52013DC0158

1. Introducere

Regulamentul privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții (EMIR) a fost adoptat la 4 iulie 2012 și a intrat în vigoare la 16 august 2012[1]. EMIR prevede obligativitatea compensării la nivel central a tuturor contractelor extrabursiere standardizate privind instrumentele derivate (obligația de compensare), obligativitatea marjelor pentru contractele care nu sunt compensate la nivel central (cerințele privind marjele) și obligativitatea raportării tuturor contractelor privind instrumentele derivate către registrele centrale de tranzacții (obligația de raportare).

Băncile centrale ale Uniunii și organismele publice ale Uniunii însărcinate cu administrarea datoriei publice sau care intervin în administrarea acesteia sunt exceptate de la prevederile EMIR și, prin urmare, nu fac obiectul obligației de compensare, al tehnicilor de reducere a riscurilor pentru tranzacțiile necompensate și nici al obligației de raportare.

La momentul adoptării EMIR, nu exista certitudine cu privire la regimul aplicabil băncilor centrale străine în contextul aplicării reformelor în materie de instrumente derivate extrabursiere în alte jurisdicții. Prin urmare, Parlamentul European și Consiliul au amânat luarea unei decizii privind aplicarea EMIR în cazul băncilor centrale din țările terțe până când se obține un grad mai mare de claritate cu privire la acest aspect.

În conformitate cu articolul 1 alineatul (6) din EMIR, Comisia Europeană urma să analizeze regimul aplicat pe plan internațional băncilor centrale și organismelor publice care administrează datoria publică în temeiul cadrului juridic al altor jurisdicții și să informeze Parlamentul European și Consiliu asupra analizei comparative, în termen de trei luni de la intrarea în vigoare a EMIR. În cazul în care în baza concluziilor raportului rezultă că este necesară exceptarea de la responsabilitățile monetare a băncilor centrale din țările terțe respective în ceea ce privește obligația de compensare și raportare, EMIR împuternicește Comisia să adopte un act delegat de extindere a listei entităților exceptate în temeiul EMIR.

2. Temeiul juridic al raportului: Cerințele prevăzute la articolul 1 din EMIR

Articolul 1 alineatul (4) din EMIR prevede că „Prezentul regulament nu se aplică: (a) membrilor SEBC și altor organisme ale statelor membre având funcții similare și altor organisme publice ale Uniunii însărcinate cu administrarea datoriei publice sau care intervin în administrarea acesteia; (b) Băncii Reglementelor Internaționale.”

În ceea ce privește băncile centrale străine și organismele publice străine care administrează datoria publică, articolul 1 alineatul (6) împuternicește Comisia să adopte acte delegate pentru a modifica lista entităților scutite, conform articolului 1 alineatul (4) și, în acest scop, solicită Comisiei să „prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport în care evaluează regimul aplicat pe plan internațional organismelor publice însărcinate cu administrarea datoriei publice sau care intervin în administrarea acesteia și băncilor centrale” în termen de trei luni de la intrarea în vigoare a EMIR.

De asemenea, articolul 1 alineatul (6) prevede că „Raportul include o analiză comparativă a regimului aplicabil acestor organisme și băncilor centrale în sistemul de drept al unui număr semnificativ de țări terțe, incluzând cel puțin cele trei cele mai importante jurisdicții din perspectiva volumelor contractelor tranzacționate și standardele de gestionare a riscurilor aplicabile tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate la care participă organismele în cauză și băncile centrale din jurisdicțiile respective. În cazul în care raportul concluzionează, în special pe baza analizei comparative, că este necesară exceptarea responsabilităților monetare ale băncilor centrale din respectivele țări terțe de la obligația de compensare și raportare, Comisia le adaugă în lista de la alineatul (4) [lista entităților care beneficiază de exceptare în temeiul EMIR].”

3. Jurisdicții avute în vedere: Japonia, Elveția și Statele Unite

EMIR impune Comisiei să realizeze o analiză comparativă a regimului aplicabil băncilor centrale și organismelor publice care administrează datoria publică într-un „număr semnificativ de țări terțe, incluzând cel puțin cele trei cele mai importante jurisdicții din perspectiva volumelor contractelor tranzacționate”.

3.1. Cele mai importante trei jurisdicții în ceea ce privește volumele contractelor tranzacționate: Statele Unite, Elveția și Japonia

Având în vedere caracterul global al piețelor instrumentelor derivate extrabursiere și lipsa de transparență istorică pe aceste piețe, nu erau disponibile date detaliate privind instrumentele financiare derivate extrabursiere la nivelul jurisdicțiilor din întreaga lume. Cu toate acestea, valoarea totală a bilanțului băncilor poate servi ca aproximare utilă și simplă pentru dimensiunea portofoliului băncilor de instrumente financiare derivate și pentru volumele contractelor tranzacționate pe jurisdicții. Este, de asemenea, un bun indicator al riscului sistemic pe care îl prezintă aceste piețe. Banca Reglementelor Internaționale (BIS) oferă statistici detaliate privind bilanțurile băncilor pe jurisdicții care au fost utilizate în prezentul raport pentru selectarea jurisdicțiilor care urmau a fi analizate.

Conform celor mai recente date ale BIS[2] („Amounts outstanding for the International positions by nationality of ownership of reporting banks”, martie 2012), cele mai importante trei jurisdicții în ceea ce privește volumele contractelor tranzacționate, folosind totalul bilanțului băncilor ca aproximare sunt Statele Unite ale Americii, Japonia și Elveția. Tabelul de mai jos prezintă cele mai recente date BIS pentru cele mai importante jurisdicții. Jurisdicțiile din afara UE sunt în caractere aldine.

Țara de origine a băncii || Total poziții/Pasiv

SUA || 5012,2

Regatul Unit || 4885,9

Franța || 3484,4

Germania || 3349,2

Elveția || 2751,9

Japonia || 2361,1

Țările de Jos || 1705,4

Suedia || 1291,7

Australia || 948,5

Spania || 916,0

Canada || 912,5

Italia || 825,1

Hong Kong (RAS) || 539,0

Tabel: Poziții internaționale în funcție de naționalitatea acționariatului băncilor raportoare; Sume în curs, în miliarde de dolari americani Sursa: BIS

3.2. Alte jurisdicții importante: Australia, Canada, Hong Kong

Pentru a include un număr mai mare de țări terțe în analiza comparativă, raportul analizează, de asemenea, cadrul legislativ din Australia, Canada și Hong Kong cu privire la piețele instrumentelor financiare derivate extrabursiere, acestea fiind următoarele trei jurisdicții ca importanță în ceea ce privește volumele contractelor tranzacționate.

3.3. Progrese realizate în ceea ce privește reformele privind piețele instrumentelor derivate extrabursiere în Statele Unite ale Americii, Elveția, Japonia, Australia, Canada și Hong Kong

Prezentul raport efectuează o analiză comparativă a cadrului de reglementare din Statele Unite ale Americii, Elveția, Japonia, Australia, Canada și Hong Kong. Serviciile Comisiei au contactat aceste jurisdicții, cu scopul de a culege informații despre cadrele lor juridice relevante cu privire la tranzacțiile cu instrumente derivate extrabursiere aplicabile băncilor centrale și organismelor publice însărcinate cu administrarea datoriei publice sau care intervin în administrarea acesteia. Este important de remarcat faptul că, în ceea ce privește procesul de adoptare și punere în aplicare a reformelor în materie de instrumente derivate extrabursiere, aceste jurisdicții se află în stadii diferite. Statele Unite ale Americii intră în etapa punerii în aplicare. Japonia a aprobat recent noul său regulament. Elveția pregătește un proiect de regulament pentru a introduce un nou cadru de reglementare. Australia și Hong Kong au propus regimul lor de reglementare pentru punerea în aplicare a reformelor în materie de instrumente derivate extrabursiere, dar acestea nu au fost încă adoptate. Canada este încă în etapa finalizării propunerii sale de cadru juridic pentru punerea în aplicare a reformelor în materie de instrumente derivate extrabursiere.

· SUA

Legea Dodd-Frank privind reforma societăților de pe Wall Street și protecția consumatorilor a fost adoptată în iulie 2010. De la acea dată, Commodity Futures Trading Commission (CFTC) și Securities and Exchange Commission (SEC) au finalizat majoritatea normelor de punere în aplicare care urmau să fie dezvoltate în temeiul Dodd-Frank. Statele Unite intră acum în faza de punere în aplicare, cu o abordare progresivă, descrisă mai jos.

Obligația de raportare

Începând din 12 octombrie 2012, au intrat în vigoare norme obligatorii de raportare și transparență. Obligația de raportare se introduce treptat, pe categorii de produse și tipuri de participanți pe piață: (i) începând cu 12 octombrie 2012, principalii participanți pe piață[3] trebuie să înceapă să raporteze swapurile pe rata dobânzii și swapurile pe riscul de credit; (ii) din ianuarie 2013, obligația de raportare pentru acești participanți va fi extinsă la swapurile pe acțiuni, swapurile valutare și alte swapuri pe mărfuri; și (iii) din aprilie 2013, toți participanții pe piață (inclusiv alte categorii de dealeri, decât dealerii de swap, sau participanții pe piață care nu intră în categoria principalilor participanți pe piață) vor trebui să se conformeze obligației de raportare pentru toate clasele de active.

Obligația de compensare

Obligația de compensare va fi introdusă treptat în funcție de categoria de produse și de tipul de participanți pe piață. La 24 iulie 2012, CFTC a propus primele categorii de swapuri care vor face obiectul compensării obligatorii, care includ două categorii de swapuri pe riscul de credit și patru categorii de swapuri pe rata dobânzii, care vor fi compensate prin contrapartide centrale acreditate, normele urmând a fi finalizate până în cel de-al patrulea trimestru al anului 2012. Ulterior se va aplica o abordare progresivă, în funcție de tipul de participant pe piață (90/180/270 de zile pentru conformare cu obligația de compensare)[4]. O abordare similară va urma pentru alte clase de active.

· Elveția

În Elveția nu este instituit un regim obligatoriu de compensare sau de raportare cu privire la tranzacții pentru tranzacțiile cu instrumente derivate extrabursiere. Cu toate acestea, Elveția își exprimă angajamentul de a pune în aplicare reformele G20 în materie de instrumente derivate extrabursiere. Consiliul Federal al Elveției a decis, la 27 august 2012, că reglementările existente în Elveția cu privire la infrastructura pieței financiare trebuie modificate pentru a fi conforme recomandărilor Consiliului pentru stabilitate financiară (FSB) și noilor standarde elaborate de organisme internaționale de standardizare pentru infrastructurile pieței financiare.

Departamentul Federal de Finanțe a fost însărcinat să elaboreze un proiect de document de consultare până în primăvara anului 2013 și dorește să coordoneze abordarea sa cu UE, cu scopul de a adopta un regulament echivalent regulamentului EMIR. În comunicatul de presă din 29 august 2012, Secretariatul de stat pentru probleme financiare internaționale a declarat în mod clar că „Pentru a asigura competitivitatea operatorilor de pe piața din Elveția și accesul pe piață în UE, se urmărește asigurarea unei reglementări echivalente celei din UE în ceea ce privește [reformele în materie de tranzacționare și de infrastructură a pieței financiare].

Prin urmare, Elveția este în etapa pregătirii viitoarelor sale reforme, iar cadrul de reglementare elvețian nu este deocamdată definit.

· Japonia

Agenția pentru Servicii Financiare din Japonia a promulgat, în iulie 2012, o ordonanță a cabinetului executiv care a intrat în vigoare la 1 noiembrie 2012 cu privire la reformele legate de utilizarea obligatorie a contrapartidelor centrale (obligația de compensare) și registrele centrale de tranzacții (obligația de raportare).

Obligația de raportare

Instituțiile financiare înregistrate în temeiul Legii privind bursele pentru instrumente financiare vor trebui să raporteze registrelor centrale de tranzacții, tranzacțiile cu instrumente derivate extrabursiere pentru care sunt disponibile serviciile registrelor centrale, cum ar fi tranzacțiile cu instrumente derivate de credit și operațiunile forward, tranzacțiile cu opțiuni și tranzacțiile swap pe rata dobânzii, pe schimbul valutar și pe acțiuni. Tranzacțiile supuse obligației de raportare vor fi revizuite în vederea extinderii acestor categorii, după noiembrie 2012, luând în considerare evoluțiile ulterioare în infrastructura pieței.

Obligația de compensare

Japonia are în vedere o aplicare progresivă. Conform celui de al patrulea raport al FSB privind progresele înregistrate în ceea ce privește reformele în materie de instrumente derivate extrabursiere, începând din noiembrie 2012, anumite swapuri pe riscul de credit[5] și swapuri pe rata dobânzii standardizate[6] vor face obiectul compensării obligatorii. Categoriile de produse care fac obiectul compensării obligatorii vor fi apoi extinse la alte instrumente derivate extrabursiere[7] luând în considerare elemente cum ar fi dimensiunea tranzacțiilor și gradul de standardizare.

De asemenea, într-o primă etapă, sfera de aplicare a cerințelor de compensare obligatorii va fi valabilă doar în cazul tranzacțiilor cu instrumente derivate extrabursiere încheiate între principalele instituții financiare naționale[8]. Cerințele de compensare ar putea fi extinse pe viitor la tranzacțiile încheiate între aceste instituții financiare naționale și instituțiile financiare străine (neînregistrate în temeiul Legii privind bursele pentru instrumente financiare), luând în considerare discuțiile internaționale în curs privind reglementările transfrontaliere.

Prin urmare, băncile centrale străine nu intră în domeniul de aplicare al obligațiilor de raportare și compensare impuse în Japonia ca urmare a reformelor piețelor instrumentelor derivate extrabursiere.

· Australia

La 12 septembrie 2012, Guvernul Australiei a introdus un proiect de lege în Parlament [proiect de lege din 2012 privind modificarea legislației aplicabile corporațiilor (tranzacții cu instrumente derivate)] care oferă un cadru legislativ de punere în aplicare a reformelor piețelor cu instrumente derivate extrabursiere în Australia. Cadrul propune o abordare flexibilă, ministrul putând decide dacă obligația de compensare, de raportare sau de tranzacționare în cadrul unei platforme organizate ar trebui să se aplice anumitor clase de instrumente derivate extrabursiere.

Proiectul de lege a trecut de Camera Reprezentanților și va fi discutat de către Senat. Legislația ar trebui să fie pusă în aplicare până la sfârșitul anului 2012.

Înainte de impunerea oricăror obligații sunt necesare regulamente și norme de punere în aplicare. În temeiul cadrului, Australian Securities and Investments Commission - Comisia pentru Titluri de Valoare și Investiții din Australia (ASIC) va putea emite norme de punere în aplicare. Banca de Rezerve a Australiei, Autoritatea Australiană de Reglementare Prudențială și ASIC au dreptul să ofere consiliere ministrului cu privire la oportunitatea aplicării obligațiilor la anumite categorii de instrumente derivate extrabursiere.

Prin urmare, în Australia, cadrul legislativ pentru punerea în aplicare a reformelor în materie de instrumente derivate extrabursiere este în stadiul de propunere, dar nu a fost încă adoptat. De asemenea, vor trebui definite normele de punere în aplicare.

· Canada

În Canada, cadrul legislativ de punere în aplicare a reformelor privind piețele instrumentelor derivate extrabursiere nu este încă pe deplin definit. Cele mai mari provincii în ceea ce privește instrumentele derivate extrabursiere și alte provincii lucrează în prezent la elaborarea legislației[9]. Canadian Securities Administrators – Administratorii de Valori Mobiliare din Canada (CSA) lucrează la redactarea regulamentului sau a normelor de punere în aplicare aferente legislației.

Raportare

CSA a publicat un document de consultare privind registrele centrale de tranzacții care să constituie o bază informativă în procesul de elaborare a normelor. Ontario și Quebec au modificat deja legislația pentru a sprijini activitatea de raportare către registrele centrale de tranzacții și accesul autorităților de reglementare la date, iar majoritatea provinciilor evaluează dacă ar putea fi necesare modificări legislative. CSA va organiza o consultare privind normele în materie de raportare a tranzacțiilor și de registre centrale de tranzacții, care ar trebui să fie finalizată la începutul anului 2013. Obligațiile urmează să fie puse în aplicare în primul semestru al anului 2013.

Compensare

Administratorii de Valori Mobiliare din Canada (CSA) au organizat o consultare privind compensarea care s-a încheiat în cel de-al treilea trimestru al anului 2012 și care va fi luată în considerare în procesul decizional următor. Se estimează că până la jumătatea anului 2013, reglementările provinciale privind compensarea centrală vor fi puse în aplicare în provinciile în care se înregistrează majoritatea instrumentelor derivate extrabursiere. Cu toate acestea, pentru a armoniza legislația la nivelul tuturor provinciilor vor fi necesare acțiuni suplimentare. CSA lucrează, de asemenea, la elaborarea normelor de punere în aplicare privind compensarea centrală, estimându-se că normele vor fi publicate în vederea consultării, la începutul anului 2013.

· Hong Kong

Hong Kong a formulat propunerea privind regimul său de reglementare pentru reformele piețelor instrumentelor derivate extrabursiere, în urma încheierii procesului de consultare. Procesul legislativ de adoptare a noului regim de reglementare este încă în curs de desfășurare.

Hong Kong Monetary Authority – Autoritatea Monetară din Hong Kong (HKMA) și Securities and Futures Commission of Hong Kong - Comisia Valorilor Mobiliare și a Instrumentelor Futures din Hong Kong (SFC) au efectuat o consultare publică în octombrie 2011 pe marginea cadrului de reglementare propus pentru instrumentele derivate extrabursiere pentru Hong Kong, incluzând obligativitatea compensării și raportării. În urma procesului de consultare, HKMA și SFC au publicat în iulie 2012 concluziile comune. Propunerea legislativă nu a fost încă finalizată.

Raportare

Propunerea de reglementare cu privire la raportarea obligatorie a fost revizuită de un comitet al Consiliului Legislativ și face, în prezent, obiectul redactării legislative. Obiectivul este de a introduce modificările legislative necesare înainte de legislatura de la începutul anului 2013. Abordarea va fi progresivă, începând cu swapurile pe rata dobânzii și contractele forward nelivrabile.

Cadrul de reglementare propus în Hong Kong prevede cerințe legate de locație pentru raportarea către registrele centrale de tranzacții: toate tranzacțiile cu instrumente derivate care au un impact asupra piețelor financiare din Hong Kong ar trebui raportate registrului de tranzacții local instituit de registrul de tranzacții al HKMA.

Compensare

Concluziile consultării limitează obligațiile de compensare la tranzacțiile înregistrate în Hong Kong. Luând în considerare răspunsurile primite cu ocazia consultărilor, autoritățile de reglementare au început activitatea la o propunere legislativă care urmează a fi înaintată Consiliului Legislativ, cu scopul de a introduce modificările legislative necesare la începutul anului 2013. Între timp, este în vigoare o propunere legislativă intermediară care servește drept cadru pentru compensarea voluntară a anumitor tranzacții derivate prin contrapartide centrale de compensare locale recunoscute de către SFC.

4. Regimul internațional al băncilor Centrale și al birourilor de administrare a datoriei în aceste jurisdicții

· SUA

Legea Dodd-Frank exclude swapurile unei contrapartide care este o bancă de rezerve federală, Guvernul Federal sau o agenție federală care beneficiază în mod expres de încrederea deplină a Statelor Unite ale Americii[10]. Alte bănci centrale, respectiv băncile centrale străine, nu intră în sfera acestei excluziuni.

CFTC și SEC au avut în vedere aplicarea fiecărei cerințe prevăzute în legea Dodd‑Frank și au încercat să limiteze efectele acestora asupra băncilor centrale străine de la caz la caz, în momentul elaborării normelor de punere în aplicare, conform celor expuse în continuare.

Presupunând că organismele publice însărcinate cu administrarea datoriei publice sau care intervin în administrarea acesteia sunt parte a guvernului, băncile centrale străine și organismele străine de administrare a datoriei publice intră în sfera de aplicare a aceluiași regim. Cu alte cuvinte, conform celor descrise în continuare, organismele publice care administrează datoria publică vor beneficia, de asemenea, de derogare de la obligația de compensare și raportare.

Condiții de înregistrare

În general, CFTC a exceptat banca centrală de la obligația înregistrării care s-ar fi aplicat în cazul în care o instituție de acest tip ar intra în sfera de aplicare a definiției unui dealer de swap sau a unui participant swap important.

În reglementarea finală comună[11] cu SEC, CFTC și SEC au definit principalii termenii prevăzuți în legea Dodd-Frank, inclusiv (definițiile termenilor) „dealeri de swap”, „principalii participanți la swap” și „participant la contract eligibil.”

În publicația sa Federal Register (Registrul Federal), CFTC a remarcat faptul că, în timp ce entitățile străine nu beneficiază neapărat de imunitate în ceea ce privește jurisdicția SUA pentru activitățile comerciale desfășurate pe piețele SUA, în dispozițiile relevante ale legii Dodd-Frank sau în trecutul legislativ nu există indicii în sensul că, prin aprobarea legii Dodd-Frank, Congresul intenționa să se abată de la tradițiile sistemului internațional, incluzând guvernele străine, băncile centrale străine și instituțiile financiare internaționale în definiția termenului „dealer de swap” sau „principal participant la swap.”

În consecință, CFTC a interpretat că aceste guverne străine, bănci centrale străine și instituții financiare internaționale nu ar trebui să aibă obligația de a se înregistra ca dealeri de swap sau ca principali participanți la swap[12].

Obligația de raportare

Întrucât beneficiază de derogare de la obligația înregistrării, băncile centrale străine beneficiază, de asemenea, de exceptare de la obligația de raportare. Cu toate acestea, o contrapartidă din SUA care încheie o tranzacție cu o bancă centrală străină ar face în continuare obiectul obligației de raportare, conform legii Dodd-Frank. De exemplu, în cazul în care o bancă centrală europeană încheie o tranzacție cu un dealer de swap înregistrat la CFTC, acel dealer de swap ar face în continuare obiectul cerințelor de ținere a evidențelor și de raportare aplicabile swapului, chiar dacă tranzacția nu ar face obiectul cerințelor de compensare obligatorii.

Această situație este în concordanță cu EMIR (situația în care contrapartida la o tranzacție a băncii centrale trebuie să raporteze), dar creează o abordare diferențiată între SUA și băncile centrale străine în temeiul legii Dodd-Frank. Într-adevăr, tranzacțiile cu băncile centrale din SUA beneficiază de derogare deplină de la prevederile legii Dodd-Frank și, prin urmare, nu trebuie să fie raportate, în timp ce tranzacțiile cu băncile centrale străine vor trebui să fie raportate de către contrapartida din SUA.

Obligația de compensare

Într-o reglementare separată[13], CFTC a abordat diferitele excepții de la cerința aplicabilă conform căreia toate contractele de swap trebuie depuse la o contrapartidă centrală acreditată de CFTC în vederea compensării și a interpretat că o bancă centrală străină beneficiază de derogare de la cerințele obligatorii de compensare care s-ar putea aplica în mod normal.

În decizia conform căreia guvernele străine, băncile centrale străine și instituțiile financiare internaționale nu ar trebui să facă obiectul cerinței de compensare prevăzute de legea Dodd-Frank, promulgată de Congres, CFTC a citat considerente similare pe care le‑a avut în vedere atunci când a acordat derogarea la obligația de înregistrare prezentată mai sus. În special, CFTC a observat[14] că se presupune că „legiuitorii țin seama de interesele legitime suverane ale altor națiuni atunci când redactează legile americane”. În această privință, CFTC a remarcat că nicio dispoziție a legii Dodd-Frank nu indică intenția Congresului de a se abate de la aceste tradiții în momentul promulgării cerințelor de compensare prevăzute în lege, și având în vedere considerentele de curtoazie, a declarat[15] că guvernele străine, băncile centrale și instituțiile financiare internaționale nu ar trebui să facă obiectul mandatului de compensare prevăzut în legea Dodd-Frank.

· Elveția

Pentru tranzacțiile cu instrumente derivate extrabursiere, în Elveția, nu este instituit un regim obligatoriu de compensare sau de raportare cu privire la tranzacții. În consecință, instrumentele derivate extrabursiere executate cu Banca Națională a Elveției sau cu orice altă bancă centrală sau cu organisme publice interne sau externe însărcinate cu administrarea datoriei publice sau care intervin în administrarea acesteia nu trebuie să fie compensate la nivel central sau raportate în temeiul legislației elvețiene. În mod similar, în cazul tranzacțiilor care implică o bancă centrală, tehnicile bilaterale de atenuare a riscurilor nu s-ar aplica.

Elveția a anunțat public că intenționează să urmărească îndeaproape abordarea EMIR și că dorește să adopte un regulament echivalent. Prin urmare, în temeiul legislației elvețiene, băncile centrale străine vor beneficia cel mai probabil de un regim echivalent aplicabil băncilor centrale străine în contextul EMIR.

· Japonia

În Japonia, ordinul cabinetului executiv care a intrat în vigoare la 1 noiembrie 2012 prevede derogarea de la obligațiile de compensare și raportare în cazul tranzacțiilor cu băncile centrale străine și organismele de administrare a datoriei publice.

· Hong Kong

Regimul aplicabil băncilor centrale este discutat în concluziile comune HKMA-SFC publicate în iulie 2012 în urma procesului de consultare (a se vedea mai sus). Aceste concluzii propun derogări de la obligațiile de compensare și raportare pentru băncile centrale și pentru entitățile publice care administrează datoria publică din jurisdicțiile care oferă un regim reciproc pentru băncile centrale și birourile care administrează datoria din Hong Kong.

Obligația de raportare

Conform abordării propuse în prezent, băncile centrale și entitățile publice străine care administrează datoria publică ar beneficia de derogare de la obligația de raportare. Conform concluziilor comune HKMA-SFC publicate în iulie 2012: „în ceea ce privește derogările acordate în cazul băncilor centrale etc. am avut în vedere reglementările propuse în alte centre financiare. Pe baza acestora, nu excludem posibilitatea de a include derogări limitate de la obligația de raportare în cazul entităților din sectorul public implicate în administrarea datoriei publice pentru a evita impactul asupra competențelor lor de stabilizare a pieței, atunci când acest lucru este necesar. Printre acestea se numără băncile centrale, autoritățile monetare sau organismele publice cu atribuții în materie de administrare a datoriei publice și a rezervelor și în materie de menținere a stabilității pieței, precum și instituții globale precum Fondul Monetar Internațional, Banca Reglementelor Internaționale etc. În special, percepția noastră este că - (1) toate aceste instituții globale ar trebui să beneficieze de derogare deplină de la obligația de raportare; (2) în cazul băncilor, autorităților și organismelor centrale, criterii precum reciprocitatea vor fi avute în vedere în momentul luării deciziei cu privire la posibilitatea acordării de derogări în materie de raportare”[16].

Cu toate acestea, contrapartidele care intră în sfera regimului de reglementare al Hong Kong care încheie o tranzacție cu o bancă centrală străină ar face obiectul obligației de raportare. Această abordare este consecventă cu EMIR.

Obligația de compensare

În mod similar, conform abordării propuse în prezent de Hong Kong, băncile centrale și entitățile publice străine care administrează datoria publică ar fi scutite de obligația de compensare. Conform concluziilor comune HKMA-SFC publicate în iulie 2012: „Am analizat cu atenție feedbackul primit cu privire la derogările generale de la obligația de compensare și considerăm că unele derogări sunt oportune. Remarcăm, de asemenea, că, pe măsură ce mai multe jurisdicții oferă detalii cu privire la reglementările lor propuse în materie de instrumente derivate extrabursiere, se conturează o tendință mai clară asupra tipurilor de derogări generale care pot fi introduse în principalele jurisdicții, precum SUA și UE. Având în vedere cele de mai sus, reanalizăm posibilitatea acordării de derogări la obligația de compensare și a măsurii în care aceste derogări se vor aplica. În special – (1) Suntem dispuși să luăm în considerare posibilitatea acordării de derogări la obligația de compensare în cazul tranzacțiilor cu anumite bănci centrale, autorități monetare sau organisme publice cu atribuții în materie de administrare a datoriei publice și a rezervelor și în materie de menținere a stabilității pieței, precum și anumite instituții globale precum Fondul Monetar Internațional, Banca Reglementelor Internaționale etc. Criterii precum reciprocitatea vor fi avute în vedere în momentul luării deciziei cu privire la posibilitatea acordării de derogări în cazul băncilor centrale, autorităților monetare și organismelor publice.”[17].

Hong Kong va monitoriza în continuare standardele și practicile internaționale pentru a stabili detaliile privind o astfel de derogare, care va face obiectul unei consultări în primul trimestru al anului 2013.

· Australia

Proiectul de lege privind tranzacțiile cu instrumente derivate, în forma propusă în prezent în Australia, nu include și nici nu exclude vreo entitate sau persoană de la obligațiile privind raportarea tranzacțiilor sau compensarea la nivel central.

Atunci când ministrul decide că o obligație se va aplica la anumite categorii de tranzacții extrabursiere, în acel moment, ministrul poate limita entitățile în cazul cărora s-ar putea aplica respectiva obligație[18]. Sub rezerva limitelor stabilite prin reglementări, Comisia pentru Valori Mobiliare și Investiții din Australia (ASIC) va trebui să elaboreze norme care specifică detaliile privind modul în care participanții se pot conforma obligațiilor. Normele pot, de asemenea, să prevadă și derogări. Prin urmare, sfera de aplicare finală a oricărei obligații va fi luată în considerare ca parte a procesului de consultare ulterior pentru deciziile ministrului, reglementările sau normele ASIC.

Din dialogurile cu personalul, perspectiva preliminară la nivelul personalului indică faptul că băncile centrale/entitățile guvernamentale ar fi, probabil, excluse din sfera obligației de compensare și raportare. Cu toate acestea, nu s-a luat deocamdată nicio decizie formală.

Această perspectivă și abordare a fost observată în consultarea din aprilie 2012, în urma căreia a reieșit că[19]: „Beneficiile normelor în materie de compensare la nivel central trebuie comparate cu costurile acestora. Un factor important în stabilirea costurilor (și a modalităților practice) privind un regim obligatoriu central de compensare este natura părților care ar putea face obiectul obligațiilor impuse în temeiul regimului. Prin urmare, ar putea fi oportun ca obligația de compensare să se aplice numai anumitor entități. (…) O opțiune ar putea fi excluderea entităților publice, precum bănci centrale, birouri de administrare a datoriei, bănci de dezvoltare multilaterală supranaționale și entități precum Fondul Monetar Internațional (FMI).”

· Canada

Normele nu sunt încă finalizate. Dialogurile la nivelul personalului indică faptul că se are în vedere un anumit tip de derogare pentru Banca Canadei (sau, eventual, la un nivel mai general, pentru băncile centrale), atât pentru obligațiile de compensare, cât și pentru obligația de raportare. De asemenea, pot fi luate în considerare eventualele scutiri pentru Guvernul Canadei și alte organisme publice. Cu toate acestea, activitatea privind aceste derogări nu este deocamdată finalizată.

Prin urmare, este prea devreme pentru a trage concluzii cu privire la regimul băncilor centrale și entităților publice care administrează datoria publică în temeiul viitorului cadru de reglementare canadian.

· Tabel sintetic

|| Obligația de compensare || Obligația de raportare

UE || Derogare || Derogare

SUA || Derogare || Derogare

Japonia || Derogare || Derogare

Elveția || Va beneficia de derogare || Va beneficia de derogare

Australia || Derogare avută în vedere || Derogare avută în vedere

Canada || Derogarea va fi luată în considerare || Derogarea va fi luată în considerare

Hong Kong || Derogare avută în vedere || Derogare avută în vedere

Regimul internațional al băncilor centrale și entităților publice străine care administrează datoria publică

5. Concluzii

Având în vedere cele de mai sus, băncile centrale și organismele publice care au atribuții sau care intervin în administrarea datoriei publice nu vor face obiectul obligației de compensare și raportare în temeiul cadrului de reglementare al SUA și al Japoniei, și nici al cadrului viitor de reglementare al Elveției. De asemenea, acestea vor beneficia probabil de derogare în temeiul viitoarelor cadre juridice ale Australiei și Hong Kongului. De asemenea, se pot preconiza derogări în temeiul regimului canadian.

Includerea băncilor centrale străine[20] pe lista entităților care beneficiază de derogare în temeiul EMIR va preveni impedimentele care ar putea afecta exercitarea de către acestea a responsabilităților lor monetare și va promova condiții echitabile în aplicarea reformelor privind instrumentele derivate extrabursiere în ceea ce privește tranzacțiile cu băncile centrale în aceste jurisdicții, din perspectiva obligației de compensare centrală și a obligației de raportare. Aceasta va contribui, de asemenea, la o mai mare coerență și consecvență pe plan internațional.

Exercitarea responsabilităților monetare și administrarea datoriei suverane au impact comun asupra funcționării piețelor ratei dobânzii care trebuie coordonate pentru a asigura că aceste două funcții sunt efectuate în mod eficient. Întrucât EMIR exclude din domeniul său de aplicare băncile centrale din UE și alte organisme publice din UE care administrează datoria pentru a se evita limitarea competenței lor de a-și îndeplini sarcinile de interes comun, aplicarea unor regimuri diferite la aceste două funcții atunci când sunt exercitate de către entitățile din țări terțe ar fi în detrimentul eficacității lor respective. Pentru a garanta că băncile centrale și alte organisme publice din țările terțe cu atribuții de administrare a datoriei publice sau care intervin în acest demers își îndeplinesc în continuare în mod adecvat sarcinile, organismele publice din țările terțe cu atribuții de administrare a datoriei publice sau care intervin în administrarea acesteia ar trebui să fie, de asemenea, incluse în actele delegate adoptate în conformitate cu articolul 1 alineatul (6).

În ceea ce privește tehnicile de atenuare a riscurilor pentru tranzacțiile care nu sunt compensate la nivel central în cadrul unei contrapartide centrale, imaginea de ansamblu este încă incertă. Se estimează că până la sfârșitul anului 2012, un grup de lucru internațional[21] își va prezenta recomandările pentru jurisdicțiile G20. Cel mai recent proiect al textului respectiv recomandă excluderea tranzacțiilor cu băncile centrale din sfera de aplicare a cerințelor în materie de marje[22]. Acest lucru este în conformitate cu normele UE (EMIR). Comisia va acorda o atenție deosebită evoluției raportului elaborat de Grupul de lucru privind cerințele în materie de marje și aplicării sale în alte jurisdicții.

Analiza comparativă inclusă în prezentul raport nu este exhaustivă. De asemenea, raportul are la bază legislația unor țări terțe care nu este definitivată. Raportul va trebui actualizat periodic, pe măsură ce se înregistrează progrese în aceste jurisdicții, precum și în alte jurisdicții G20, în privința procesului de reformă.

În acest stadiu, Comisia trage concluzia că este necesar un act delegat pentru a modifica articolul 1 alineatul (4) din EMIR și pentru a acorda derogare băncilor centrale și organismelor publice cu atribuții în administrarea datoriei publice sau care intervin în administrarea acesteia, din Japonia și Statele Unite, acestea fiind cele două jurisdicții care au instituit norme finale în materie de instrumente derivate extrabursiere.

Pe măsură ce Australia, Canada, Hong Kong și Elveția continuă procesul de finalizare a normelor lor, Comisia va monitoriza și va raporta cu privire la cele mai recente evoluții pentru a acorda, de asemenea, derogare băncilor centrale și birourilor de administrare a datoriei din respectivele țări, pe baza normelor care sunt propuse în prezent în respectivele jurisdicții. Pentru a asigura că băncile centrale și alte organisme publice din țările terțe care au atribuții în administrarea datoriei publice sau care intervin în administrarea acesteia continuă să îndeplinească în mod adecvat sarcinile lor, alte țări vor fi avute în vedere, de asemenea, în viitor, în funcție de necesități. Prin urmare, se poate preconiza modificarea ulterioară a articolului 1 alineatul (4) din EMIR pentru a include țările care nu figurează în acest prim raport.

În viitorul imediat, nu va exista o perturbare a pieței în cazul țărilor terțe care nu sunt incluse în primul act delegat, deoarece obligațiile legate de compensarea centrală și de tehnicile de atenuare a riscului pentru tranzacțiile necompensate nu au intrat încă în vigoare în Uniune. Comisia Europeană va acorda o atenție deosebită sincronizării intrării în vigoare a acestor obligații cu derogările acordate băncilor centrale din țări terțe.

[1]       Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

[2]       http://www.bis.org/statistics/bankstats.htm, tabelul 8A.

[3]       Bursele și platformele, casele de compensare, registrele de tranzacții pentru datele referitoare la swap, dealerii de swap și principalii participanți pe piața swap.

[4]      Primul grup de entități care va trebui să efectueze compensarea în termen de 90 de zile de la data la care CFTC emite hotărârea finală de compensare include dealerii de swap, principalii participanți la swap și fondurile private care încheie mai mult de 200 de swapuri pe lună. Al doilea grup, care trebuie să se conformeze în termen de 180 de zile, include toate celelalte fonduri private, fonduri de investiții în instrumente derivate pe mărfuri (commodity pools) și alte categorii implicate în activități financiare. Al treilea grup, care are la dispoziție 270 de zile pentru a se conforma obligației de compensare, include orice persoane care nu intră în sfera primelor două grupuri, cum ar fi compensarea pentru subconturile terților și planurile de pensii.

[5]       Swapuri pe riscul de credit pe bază de indici (respectiv iTraxx Japan Index Series).

[6]       Swapuri pe rata dobânzii simple, denominate în JPY, bazate pe LIBOR.

[7]     Swapuri pe rata dobânzii denominate în JPY, bazate pe TIBOR, swapuri pe rata dobânzii denominate în valută (USD și euro) și swapuri pe riscul de credit bazate pe o societate comercială japoneză.

[8]     Produse care fac obiectul compensării obligatorii între principalele instituții financiare naționale înregistrate în temeiul Legii privind bursele pentru instrumente financiare care au statut de membru al organizației de compensare (Japan Securities Clearing Corporation, JSCC) sau care sunt filiale ale unei societăți-mamă care are statutul de membru al JSCC.

[9]       Competențele pentru reglementarea valorilor mobiliare revin provinciilor din Canada.

[10]     Legea Dodd Frank, Sec 721-47 (B) privind excluziunile din sfera swapului: „Termenul «swap» nu include […]: (ix) orice acord, contract sau tranzacție a cărei contrapartidă este o bancă de rezerve federală, Guvernul Federal, sau o agenție federală care beneficiază în mod expres de deplina încredere a Statelor Unite ale Americii; […]

[11]     A se vedea 77 Reg. fed. 30596 (23 mai 2012).

[12]     A se vedea 77 Reg. fed. 30596, 30693.

[13]     A se vedea 77 Reg. fed. 42560 (19 iulie 2012).

[14]     A se vedea 77 Reg. fed. 42560, 42562.

[15]     A se vedea 77 Reg. fed. 42560, 42562.

[16]     Punctul 127, http://www.hkma.gov.hk/media/eng/doc/key-information/press-release/2012/20120711e3a34.pdf)

[17]     Punctul 167, http://www.hkma.gov.hk/media/eng/doc/key-information/press-release/2012/20120711e3a34.pdf)

[18]    Secțiunea 901-D din proiectul de lege privind instrumentele derivate extrabursiere

(http://www.treasury.gov.au/ConsultationsandReviews/Submissions/2012/Derivative-Transactions)

901 D - Reglementările pot limita persoanele care pot face obiectul anumitor obligații

Reglementările pot conține dispoziții conform cărora normele privind tranzacțiile cu instrumente derivate: (a) nu pot impune obligații (sau anumite tipuri de obligații) în cazul anumitor categorii de persoane; sau (b) pot impune obligații (sau anumite tipuri de obligații) doar în cazul anumitor categorii de persoane și în anumite condiții.

Notă: o categorie de persoane poate fi descrisă prin trimitere la orice aspect, inclusiv (de exemplu): (a) volumul tranzacțiilor cu instrumente derivate încheiate de persoane într-o anumită perioadă; sau (b) trăsăturile sau natura persoanelor sau a activităților comerciale ale acestora; sau (c) reședința sau sediul comercial al persoanelor.

[19]    A se vedea partea „Entități” a Documentului de consultare (Implementation of a framework for Australia’s G20 over-the-counter derivatives commitments, pagina 17) – aprilie 2012 http://www.treasury.gov.au/~/media/Treasury/Consultations%20and%20Reviews/2012/Over%20the%20counter%20derivatives%20commitments%20consultation%20paper/Key%20Documents/PDF/OTC%20Framework%20Implementation_pdf.ashx

[20]     Băncile centrale din toate jurisdicțiile analizate în prezentul raport îndeplinesc funcții legate de responsabilitățile lor monetare.

[21]     Grupul de lucru privind cerințele în materie de marje.

[22]    http://www.bis.org/press/p120706.htm, Margin requirements for non-centrally-cleared derivatives, BCBS și IOSCO, 6 iulie 2012.