26.11.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 424/20

Raportor:

dl Denis MEYNENT

1.1

Comitetul Economic şi Social European (CESE) salută Comunicarea Comisiei intitulată „O viziune a pieţei interne a produselor industriale”. Această comunicare se înscrie într-o evoluţie recentă şi bine-venită către o politică industrială la nivelul Uniunii, care se traduce, în special, prin Comunicarea intitulată „Pentru o renaştere industrială europeană”.

1.2

CESE este de părere că standardele tehnice privind produsele industriale trebuie să facă obiectul unei reglementări democratice, deschise şi transparente, care să implice un număr mare de părţi interesate care să cuprindă cel puţin: întreprinderile, dintre care IMM-urile, salariaţii sau reprezentanţii lor, consumatorii, ONG-urile pentru protecţia mediului. Pentru ca această deschidere să fie o realitate concretă, este legitim să se acorde un sprijin public părţilor interesate care nu deţin resurse suficiente pentru a participa.

1.3

Domeniul de aplicare al „cerinţelor esenţiale” de interes public susceptibile de a fi transpuse în standarde tehnice nu ar trebui să se limiteze la siguranţă, sănătate, protecţia mediului şi protecţia consumatorului. El ar trebui să includă orice interes public considerat legitim prin decizia democratică şi, în special, condiţiile sociale şi de mediu privind producţia, interoperabilitatea sistemelor tehnice și accesibilitatea pentru toți utilizatorii.

1.4

Standardele tehnice trebuie revăzute şi îmbunătăţite în mod regulat, cu un ritm cu atât mai rapid, dat fiind caracterul inovator al sectorului. În opinia CESE, aceste schimbări nu trebuie încetinite, ci trebuie diminuat impactul lor asupra întreprinderilor, în special asupra IMM-urilor.

1.5

Ar trebui evaluat impactul propunerilor legislative asupra IMM-urilor, în conformitate cu Small Business Act  (1). Astfel, IMM-urile nu trebuie scutite de aplicarea standardelor de reglementare, întrucât acestea din urmă au ca obiectiv protejarea intereselor publice, care nu depind de dimensiunea întreprinderii care a proiectat sau a fabricat produsul, şi pentru a evita crearea unei pieţe cu două viteze.

1.6

CESE aprobă propunerea făcută de Comisie de a utiliza regulamentul, cu aplicare uniformă şi imediată pe întreg teritoriul Uniunii, mai curând decât directiva, pentru a armoniza produsele industriale, precum şi transformarea Deciziei nr. 768/2008/CE într-un regulament de aplicare generală, ceea ce va simplifica structura de reglementare şi va facilita înţelegerea sa, în special de către IMM-uri.

1.7

CESE sprijină punerea la dispoziţia publicului interesat, în special a IMM-urilor, cu titlu gratuit, a rezumatelor standardelor.

1.8

CESE sugerează Comisiei să difuzeze la scară largă, pe piaţa internă şi pe pieţele din ţări terţe, informaţia privind calitatea şi nivelul înalt de cerinţe privind produsele conforme cu standardele europene, cu ajutorul unui buget destinat comunicării, cu implicarea părților interesate enumerate la punctul 1.2.

1.9

Caracterul democratic, deschis şi transparent al reglementării actuale a standardelor tehnice privind piaţa produselor industriale trebuie menţinut în mod necesar în momentul încheierii unor acorduri de liber schimb.

1.10

CESE aprobă constituirea unei baze de date electronice centralizate care să difuzeze informaţiile relevante privind standardele pentru fiecare produs.

1.11

CESE sprijină crearea unui mecanism de „supraveghere online” a pieţei unice care să permită unor persoane de bună-credinţă să denunțe în mod confidenţial autorităţilor nereguli la care au fost martori în momentul proiectării, fabricării sau importării produsului industrial.

1.12

CESE consideră că o informaţie tehnică privind un produs industrial pe suport de hârtie constituie pentru un contract un suport permanent, autentic şi care nu poate fi falsificat şi că un suport electronic nu poate fi considerat adecvat decât dacă respectă aceleaşi cerinţe.

1.13

CESE constată că există încă anumite obstacole în calea liberei circulaţii şi a liberei concurenţe pe piaţa internă a produselor industriale. CESE doreşte o intensificare a supravegherii pieţei. Statele membre trebuie stimulate în vederea unei mai mari uniformităţi a sancţiunilor, la niveluri şi cu o tehnicitate comparabile cu cele ale controalelor pieţei şi ale distribuţiei de produse şi servicii, în vederea consolidării coerenţei lor europene.

2.1

Prin comunicarea sa, care o continuă pe cea din 2012, Comisia prevede posibilele dezvoltări ale reglementării privind piaţa internă a produselor industriale în contextul internaţionalizării schimburilor, al evoluţiei tehnice a produselor şi al introducerii pe piaţă de noi produse şi tehnologii. Este vorba despre evaluarea impactului reglementării existente pe piaţa produselor din punctul de vedere al producătorilor şi al operatorilor de pe piaţa unică, pornind de la rezultatele unei consultări publice şi ale unor studii de caz, evocate în documentul de lucru din anexă (numai în limba engleză) al serviciilor Comisiei.

2.2

Documentul Comisiei prezintă evoluţia dreptului Uniunii care reglementează produsele industriale de la adoptarea în 1985 a „noii abordări” în materie de legislaţie armonizată: organul legislativ al Uniunii defineşte „cerinţele esenţiale”, adică obiectivele în materie de sănătate, securitate, protecţie a mediului şi protecţie a consumatorului pe care întreprinderile trebuie să le respecte în momentul în care introduc produse pe piaţa Uniunii, asigurând nivelul de protecţie cel mai ridicat (articolul 114 din TFUE). Referitor la aceste „cerinţe esenţiale”, armonizarea se realizează prin standarde stabilite de organisme europene de standardizare, în baza unui mandat încredinţat de Comisia Europeană.

2.3

Produsele industriale sunt definite ca fiind produse nealimentare care rezultă dintr-un proces industrial de fabricare, însă comunicarea nu tratează decât produsele care nu au făcut recent obiectul unei legislaţii, al unei revizuiri sau al unei evaluări. Ea nu privește produsele care au un caracter foarte specific şi sunt tratate separat, cum ar fi produsele farmaceutice.

2.4

În opinia Comisiei, armonizarea a permis o creştere considerabilă a comerţului cu produsele în cauză, mai rapidă decât cea a valorii adăugate totale a producției totale în perioada 2000-2012. Legislaţia la nivelul Uniunii a favorizat economiile de scară, consolidând totodată competitivitatea întreprinderilor, evitând costurile legate de conformitate impuse în trecut de normele naţionale diferite sau, în anumite cazuri, de absenţa unor norme.

2.5

Normele stabilite pe baza abordării din 1985 au consolidat, de asemenea, încrederea consumatorilor în produsele europene.

3.1

O condiţie absolut necesară bunei funcţionări a pieţei interne a produselor industriale este încrederea consumatorilor și a utilizatorilor profesionişti de-a lungul lanțului creator de valoare în faptul că aceste produse respectă „cerinţe esenţiale” de interes public. În lipsa acestei încrederi, tranzacţiile se opresc, piaţa se prăbușește şi nu păstrează decât produsele de calitate inferioară (2).

3.2

Aceste cerinţe vizează sănătatea, securitatea consumatorilor şi a lucrătorilor din industrie, protecţia mediului şi protecţia consumatorilor, însă, într-o mai mare măsură, orice interes public considerat legitim prin decizia democratică şi, în special, condiţiile sociale şi de mediu privind producţia, interoperabilitatea sistemelor tehnice și accesibilitatea pentru toți utilizatorii.

3.3

Aceste „cerinţe esenţiale” sunt rezultatul unui proces democratic de decizie politică care a avut drept rezultat legi sau regulamente, care se află la baza legitimităţii lor. Autoritatea publică are dreptul să definească aceste „cerinţe esenţiale” şi să asigure respectarea acestora de către toţi actorii pieţei interne.

3.4

Potrivit CESE, standardele tehnice ale produselor industriale sunt traducerea tehnică a acestor „cerinţe esenţiale” de interes public. Prin urmare, ele sunt instrumente politice şi trebuie să fie considerate întru totul ca atare. Ele sunt, înainte de toate, instrumente de politică generală, care vizează să atingă un obiectiv explicit de interes public, printre cele specificate la articolul 114 din TFUE, dar care merg, de asemenea, dincolo de acestea: sănătatea şi securitatea utilizatorului (consumator sau salariat în mediul profesional), condiţii de muncă favorabile productivităţii şi motivării lucrătorilor, conservarea resurselor naturale fragile, neregenerabile sau rare (climă, resurse minerale, biosferă, specii vii, apă), bunăstarea animalelor, confidenţialitatea şi integritatea comunicărilor şi a datelor, interoperabilitatea componentelor de sisteme complexe şi altele, stabilite prin decizia democratică.

3.5

Acestea sunt, de asemenea, în al doilea rând, instrumente de politică industrială şi de structurare a pieţei. Conformitatea cu un standard tehnic exigent reprezintă un instrument de diferenţiere şi de competitivitate pe alte criterii decât cel al preţurilor, prin calitate, pe piaţa internaţională. Anticipând nevoile viitoare, evoluţiile pieţei, un standard ajută producătorii europeni să aibă un avans, să inoveze, să posede o ofertă puţin sensibilă la preţ şi, prin urmare, rentabilă şi totodată generatoare de locuri de muncă de calitate. Atunci când pe o piaţă se confruntă standarde concurente (în special privind interoperabilitatea), alegerea standardului are o influenţă asupra întreprinderilor care câştigă din aceasta un avantaj concurenţial şi, prin urmare, asupra localizării activităţii economice şi a locurilor de muncă rezultate.

3.6

Acest caracter politic al standardelor tehnice privind produsele industriale are drept consecinţă faptul că ele nu pot fi considerate ca fiind domeniul rezervat al intereselor private şi al specialiştilor tehnici. Din contră, ele trebuie să facă obiectul unei reglementări democratice, deschise şi transparente, care să implice un număr mare de părţi interesate. Această reglementare privește cele cinci etape decizionale, după cum urmează:

3.7

Această reglementare trebuie să se sprijine pe instituţii deschise, legitime şi care oferă concret tuturor părţilor interesate posibilitatea de a exercita o influenţă asupra deciziei. Lista cu părţile interesate care au dreptul să contribuie la această reglementare este, în opinia CESE, o listă deschisă, care depinde de natura precisă a acesteia (astfel, un standard privind bunăstarea animalelor nu va mobiliza aceleaşi părţi interesate ca în cazul unui standard privind interoperabilitatea unor instrumente de comunicare digitală). Această listă a părţilor interesate cuprinde totuşi cel puţin: întreprinderile, dintre care IMM-urile, salariaţii sau reprezentanţii lor, consumatorii, ONG-urile care se ocupă de protecţia mediului.

3.8

Faptul că standardele tehnice sunt instrumente de politică industrială, de competitivitate, prin calitate şi anticiparea nevoilor tehnice, societale şi de mediu, precum şi surse de inovaţie tehnică implică ideea că, în vederea menţinerii acestui rol, ele trebuie să fie revizuite şi îmbunătăţite în mod regulat, cu un ritm cu atât mai ridicat, dat fiind caracterul inovator al sectorului. În cazul sectoarelor foarte inovatoare și cu mare potențial de dezvoltare, Comitetul recomandă urmărirea în paralel a obiectivelor de legitimitate democratică și socială a procesului de reglementare și standardizare, menționate la punctele 3.2-3.7, precum și a obiectivului de stabilire a normelor într-un ritm alert și a celui legat de punerea lor în aplicare. Totuşi, trebuie diminuat impactul acestor schimbări asupra întreprinderilor.

3.9

În sfârșit, standardele tehnice ale produselor industriale reprezintă excelente mijloace de informare și educare a consumatorului (final și intermediar), întrucât acestea îi oferă elemente obiective și riguroase cu care să evalueze în mod autonom dacă un produs răspunde sau nu nevoilor sale. Un consumator informat și educat în acest fel devine sensibil la diferențierea prin calitate și contribuie astfel la competitivitatea bazată pe alte criterii decât prețul a unei industrii europene bazate pe un nivel înalt de competență și motivare a salariaților. Aceste standarde reprezintă așadar un element esențial al simbiozei dintre furnizorii industriali de înaltă calitate și consumatorii exigenți și riguroși.

4.1

Reglementarea standardelor armonizate prin directive, astfel cum a fost practicată până în prezent, este o sursă de instabilitate şi de efort de adaptare permanent şi câteodată inutil din partea întreprinderilor. Într-adevăr, ea riscă să aibă drept rezultat o legislaţie eterogenă din punct de vedere geografic de la un stat membru la altul. Această eterogenitate pare să fie minoră, însă este importantă când se ajunge la gradul de detaliere pe care îl necesită punerea în conformitate a unui produs industrial cu un standard. Această eterogenitate geografică se dublează cu o eterogenitate temporală, în funcţie de datele diverse de transpunere a directivei în cele 28 de drepturi naţionale. Având în vedere că această perioadă de transpunere se poate extinde la 36 de luni şi că actualizările unor standarde se pot schimba pentru o perioadă identică, chiar mai des pentru sectoarele foarte inovatoare, întreprinderile sunt susceptibile de a se afla în permanenţă într-o stare de incertitudine şi de confuzie specifică perioadelor tranzitorii.

4.2

În faţa acestei situaţii, cu totul dificilă pentru IMM-urile care dispun de mijloace slabe de monitorizare a reglementării, propunerea făcută de Comisie de a utiliza regulamentul, cu aplicare uniformă şi imediată, pe întreg teritoriul Uniunii, este, mai mult decât directiva, întru totul bine-venită. CESE consideră că această dispoziţie este foarte pozitivă. Ea este susceptibilă de a elimina o sursă majoră de instabilitate privind reglementarea şi de a permite echipelor de cercetare, dezvoltare şi inovare (RDI) să lucreze într-un mediu cu adevărat uniform pentru 500 de milioane de consumatori, stabil pentru mai mulţi ani, cu un ritm adaptat intensităţii inovării din fiecare sector.

4.3

De asemenea, acest raţionament justifică modul în care, în materie de subsidiaritate, utilizarea regulamentului pentru stabilirea unor standarde tehnice de produse industriale este un caz în care acţiunea la nivelul Uniunii este vădit mai eficace decât cea de la nivelul statelor membre.

4.4

CESE sprijină, de asemenea, transformarea Deciziei nr. 768/2008/CE într-un regulament de aplicare generală. Punerea în comun a unui ansamblu de definiţii, de termeni şi de concepte de uz orizontal pentru întreaga standardizare tehnică sectorială evită redundanţele şi repetiţiile, înlesneşte evoluţiile textului şi corespunde bunelor practici de formulare tehnică.

4.5

Faptul că un număr mare de părţi interesate contribuie la lucrările de standardizare, pentru cele cinci etape identificate mai sus, la punctul 3.6, este un obiectiv de interes public. Acest număr mare cuprinde părţile interesate care nu dispun decât de puţine resurse, precum organizaţiile sindicale, IMM-urile, asociaţiile de consumatori și de protecţie a mediului. Prin urmare, în opinia CESE, este legitim să fie acordat un sprijin public pentru participarea acestor părţi interesate la asemenea lucrări, cu atribuirea unui drept de vot, astfel încât respectiva deschidere a procesului să devină o realitate.

4.6

CESE sprijină punerea la dispoziţie gratuită a rezumatelor standardelor. Într-adevăr, nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii, însă, în cazul standardelor tehnice, accesul la ele este în prezent contra cost, chiar şi înainte de a cunoaşte cu suficiente detalii obiectul şi domeniul de aplicare al standardului şi, prin urmare, dacă acesta se aplică cazului său specific. Acest lucru este în dezavantajul IMM-urilor, dar şi al oricărei părţi interesate. Din acest motiv CESE sprijină măsura respectivă, solicitând ca această punere la dispoziţie să fie deschisă, în general, oricărui public interesat.

4.7

CESE salută constituirea unei baze de date electronice centralizate care să asigure acces, pentru fiecare produs, la lista cu standardele pe care le respectă respectivul produs şi la natura certificării care atestă această conformitate (în special dacă ea ţine de autocertificare sau de certificarea de către o parte terţă autorizată). Această bază de date ar putea difuza în mod gratuit, în baza unui abonament, avertismente automate prin e-mail pentru orice schimbare a standardului privind produsul în cauză.

4.8

CESE sprijină posibilitatea ca denunţătorii să transmită în mod confidenţial autorităţilor, prin intermediul unui mecanism de supraveghere online a pieţei unice, nereguli la care au fost martori în momentul proiectării, fabricării sau importării produsului industrial. Denunţătorii de bună-credinţă trebuie protejaţi împotriva urmăririlor penale sau a sancţiunilor eventuale, precum concedierea, în cazul în care aceştia sunt salariaţi. Această supraveghere a pieţei în colaborare şi repartizată, care mobilizează tehnicile de Internet 2.0, ar putea îmbunătăţi sănătatea şi securitatea utilizatorilor de produse industriale distribuite în întreaga Uniune şi protejează întreprinderile care respectă reglementarea împotriva abuzurilor concurenţilor lor neloiali.

4.9

CESE consideră informaţia tehnică privind un produs industrial ca fiind un element constitutiv al contractului care reprezintă cumpărarea sa, astfel încât consumatorul să fie lămurit şi informat şi după momentul cumpărării, în caz de neconformitate, de accident sau în cazul în care nu au fost atinse performanţele preconizate. Această informaţie nu este cu nimic „inutilă” sau „inestetică”, astfel cum pretinde comunicarea Comisiei. Din contră, ea trebuie furnizată clientului într-un format permanent, autentic şi care nu poate fi falsificat şi trebuie să fie lizibilă indiferent de evoluţia, pe durata vieții produsului, a instrumentelor electronice disponibile. De aceea, CESE consideră că o documentaţie pe suport de hârtie, redactată în limba țării în care are loc tranzacția, disponibilă la locul de vânzare şi, ulterior, furnizată în ambalaj îndeplineşte aceste condiţii şi că un suport electronic nu poate fi considerat favorabil decât dacă respectă specificaţiile funcţionale menţionate mai sus.

4.10

CESE sugerează Comisiei să difuzeze la scară largă, pe piaţa internă şi pe pieţele din ţări terţe, informaţia privind calitatea şi nivelul înalt de cerinţe privind produsele conforme cu standardele europene, cu ajutorul unui buget destinat comunicării, cu implicarea părților interesate enumerate la punctul 3.7. Astfel, consumatorii şi cumpărătorii profesionişti vor fi mai bine informaţi cu privire la avantajele de a alege această ofertă. Aceasta va constitui un avantaj concurenţial prin calitate, pe deplin obiectiv şi fiabil, pentru produsele proiectate şi fabricate în Europa sau în conformitate cu standardele europene şi, prin urmare, pentru întreprinderile şi lucrătorii europeni.

4.11

Este necesar să fie evaluat impactul propunerilor legislative asupra IMM-urilor, în spiritul Small Business Act  (3). Astfel, CESE sprijină ferm poziţia Comisiei de a nu permite IMM-urilor nicio exceptare de la reglementare: riscurile pe care le prezintă un produs pentru sănătatea sau siguranţa consumatorilor sau utilizatorilor profesionişti, conservarea resurselor naturale, compatibilitatea cu sistemele tehnice existente sunt obiective de interes public, care nu depind de dimensiunea întreprinderii care a proiectat sau a fabricat produsul. În plus, au luat naştere sectoare întregi, în special pentru anumite bunuri de consum precum îmbrăcămintea sau echipamentele casnice, care sunt constituite dintr-un număr ridicat de IMM-uri. Reducerea cerinţelor normative cu privire la IMM-uri nu este acceptabilă. întrucât aceasta ar însemna de facto să se scutească aceste sectoare al căror impact agregat asupra consumului şi, prin urmare, asupra riscurilor este important. O astfel de scutire ar determina, în plus, crearea unei pieţe cu două viteze, în care oferta prezentată de IMM-uri ar fi (în mod legitim) considerată de calitate inferioară, întrucât este supusă unor standarde mai puţin exigente sau mai puţin numeroase, ceea ce ar accentua handicapul lor concurenţial, în comparaţie cu cea prezentată de marile grupuri care beneficiază, în plus, de bugete mai importante pentru publicitate.

4.12

CESE nu împărtăşeşte opinia exprimată de Comisie conform căreia schimbările suferite de standarde ar fi atât de frecvente încât întreprinderile ar fi „copleșite”. Frecvenţa de schimbare a standardelor depinde de intensitatea inovării sectorului şi contribuie la competitivitatea care nu se bazează pe costuri a industriei europene. Ea nu trebuie încetinită, însă CESE recunoaşte că IMM-urile ar trebui să fie mai bine informate cu privire la aceste evoluţii, recurgând, dacă este necesar, la baza de date menţionată la punctul 4.7. Cu toate acestea, răspunsul Comisiei, și anume, schimbarea standardului prin regulament mai curând decât prin directivă, este o modalitate de a răspunde în mod adecvat şi suficient preocupărilor exprimate.

4.13

În opinia CESE, experienţa istorică pe care statele membre ale Uniunii Europene au dobândit-o pe parcursul îndelungat început în 1993 şi încă neterminat, în direcţia constituirii efective a unui pieţe unice a produselor industriale, luând în considerare pe deplin caracterul politic şi, prin urmare, democratic, deschis şi transparent, al reglementării standardelor tehnice aferente, trebuie în mod necesar să fie păstrată cu prilejul încheierii unor acorduri de liber schimb. Prin urmare, CESE solicită Comisiei, cu ocazia negocierilor în curs, să stabilească un cadru instituţional care să aibă aceleaşi caracteristici de democraţie, deschidere şi transparenţă, pe parcursul celor cinci etape identificate la punctul 3.6 ale procesului de standardizare şi, ulterior, de verificare a conformităţii. Standardele privind produsele, reglementările şi deciziile care protejează interesele publice, precum şi sancţiunile pentru nerespectarea lor nu trebuie să poată fi atacate ca obstacole netarifare, atunci când sunt în conformitate cu legislația comunitară și acordurile OMC.

4.14

Atingerea obiectivelor de interes public prin standarde tehnice, atunci când lanțurile creatoare de valoare sunt internaționale și depășesc domeniul de aplicare al reglementărilor stabilite de o singură jurisdicție, prezintă dificultăți specifice și nerezolvate încă. CESE recomandă ca efortul destinat acestui domeniu să se concentreze în special asupra dobândirii și certificării unor date obiective și fiabile privind produsul și procesul fizic și social de fabricare a acestuia. Aceste date, transmise în continuare de-a lungul lanțului creator de valoare ar putea fi confruntate cu „cerințele esențiale” ale fiecărei jurisdicții, cu respectarea deplină a suveranității lor.

4.15

Există încă anumite probleme create de obstacolele în calea liberei circulaţii şi a liberei concurenţe. Este vorba, de exemplu, despre brevetele ce privesc standardele tehnice sau despre efectivitatea controalelor privind punerea în aplicare a standardelor şi a legislaţiei.

4.16

Atunci când se adoptă un brevet pentru o inovaţie care devine un standard tehnic, este obligatoriu ca concurenţii să poată avea acces la licenţe obligatorii la un preţ rezonabil. Legislaţia privind proprietatea intelectuală trebuie să ofere o protecţie autentică a inovării, fără ca brevetele sau dreptul de autor să poată fi utilizate ca obstacole în calea concurenţei industriale şi a inovării. Prin urmare, în opinia Comitetului, trebuie prevăzut rolul său în promovarea liberei circulaţii pe piaţa unică, la care va contribui într-un mod decisiv brevetul unitar european, pe care CESE îl consideră a fi deosebit de important. Dimpotrivă, CESE observă că, în anumite ţări din afara Europei, printre care Statele Unite, eliberarea brevetelor nu presupune întotdeauna o cercetare suficientă privind situația anterioară, ceea ce pune în discuţie caracterul lor inovator; acceptarea unor brevete obişnuite pune sub semnul îndoielii caracterul lor inventiv, în timp ce brevetele privind concepte abstracte referitoare la aspect şi senzaţie (look and feel), indiferent de metoda tehnică prin care această aparenţă este obţinută, contravin principiului însuşi al brevetului de invenţie care privește exclusiv mijlocul de a atinge un rezultat. Această situaţie deschide posibilitatea unor procese abuzive, în cadrul cărora întreprinderile europene se află în dezavantaj.

4.17

Este vorba, de asemenea, despre sancţiuni care nu sunt întotdeauna adecvate, proporţionale şi disuasive pentru a sancţiona încălcările standardelor tehnice naţionale sau europene. Sancţiunile, administrative sau penale, precum şi controlul pieţelor ţin de competenţa statelor membre; diversitatea lor riscă să ducă la un „forum shopping” în momentul introducerii unor produse noi pe piaţa europeană. Prin urmare, „Ghidul Albastru”, RAPEX, procedura SOLVIT sau alte măsuri necesită o mai mare uniformitate a sancţiunilor şi niveluri şi o tehnicitate comparabile ale controalelor pieţei şi ale distribuţiei de produse şi servicii în vederea consolidării coerenţei lor europene. Comisia, care iniţiază procesele legislative şi controlează aplicarea lor prin exercitarea unei supervizări a acţiunii statelor membre, poate recurge la instanţa Uniunii în cazul neîndeplinirii obligaţiilor. Autorității judecătorești europene îi revine, în ultimă instanţă, sarcina de a garanta o anumită coerenţă la nivel european a legislaţiei statelor membre şi controlului lor privind pieţele, produsele şi serviciile.

4.18

CESE doreşte o intensificare a supravegherii pieţei.

4.18.1

În vederea combaterii aplicării incorecte a marcajului CE de către eventualii producători care nu sunt bine informaţi sau sunt lipsiţi de scrupule, ar trebui în special să se îmbunătăţească controalele vamale legate de intrarea şi introducerea pe piaţă a produselor şi să se asigure respectarea obligaţiilor de punere în conformitate a acestor produse care revin mandatarilor, importatorilor şi distribuitorilor în cauză, în conformitate cu legislaţia comunitară în vigoare. Indicarea pe eticheta CE a unui număr de referinţă al responsabilului său legal, care să ofere acces online la identitatea sa juridică şi la dosarul de conformitate, poate contribui la această verificare a conformității, inclusiv de către consumatorii denunţători (punctul 4.8).

4.18.2

Într-un context de austeritate bugetară, CESE doreşte să atragă atenţia asupra necesităţii de a dota autorităţile însărcinate cu supravegherea pieţei cu mijloace adecvate pentru exercitarea misiunilor lor şi de a focaliza acţiunea acestora asupra locurilor unde se concentrează tentative de fraudă (porturi, distribuţie „hard discount” sau comercianți ambulanți), consolidând cooperarea administrativă, în special cea legată de combaterea falsificărilor. Mecanismul denunţătorilor menţionat la punctul 4.8 poate îmbunătăţi eficacitatea acestora, cu un cost scăzut pentru finanţele publice.

4.18.3

CESE îşi exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că anumiţi actori economici industriali ar putea avea o asemenea pondere în cadrul activităţii economice sau al locurilor de muncă dintr-un stat membru, încât o ameninţare de delocalizare din partea lor ar prezenta riscul de a forţa administraţia naţională să renunţe la orice sancţiune, punând astfel în pericol consumatorii şi exercitând o concurenţă neloială față de întreprinderile şi salariaţii din întreaga Uniune.

4.19

În opinia Comitetului, prin obligaţii de rapoarte periodice şi anchete pe teren, este posibil să fie monitorizate îndeaproape evoluţiile produselor; organizaţiile de consumatori şi organizaţiile de lucrători au potenţialul de a juca rolul de denunţători privind aspecte legate de sănătate şi de securitate, în special, iar ele ar trebui să fie părţi interesate la toate nivelurile de proiectare şi de punere în aplicare a standardelor.