Access to European Union law
<a href="https://eur-lex.europa.eu/content/help/eurlex-content/experimental-features.html" target="_blank">More about the experimental features corner</a>
Choose the experimental features you want to try
EUR-Lex
Access to European Union law

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

You are here
Use quotation marks to search for an "exact phrase". Append an asterisk (*) to a search term to find variations of it (transp*, 32019R*). Use a question mark (?) instead of a single character in your search term to find variations of it (ca?e finds case, cane, care).
Search tips
Need more search options? Use the Advanced search

Document 52018AE2438

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind practicile comerciale neloiale în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente [COM(2018) 173 final]

EESC 2018/02438

JO C 440, 6.12.2018, p. 165–170 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

Date of document:
19/09/2018; data votului
Date of vote:
19/09/2018
Date lodged:
30/04/2018
Author:
Comitetul Economic şi Social European
Responsible body:
EESC_NAT
Form:
Aviz
Term of office:
2015-2020
Internal reference:
NAT/734, AVIS-SECTION 2018/2438 FIN
Session:
537
Treaty:
Tratat privind funcţionarea Uniunii Europene
Legal basis:
Link
Link
Link
Select all documents mentioning this document
Earlier related instruments:
Instruments cited:
Link

6.12.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 440/165

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind practicile comerciale neloiale în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente

[COM(2018) 173 final]

(2018/C 440/28)

Raportor:

Peter SCHMIDT

Sesizare

Consiliul Uniunii Europene, 30.4.2018

Parlamentul European, 2.5.2018

Temei juridic

Articolele 43(2) și 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

Decizia Biroului

22.5.2018

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului

Data adoptării în secțiune

5.9.2018

Data adoptării în sesiunea plenară

19.9.2018

Sesiunea plenară nr.

537

Rezultatul votului

(voturi pentru/voturi împotrivă/ abțineri)

172/1/3

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

 Practicile comerciale neloiale (PCN) din lanțul de aprovizionare cu alimente sunt cauzate de dezechilibrele de forțe dintre operatorii din cadrul lanțului și conduc la efecte economice, sociale și de mediu negative. CESE salută propunerea Comisiei de a reduce apariția practicilor comerciale neloiale, ca prim pas necesar pentru a-i proteja pe operatorii mai slabi, în special fermieri, lucrători și anumiți operatori, și de a îmbunătăți guvernanța în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente. O abordare normativă și un cadru legislativ cu mecanisme de punere în aplicare solide și eficiente constituie modul în care practicile comerciale neloiale pot fi abordate în mod eficace la nivelul UE.

1.2.

 Cu toate acestea, CESE regretă că Comisia a introdus doar un standard minim comun de protecție în UE, interzicând numai un anumit număr de practici comerciale neloiale. Este necesară interzicerea tuturor practicilor abuzive.

1.3.

 În ceea ce privește limitarea protecției împotriva practicilor comerciale neloiale numai la IMM-urile furnizoare în ceea ce privește vânzările lor către cumpărători care nu sunt IMM-uri, CESE consideră că acest lucru nu este suficient pentru a aborda în mod eficace problema dezechilibrelor de forțe și că nu va avea un impact semnificativ. Protecția ar trebui extinsă la toți operatorii – mari și mici, din interiorul și din afara UE. Chiar și în cazul în care marii operatori sunt victime ale practicilor comerciale neloiale, efectele economice se repercutează, adesea, asupra celor mai slabi actori din cadrul lanțului.

1.4.

 În ceea ce privește asigurarea conformității, CESE salută propunerea Comisiei de creare a unui cadru armonizat al UE pentru autoritățile de asigurare a conformității. Cu toate acestea, ar trebui consolidate și mecanismele de punere în aplicare, de exemplu, printr-o procedură specifică privind ombudsmanul, prin acțiuni colective și prin asigurarea conformității de către autorități, pentru a proteja anonimatul reclamantului. Astfel de mecanisme ar trebui, de asemenea, să fie însoțite de posibilitatea introducerii de sancțiuni. Pentru a facilita procesul de gestionare a plângerilor, contractele scrise ar trebui să fie obligatorii și ar aduce mai multă echitate în cadrul negocierilor.

1.5.

 Pe lângă abordarea practicilor comerciale neloiale, CESE recomandă Comisiei să încurajeze și să sprijine modelele de afaceri care au un rol în asigurarea caracterului sustenabil al lanțului de aprovizionare (de exemplu, prin scurtarea sa, sporirea gradului său de transparență etc.), reechilibrându-l și îmbunătățind eficiența, pentru a consolida echilibrul de forțe.

1.6.

 Nu în ultimul rând, CESE reiterează că promovarea unor practici comerciale mai echitabile ar trebui să facă parte dintr-o politică alimentară cuprinzătoare a UE, prin care lanțul de aprovizionare cu alimente să devină mai sustenabil din punct de vedere economic, social și ecologic, în scopul punerii în aplicare a obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU.

2.   Introducere

2.1.

 Practicile comerciale neloiale sunt definite ca fiind „practici între întreprinderi care se abat de la buna conduită comercială, sunt contrare bunei-credințe și corectitudinii și sunt impuse unilateral de un partener comercial asupra altuia (1)”. Lanțul de aprovizionare cu alimente este deosebit de vulnerabil la practicile comerciale neloiale, din cauza dezechilibrelor pronunțate dintre operatorii mici și cei mari. Practicile comerciale neloiale pot apărea în toate etapele lanțului de aprovizionare, iar cele care apar la un nivel al lanțului pot afecta alte părți ale lanțului, în funcție de puterea de piață a actorilor implicați (2).

2.2.

 După cum se descrie în detaliu în avizul CESE pe tema „Un lanț de aprovizionare agroalimentar mai echitabil” adoptat în octombrie 2016 (3), concentrarea puterii de negociere a dus la un abuz de poziție dominantă și a avut drept consecință vulnerabilitatea tot mai accentuată a operatorilor mai slabi în fața practicilor comerciale neloiale. Acest lucru transferă riscul economic de pe piață în amonte, de-a lungul lanțului de aprovizionare, și are un impact negativ îndeosebi asupra consumatorilor și anumitor operatori, ca, de exemplu, fermierii, lucrătorii și IMM-urile. Problema practicilor comerciale neloiale a fost recunoscută de toate părțile interesate din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente, conform datelor raportate, majoritatea operatorilor confruntându-se cu astfel de practici (4).

2.3.

 Ar trebui subliniat, în special, impactul asupra consumatorilor. Presiunile asupra prețurilor îi forțează pe operatorii din sectorul prelucrării alimentelor să producă cât mai ieftin posibil, ceea ce poate afecta calitatea produselor alimentare disponibile pentru consumatori, precum și siguranța alimentară. În vederea reducerii costurilor, în unele cazuri, societățile utilizează materii prime mai ieftine, care afectează calitatea și valoarea produselor alimentare – de exemplu, acizi grași trans în multe produse, în locul uleiurilor și grăsimilor mai sănătoase provenind din Europa (5).

2.4.

 Presiunea exercitată asupra celor mai slabi operatori din lanțul de aprovizionare cu alimente este în creștere. Conform unor date recente ale Eurostat, cota valorii adăugate brute ce le revine comercianților cu amănuntul continuă să crească. Această situație rezultă dintr-o mai mare concentrare, în cadrul lanțului alimentar, a sectorului comerțului cu amănuntul și al prelucrării, din cauza conceperii greșite a legislației antitrust. Prin urmare, funcționarea lanțului de aprovizionare cu alimente trebuie îmbunătățită, pentru a asigura o repartizare echitabilă a veniturilor de-a lungul întregului lanț de aprovizionare. Valoarea comercianților cu amănuntul nu poate fi însă subestimată, având în vedere rolul lor în furnizarea de bunuri de larg consum.

2.5.

 Combaterea practicilor comerciale neloiale este una dintre componentele-cheie pentru asigurarea unei mai bune funcționări a lanțului de aprovizionare cu alimente, pentru reducerea volatilității prețurilor pe piață și pentru consolidarea rolului organizațiilor de producători. În iunie 2016, o rezoluție a Parlamentului European (6) a solicitat Comisiei să propună un cadru juridic privind practicile comerciale neloiale – o solicitare care a fost reluată în octombrie 2016 de CESE și în noiembrie 2016 de Grupul operativ pentru piețele agricole.

2.6.

 În 20 de state membre există deja diverse inițiative legislative pentru abordarea practicilor comerciale neloiale. Împreună cu Inițiativa privind lanțul de aprovizionare (SCI), acest lucru a sporit conștientizarea privind inegalitatea raporturilor de forțe în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente. Până în prezent, foarte puține dintre abordările naționale sau voluntare existente au reușit să soluționeze problema practicilor comerciale neloiale. În aprilie 2018, Comisia a decis să prezinte o propunere legislativă specifică, recunoscând că mozaicul de reglementări referitoare la practicile comerciale neloiale din statele membre sau absența unor astfel de reglementări riscă să împiedice îndeplinirea obiectivului tratatului de a se asigura un nivel de trai echitabil pentru populația agricolă (7).

3.   Propunerea Comisiei

3.1.

 Prin directiva propusă, Comisia urmărește să reducă apariția practicilor comerciale neloiale în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente, prin introducerea unui standard de protecție minim comun în UE, constând într-o listă de practici comerciale neloiale specifice interzise, și anume: plățile întârziate în cazul produselor alimentare perisabile, anularea cu preaviz scurt a comenzilor, modificarea unilaterală sau retroactivă a acordurilor de furnizare și obligația impusă furnizorului de a plăti produsele irosite. Alte practici vor fi autorizate doar dacă fac obiectul unui acord prealabil în termeni clari și lipsiți de ambiguitate între părți, de exemplu: cumpărătorul returnează furnizorului produsele alimentare nevândute; cumpărătorul impune furnizorului o plată pentru a garanta sau a menține un acord de furnizare de produse alimentare; furnizorul plătește costurile de promovare sau de comercializare a produselor alimentare vândute de cumpărător.

3.2.

 Protecția împotriva practicilor comerciale neloiale se aplică numai vânzării de produse alimentare de către un furnizor care este o întreprindere mică și mijlocie (IMM) unui cumpărător care nu este o IMM (8).

3.3.

 În plus, propunerea Comisiei prevede că statele membre trebuie să desemneze o autoritate publică responsabilă cu punerea în aplicare a noilor norme. În cazul unei încălcări dovedite, autoritatea responsabilă va fi competentă pentru a impune o sancțiune proporțională și cu efect disuasiv. Această autoritate responsabilă cu asigurarea respectării reglementărilor va avea competența de a iniția investigații din proprie inițiativă sau pe baza unei plângeri. În acest caz, părțile care depun plângerea vor putea să solicite garantarea confidențialității și a anonimatului, în vederea protejării poziției lor în raport cu partenerul comercial. De asemenea, Comisia va institui și va facilita un mecanism de coordonare între autoritățile de asigurare a conformității, pentru a permite schimbul de bune practici.

4.   Observații generale

4.1.

 CESE salută propunerea Comisiei ca fiind un prim pas esențial pentru demararea unui proces legislativ de reglementare a practicilor comerciale neloiale în UE, astfel cum se recomandă cu fermitate în avizul său din 2016. Acest lucru reprezintă o evoluție necesară pentru a-i proteja pe operatorii mai slabi din lanțul de aprovizionare cu alimente, și anume fermierii și lucrătorii, și a crea condiții pentru ca veniturile lor să devină mai puțin volatile și mai stabile. În special, propunerea contribuie la abordarea lipsei de putere de negociere a acestora, îmbunătățind astfel guvernanța lanțului de aprovizionare cu alimente.

4.2.

 În documentul său, Comisia recunoaște că este puțin probabil ca Inițiativa privind lanțul de aprovizionare (SCI) la nivelul UE să devină un cadru de guvernanță cuprinzător, care să facă inutile măsurile legislative, inclusiv asigurarea conformității (9). În acest context, CESE reamintește că Inițiativa privind lanțul de aprovizionare și alte sisteme naționale voluntare pot fi într-adevăr utile numai pentru completarea – nu pentru înlocuirea – unor mecanisme legale solide de punere în aplicare și eficiente la nivelul statelor membre (10).

4.3.

 De asemenea, CESE salută promovarea unei rețele armonizate a autorităților de asigurare a conformității din UE, astfel cum se recomandă în avizul său anterior. Asigurarea unei cooperări eficace între autoritățile de asigurare a conformității este esențială pentru abordarea practicilor comerciale neloiale la nivel transnațional, care altfel ar putea rămâne nesoluționate.

4.4.

 Cu toate acestea, CESE regretă că Comisia a adoptat o abordare de armonizare minimă, care nu este suficientă pentru toate practicile abuzive care apar în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente. Comitetul regretă profund că cumpărătorii sunt singurii desemnați ca putând recurge la practici abuzive și că numai un număr limitat de practici comerciale neloiale sunt interzise în acest cadru, după cum se arată în continuare în capitolul 5.

4.5.

 De asemenea, CESE pune sub semnul întrebării propunerea Comisiei de a limita protecția împotriva practicilor comerciale neloiale numai la IMM-urile furnizoare în ceea ce privește vânzările lor către cumpărători care nu sunt IMM-uri. Pentru a fi eficientă și reușită, protecția împotriva practicilor comerciale neloiale ar trebui să se aplice tuturor actorilor din lanțul de aprovizionare, indiferent de dimensiunea acestora, astfel încât să aibă un impact asupra tuturor relațiilor comerciale. CESE recunoaște însă vulnerabilitatea IMM-urilor. Propunerea nu abordează problema inegalității în ceea ce privește puterea de negociere și dependența economică, aspecte care nu corespund în mod necesar cu dimensiunea economică a operatorilor.

4.6.

 Domeniul de aplicare al propunerii nu este suficient de larg și ar trebui să acopere, de asemenea, produsele agricole nealimentare, precum produsele horticole și hrana pentru animale.

4.7.

 Abordarea practicilor comerciale neloiale este o componentă esențială (împreună cu reducerea volatilității pieței și consolidarea rolului organizațiilor de producători) pentru a face lanțul de aprovizionare cu alimente mai sustenabil din punct de vedere economic, social și ecologic. CESE reiterează că promovarea unor practici comerciale mai echitabile ar trebui să fie o parte componentă a unei politici alimentare cuprinzătoare a UE, în scopul punerii în aplicare a obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD). O astfel de politică cuprinzătoare ar trebui, în primul rând, să asigure prețuri corecte pentru producători, astfel încât agricultura să rămână viabilă (11).

4.8.

 Deși acest aspect depășește domeniul de aplicare al propunerii Comisiei, CESE subliniază din nou necesitatea de a promova o mai mare apreciere a alimentelor de către societate în ansamblul ei și va sprijini lansarea unei campanii de informare și sensibilizare la nivel european cu privire la „valoarea alimentelor” (12) și la limitarea risipei de alimente, în colaborare cu organizațiile interesate.

5.   Observații specifice

Lista practicilor comerciale neloiale interzise

5.1.

 Practicile comerciale neloiale pot fi definite în sens larg ca practici care se abat în mod vădit de la buna conduită comercială și care contravin bunei-credințe și corectitudinii (13). Această definiție cuprinde ansamblul practicilor legate de un transfer de risc nejustificat sau disproporționat către o parte contractantă.

5.2.

 Comisia a interzis doar un anumit număr de practici comerciale neloiale. Așa cum a recomandat deja în avizul său anterior, CESE reafirmă necesitatea interzicerii tuturor practicilor neloiale, de exemplu (dar nu exclusiv) cele legate de următoarele aspecte:

—

transferul inechitabil al riscului comercial;

—

clauzele contractuale neclare sau nespecificate;

—

modificările contractuale unilaterale și retroactive, inclusiv ale prețului;

—

calitatea mai scăzută a produselor sau a informării consumatorilor, fără înștiințarea, consultarea sau acordul cumpărătorilor;

—

contribuțiile la costurile de promovare sau de marketing;

—

întârzierea plăților;

—

perceperea unor taxe de listare sau de fidelizare;

—

perceperea de tarife pentru plasarea bunurilor în spațiile comerciale;

—

reclamațiile privind produsele irosite sau nevândute;

—

invocarea unor caracteristici de ordin estetic pentru respingerea loturilor de alimente sau reducerea prețului plătit;

—

exercitarea de presiuni pentru a reduce prețurile;

—

impunerea unor tarife pentru servicii fictive;

—

anularea în ultimul moment a comenzilor și reduceri ale volumului prognozat;

—

amenințările de eliminare de pe listă;

—

tarifele forfetare pe care întreprinderile le percep de la furnizori ca o cerință pentru a fi incluse într-o listă a furnizorilor („taxe de menținere”).

Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a extinde lista în funcție de situația specifică din țara lor.

5.3.

 CESE solicită să se interzică cu desăvârșire vânzarea produselor alimentare sub prețul de cost de către comercianții cu amănuntul (14). În special, CESE recomandă ca furnizorilor, cum ar fi fermierii, să li se plătească un preț echitabil și corect, ceea ce le-ar permite să aibă un venit care să fie adecvat pentru investiții, inovare și producție durabilă.

5.4.

 Toate practicile comerciale neloiale interzise în mod explicit în propunerea Comisiei se referă la situațiile în care există deja un contract. Cu toate acestea, situații precum exercitarea de presiuni asupra operatorilor apar mult mai frecvent înainte de încheierea unui contract. Prin urmare, exemplele ar trebui să fie extinse pentru a include cazul în care o întreprindere (cu putere de piață) îi solicită unei alte întreprinderi să îi acorde avantaje fără niciun motiv justificat în mod obiectiv [cf. și articolul 19 alineatul (2) punctul 5 din legislația germană împotriva restrângerii concurenței (GWB)]. Această dispoziție a legii germane antitrust s-a dovedit a fi un mijloc adecvat de combatere a abuzului de putere de cumpărare. Decizia Curții Federale de Justiție din Germania (BGH) în cauza „Hochzeitsrabatte” (reduceri de nuntă) oferă o ilustrare impresionantă a acestui fapt în contextul relației dintre un puternic comerciant cu amănuntul de produse alimentare din Germania și furnizorii săi (15).

Definiția IMM-urilor

5.5.

 Limitarea protecției împotriva practicilor comerciale neloiale numai la IMM-urile furnizoare nu este suficientă pentru a aborda în mod eficient problema dezechilibrelor din lanțul de aprovizionare cu alimente. CESE subliniază „efectul domino” care poate apărea atunci când marii operatori devin victime ale practicilor comerciale neloiale. Practicile comerciale neloiale au un efect negativ indiscutabil, indiferent de cine este responsabil pentru aceasta. În mod inevitabil, impactul economic se repercutează asupra actorilor mai slabi din lanțul de aprovizionare cu alimente, adică fermierii, lucrătorii și unii operatori, dar și consumatorii.

5.6.

 Un alt argument pentru extinderea protecției este că marii operatori, în special, pot să discrimineze IMM-urile și să le excludă din lanțul de aprovizionare, din cauza riscului de a primi plângeri. În acest context, CESE recunoaște din nou vulnerabilitatea IMM-urilor.

Asigurarea conformității

5.7.

 În vederea asigurării efective a conformității, trebuie să se facă o distincție între mecanismele care țin de dreptul privat (care nu sunt prevăzute încă în propunerea Comisiei) și asigurarea conformității de către autorități. Ar trebui subliniat de la bun început că dreptul părții în cauză la anonimat trebuie să fie luat suficient în considerare, întrucât multe întreprinderi ar ezita să ia măsuri împotriva abuzurilor de teama unor represalii, cum ar fi retragerea de pe listă („factorul teamă”).

5.7.1.

 Asigurarea conformității prin mecanisme de drept privat

În ceea ce privește asigurarea conformității prin mecanisme de drept privat, partea în cauză ar trebui să aibă acces la acțiuni în încetare și la cereri de despăgubire. Însă, din cauza „factorului teamă”, astfel de căi de atac prezintă o importanță destul de redusă. În plus, toate asociațiile interesate ar trebui să poată recurge la acțiuni în încetare. Acest lucru ar garanta o protecție specială a părții în cauză în ceea ce privește anonimatul, în cazul în care practica comercială abuzivă este îndreptată împotriva mai multor întreprinderi (de exemplu, un operator din sectorul alimentar le solicită tuturor furnizorilor/cumpărătorilor săi să contribuie la acoperirea oricăror costuri suplimentare).

Partea sau asociația interesată ar trebui să poată formula aceste cereri fie în fața unei instanțe, fie în fața unui ombudsman. Procedura care implică ombudsmanul ar avea avantajul că litigiul nu ar trebui să se desfășoare în public. Ar trebui instituită o procedură specifică privind ombudsmanul. De asemenea, ombudsmanului ar trebui să i se confere competențe decizionale specifice. Procedurile voluntare nu ar fi, în multe cazuri, eficiente și nici nu ar oferi măsuri corective reale.

În plus, CESE încurajează operatorii să dezvolte inițiative pentru a promova o schimbare culturală și pentru a consolida corectitudinea în cadrul lanțului de aprovizionare.

5.7.2.

 Asigurarea conformității de către autorități

Din cauza „factorului teamă”, asigurarea conformității de către autorități joacă un rol deosebit de important în acest domeniu, care necesită, prin urmare, reglementări. Autoritățile, cum ar fi Comisia și autoritățile naționale din domeniul concurenței, ar trebui, prin urmare, să dispună de competențe extinse de investigare și asigurare a conformității. Normele de concurență prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 (în prezent 101, respectiv 102) din tratat ar putea servi drept exemplu în acest caz. (Prin comparație, articolul 6 din propunerea de directivă este mult mai slab.) Articolul 17 din regulament prevede în special investigații privind sectoarele economice și tipurile de acorduri. În cazul în care autoritățile ar avea competența de a impune taxe asupra profiturilor, acest lucru ar putea reprezenta un factor de descurajare suplimentar.

Lanțuri alternative de aprovizionare cu alimente

5.8.

 CESE reamintește că modelele de afaceri alternative care au un rol în scurtarea lanțului de aprovizionare între producătorii de alimente și consumatorii finali (inclusiv platformele digitale) ar trebui încurajate și sprijinite și că rolul și poziția cooperativelor și organizațiilor de producători ar trebui consolidate, pentru a restabili echilibrul de forțe (16). Acest aspect ar trebui să facă obiectul unui viitor aviz al CESE.

Bruxelles, 19 septembrie 2018.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER

(1)  Comisia Europeană, 2014.

(2)  Raportul Grupului operativ pentru piețele agricole, noiembrie 2016: https://ec.europa.eu/agriculture/sites/agriculture/files/agri-markets-task-force/improving-markets-outcomes_en.pdf.

(3)  JO C 34, 2.2.2017, p. 130.

(4)  Comunicarea Comisiei Europene, 15 iulie 2014, Combaterea practicilor comerciale neloiale din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente între întreprinderi.

(5)  JO C 34, 2.2.2017, p. 130.

(6)  Rezoluția PE din 7 iunie 2016 referitoare la practicile comerciale neloiale în cadrul lanțului de aprovizionare cu produse alimentare [2015/2065 (INI)].

(7)  COM(2018) 173 final.

(8)  Definiția unei IMM conform Regulamentului (UE) nr. 1308/2013.

(9)  COM(2018) 173 final.

(10)  JO C 34, 2.2.2017, p. 130.

(11)  JO C 129, 11.4.2018, p. 18.

(12)  JO C 34, 2.2.2017, p. 130.

(13)  COM(2014) 472 final.

(14)  JO C 34, 2.2.2017, p. 130.

(15)  Cf. Bundesgerichtshof (BGH), 23.1.2018, KVR 3/17, Wirtschaft und Wettbewerb (WuW) 2018, 209 – Hochzeitsrabatte.

(16)  JO C 34, 2.2.2017, p. 130.

Top