17.3.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 84/38

1.1

După cum se menționează în Cartea verde„Către sisteme europene de pensii adecvate, viabile și sigure”, statele membre au libertatea și deplina responsabilitate de a defini elementele de bază ale sistemelor lor de asigurări sociale și, astfel, configurația și modul de funcționare a sistemelor lor de pensii. Cu toate acestea, CESE consideră că o abordare coordonată la nivelul UE poate contribui la coerență și poate asigura compatibilitatea sistemelor naționale de pensii cu pilonii social și de ocupare a forței de muncă ai Strategiei Europa 2020, având în vedere faptul că ocuparea forței de muncă este esențială pentru viabilitatea sistemelor de pensii. Comentariile CESE ar trebui privite ca un întreg, și nu selectate în mod individual.

1.2

Reforma sistemelor de pensii este o chestiune care se decide la nivel național, ținându-se seama de condițiile specifice și de contextul istoric ale țării respective, astfel încât să se asigure un sistem de pensii adecvat și viabil. Niciun tip specific de reformă a sistemelor de pensii nu ar trebui promovat sau penalizat, direct sau indirect, prin reglementări ale UE. În avizele sale adoptate în 2000 și 2004 (1), CESE a subliniat că acest domeniu trebuie să le revină partenerilor sociali. În ciuda diferențelor mari dintre diversele sisteme naționale de pensii, CESE consideră că există suficiente elemente comune care ar putea fi abordate la nivel european, de la coordonarea politică până la reglementare, fără a depăși competențele UE în materie de scheme de pensii prin capitalizare.

1.3

Propunerile Cărții verzi trebuie să fie repoziționate în contextul global al economiei sociale de piață. Criza reduce creșterea economică, ocuparea forței de muncă și pensiile. Uniunea și-ar îndeplini misiunea de sprijin aplicând în același timp o politică structurată în favoarea relansării, menită să accelereze creșterea orientată spre calitate prin politici active de ocupare a forței de muncă, formare profesională, investiții și inovare, stimulând astfel crearea mai multor locuri de muncă decente și stabilizând schemele de pensii prin repartiție existente în statele membre. Aceste scheme sunt amortizoare puternice în timpul crizelor economice. Înainte de o posibilă trecere de la schemele de pensii complet solidare la fondurile mixte (scheme prin repartiție și fonduri de pensii), utilizându-se, printre altele, argumentul că schemele prin repartiție bazate pe solidaritate fac să crească deficitele publice, statele membre ar trebui să ia în considerare faptul că sistemele de pensii prin capitalizare nu ar putea ajuta populația să depășească efectele crizelor economice, ci dimpotrivă, ar putea fi afectate de fiecare criză financiară și bursieră.

1.4

Europa trece printr-un proces de îmbătrânire ca urmare a scăderii ratei natalității și a creșterii speranței de viață. CESE este de acord cu ideea analizării și urmăririi periodice a prognozelor demografice, pentru a permite adaptarea corespunzătoare și în timp util a sistemelor de pensii la noile condiții. Totuși, aceste prognoze, inclusiv cele privind viitoarele cheltuieli publice cu pensiile, trebuie utilizate și privite cu precauție, întrucât se pot baza pe multe ipoteze, a căror evoluție este greu de anticipat pe termen lung (2). Ipoteza Eurostat conform căreia speranța de viață va crește cu șapte ani în UE în următorii 40 de ani, deși se bazează pe opinii ale celor mai renumiți experți, nu poate fi certă. Progresele în materie de longevitate pot fi influențate de modificarea condițiilor de viață și de muncă. Din perspectiva CESE, propunerile Comisiei din Cartea verde, care sunt întemeiate pe aspectul demografic și pe proiecții pe următorii 50 de ani, scapă din vedere faptul că, prin lipsa de locuri de muncă și de investiții, criza afectează sistemele de pensii mai mult decât demografia.

1.5

CESE se îndoiește că o simplă creștere a vârstei legale de pensionare ar putea rezolva problemele legate de provocările demografice. Mai mult, Comitetul consideră că o astfel de măsură poate conduce la împingerea sub pragul de sărăcie a milioane de persoane în vârstă, în special femei. Este nevoie de creșterea vârstei reale de pensionare până la vârsta legală de pensionare existentă, prin intermediul unor inițiative pentru promovarea prelungirii vieții profesionale, însoțite de politici eficiente de creștere și ocupare a forței de muncă. Numai o politică reală pentru „îmbătrânirea activă”, vizând creșterea participării la cursuri de formare profesională și învățarea de-a lungul vieții, poate duce la creșterea durabilă a ratei de ocupare a forței de muncă în rândul persoanelor în vârstă, care se retrag prematur din viața profesională ca urmare a problemelor de sănătate, a intensității ridicate a activității, a disponibilizării premature și a lipsei posibilităților de formare profesională sau de reinserție profesională. De asemenea, creșterea vârstei legale de pensionare poate spori presiunea asupra altor piloni ai sistemului de asigurări sociale (3), cum ar fi pensiile de invaliditate sau venitul minim – după cum s-a întâmplat în unele state membre –, ceea ce face ca progresul către finanțe publice mai sănătoase să fie iluzoriu; din acest motiv, creșterea vârstei legale de pensionare trebuie să aibă caracter voluntar.

1.6

Un mecanism de creștere automată a vârstei de pensionare, fie în funcție de creșterea speranței de viață, fie în funcție de evoluția demografică, ar fi periculos pentru societate în ansamblul său și, de aceea, CESE nu îl poate sprijini. Marea majoritate a acestor mecanisme cresc automat vârsta de pensionare în raport cu creșterea speranței de viață și cu alți parametri economici sau ai pieței forței de muncă. Astfel de decizii fundamentale, care privesc condițiile de viață, ar trebui luate de parlamente, și nu de calculatoare, după o amplă dezbatere publică, la care să participe partenerii sociali și alte părți interesate importante. Mai mult, orice stat membru care introduce acest mecanism ar trebui să țină seama de faptul că, deși acesta reduce presiunea publică împotriva reformelor, în absența unor oportunități reale de angajare pentru lucrătorii vârstnici, ar putea determina transferul susținerii financiare a acestora către alți piloni ai sistemului de asigurări sociale. Astfel, aplicarea abruptă a acestui mecanism în schemele de pensii, ca soluție pentru adecvarea și viabilitatea sistemelor de pensii, nu ar aduce beneficiile promise.

1.7

Atât schemele de pensii prin repartiție cât și cele prin capitalizare sunt afectate de criza economică din prezent, dar în mod diferit. Este de subliniat faptul că introducerea schemelor de pensii prin capitalizare obligatorii în unele state membre ale UE în anii '90 a fost privită ca o modalitate de evitare a riscurilor legate de pensii, cum ar fi cele referitoare la caracterul viabil sau adecvat al pensiilor, generate de îmbătrânirea demografică. Criza financiară și efectele sale demonstrează că schemele de pensii prin capitalizare obligatorii sunt expuse unor riscuri financiare specifice. Cu toate acestea, schemele de pensii prin repartiție suferă și ele de pe urma crizei economice și a îmbătrânirii populației, din cauza reducerii masei salariale adăugate. În prezent, a devenit evident faptul că toate schemele de pensii, indiferent de modul de finanțare, pot fi afectate atât de criza economică, cât și de fenomenul îmbătrânirii populației, însă de o manieră diferită, motiv pentru care sunt necesare o gestionare adecvată și o monitorizare a acestor scheme, precum și o politică economică pentru a reduce sensibil riscurile care le amenință viabilitatea. În ciuda diversității sistemelor de pensii din statele membre, orice demers menit să asigure adecvarea și viabilitatea acestor sisteme trebuie să se bazeze pe o abordare cuprinzătoare. CESE consideră că schemele de pensii prin repartiție obligatorii trebuie să aibă în continuare un rol fundamental în asigurarea pensiilor viitoare și, de aceea, trebuie să li se acorde o atenție deosebită, pentru a se inversa tendința observată în multe state membre ale UE către scăderea ratelor de înlocuire.

1.8

Într-o perioadă în care ne confruntăm cu îmbătrânirea demografică, asigurarea viabilității finanțelor publice va depinde de eforturile UE în următoarele domenii-cheie: promovarea ocupării forței de muncă, atât sub aspect cantitativ, cât și calitativ, creșterea productivității și performanței economice, îmbunătățirea flexicurității pe piața forței de muncă, învățarea de-a lungul vieții, imigrația și integrarea imigranților. Din perspectiva CESE, Comisia ar trebui să recomande elaborarea unui concept de ocupare a forței de muncă pentru toți, cu locuri de muncă de calitate, adresat tuturor vârstelor, care să vizeze în special includerea tinerilor pe piața forței de muncă, promovarea îmbătrânirii active, precum și participarea la formare și perfecționare de-a lungul vieții. Cetățenii doresc ca toată lumea să poată lucra în condiții mai bune și începând de acum, ceea ce înseamnă că trebuie create condițiile corespunzătoare pentru crearea de noi locuri de muncă.

1.9

CESE subliniază faptul că un sistem de pensii ar trebui să fie credibil și adecvat, ceea ce impune căutarea și utilizarea de noi resurse financiare pentru a garanta echilibrul între generații. Numai în aceste condiții, generațiile viitoare vor contribui la un sistem de pensii, ceea ce reprezintă o condiție esențială pentru viabilitatea schemelor de pensii. Este obligatoriu ca sistemele de pensii să fie transparente, trebuind să fie disponibile informații și statistici ușor de înțeles cu privire la funcționarea lor, precum și la integralitatea drepturilor participanților. Educația financiară ar trebui să facă parte din programa școlară.

1.10

CESE solicită statelor membre și Comisiei să facă din egalitatea dintre femei și bărbați o realitate. Trebuie revizuite diferențele dintre femei și bărbați în ceea ce privește vârsta de pensionare. Raportul dintre prestațiile sociale și factorii demografici, împreună cu o vârstă mai mică de pensionare pentru femei, crește riscul de sărăcie în rândul acestora la o vârstă înaintată. Aceasta se adaugă riscului mai mare de a avea o pensie mai redusă, ca urmare a salariilor mai mici (diferențele de salarizare dintre femei și bărbați) și a întreruperilor de durată mai lungă ale carierei, determinate de concediile parentale, precum și a riscului mai mare de șomaj de lungă durată. De asemenea, carierele femeilor sunt mai instabile. În acest sens, este important să se evite perioadele lungi de deconectare de la piața forței de muncă. De exemplu, îmbunătățirea structurilor de îngrijire a copiilor și a vârstnicilor poate contribui considerabil la reinserția și la menținerea multor femei pe piața forței de muncă. CESE solicită statelor membre să pună în aplicare politici reale pentru abordarea acestor chestiuni.

1.11

CESE reiterează faptul că pensiile nu sunt, așa cum se menționează în Cartea verde, o „recompensă”, ci mai degrabă o formă de salariu sau de economii amânate, indiferent de tipul schemei în cauză. Pensionarii reprezintă o categorie socioeconomică foarte importantă și nu ar trebui văzuți ca o povară, ci ca un actor economic esențial, dat fiind că reprezintă aproximativ 25 % din populație și că alimentează cererea economică globală.

1.12

Trebuie să se aibă în vedere că, inclusiv în statele membre în care există scheme prin repartiție, schemele de pensii prin aport voluntar nu pot fi consolidate doar de salariații cu capacitate de economisire. În cazul în care sistemele de pensii obligatorii prin capitalizare ar deveni o practică standard, iar schemele prin repartiție s-ar transforma parțial în scheme prin capitalizare, trebuie să se asigure că în final sunt evitate inegalitățile și periclitarea veniturilor viitorilor pensionari.

1.13

Adecvarea și viabilitatea pensiilor ar trebui considerate o prioritate, atât din punct de vedere macroeconomic, cât și din perspectivă socială. Dată fiind importanța acestei chestiuni pentru economie, autoritățile responsabile ar trebui să aibă în vedere căutarea unor posibilități de finanțare sau a unor modalități de suplimentare a finanțării, alternative contribuțiilor din veniturile obținute prin muncă, pentru a contribui la finanțarea sistemelor de pensii.

1.14

Comisia trebuie să încurajeze statele membre să își reformeze sistemele naționale de pensii pentru mai multă adecvare, viabilitate și siguranță, cu participarea activă și implicarea partenerilor sociali.

2.1

2.1.1

Înainte de orice, Comisia ar trebui să definească principii directoare în materie de adecvare la nivelul UE. Pensionarea trebuie să creeze siguranță materială și demnitate. La nivelul UE există în prezent o multitudine de instrumente care vin în sprijinul statelor membre. Printre acestea se află metoda deschisă de coordonare, Pactul de stabilitate și de creștere și Strategia de la Stockholm (4). De asemenea, în virtutea TFUE, la nivelul UE pot fi aprobate reglementări în domeniul securității sociale și al schemelor de pensii. Recunoscând dificultatea reglementării la nivel european, CESE consideră că Comisia ar putea să evalueze și să revizuiască, după caz, cadrul de reglementare existent, în special în ceea ce privește schemele de pensii prin capitalizare, cel puțin în următoarele domenii:

2.1.2

Evaluarea ar trebui să se concentreze în special pe dezvoltarea sistemelor de pensii prin capitalizare obligatorii gestionate de instituții private, a căror alegere se face individual, pe care unele state membre au început să le introducă la sfârșitul anilor '90. Cadrul de reglementare existent al UE se bazează pe experiențele țărilor ale căror sisteme de pensii nu au preluat acest gen de soluție. De aceea, Comisia ar trebui să se concentreze în mod special pe schemele de pensii obligatorii prin capitalizare, ținând seama de:

CESE recomandă precauție în realizarea reformelor, întrucât transferul unei părți a contribuțiilor încasate în prezent de sistemele prin repartiție în sistemele prin capitalizare nu ar trebui să slăbească și mai mult sistemele prin repartiție, pentru a garanta beneficii reale viitorilor pensionari. Absența unei reglementări eficace duce la creșterea riscului financiar, cu precădere în perioade de criză economică. Investițiile în fondurile de pensii ar trebui să țină seama de alocarea activelor în funcție de ciclul de viață.

2.1.3

CESE consideră că în cadrul MDC, Comitetul de Protecție Socială (CPS) și Subgrupul Indicatori al acestuia, cu ajutorul Comitetului pentru politică economică (CPE) și al Grupului de lucru privind îmbătrânirea populației al acestuia, pot dezvolta și îmbunătăți instrumentele de evaluare în domeniul impactului pe care îmbătrânirea populației îl poate avea asupra viabilității finanțelor publice, dar și în ceea ce privește un venit din pensie decent. Calculul riscului de sărăcie pe baza metodei generale utilizate de Eurostat pentru gospodăriile de pensionari nu clarifică suficient de bine expunerea pensionarilor la riscul de sărăcie, date fiind diferențele sub aspectul veniturilor și al structurii cheltuielilor pe care le prezintă aceste gospodării. Ar trebui dezvoltată o metodă mai bună pentru estimarea gradului de expunere a pensionarilor la sărăcie. Aceasta ar putea monitoriza caracterul adecvat al venitului din pensie. Ar trebui să se efectueze mai multe măsurători statistice care să estimeze caracterul adecvat al pensiilor în funcție de capacitatea acestora de a preveni sărăcia la o vârstă înaintată și de a asigura un nivel de trai decent pentru pensionari, permițându-le să participe la viața publică, socială și culturală (5). În orice caz, caracterul adecvat al pensiilor trebuie definit la nivel național.

2.2

2.2.1

Cadrul european în domeniul pensiilor se concentrează pe monitorizarea nivelului viitor al cheltuielilor, pe baza unor reguli convenite. Această metodă îi determină pe guvernanți să se concentreze asupra datei-limită a respectivelor proiecții. CESE subliniază că monitorizarea nivelului general al pasivelor sistemelor de pensii este fundamentală. În consecință, cadrul actual poate fi completat prin monitorizarea pasivelor și raportarea nivelului implicit al acestora, pe baza unei metodologii acceptate.

2.2.2

Ar putea fi avută în vedere o revizuire a normelor Pactului de stabilitate și de creștere, pentru a asigura reflectarea corespunzătoare a rezultatelor reformelor (inclusiv tranzițiile de la schemele prin repartiție la sistemele de pensii prin capitalizare parțială) care determină schimbări în finanțarea sistemelor de pensii, crescând datoriile explicite și reducându-le pe cele implicite. Dacă s-ar realiza acest lucru, reformele, care vizează soluționarea provocărilor legate de viabilitatea pe termen lung, nu ar fi penalizate pe termen scurt din cauza datoriei publice explicite mai ridicate.

2.2.3

Cu toate acestea, promovarea în prezent a unor reforme bazate pe prognozele pentru 2060 poate duce la pierderea din vedere a obiectivului de adecvare și de viabilitate a schemelor de pensii. CESE recomandă ca sistemele de pensii obligatorii prin repartiție să fie completate, după caz, cu fonduri-tampon, în vederea evitării riscurilor unor ajustări rapide, care ar afecta grupurile cele mai vulnerabile.

2.2.4

CESE consideră că întrebarea Comisiei este derutantă pentru publicul larg. Este esențial să se garanteze finanțe publice viabile. Acest lucru trebuie realizat la nivel național și implică mult mai mult decât o analiză aplicată exclusiv sistemelor de pensii.

2.3

2.3.1

Până în 2020, în majoritatea statelor membre, vârsta legală de pensionare va fi de 65 de ani. Conform datelor Eurostat, vârsta medie efectivă de pensionare în UE în anul 2008 a fost de 61,4 ani (6). Cu toate acestea, nivelul de ocupare al persoanelor din grupa de vârstă 55-64 de ani rămâne scăzut, la aproximativ 40 %. Sunt necesare inițiative care să conducă la crearea de locuri de muncă pentru salariați în vârstă, schimbarea atitudinii angajatorilor în raport cu acest grup de vârstă și schimbarea atitudinii salariaților în vârstă înșiși, precum și inițiative menite să creeze condițiile necesare pentru o îmbătrânire activă, întrucât introducerea unor mecanisme automate de ajustare a vârstei de pensionare, menite să crească vârsta legală de pensionare, ar orienta milioane de lucrători către alți piloni ai sistemului de protecție socială – cum ar fi ajutorul de șomaj, pensia de invaliditate sau venitul minim garantat – riscul de sărăcie pentru această categorie crescând foarte mult. CESE consideră că politicile de susținere a ocupării forței de muncă ar trebui să reprezinte o prioritate în UE. Principalul răspuns la provocarea demografică trebuie să fie orientat către politica de creștere și sporirea ratei de ocupare a forței de muncă.

2.3.2

Este vitală promovarea unor inițiative la nivel european în cadrul actualei Strategii Europa 2020, pentru a da lucrătorilor șansa de a lucra. Statele membre ar trebui să sporească capacitatea de inserție profesională și să stabilească condiții care să permită întreprinderilor să creeze locuri de muncă și salariaților să-și continue activitatea, dacă doresc acest lucru. Promovarea unei vieți profesionale mai îndelungate necesită eforturi comune din partea statului, a angajatorilor și a persoanelor private. Angajatorii au nevoie de un sprijin puternic pentru a le oferi mai multe locuri de muncă lucrătorilor în vârstă, care se retrag prematur din viața profesională ca urmare a problemelor de sănătate și a condițiilor de muncă, a intensității ridicate a activității, a disponibilizării premature, precum și a lipsei posibilităților de formare profesională și de reinserție profesională. Persoanele vârstnice ar trebui, de asemenea, încurajate și stimulate să-și amelioreze capacitatea de inserție profesională și să rămână active pe piața forței de muncă. Dat fiind faptul că dreptul la pensie este un drept fundamental, creșterea automată a vârstei legale de pensionare nu este acceptabilă. CESE remarcă faptul că problema vârstei legale de pensionare este o chestiune separată, diferită de cea a perioadei de timp în care s-a cotizat sau s-a contribuit la un fond de pensii.

2.3.3

Este discutabil dacă simpla creștere a vârstei legale de pensionare poate crește vârsta efectivă de pensionare. Aceasta s-ar întâmpla, fără îndoială, dacă nu s-ar aplica politici active pentru piața forței de muncă, relații corespunzătoare între partenerii sociali, strategii privind îmbătrânirea activă și măsuri de consolidare a solidarității în sistemul de pensii. Numai printr-o politică conștientă privind „îmbătrânirea activă”, care să promoveze învățarea continuă și învățarea de-a lungul vieții se poate obține o creștere a ratei de ocupare a persoanelor în vârstă.

2.3.4

CESE este convins că mecanismele de ajustare automată nu pot înlocui o decizie politică obișnuită. Deciziile fundamentale cu privire la condițiile de viață ale cetățenilor trebuie luate de parlamente, după o amplă dezbatere publică. Dacă ar fi aplicate, ajustările automate ar risca să includă un echilibru necorespunzător între extinderea perioadei de muncă și a vârstei de pensionare. În trecut, schimbările în ceea ce privește speranța de viață erau însoțite de perioade de educație și de pensie mai îndelungate și de reduceri ale duratei vieții profesionale. Creșterea vârstei de pensionare nu trebuie să fie o măsură independentă, ci trebuie însoțită de măsuri de creștere a șanselor de reinserție profesională a persoanelor aflate la o vârstă apropiată de cea a pensionării.

2.4

2.4.1

Prelungirea vieții profesionale active este transversală tuturor obiectivelor Strategiei Europa 2020. Partenerii sociali trebuie implicați în inițiativele destinate creșterii ratei de ocupare la 75 % din populația activă. CESE consideră că a crește rata de ocupare în cadrul grupei de vârstă 55-64 de ani constituie o provocare care necesită o abordare specială. CESE recomandă statelor membre să fixeze un obiectiv negociat cu partenerii sociali privind această grupă de vârstă în programele naționale de reformă.

2.4.2

În trecut, CESE a făcut recomandări detaliate pentru UE și statele membre (7) referitoare la politicile de promovare a prelungirii vieții profesionale. Alături de formarea profesională continuă, măsuri active pe piața forței de muncă, stimularea financiară pentru continuarea activității, inclusiv în cazul lucrătorilor independenți, schimbarea atitudinii întreprinderilor în raport cu lucrătorii în vârstă, trebuie promovate și următoarele măsuri, pentru a le oferi acestor lucrători noi posibilități de alegere:

2.4.3

Politicile în favoarea prelungirii vieții profesionale ar trebui să abordeze și chestiunea tinerilor care intră pe piața forței de muncă mult mai târziu decât generațiile anterioare. Extinderea duratei vieții profesionale este de asemenea un răspuns la problema șomajului, în special a celui de lungă durată, și a întreruperilor în carieră determinate de creșterea copiilor, de îngrijirea unui membru dependent al familiei sau de o incapacitate temporară.

2.5

2.5.1

În raportul (9) prezentat de Comisie privind punerea în aplicare a Directivei privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale (directiva IORP), aceasta arată că nu există motive pentru modificarea în această perioadă a reglementării. Dacă după evaluarea funcționării directivei este necesară revizuirea sa, CESE consideră că ar trebui clarificată ambiguitatea care există în ceea ce privește sintagma „piețe de capital de risc”, deoarece poate genera riscuri pentru fondurile de pensii și membrii acestora. Este necesară o clarificare a aspectelor de prudențialitate, iar dreptul fondurilor de a investi active în instrumente financiare riscante ar trebui limitat.

2.5.2

CESE remarcă posibilitatea apariției unor scheme complementare de pensii private individuale pe baze voluntare, care să funcționeze în paralel cu actualele scheme de pensii. În acest context, ar trebui studiată posibilitatea utilizării unor garanții europene, pentru ca lucrătorii transfrontalieri să poată beneficia de ele. Ar putea fi analizată cererea și posibilitatea de a se crea conturi individuale de pensii la nivel paneuropean asemenea „conturilor individuale de pensii”(Individual Retirement Accounts) din SUA sau un sistem similar (IKE) din Polonia pentru lucrătorii mobili, precum și principiile de funcționare, supraveghere și monitorizare a unui astfel de sistem. În acest domeniu, Comisia ar putea să aibă în vedere utilizarea celui de-al 28-lea regim, astfel cum se propune în raportul Monti și cum recomandă CESE (10).

2.6

Ar trebui UE să reexamineze problema transferurilor sau standardele minime privind acumularea și păstrarea tuturor tipurilor de drepturi la pensie, precum și un serviciu de monitorizare a evoluției acestor drepturi, ar constitui o soluție mai bună?

2.6.1

Regulamentele UE privind coordonarea sistemelor de securitate socială s-au dovedit a fi instrumente extrem de utile în protejarea lucrătorilor mobili. Ele au promovat principiul acumulării de drepturi de pensie pentru perioadele de asigurare realizate pe teritoriul altui stat membru. Ar putea fi examinată aplicarea aceluiași principiu, adaptat tuturor schemelor de pensii suplimentare prin capitalizare, fie ele ocupaționale sau individuale. CESE consideră că ar trebui examinată posibilitatea unei acumulări transfrontaliere a drepturilor de pensie generate de schemele de pensii prin capitalizare.

2.6.2

CESE solicită Comisiei să evalueze posibilitatea definirii unui cadru de bază la nivel european privind acumularea și menținerea transfrontalieră a tuturor drepturilor de pensie. Cu toate acestea, consideră că această idee este dificil de conciliat cu libertatea de alegere a statelor membre. Ar fi util un serviciu de monitorizare a acestor drepturi, care să fie coordonat la nivelul UE. De asemenea, la nivel național, mobilitatea pe piața europeană a forței de muncă impune mobilitatea drepturilor de pensie între angajatori. Toate reglementările UE ar trebui să reflecte diversitatea crescută a sistemelor de pensii. Ar trebui încurajată mobilitatea transfrontalieră a lucrătorilor, prin înlăturarea obstacolelor – în special administrative și fiscale – din calea mobilității tuturor drepturilor de pensie acumulate în scheme de pensii cu regim voluntar.

2.7

Cum ar putea reglementarea europeană sau un cod de bune practici să ajute statele membre să ajungă la un echilibru mai bun între riscuri, securitate și accesibilitate financiară pentru titularii și furnizorii de pensii?

2.7.1

Comisia recunoaște caracterul fragmentat și inadecvat al reglementărilor la nivelul UE în domeniul schemelor de pensii prin capitalizare. CESE recomandă Comisiei să evalueze și, dacă este cazul, să examineze posibilitatea reglementării la nivel european a acestor scheme de pensii, în ambele faze, de acumulare, respectiv de lichidare, analizând următoarele:

2.7.2

În cazul multor scheme de pensii prin capitalizare, de tip contribuții definite, riscurile sunt suportate preponderent de participanți. De asemenea, costurile de administrare ale acestor scheme sunt ridicate. CESE consideră necesară evaluarea și, după caz, reglementarea la nivelul UE a anumitor aspecte legate de schemele de pensii prin capitalizare. Aceste scheme de pensii, conform Raportului CPE privind îmbătrânirea 2010, vor juca un rol important în unele state membre în ceea ce privește asigurarea unui venit decent viitorilor pensionari. De aceea, principiile europene comune pot ajuta statele membre în efortul lor de a se asigura că aceste scheme de pensii, gestionate de instituții financiare, sunt eficiente și funcționează în interesul pensionarilor. Profiturile gestionarilor de fonduri de pensii ar trebui să depindă de performanța lor și ar trebui să fie raportate la profiturile membrilor fondului de pensii. Un cod al bunelor practici este util, dar insuficient. Sistemele de lichidare din schemele obligatorii prin capitalizare reprezintă de asemenea o provocare care ar trebui discutată și analizată mai mult în cadrul MDC.

2.8

2.8.1

Directiva „Solvabilitate II” acoperă în principal domeniul asigurărilor generale și de viață și, în consecință, nu s-ar putea aplica produselor de pensii. Cu toate acestea, CESE consideră că aceasta poate constitui un bun exemplu pentru construirea unui sistem similar pentru pensiile prin capitalizare, avându-se în vedere specificitatea produselor de pensii și elementele care le deosebesc de produsele de asigurare.

2.8.2

Un sistem general de solvabilitate a sistemelor de pensii la nivel național, coordonat la nivelul UE, ar fi cea mai bună soluție pentru asigurarea solvabilității tuturor schemelor de pensii prin capitalizare, indiferent de structura acestora. Un asemenea tip de regim de solvabilitate ar trebui să acopere, cel puțin, următoarele:

2.9

2.9.1

Schemele de pensii ocupaționale și cele prin capitalizare obligatorii, acolo unde acestea există, joacă sau vor juca un rol important în asigurarea unui nivel de pensie decent. CESE consideră că UE ar trebui să solicite statelor membre să reglementeze înființarea unor mecanisme de garantare (sub formă de fonduri speciale), care să protejeze viitoarele venituri din pensii.

2.10

Ar trebui UE să dezvolte o abordare comună pentru opțiunile standard cu privire la participare și la alegerea legată de investiții?

2.10.1

Produsele de pensii prin capitalizare sunt complexe, iar alegerea și responsabilitatea revin din ce în ce mai mult individului. În acest context, CESE consideră că UE ar trebui să se asigure că, la nivel național, cadrul de reglementare este îmbunătățit, pentru ca acesta să acopere toate schemele de pensii. Este absolut necesară o abordare comună, bazată pe linii directoare, la nivelul UE în ceea ce privește alegerea legată de investiții, dar și obligațiile minime de informare (în special cu privire la riscurile pentru participanți) pentru furnizorii de pensii.

2.10.2

Comisia recunoaște că deciziile în cunoștință de cauză ale indivizilor constituie unul din factorii care asigură pensii adecvate valoric. CESE recomandă Comisiei promovarea unei inițiative UE care să dezvolte nivelul de educație financiară al cetățenilor în raport cu oferta de pensii. Dată fiind complexitatea chestiunii, această responsabilitate uriașă pentru alegeri strategice nu poate reveni exclusiv indivizilor și, deși rămâne în principal o responsabilitate a guvernului, partenerii sociali trebuie implicați cât mai mult posibil.

2.11

2.11.1

Cadrul de coordonare strategică la nivelul UE este în prezent destul de fragmentat. CESE salută ideea exprimată de Comisie privind crearea unei platforme comune de monitorizare a tuturor aspectelor legate de pensii, care să reunească autorități publice, parteneri sociali, societatea civilă și sectorul pensiilor. Platforma ar trebui să facă posibilă compararea situației din statele membre și a nivelului de trai al pensionarilor cu ajutorul unor indicatori multipli.

2.11.2

Funcționarea unei platforme comune de monitorizare a tuturor aspectelor legate de politica în materie de pensii, inclusiv caracterul adecvat al pensiilor, gradul de acoperire, riscul de sărăcie, stabilitatea financiară, investițiile, riscurile și solvabilitatea, necesită date actualizate și credibile. În acest context, este necesară dezvoltarea unei metodologii a UE pentru statisticile de pensii, cu implicarea partenerilor sociali și a altor părți interesate importante. Instrumente similare ar trebui dezvoltate și pentru monitorizarea datoriilor implicite ale diverselor scheme de pensii care funcționează la nivel național.