22.10.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 286/5

A.

întrucât respectarea drepturile omului reprezintă una dintre valorile fundamentale ale Uniunii (articolul 2 TUE), care se reflectă, de asemenea, în acțiunile la nivel extern ale acesteia, iar în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) TUE, „Acțiunea Uniunii pe scena internațională are la bază principiile care au inspirat crearea, dezvoltarea și extinderea sa și pe care intenționează să le promoveze în lumea întreagă: democrația, statul de drept, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectarea demnității umane, principiile egalității și solidarității, precum și respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite și a dreptului internațional”;

B.

întrucât Uniunea Europeană este decisă să lupte împotriva terorismului sub toate formele, indiferent dacă originile sau activitățile acestui fenomen se situează în interiorul sau în exteriorul frontierelor sale, acționând în limitele clare definite de statul de drept și de respectarea drepturilor fundamentale și folosind diferite instrumente și modalități; întrucât trebuie întreprinse eforturi importante pentru a garanta că, în acest domeniu, drepturile fundamentale sunt respectate pe deplin și că toate măsurile adoptate pentru combaterea terorismului sunt proporționale, corespunzătoare și eficace;

C.

întrucât Uniunea Europeană vizează realizarea obiectivelor evidențiate mai sus, inclusiv combaterea terorismului, prin mijloace care includ măsuri restrictive (sancțiuni) îndreptate împotriva guvernelor statelor terțe, a unor persoane fizice sau juridice sau a unor grupuri sau entități fără caracter statal; întrucât există încă întrebări dacă ONU și UE au prezentat probe suficiente care să demonstreze succesul acestor regimuri în ceea ce privește limitarea finanțării actelor de terorism, ținând seama, în același timp de impactul semnificativ al acestor regimuri asupra credibilității angajamentului UE și al ONU față de drepturile fundamentale;

D.

întrucât termenii de „sancțiuni” și „măsuri restrictive”sunt utilizați în mod nediferențiat, în conformitate cu practica generală a UE (15); întrucât Consiliul a amintit că sancțiunile ar trebui să fie concepute astfel încât să aibă un efect maxim asupra celor cărora vizează să le influențeze comportamentul; aplicarea acestora în mod corespunzător ar trebui să reducă la minim orice efecte umanitare nocive, riscul de consecințe nedorite pentru persoane care nu sunt vizate sau alte efecte nocive asupra țărilor vecine;

E.

întrucât articolul 215 alineatul (2) din TFUE prevede că „În cazul în care se prevede într-o decizie, adoptată în conformitate cu titlul V capitolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Consiliul poate adopta, în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (1), măsuri restrictive împotriva unor persoane fizice sau juridice, grupuri sau entități fără caracter statal”; și întrucât articolul 75 primul paragraf al TFUE prevede că „în cazul în care este necesar, pentru realizarea obiectivelor enunțate la articolul 67, în ceea ce privește prevenirea și combaterea terorismului și a activităților conexe, Parlamentul European și Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, definesc cadrul măsurilor administrative privind circulația capitalurilor și plățile, cum ar fi înghețarea fondurilor, a activelor financiare sau a beneficiilor economice care aparțin, sunt în proprietatea sau sunt deținute de persoane fizice sau juridice, grupuri sau entități fără caracter statal, sunt în proprietatea acestora sau sunt deținute de acestea”;

F.

întrucât articolul 275 al doilea paragraf din TFUE prevede, de asemenea, că „Curtea este competentă […] să se pronunțe în ceea ce privește acțiunile formulate în condițiile prevăzute la articolul 263 al patrulea paragraf din prezentul tratat, privind controlul legalității deciziilor care prevăd măsuri restrictive împotriva persoanelor fizice sau juridice adoptate de Consiliu în temeiul titlului V capitolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană.”;

G.

întrucât articolul 16 alineatul (2) din TFUE solicită Parlamentului European și Consiliului să stabilească un cadru clar și stabil pentru protecția datelor prin norme „privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii, precum și de către statele membre în exercitarea activităților care fac parte din domeniul de aplicare a dreptului Uniunii, precum și normele privind libera circulație a acestor date.”; întrucât același articol prevede că „respectarea acestor norme face obiectul controlului unor autorități independente”; întrucât reiese că normele menționate mai sus s-ar aplica și în cazul prelucrării datelor cu caracter personal de către instituțiile Uniunii în domeniul politicii externe și de securitate comune; întrucât articolul 39 din TUE (la capitolul 2, intitulat „Dispoziții speciale privind politica externă și de securitate comună”) trebuie interpretat ca o derogare de la articolul 16 din TFUE deoarece prevede că „Consiliul adoptă o decizie de stabilire a normelor privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către statele membre, în exercitarea activităților care fac parte din domeniul de aplicare a prezentului capitol, precum și a normelor privind libera circulație a acestor date.”; întrucât acest articol prevede, la fel ca și articolul 16 alineatul (2) din TFUE, că „respectarea acestor norme face obiectul controlului unor autorități independente”;

H.

întrucât, în cauza menționată mai sus, Fundația Internațională Kadi și Al Barakaat/Consiliul și Comisia, Curtea de Justiție a declarat inaplicabil Regulamentul (CE) nr. 881/2002 în ceea ce îi privește pe dl Yassin Abdullah Kadi și Fundația Internațională Al Barakaat și a considerat că autoritatea comunitară care a decis înghețarea fondurilor și resurselor economice ale unei persoane fizice sau juridice în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 881/2002 trebuie să comunice persoanei fizice sau juridice respective motivele pe care și-a întemeiat decizia, pentru a respecta dreptul la apărare, în special dreptul la audiere și dreptul la recurs și, întrucât persoanele fizice sau juridice respective nu au fost informate cu privire la probele aduse împotriva lor, acestea nu și-au putut apăra în condiții satisfăcătoare drepturile în fața probelor aduse în fața instanței comunitare;

I.

întrucât jurisprudența Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene subliniază că recursul este cu atât mai important cu cât acesta constituie singura garanție procedurală care garantează găsirea unui echilibru corect între necesitatea de a combate terorismul internațional și protecția drepturilor fundamentale (16); întrucât hotărâri anterioare ale Tribunalului de Primă Instanță (cauzele conexe T-110/03, T-150/03 și T-405/03 Sison/Consiliul  (17) au susținut trei hotărâri succesive ale Consiliului de a refuza să le acorde avocaților lui Jose Maria Sison acces la documentele care au stat la baza hotărârii Consiliului de a-l include pe lista persoanelor care fac obiectul măsurilor restrictive specifice în temeiul articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2580/2001;

J.

întrucât există studii care au evidențiat că „în cadrul sistemelor naționale, blocarea activelor reprezintă o măsură interimară luată în așteptarea hotărârii judecătorești care determină implicarea unei persoane în activități criminale”; întrucât trebuie avut în vedere faptul că la nivelul ONU și UE sancțiunile în cauză nu trebuie considerate măsuri interimare luate în așteptarea hotărârii judecătorești, ci „alternative de facto la hotărârile judecătorești” (18);

K.

întrucât rezoluția S/RES/1822 (2008) a Consiliului de Securitate al ONU a adus unele îmbunătățiri în ceea ce privește: obligația ca expunerile de motive privind temeiurile care au stat la baza includerii pe listă a unei persoane să fie publicate pe site-ul web al Comitetului pentru sancțiuni; obligația statelor membre de a lua, în conformitate cu legislația și practicile interne, toate măsurile posibile pentru a notifica sau informa la timp persoana fizică sau juridică inclusă pe listă cu privire la desemnare și să alăture notificării o copie a părții din observațiile scrise care poate fi făcută publică sau alte informații relevante; crearea unui „centru” unde persoanele trecute pe lista neagră pot depune plângeri (19), o revizuire completă a tuturor numelor aflate pe lista consolidată;

L.

întrucât încă nu există un mecanism juridic internațional pentru a verifica/revizui exactitatea informației care stă la baza includerii unei persoane pe lista neagră de către Comitetul pentru sancțiuni al ONU sau necesitatea măsurilor adoptate și a proporționalității acestora; întrucât persoanele fizice încă nu au drept de acces la o instanță sau la un organism cvasijudiciar la nivelul ONU (20);

1.

consideră că este important să se aibă în vedere un cadru general pentru toate sancțiunile specifice aplicate de UE împotriva persoanelor fizice sau juridice sau a entităților sau organismelor care să garanteze respectarea drepturilor fundamentale ale celor vizați;

2.

consideră că, în domeniul specific al sancțiunilor anti-teroriste, diferența între amenințările „externe” și „interne” este dificil de justificat în practică, în special în cazul în care astfel de sancțiuni ar putea, de asemenea, încălca drepturile cetățenilor și rezidenților UE stabilite în Cartă (21); consideră că ar trebui stabilit un cadru legal în temeiul articolului 75 din TFUE în ceea ce privește măsurile privind circulația capitalurilor și plățile, cum ar fi înghețarea fondurilor, a activelor financiare sau a beneficiilor economice care aparțin, sunt în proprietatea sau sunt deținute de persoane fizice sau juridice, grupuri sau entități fără caracter statal, inclusiv măsuri restrictive împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama bin Laden, cu rețeaua Al-Qaida și cu talibanii, astfel cum subliniază Comisia pentru afaceri juridice; astfel, s-ar stabili un nivel corespunzător de responsabilitate democratică, cu intervenția Parlamentului prin intermediul procedurii de codecizie (procedura legislativă ordinară); ar trebui să se aibă în vedere și implicarea corespunzătoare a parlamentelor naționale;

3.

consideră că, în cazul unor măsuri viitoare, cum ar fi cele referitoare la măsurile restrictive aplicate statului Zimbabwe și al anumitor măsuri restrictive specifice îndreptate împotriva unor persoane fizice și juridice, entități sau organisme, ca urmare a situației din Somalia, luate în temeiul articolului 215 alineatul (2) din TFUE, ar trebui să se aibă în vedere posibilitatea unei consultări opționale a Parlamentului (cu respectarea „Declarației solemne asupra Uniunii Europene”, făcută la Stuttgart la 19 iunie 1983, în care era prevăzută o astfel de consultare a Parlamentului în cazul chestiunilor internaționale, chiar și în cazurile în care tratatele nu prevăd acest lucru); o astfel de abordare ar putea fi considerată ca respectând spiritul Tratatului de la Lisabona și rolul jucat anterior de Parlament (de consultare) în acest domeniu;

4.

reiterează cererea pentru o evaluare anuală cuprinzătoare a aplicării dispozițiilor care prevăd măsuri restrictive și a eficacității acestora, împreună cu informarea corespunzătoare și în timp util a Parlamentului cu privire la aceste chestiuni; consideră că, în acest scop, sancțiunile trebuie întotdeauna să fie însoțite de criterii precise de evaluare;

5.

solicită Comisiei să înființeze o rețea de experți independenți care să aibă sarcina de a propune Consiliului cele mai pertinente măsuri restrictive într-o situație dată, prezentând în mod regulat rapoarte cu privire la schimbările înregistrate, ținând seama de criteriile de referință și obiectivele urmărite, și, dacă este cazul, de a sugera modalități mai eficiente de punere în aplicare a sancțiunilor; consideră că crearea unei astfel de rețele ar duce la sporirea transparenței, îmbunătățirea calității luării deciziilor în ceea ce privește sancțiunile în general și consolidarea aplicării și monitorizării constante a sancțiunilor în cazuri specifice;

6.

subliniază faptul că activitățile organizațiilor non-guvernamentale contribuie în mod semnificativ la dezvoltare, democrație și drepturile omului și că ar putea fi utilă consultarea acestora cu privire la politicile UE de combatere a terorismului pentru a obține informații valoroase privind situația în acest domeniu; de asemenea, subliniază că măsurile represive de combatere a terorismului, nu ar trebui să constituie un obstacol în calea realizării obiectivelor acestora în domeniile dezvoltării, democrației și drepturilor omului;

7.

subliniază că comentariile ce urmează se referă, printre altele, la conținutul propunerilor prezentate de Comisie în baza cadrului juridic precedent, care în prezent sunt caduce, având în vedere, de asemenea, cadrul juridic stabilit prin Tratatul de la Lisabona; reamintește că orice trimitere la Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (22) ar trebui considerată desuetă;

8.

reamintește că, în ceea ce privește combaterea terorismului respectând, în același timp, drepturile omului, înghețarea fondurilor și resurselor economice ale anumitor persoane, grupuri și entități a fost considerată un instrument potrivit pentru ca Parlamentul să-și îndeplinească angajamentele; subliniază că aplicarea unor astfel de măsuri trebuie însoțită constant de asigurări și garanții ferme și corespunzătoare care să țină seama de consecințele extrem de grave ale „includerii pe listele negre” a indivizilor sau organizațiilor în cauză; reamintește că, în ceea ce privește măsurile restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane fizice și juridice care au legătură cu Osama bin Laden, cu rețeaua Al-Qaida și cu talibanii se aplică articolul 75 din TFUE;

9.

semnalează necesitatea analizării riguroase a efectelor semnificative ale sancțiunilor antiteroriste asupra dreptului penal și necesitatea adoptării unor măsuri corespunzătoare la nivel național în cazul includerii pe listele negre;

10.

reamintește că procedurile de alcătuire a listelor și de eliminare a unor persoane de pe liste în cazul sistemelor de sancționare ale ONU și UE au fost criticate cu fermitate pentru faptul că nu oferă un nivel satisfăcător de protecție al drepturilor fundamentale (în ceea ce privește atât drepturile procedurale, cât și drepturile materiale) și a certitudinii juridice; salută, prin urmare, inițiativele recente luate la nivelul UE pentru a remedia carențele menționate mai sus; cu toate acestea, își exprimă regretul că în special Consiliul a făcut dovada unor obiective modeste în ceea ce privește garantarea faptului că Regulamentul (CE) nr. 881/2002 revizuit respectă drepturile fundamentale ale persoanelor fizice și juridice în cauză;

11.

se întreabă, în ceea ce privește „expunerea de motive” care trebuie prezentată, dacă atât propunerea Comisiei, cât și textul Consiliului respectă cerințele hotărârii în cauza menționată mai sus privind Fundația Internațională Kadi și Al Barakaat/Consiliul și Comisia, care făcea referire la obligativitatea de a comunica motivele care, în aceste cauze, au stat la baza includerii pe listă a unei persoane fizice sau juridice, ținând seama îndeosebi de prevederea conform căreia persoanele fizice și juridice respective au dreptul de a fi informate cu privire la probele aduse împotriva lor;

12.

subliniază că, în unele cazuri, probele se bazează în principal pe informații furnizate de serviciile secrete, care ar putea opera în temeiul normelor naționale specifice; reiterează poziția sa din 2008 conform căreia privilegiul executiv nu ar trebui să împiedice exercitarea deplină a dreptului de a beneficia de un judecător sau de impunitate în cazurile de încălcare a dreptului internațional; în acest sens, invită parlamentele naționale să își exercite puterea de supraveghere asupra activităților guvernelor, precum și a punerii în aplicare depline și fără întârziere a cadrului juridic european întemeiat pe articolul 15 din TFUE; reafirmă necesară, în această privință, asocierea Parlamentului European la activitatea întreprinsă de Conferința comisiilor parlamentare de supraveghere a serviciilor de informații din statele membre, care funcționează deja;

13.

solicită efectuarea unei evaluări cuprinzătoare și neîntârziate a eficacității regimurilor de sancțiuni „antiteroriste” ale UE și ONU; în plus, ia act cu îngrijorare de faptul că, în numeroase regiuni, sancțiunile „antiteroriste” par să fi avut efecte negative asupra soluționării conflictelor și a eforturilor de dezvoltare și insistă să se țină seama de acest aspect la evaluarea regimurilor;

14.

consideră că ar trebui aduse îmbunătățiri, cât mai curând posibil, procedurilor ONU de alcătuire a listelor și de eliminare de pe liste și că statele membre ar trebui, de asemenea, să ia măsuri în vederea îmbunătățirii procedurilor specifice interne de sancționare (aplicare), astfel cum se sugerează în raportul Comisiei pentru afaceri juridice și drepturile omului a Adunării parlamentare a Consiliului Europei și în anexa la acesta;

15.

consideră că scopul poziției comune 2008/632/PESC a Consiliului și al propunerii ce a urmat (propunerea de regulament), prin care se lărgește aria de aplicare a măsurilor restrictive la persoanele și entitățile responsabile de încălcări ale drepturilor omului în Zimbabwe pe lângă guvern, trebuie salutat și acest lucru este valabil și pentru aducerea legislației în conformitate cu hotărârile recente ale Curții de Justiție în ceea ce privește dreptul fundamental la un proces echitabil al persoanelor fizice și juridice vizate de măsurile restrictive;

16.

în plus, consideră că trebuie efectuată monitorizarea cu atenție pentru a evalua dacă motivele pentru care au fost adoptate măsurile restrictive sunt încă valabile și modalitățile în care măsurile restrictive pot fi combinate cu stimulente credibile pentru promovarea democrației și a drepturilor omului în Zimbabwe;

17.

în acest sens, salută și sprijină dispozițiile care vor garanta faptul că UE își respectă angajamentele asumate la nivel internațional în privința punerii în aplicare imediate a sancțiunilor specifice adoptate de ONU împotriva persoanelor și entităților despre care s-a aflat că sunt implicate în acțiunile care amenință pacea, securitatea sau stabilitatea Somaliei, precum și a celor care au încălcat embargoul asupra armelor sau au împiedicat acordarea de asistență umanitară;

18.

astfel cum s-a evidențiat mai sus, pune sub semnul întrebării măsura în care textele actuale propuse de Comisie în ceea ce privește informațiile care trebuie furnizate persoanelor de pe listă referitoare la motivele pentru care numele unei persoane sau entități este inclus pe o listă și în care drepturile juridice ale acestora sunt suficiente în lumina cauzei menționate mai sus Fundația Internațională Kadi și Al Barakaat/Consiliul și Comisia;

19.

subliniază că, astfel cum a evidențiat Comisia pentru afaceri juridice, în cazul acestor măsuri, se aplică articolul 215 din TFUE, însă trebuie îndeplinite o serie de condiții, precum faptul că măsurile ar trebui să se bazeze pe o propunere venită din partea Vicepreședintelui Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și că Comisia trebuie să includă dispozițiile necesare, care să prevadă garanții juridice;

20.

consideră că ar trebui să se țină seama de articolul 291 din TFUE, în vederea adoptării măsurilor de punere în aplicare, în cazurile în care temeiul juridic pentru viitoare propuneri este constituit de articolul 215 TFUE;

21.

salută noile dispoziții prevăzute de propunerea Comisiei privind Al-Qaida, dar atrage atenția asupra observațiilor AEPD în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal, în special clarificarea cazurilor de scutire de la principiile privind protecția datelor, care ar putea fi necesară și dreptul de acces la informații confidențiale; subliniază faptul că rezervele exprimate de AEPD ar putea să se aplice, mutatis mutandis, tuturor celor trei propuneri ale Comisiei; își exprimă regretul față de faptul că textul Consiliului elimină referințele clare de la articolul 7e alineatul (5) la drepturile subiecților de accesare a datelor în temeiul Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (23), care este menționat doar la articolul 7d alineatul (1);

22.

observă că posibilele transferuri de date către țări terțe și organizații internaționale ar trebui să respecte articolul 9 al Regulamentului (CE) nr. 45/2001, în vederea protecției corespunzătoare a acelor date; în acest sens, ar putea fi necesare specificații în cadrul propunerii, precum și înțelegeri cu ONU; ia act de faptul că propunerea nu afectează responsabilitatea care ar putea decurge în cazul prelucrării și publicării ilegale a datelor cu caracter personal;

23.

subliniază faptul că notificarea persoanelor fizice și juridice în cauză, astfel cum solicită Curtea de Justiție, ar trebui să fie cât mai cuprinzătoare și că informațiile furnizate referitoare la persoanele fizice aflate pe liste în anexele date ar trebui să fie clarificate (24);

24.

reamintește că autoritățile independente de protecție a datelor ar putea juca un rol important în verificarea legalității prelucrării datelor cu caracter personal în ceea ce privește listele negre referitoare la teroriști, jucând astfel un rol cvasijudiciar care ar putea complementa în mod eficient revizuirea efectuată de autoritățile judiciare (25);

25.

consideră că este deosebit de important să se adopte, cât mai curând, un cadru general privind protecția datelor, astfel cum prevede articolul 16 din TFUE și că trebuie adoptate, de asemenea, dispoziții specifice, astfel cum prevede articolul 39 din TUE;

26.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor și parlamentelor statelor membre și secretarilor generali ai Organizației Națiunilor Unite și Consiliului Europei.