4.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 407/98

—

având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Udo Voigt, transmisă la 9 februarie 2015 de către Președintele Kammergericht Berlin (Ref. (3) 161 Ss 189/14 (14/15)) și comunicată în ședința plenară din 25 martie 2015,

—

în urma audierii lui Udo Voigt, în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

—

având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011 și 17 ianuarie 2013 (1),

—

având în vedere articolul 46 din Constituția Republicii Federale a Germaniei,

—

având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0192/2015),

A.

întrucât Președintele Kammergericht Berlin a prezentat o cerere de ridicare a imunității parlamentare a lui Udo Voigt, în legătură cu o acțiune în justiție intentată sub aspectul săvârșirii unei presupuse infracțiuni;

B.

întrucât, în temeiul articolului 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, membrii Parlamentului European beneficiază, pe teritoriul național, de imunitățile recunoscute membrilor parlamentului propriei țări;

C.

întrucât, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Constituția Republicii Federale a Germaniei, un membru al parlamentului nu poate fi tras la răspundere sau arestat pentru o faptă punibilă fără permisiunea parlamentului, cu excepția unor circumstanțe specifice;

D.

întrucât Udo Voigt este inculpat pentru instigare și insulte colective proferate într-o publicație editată de Partidul Național Democrat din Germania cu ocazia Campionatului Mondial FIFA 2006, al cărui președinte era la acea dată;

E.

întrucât este clar că acuzațiile nu au legătură cu calitatea de membru al Parlamentului European a lui Udo Voigt, ci își au sorgintea din funcția acestuia de președinte al Partidului Național Democrat din Germania;

F.

întrucât acțiunile prezumtive nu au legătură cu opiniile sau voturile exprimate de membrul Parlamentului European în exercițiul funcțiilor sale, în sensul articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene și reținând, de asemenea, că faptele care i se impută au fost comise în 2006, dată mult anterioară aceleia la care Udo Voigt a fost ales în Parlamentul European (2014);

G.

întrucât Udo Voigt afirmă că durata procedurii, care a fost pornită în 2006, demonstrează intenția de a obstrucționa activitatea sa parlamentară; întrucât prezenta cerere de ridicare a imunității este explicitată printr-o altă procedură, care a fost pusă în mișcare printr-o cale de atac formulată de însuși Udo Voigt și, prin urmare, acestei obiecțiuni i se aplică principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans;

H.

întrucât nu este cu putință nicio suspiciune conform căreia, în spatele procedurii, s-ar încerca obstrucționarea activității parlamentare a lui Udo Voigt (fumus persecutionis), dat fiind că aceasta a fost pornită cu mai mulți ani înainte ca acesta să-și ocupe locul în cadrul Parlamentului European;

1.

hotărăște să ridice imunitatea parlamentară a lui Udo Voigt;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite fără întârziere prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente instanței Kammergericht Berlin și lui Udo Voigt.