sau servicii sau achiziționarea de bunuri și servicii.

Pentru a stabili dacă o contribuție financiară conferă un avantaj unei întreprinderi sau unei industrii, în funcție de forma contribuției financiare, ar trebui luate în considerare următoarele: practicile uzuale de investiții ale investitorilor privați, ratele de finanțare care pot fi obținute pe piață 63 , remunerația adecvată pentru un anumit produs sau serviciu. Dacă nu sunt disponibili indici de referință direct comparabili, se pot efectua ajustări ale indicilor de referință existenți 64 sau condițiile de piață pot fi stabilite pe baza metodelor de evaluare general acceptate 65 . În sensul prezentei cărți albe, se presupune că subvențiile străine sub pragul de 200 000 EUR acordate unei întreprinderi într-o perioadă de trei ani nu creează denaturări pe piața internă.

Noțiunea de „subvenții străine” sugerată se bazează pe definiția subvenției stabilită în Regulamentul antisubvenții al UE 66 și în Regulamentul UE privind protecția concurenței în domeniul transportului aerian 67 . Definițiile respective se bazează, de asemenea, pe definiția subvenției stabilită în normele relevante ale OMC, în special în Acordul SMC, recunoscând în același timp că o subvenție poate fi acordată în mod direct sau indirect unei întreprinderi care desfășoară activități în UE. Principala diferență este aceea că o subvenție străină este o contribuție financiară de care beneficiază în mod direct sau indirect o întreprindere din UE care oferă bunuri sau servicii ori care efectuează investiții, în timp ce subvențiile vizate de cele două regulamente și de Acordul SMC sunt acordate, în mod normal, unor beneficiari din afara UE.

Definiția îi permite, de asemenea, Comisiei să aplice constatările efectuate în urma aplicării instrumentelor de apărare comercială în temeiul Regulamentului antisubvenții al UE și al Regulamentului UE privind protecția concurenței în domeniul transportului aerian (pentru detalii, a se vedea secțiunea 6, interacțiunea cu alte instrumente ale UE).

ANEXA II: CHESTIONAR

La întrebările de mai jos ar trebui să se răspundă prin intermediul consultării publice dedicate prezentei cărți albe de pe site-ul EU Survey.

Introducere

1.Vă rugăm să vă prezentați și să vă explicați interesul și motivația de a participa la această consultare publică.

Întrebări referitoare la cele trei module

Întrebări cu caracter general

1.Credeți că este nevoie de noi instrumente juridice care să abordeze denaturările cauzate pe piața internă de subvențiile acordate de autorități din afara UE („subvențiile străine”)? Vă rugăm să explicați și să oferiți exemple de denaturări cauzate de subvenții străine în trecut.

2.Credeți că denaturările cauzate de subvențiile străine pe piața internă sunt abordate în mod corespunzător prin cadrul propus în prezenta carte albă? Vă rugăm să explicați răspunsul dat.

Modulul 1

1.Considerați că modulul 1 abordează în mod corespunzător denaturările cauzate pe piața internă de subvenții străine atunci când sunt acordate unor întreprinderi din UE?

2.Sunteți de acord cu organizarea procedurală prezentată în cartea albă, și anume procedura de investigare în două etape, instrumentele de informare ale autorității competente etc.? (A se vedea secțiunea 4.1.5. din cartea albă.)

3.Sunteți de acord cu criteriile de evaluare de fond (secțiunea 4.1.3) și cu lista măsurilor reparatorii (secțiunea 4.1.6) prezentate în cartea albă?

4.Considerați că ar fi utilă includerea unui test privind interesul UE pentru obiectivele de politică publică (secțiunea 4.1.4) și ce criterii ar trebui incluse, în opinia dumneavoastră, în acest test?

5.Considerați că modulul 1 ar trebui să vizeze și achizițiile subvenționate (de exemplu cele aflate sub pragul stabilit în modulul 2)? (secțiunea 4.1.2)

6.Considerați că ar trebui să existe un prag minim (de minimis) pentru investigarea subvențiilor străine în cadrul modulului 1 și, în caz afirmativ, sunteți de acord cu propunerea în acest sens din cartea albă (secțiunea 4.1.3)?

7.Sunteți de acord ca responsabilitatea de a asigura respectarea normelor în cadrul modulului 1 să fie partajată între Comisie și statele membre (secțiunea 4.1.7)?

Modulul 2

1.Considerați că modulul 2 abordează în mod corespunzător denaturările cauzate pe piața internă de subvențiile străine care facilitează achiziționarea unor întreprinderi stabilite în UE (întreprinderi-țintă din UE)?

2.Sunteți de acord cu organizarea procedurală pentru modulul 2, și anume sistemul de notificare obligatorie ex ante, procedura de investigare în două etape, instrumentele de informare ale autorității competente etc. (a se vedea secțiunea 4.2.5 din cartea albă)?

3.Sunteți de acord cu sfera de aplicare a modulului 2 (secțiunea 4.2.2) în ceea ce privește

·definiția achiziției

·definiția și pragurile aplicabile întreprinderii-țintă din UE (4.2.2.3)

·definiția achiziției potențial subvenționate

În ceea ce privește pragurile, vă rugăm să ne comunicați părerea dumneavoastră despre nivelul adecvat al acestora.

4.Considerați că modulul 2 ar trebui să includă o obligație de notificare pentru toate achizițiile de întreprinderi-țintă din UE sau numai pentru achizițiile potențial subvenționate (secțiunea 4.2.2.2)?

5.Sunteți de acord cu criteriile de evaluare de fond din modulul 2 (secțiunea 4.2.3) și cu lista măsurilor reparatorii (secțiunea 4.2.6) prezentate în cartea albă?

6.Considerați că ar fi utilă includerea unui test privind interesul UE pentru obiectivele de politică publică (secțiunea 4.2.4) și ce criterii ar trebui incluse, în opinia dumneavoastră, în acest test?

7.Sunteți de acord ca responsabilitatea de a asigura respectarea normelor în cadrul modulului 2 să îi revină Comisiei (secțiunea 4.2.7)?

Modulul 3

1.Credeți că este necesar să se abordeze în mod specific denaturările cauzate de subvențiile străine în contextul specific al procedurilor de achiziții publice? Vă rugăm să explicați răspunsul dat.

2.Credeți că denaturările cauzate de subvențiile străine în procedurile de achiziții publice sunt abordate în mod corespunzător în cadrul propus pentru achizițiile publice în prezenta carte albă? Vă rugăm să explicați răspunsul dat.

3.Considerați că interacțiunea prevăzută între autoritățile contractante și autoritățile de supraveghere este adecvată, de exemplu în ceea ce privește stabilirea măsurii în care subvenția străină denaturează procedura de achiziții publice relevantă?

4.Credeți că în contextul achizițiilor publice și al subvențiilor străine ar trebui abordate și alte aspecte decât cele incluse în prezenta carte albă?

Interacțiunea dintre modulele 1, 2 și 3

1.Considerați că

a.modulul 1 ar trebui să funcționeze de sine stătător;

b.modulul 2 ar trebui să funcționeze de sine stătător;

c.modulul 3 ar trebui să funcționeze de sine stătător;

d.modulele 1, 2 și 3 ar trebui să fie combinate și să funcționeze împreună?

Întrebări privind subvențiile străine în contextul finanțării din partea UE

1.Credeți că este nevoie de măsuri suplimentare care să abordeze potențialele denaturări cauzate pe piața internă de subvențiile acordate de autorități din afara UE în contextul specific al finanțării din partea UE? Vă rugăm să explicați răspunsul dat.

2.Credeți că denaturările potențiale cauzate de subvențiile străine în cazul finanțării din partea UE sunt abordate în mod corespunzător în cadrul aferent propus în prezenta carte albă? Vă rugăm să explicați răspunsul dat.

(1) La sfârșitul anului 2018, stocurile de investiții străine directe deținute în restul lumii de investitori rezidenți în UE se ridicau la 8 750 de miliarde EUR, iar stocurile de investiții străine directe deținute de investitori din țări terțe în UE se ridicau la 7 197 de miliarde EUR. https://ec.europa.eu/trade/policy/accessing-markets/investment/

(2)

 O informare generală elaborată recent de Secretariatul OMC ( G/SCM/W/546/Rev.10 ) menționează faptul că, în perioada 1995-2017, a crescut semnificativ numărul de membri care nu au respectat obligația de notificare. În aprilie 2019, 77 de membri ai OMC nu prezentaseră încă notificări ale subvențiilor pentru 2017, iar 62 de membri nu prezentaseră încă astfel de notificări pentru 2015. A se vedea, de asemenea: https://www.wto.org/english/news_e/news19_e/scm_30apr19_e.htm

(3) Acordul OMC privind subvențiile și măsurile compensatorii, 15 aprilie 1994, Acordul de la Marrakech de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului, anexa 1A, 1869 U.N.T.S. 14. [Nu sunt reproduse în I.L.M.].

(4)  OCDE a estimat că, în sectorul aluminiului, întreprinderile examinate au primit sprijin guvernamental cu o valoare totală cuprinsă între 20 și 70 de miliarde USD în perioada 2013-2017 (în funcție de modul în care se estimează sprijinul financiar). A se vedea: https://www.oecd-ilibrary.org/docserver/c82911ab-en.pdf?expires=1587470829&id=id&accname=guest&checksum=CA92281E81EB5ECE7D5F87CED76198CF . De asemenea, OCDE a estimat că, pentru un eșantion format din 21 de întreprinderi mari din sectorul semiconductorilor, cuantumul total al sprijinului guvernamental a fost de peste 50 de miliarde USD în perioada 2014-2018: http://www.oecd.org/officialdocuments/publicdisplaydocumentpdf/?cote=TAD/TC(2019)9/FINAL&docLanguage=En

(5) Pe baza unui eșantion și conform descrierii din documentul publicat la adresa: https://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2019/march/tradoc_157724.pdf

(6) Directiva 2006/111/CE a Comisiei din 16 noiembrie 2006 privind transparența relațiilor financiare dintre statele membre și întreprinderile publice, precum și transparența relațiilor financiare din cadrul anumitor întreprinderi, JO L 318, 17.11.2006, p. 17.

(7) Transparența detaliată s-a numărat printre principiile-cheie ale programului de reformă a ajutoarelor de stat prevăzut în Comunicarea privind modernizarea ajutoarelor de stat: https://ec.europa.eu/competition/state_aid/modernisation/index_en.html  

(8) Lipsa generalizată de informații în dosarele din baza de date „Tender Electronic Daily” (TED) îngreunează colectarea de date fiabile și pertinente în ceea ce privește achizițiile publice în UE.

(9) Unele acorduri de finanțare sau de cooperare pot fi semnate cu bănci de dezvoltare din UE, care pot să participe apoi la punerea în aplicare a furnizării de fonduri către întreprinderi din UE.

(10) A se vedea, de exemplu, Fondul SINO-CEEF (10 miliarde EUR), un fond de investiții special creat pentru investiții în UE.

(11) Sursă: Baza de date a CE - JRC privind controlul străin și https://trade.ec.europa.eu/doclib/docs/2019/march/tradoc_157724.pdf .

(12) Un nou instrument privind subvențiile străine nu ar afecta normele actuale în materie de antitrust și concentrări economice. În cazul procedurilor paralele în temeiul Regulamentului privind examinarea ISD, al normelor referitoare la concentrările economice și/sau al oricărui nou instrument juridic, respectivele instrumente vor include un mecanism menit să remedieze orice suprapunere și să asigure eficiența procedurilor.

(13) Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene, JO L 176, 30.6.2016, p. 21. Regulamentul (UE) 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene, JO L 176, 30.6.2016, p. 55.

(14) Regulamentul (UE) 2019/452 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 martie 2019 de stabilire a unui cadru pentru examinarea investițiilor străine directe în Uniune, JO L 79I, 21.3.2019, p. 1.

(15) Comunicarea Comisiei Europene, „Orientări privind accesul ofertanților și al bunurilor din țările terțe pe piața achizițiilor publice din UE”, C(2019) 5494 final, p. 6. Această comunicare nu se aplică filialelor din UE subvenționate ale ofertanților din țări terțe excluși.

(16) Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE, JO L 94, 28.3.2014, p. 65.

(17) Articolul 69 alineatul (4) din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE, JO L 94, 28.3.2014, p. 65.

(18) Pentru orientări, a se vedea Comunicarea Comisiei Europene, „Orientări privind accesul ofertanților și al bunurilor din țările terțe pe piața achizițiilor publice din UE”, C(2019) 5494 final, secțiunea 2.

(19) Comunicarea Comisiei Europene, „Orientări privind accesul ofertanților și al bunurilor din țările terțe pe piața achizițiilor publice din UE”, C(2019) 5494 final, capitolul 3.

(20)

Propunere modificată de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind accesul bunurilor și al serviciilor din țări terțe pe piața internă a achizițiilor publice a Uniunii și procedurile de sprijinire a negocierilor referitoare la accesul bunurilor și al serviciilor din Uniune pe piețele achizițiilor publice din țări terțe, COM(2016) 34 final, 29 ianuarie 2016. Această propunere este discutată în prezent în Consiliu.

(21) În urma solicitării Comisiei și a Consiliului European din martie 2019 de a relua discuțiile, colegiuitorii poartă, în prezent, discuții constructive privind Instrumentul pentru achiziții publice internaționale, pe baza propunerii legislative modificate din 2016 a Comisiei.

(22) Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012, JO L 193, 30.7.2018, p. 1.

(23) A se vedea punctul 23 din anexa I la Regulamentul financiar. Pentru examinarea ofertelor anormal de scăzute, autoritatea contractantă poate ține seama de observațiile ofertantului referitoare la posibilitatea de a obține ajutoare de stat în conformitate cu normele aplicabile. Autoritatea contractantă poate să excludă o ofertă de achiziție care este anormal de scăzută pe motivul că ofertantul a obținut un ajutor de stat, dacă ofertantul nu poate să demonstreze, într-un interval de timp suficient stabilit de autoritatea contractantă, că ajutorul în cauză a fost compatibil cu piața internă în sensul articolului 107 din TFUE.

(24) Subvențiile străine acordate pentru mărfurile și produsele agricole importate în UE intră sub incidența instrumentului de apărare comercială al UE și, prin urmare, nu ar face obiectul modulului 1.

(25) „În toate situațiile de pe piață” se referă la întreprinderi din UE, indiferent dacă subvenția aduce beneficii producției de mărfuri, serviciilor sau investițiilor în UE. Cu toate acestea, se sugerează excluderea din cadrul modului 1 a subvențiilor străine acordate pentru mărfurile și produsele agricole importate în UE, care se încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului antisubvenții al UE.

(26) Curtea de Justiție a definit, în mod sistematic, întreprinderile ca fiind entități care desfășoară o activitate economică și a statuat că mai multe entități juridice distincte pot fi considerate ca formând o singură unitate economică, care, în consecință, este considerată ca fiind întreprinderea relevantă. În acest scop, Curtea de Justiție consideră ca fiind relevantă existența unei participații de control și a altor legături funcționale, economice sau organice. Hotărârea Curții de Justiție din 12 septembrie 2000, Pavlov și alții, cauzele conexate C-180/98 - C­184/98, ECLI:EU:C:2000:428, punctul 74; hotărârea Curții de Justiție din 10 ianuarie 2006, Cassa di Risparmio di Firenze SpA și alții, C-222/04, ECLI:EU:C:2006:8, punctele 107 și 112.

(27) Regulamentul (UE) nr. 1407/2013 al Comisiei din 18 decembrie 2013 privind aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis, JO L 352, 24.12.2013, p. 1.

(28) În cazul în care beneficiarul își desfășoară activitatea într-un sector sau într-o industrie care se confruntă cu problema supracapacității, este puțin probabil ca un plan de restructurare să conducă la viabilitatea pe termen lung a beneficiarului.

(29) Pentru distincția dintre întreprinderile mici, mijlocii și mari, a se vedea anexa I la Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei din 17 iunie 2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața internă în aplicarea articolelor 107 și 108 din tratat, JO L 187 26.6.2014, p. 1.

(30) Comunicarea Comisiei – Orientări privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor nefinanciare aflate în dificultate, JO C 249, 31.7.2014, p. 1.

(31) Comunicarea Comisiei - Orientări ale UE pentru aplicarea normelor privind ajutoarele de stat în cazul dezvoltării rapide a rețelelor de comunicații în bandă largă, JO C 25, 26.1.2013, p. 1.

(32) Comunicarea Comisiei – Criterii pentru analiza compatibilității cu piața internă a ajutorului de stat destinat să promoveze realizarea unor proiecte importante de interes european comun, JO C 188, 20.6.2014, p. 4.

(33) Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei din 17 iunie 2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața internă în aplicarea articolelor 107 și 108 din tratat, JO L 187, 26.6.2014, p. 1, modificat ultima dată prin Regulamentul (UE) 2017/1084 al Comisiei din 14 iunie 2017, JO L 156, 20.6.2017, p. 1.

(34) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat, JO L 1, 4.1.2003, p. 1.

(35) De exemplu, în cazul în care subvenția este acordată unei societăți-mamă din afara UE, care are filiale în Austria și Germania, în principiu, ambele filiale ar fi putut beneficia de respectiva subvenție.

(36) Orientări privind noțiunea de „control” sunt prevăzute în Comunicarea jurisdicțională consolidată a Comisiei în temeiul Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi, JO C 95, 16.4.2008, p. 1.

(37) Scopul celei de a doua opțiuni este de a acoperi achiziționarea de participații care pot conferi o influență semnificativă asupra unei întreprinderi, fără a trebui să se concluzioneze că există un control asupra acesteia. Totuși, ar trebui să se asigure definirea corespunzătoare a „influenței semnificative” pentru a se evita orice confuzie cu privire la necesitatea notificării. În această privință, este posibil ca anumite întreprinderi care doresc să aibă securitate juridică să efectueze notificări „preventive”.

(38) Acest prag ar putea fi stabilit în funcție de interesul pe care îl prezintă examinarea tranzacțiilor care vizează întreprinderi care au active critice sau care au o cifră de afaceri scăzută, însă au o creștere puternică sau perspective de dezvoltare tehnologică, ce pot prezenta un interes economic sau strategic deosebit.

(39) Astfel cum s-a menționat mai sus, scopul acestui prag al contribuției financiare ar fi adaptarea domeniului de aplicare al instrumentului. În mod concret, un prag mai scăzut al contribuției financiare ar asigura faptul că domeniul de aplicare al instrumentului este suficient de amplu pentru a acoperi toate achizițiile subvenționate care pot fi problematice. În schimb, un prag mai ridicat al contribuției financiare pentru modulul 2 ar permite ca sarcina administrativă a unui sistem de notificare prealabilă să fie limitată doar la un număr mic de achiziții potențial subvenționate care ar fi cele mai susceptibile să fie problematice.

(40) Aceste amenzi reprezintă sancțiuni pentru încălcări ale normelor procedurale, iar cuantumul lor poate depăși, așadar, cuantumul determinat al subvenției.

(41) Pentru a asigura o practică uniformă de evaluare a denaturării de către autoritățile contractante, se are în vedere o metodologie/orientare uniformă care să fie aplicată de autoritățile contractante.

(42) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat, JO L 1, 4.1.2003, p. 1.

(43) S-ar putea avea în vedere ridicarea suspendării în anumite circumstanțe specifice, clar definite, ceea ce ar permite autorității contractante să continue procedura de achiziții în pofida analizei în curs. Circumstanțele specifice ar putea fi legate, mai precis, de situațiile de urgență sau de riscurile financiare asociate finanțării necesare pentru un proiect. În astfel de cazuri, va trebui să se evalueze interesele investigației în raport cu riscurile asociate consecințelor potențiale, financiare sau de altă natură, cauzate de întârzierile din cadrul procedurii. S-ar putea elabora orientări detaliate care să prevadă reguli clare pentru ridicarea suspendării.

(44) O astfel de metodologie ar putea fi stabilită în cadrul unor orientări destinate să asigure o practică uniformă de evaluare a denaturării pe tot teritoriul UE.

(45) Astfel cum s-a menționat în secțiunea 3.3, normele actuale ale UE se limitează la posibilitatea de respingere a unei oferte anormal de scăzute în situațiile în care prețul scăzut se datorează unui ajutor de stat.

(46) Și la articolul 20 din Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CΕ, JO L 94, 28.3.2014, p. 243.

(47) Aceste norme se reflectă, de asemenea, în modelul de caiet de sarcini publicat pe budgweb, care trebuie să fie utilizat de către toate serviciile Comisiei.

(48) În temeiul articolului 176 alineatul (1) din Regulamentul financiar, „[p]articiparea la procedurile de achiziții este deschisă, în condiții egale, tuturor persoanelor fizice și juridice care se încadrează în domeniul de aplicare al tratatelor și tuturor persoanelor fizice și juridice dintr-o țară terță care a încheiat un acord special cu Uniunea în domeniul achizițiilor, în condițiile stabilite într-un astfel de acord. Se permite, de asemenea, participarea organizațiilor internaționale.”

(49) A se vedea articolul 166 alineatul (1) din Regulamentul financiar.

(50) Condițiile de mai jos sunt aplicate mutatis mutandis din secțiunea privind achizițiile publice din cartea albă. Cu toate acestea, granturile fac obiectul principiului cofinanțării, care impune contribuții financiare din partea unor părți terțe în anumite cazuri. În astfel de cazuri, în cadrul procedurii de atribuire, subvențiile trebuie evaluate ținând seama de această cerință specifică.

(51) FEADR face parte din fondurile ESI.

(52) Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului, JO L 347, 20.12.2013, p. 320.

(53) Cf. Comunicarea Comisiei „Acum este momentul Europei: să reparăm prejudiciile aduse de criză și să pregătim viitorul pentru noua generație”, https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/ro/ip_20_940.

(54) Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi, JO L 24, 29.1.2004, p. 1.

(55) Un nou instrument privind subvențiile străine nu ar aduce atingere normelor actuale în materie de antitrust și concentrări economice.

(56) Directiva 2007/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivelor 89/665/CEE și 92/13/CEE ale Consiliului în ceea ce privește ameliorarea eficacității căilor de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice, JO L 335, 20.12.2007, p. 31.

(57) Regulamentul (UE) 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene, JO L 176, 30.6.2016, p. 55.

(58) Deși acest lucru nu se întâmplă în practică, deoarece, de obicei, Comisia nu dispune de dovezile referitoare la prejudiciul cauzat unei industrii naționale din Uniune.

(59) În ceea ce privește normele sectoriale, Regulamentul (UE) 2016/1035 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva practicilor prejudiciabile în materie de prețuri în domeniul construcțiilor navale, JO L 176, 30.6.2016, p. 1, îi permite Uniunii să ia măsuri împotriva oricărei nave care a făcut obiectul unor practici prejudiciabile în materie de prețuri, a cărei vânzare sub valoarea normală cauzează un prejudiciu industriei din Uniune. Deși regulamentul a intrat în vigoare în mod oficial, acesta nu a fost niciodată aplicat, deoarece aplicarea sa este condiționată de ratificarea de către SUA a Acordului OCDE privind construcțiile navale.

(60) Regulamentul (CEE) nr. 4057/86 al Consiliului din 22 decembrie 1986 privind practicile tarifare neloiale în transportul maritim, JO L 378, 31.12.1986, p. 14.

(61) Conform acestei definiții, poate acorda o „subvenție străină” și un organism privat însărcinat să îndeplinească funcții care, în mod normal, țin de competența guvernului sau care este condus de guvernul din afara UE.

(62) Beneficiarul poate fi o întreprindere stabilită în UE sau într-o țară terță.

(63) Finanțarea acordată unei întreprinderi din UE în EUR ar trebui comparată cu indicii de referință de pe piața UE care sunt relevanți pentru finanțarea în EUR. Finanțarea acordată unei întreprinderi dintr-o țară terță ar trebui comparată cu indicii de referință corespunzători de pe piața respectivă.

(64) De exemplu: în cazul în care există un indice de referință disponibil pentru finanțare cu o scadență mai scurtă, acest indice de referință existent poate fi utilizat ca punct de plecare, ajustându-l în funcție de scadența împrumutului.

(65) Comunicarea Comisiei privind noțiunea de ajutor de stat astfel cum este menționată la articolul 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, JO C 262, 19.7.2016, p. 1.

(66) Regulamentul (UE) 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene, JO L 176, 30.6.2016, p. 55.

(67) Regulamentul (UE) 2019/712 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2019 privind protecția concurenței în domeniul transportului aerian și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 868/2004, JO L 123, 10.5.2019, p. 4.