18.5.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 128/74

---

A 457-A SESIUNE PLENARĂ DIN 4 ŞI 5 NOIEMBRIE 2009

Avizul Comitetului Economic şi Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor „Noi competenţe pentru noi locuri de muncă: să anticipăm şi să răspundem cerinţelor pieţei forţei de muncă în materie de competenţe”

COM(2008) 868 final

(2010/C 128/13)

Raportor: dna DRBALOVÁ

La 16 decembrie 2008, în conformitate cu articolul 262 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, Comisia a hotărât să consulte Comitetul Economic şi Social European cu privire la

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor - Noi competenţe pentru noi locuri de muncă: să anticipăm şi să răspundem cerinţelor pieţei forţei de muncă în materie de competenţe

COM(2008) 868 final.

Secţiunea pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi cetăţenie, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, şi-a adoptat avizul la 15 octombrie 2009.

În cea de-a 457-a sesiune plenară, care a avut loc la 4 şi 5 noiembrie 2009 (şedinţa din 4 noiembrie 2009), Comitetul Economic şi Social European a adoptat prezentul aviz cu 141 de voturi pentru, 2 voturi împotrivă şi 2 abţineri.

1.   Concluzii şi recomandări

1.1.   În opinia CESE, comunicarea intitulată „Noi competenţe pentru noi locuri de muncă” reprezintă o iniţiativă oportună. Comitetul îşi exprimă acordul în privinţa necesităţii de a crea capacitatea şi mecanismul de anticipare a competenţelor corespunzătoare nevoilor de pe piaţa muncii, la nivel naţional şi comunitar. Sporirea competenţelor la toate nivelurile constituie condiţia fundamentală a revitalizării economice pe termen scurt, iar pe termen lung, o condiţie fundamentală a dezvoltării, a îmbunătăţirii productivităţii, a competitivităţii, a ocupării forţei de muncă, a garantării egalităţii de şanse, precum şi a coeziunii sociale. Viitoarele cerinţe ale pieţei forţei de muncă nu pot fi anticipate decât într-o măsură redusă, ceea ce face indispensabilă îmbunătăţirea permanentă a mecanismelor şi instrumentelor utilizate.

1.2.   CESE este de acord cu îmbunătăţirile suplimentare propuse de Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (Cedefop) în vederea anticipării cu regularitate a competenţelor la scară europeană, cum ar fi în special îmbunătăţirea metodelor şi a bazelor de date, precum şi actualizarea în paralel a previziunilor referitoare la cerere şi ofertă, ceea ce ar permite analizarea disparităţilor. În acelaşi timp, Comitetul recomandă aprofundarea definiţiei „competenţelor”, având în vederea diversitatea practicilor în statele membre.

1.3.   Cu toate acestea, trebuie remarcat că nu există instrumente cu care să se poată stabili cu precizie viitoarele necesităţi şi că, în contextul mondializării, nici diviziunea la scară planetară a muncii nu este stabilă pe termen mediu, în vreme ce ciclurile de formare se suprapun probabil acestui „termen mediu”.

1.4.   CESE consideră că se impune sporirea competenţelor şi racordarea acestora la cerinţele actuale şi viitoare ale pieţei forţei de muncă. În acelaşi timp, pledează pentru fructificarea la maximum a potenţialului existent pe piaţa forţei de muncă, sporirea adaptabilităţii lucrătorilor, creşterea calităţii locurilor de muncă existente, crearea de noi locuri de muncă productive şi eliberarea potenţialului noii pieţe ecologice.

1.5.   Comitetul susţine fără rezerve conceptul de parteneriat şi de cooperare între toate părţile implicate. El apreciază în special contribuţia partenerilor sociali, care constituie principalii actori de pe piaţa forţei de muncă, precum şi a societăţii civile. În plus, Comitetul este în favoarea intensificării cooperării şi coordonării activităţilor la nivel internaţional, în special în cadrul OIM şi al OCDE.

1.6.   Comitetul pune în special accentul pe o cooperare strânsă şi eficace între instituţiile de învăţământ şi întreprinderi, care să permită efectuarea unor modificări constructive în sistemele de educaţie, să reducă abandonul şcolar, să sporească atractivitatea studiilor tehnice, să amelioreze calitatea uceniciei, să anticipeze tendinţele în ceea ce priveşte calificările şi competenţele cerute pe piaţa muncii din statele membre pentru a creşte în general gradul de ocupare a forţei de muncă în Uniune, şi să adapteze mai bine aceste sisteme la practicile întreprinderilor. Comitetul insistă de asemenea asupra calităţii pregătirii generale, de bază şi a formării elevilor şi a cadrelor didactice, precum şi asupra îmbunătăţirii sistemelor de orientare, în vederea evoluţiei în carieră. Se impune în special identificarea cerinţelor specifice întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM).

1.7.   Din această perspectivă, CESE atrage atenţia asupra recomandărilor adoptate cu prilejul summitului extraordinar al UE privind ocuparea forţei de muncă, desfăşurat la Praga, în mai 2009. Acestea vizează îmbunătăţirea competenţelor, investiţiile în educaţie, încurajarea mobilităţii în cadrul UE, anticiparea cererilor de competenţe profesionale şi adaptarea mai precisă a acestora la cererile de pe piaţa forţei de muncă, precum şi extinderea posibilităţilor unor ucenicii şi stagii de înaltă calitate.

1.8.   Pe de altă parte, Comitetul salută angajamentul statelor membre, asumat cu ocazia Consiliului Educaţie din luna mai a acestui an. Acesta se referă la crearea unui cadru european consolidat, care să intensifice cooperarea în domeniul educaţiei şi formării profesionale, şi la definirea a patru obiective strategice, pentru a spori capacitatea de integrare profesională şi potenţialul antreprenorial al fiecărei persoane ce urmează un parcurs educativ sau de formare profesională. În acest context, cadrul european de certificare pentru educaţie şi formare de-a lungul vieţii (CEC) (1) dobândeşte o importanţă specială.

1.9.   CESE salută de asemenea faptul că Preşedinţia suedeză a decis să includă în programul său de manifestări o conferinţă intitulată „Noi competenţe pentru noi locuri de muncă”, care va fi organizată pe 22 şi 23 octombrie 2009 şi va pune accentul pe cerinţele viitoare ale pieţei muncii şi pe rolul serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă.

2.   Introducere

2.1.   În urma crizei financiare mondiale, economia UE a intrat în recesiune, cu repercusiuni importante asupra pieţei europene a muncii şi asupra ocupării forţei de muncă. Conform previziunilor actuale, şomajul va evolua după cum urmează: 9,4 % în 2009 şi până la 10,9 % în 2010.

2.2.   Comisia Europeană a răspuns situaţiei în care se află Europa printr-un plan european de redresare economică (2), în care a pus accentul pe un demers coordonat, a definit obiective strategice şi a propus o serie de măsuri care se înscriu în cele patru domenii prioritare ale Strategiei de la Lisabona.

2.3.   Printre domeniile spre care au fost orientate acţiunile comunitare de însănătoşire se numără protejarea locurilor de muncă şi a resurselor umane, precum şi susţinerea spirtului antreprenorial. Comisia a făcut apel la lansarea unei iniţiative europene de mare amploare în vederea încurajării ocupării forţei de muncă, recomandând printre altele analizarea ofertei existente şi a celei aşteptate de locuri de muncă vacante, precum şi formularea unui răspuns mai adecvat la aceste oferte de locuri de muncă, prin diversificarea competenţelor şi creşterea nivelului acestora.

2.4.   Factorul principal de creştere economică şi de sporire a prosperităţii este capacitatea unei ţări de a crea oportunităţi de angajare în locuri de muncă de calitate. Politica prin care se urmăreşte crearea de oportunităţi de angajare şi de creştere economică se bazează pe câţiva factori esenţiali. O piaţă a muncii modernă, incluzivă, flexibilă şi concurenţială cuprinde un spectru larg de activităţi şi de sarcini. În plus, libera circulaţie a lucrătorilor constituie unul din principalii piloni ai UE. Obiectivul este nu numai de a permite cetăţenilor să lucreze mai uşor într-un alt stat membru şi de a îmbunătăţi oferta de locuri de muncă, dar şi de a oferi întreprinderilor acces la un bazin mai larg de forţă de muncă flexibilă, precum şi de îmbunătăţi adaptarea la cerinţele pieţei muncii.

2.5.   Concluziile summitului european din primăvara lui 2009 pun în mod limpede accentul pe necesitatea orientării către consolidarea capacităţii UE de a spori competenţele la toate nivelurile, de a anticipa cerinţele pieţei muncii şi de a racorda calificările la aceste cerinţe. Participanţii la summit au lansat de asemenea un apel energic către statele membre pentru ca acestea să aplice linia directoare integrată nr. 24 şi să îşi adapteze sistemele de educaţie şi de formare profesională la cererile de competenţe noi.

2.6.   Cu ocazia summitului extraordinar al UE privind ocuparea forţei de muncă, desfăşurat la Praga, pe 7 mai 2009, au fost adoptate zece măsuri concrete. Dat fiind că urmăresc să răspundă provocărilor pe termen scurt şi lung, acestea trebuie puse în aplicare la nivel naţional şi comunitar în cooperare cu partenerii sociali. Patru dintre ele privesc educaţia, formarea profesională, învăţarea de-a lungul vieţii, învăţarea prin ucenicie, sprijinirea mobilităţii, o mai bună anticipare a competenţelor şi racordarea acestor competenţe la cerinţele pieţei muncii.

3.   Observaţii generale

3.1.   Comisia a publicat în 2008 comunicarea intitulată „Noi competenţe pentru noi locuri de muncă: să anticipăm şi să răspundem cerinţelor pieţei forţei de muncă în materie de competenţe” (3), în care a pus accentul, în contextul crizei actuale, pe necesitatea consolidării capitalului uman şi a capacităţii de integrare profesională, prin sporirea nivelului competenţelor. Obiectivul propunerii Comisiei este de a permite îmbunătăţirea capacităţilor UE de a evalua şi anticipa competenţele şi de a asigura o mai mare concordanţă între aceste competenţe şi natura locurilor de muncă nou-create.

3.2.   Comisia efectuează, pe de o parte, o primă evaluare a competenţelor în raport cu cerinţele pieţei muncii până în 2020 şi, pe de altă parte, propune un proces sistematic de monitorizare, evaluare şi identificare în timp util a cerinţelor viitoare de pe piaţa muncii. Prin intermediul programului PROGRESS şi al programelor de învăţare pe tot parcursul vieţii, Comisia se va orienta şi către noile metode de măsurare a competenţelor.

3.3.   Comisia mobilizează instrumentele existente pentru o desfăşurare eficace a acestor procese şi elaborează în prezent instrumente noi, care să le consolideze sau să le simplifice, punând accentul pe politica de flexicuritate şi pe activarea unor măsuri de sporire a competenţelor. Printre instrumentele propuse recent se află „Observatorul European al Pieţei Muncii”, dicţionarul multilingv al tipurilor de profesiuni şi de competenţe, precum şi Match and Map, un instrument care va uşura utilizarea portalului EURES. Rolul-cheie al Fondului Social European (FSE) şi al Fondului European de Dezvoltare Regională (FEDER) este, de asemenea, menţionat. Viitoarele cerinţe ale pieţei forţei de muncă nu pot fi anticipate decât într-o măsură redusă, ceea ce face indispensabile dezvoltarea şi îmbunătăţirea permanentă a mecanismelor şi instrumentelor utilizate, cu supravegherea, în acelaşi timp, a capacităţii de absorbţie a diverselor state membre.

3.4.   De asemenea, Comisia insistă pe bună dreptate asupra importanţei crescânde a competenţelor transversale şi a competenţelor netehnice (soft skills), cum ar fi lucrul în echipă, cunoştinţele lingvistice şi aptitudinile de comunicare. Trebuie acordată o atenţie cu totul specială îmbunătăţirii normelor şi nivelurilor atinse în ce priveşte capacitatea de a citi, de a scrie şi de a socoti (numeracy), de la cea mai fragedă vârstă.

3.5.   Instituirea de consilii sectoriale privind competenţele, prin acorduri încheiate la nivel sectorial între angajatori, instituţiile de învăţământ şi alte părţi interesate, pare a fi o bună practică. Activitatea acestor consilii poate fi asociată structurilor dialogului social sectorial, având în vedere că rolul partenerilor sociali are o importanţă deosebită în această privinţă (4).

3.6.   Cu ocazia Consiliului miniştrilor educaţiei, desfăşurat la 12 mai 2009, statele membre s-au angajat să colaboreze mai intens în domeniul educaţiei şi formării profesionale. Priorităţile stabilite pun accentul pe rolul important care trebuie să revină educaţiei şi formării profesionale în dezbaterea extinsă privind politicile economice şi sociale. Provocările comune sunt: 1) mâna de lucru, care va trebui să deţină competenţe corespunzătoare viitoarelor locuri de muncă, 2) adaptarea la nevoile unei societăţi în curs de îmbătrânire şi3) o concurenţă mai intensă la nivel mondial.

3.7.   Consiliul a adoptat de asemenea concluzii referitoare la consolidarea parteneriatului dintre instituţiile de învăţământ şi partenerii sociali. O parte importantă a rolului educaţiei şi formării profesionale în domeniul coeziunii sociale constă în capacitatea de a dota persoanele cu cunoştinţele, competenţele şi calificările necesare facilitării accesului şi rămânerii acestora pe piaţa muncii. Acesta este motivul pentru care partenerilor sociali, care sunt principalii actori pe piaţa forţei de muncă, le revine un rol important.

4.   Fapte şi cifre

4.1.   Consiliul UE din iunie 2008 a confirmat în Concluziile sale solicitarea efectuării unei evaluări complete a cerinţelor privind competenţele în Europa, până în 2020 – Anticiparea şi satisfacerea nevoilor pieţei muncii, cu un accent special pe tineret  (5).

4.2.   Iată de ce Cedefop a efectuat o analiză a necesităţilor privind competenţele pentru perioada 2006-2020 (6), analiză care ia în considerare 25 de state membre ale UE, plus Norvegia şi Elveţia. Din previziunile analizei rezultă că, până în 2020, vor fi create 20,3 milioane de locuri de muncă suplimentare. 85 de milioane de locuri de muncă vor rezulta din înlocuiri (locuri de muncă rămase vacante prin plecarea la pensie sau prin ieşirea de pe piaţa muncii, fapt ce nu poate fi însă considerat drept creare netă de locuri de muncă). Perspectivele indică faptul că, până în 2020, sectorul serviciilor va reprezenta trei sferturi din totalul locurilor de muncă.

4.3.   În prezent, aproape 40 % dintre persoanele care exercită o profesie îndeplinesc activităţi care presupun competenţe de nivel superior, cum ar fi funcţiile de conducere, profesiile liberale sau cele tehnice. Este de aşteptat ca în deceniul următor locurile de muncă ce necesită competenţe de nivel superior sau mediu să devină din ce în ce mai numeroase. Se prevede şi înmulţirea anumitor locuri de muncă ce nu presupun nicio pregătire sau doar o pregătire de nivel redus.

4.4.   Dacă această tendinţă va continua, schimbările vor conduce la o polarizare a creşterii numărului de locuri de muncă, rezultând scăderea cererii în cazul celor caracterizate de sarcini simple şi de rutină, care presupun un nivel mediu de calificare, deşi, în cazul tuturor locurilor de muncă, noii angajaţi vor trebui să beneficieze de o pregătire profesională adecvată, având în vedere numărul mare de pensionări.

4.5.   În prezent, nivelul calificărilor cerute creşte pentru toate categoriile profesionale, inclusiv pentru cele aflate la baza piramidei calificărilor. Oferta de competenţe influenţează această tendinţă crescătoare a nivelului calificărilor cerute. În general, gradul de instruire a populaţiei a sporit în ultimii zece ani, mai ales deoarece în numeroase state membre s-a optat pentru posibilitatea dobândirii unei educaţii superioare şi pentru că lucrătorii mai în vârstă, pe care îi caracterizează în medie un nivel de calificare mai scăzut, au părăsit piaţa muncii, ieşind la pensie.

4.6.   Dar concluziile Cedefop pun foarte limpede accentul pe creşterea generală, pe termen lung, a nivelului calificărilor cerute în cazul unui număr mare de locuri/majorităţii locurilor de muncă. Previziunile indică faptul că aproape 91 % din numărul total al locurilor de muncă vacante în perioada 2006-2020 vor necesita un nivel superior sau mediu de instruire. În cursul următorului deceniu va trebui modificată structura actuală a calificării forţei de muncă, deoarece un număr din ce în ce mai mare de locuri de muncă vacante (până la 55 de milioane) vor necesita o calificare medie (ceea ce presupune formare profesională). Pentru candidaţii fără nicio pregătire, sau cu un nivel redus de instruire, vor fi disponibile mai puţin de 10 milioane de locuri de muncă.

4.7.   Datele Eurostat indică faptul că, începând cu anul 2000, UE a reuşit să creeze locuri de muncă de calitate. În plus, se observă existenţa unei relaţii pozitive între rata de ocupare a persoanelor care deţin o diplomă de studii superioare şi creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă. În majoritatea statelor membre UE, gradul de ocupare în cazul posesorilor unei diplome de studii superioare a crescut mai repede decât gradul mediu de ocupare. În Malta, de exemplu, din 2000 până în prezent, numărul posesorilor unei diplome de studii superioare angajaţi a fost mai mult decât dublu, în timp ce numărul total de angajări nu a crescut decât cu 12 %. Dar trebuie observată şi tendinţa inversă, şi anume apariţia unor locuri de muncă precare.

4.8.   Astfel, studiul Cedefop implică o serie întreagă de consecinţe:

—	cererea generală de competenţe va continua să crească pe viitor;

—	politicile care vor fi aplicate vor trebui să garanteze adaptabilitatea forţei de lucru la aceste nevoi. Va trebui văzut dacă penuria de locuri de muncă de pe piaţă este doar temporară şi trecătoare, sau dacă este vorba despre un fenomen pe termen lung, care reclamă măsuri punctuale;

—	formarea continuă şi învăţarea de-a lungul vieţii trebuie să contribuie la racordarea în mod constant a competenţelor individuale la schimbările structurale ale pieţei muncii;

—	numărul tinerilor care vor intra pe piaţa muncii în următorul deceniu nu va putea răspunde tuturor cerinţelor acesteia. Acest lucru va avea consecinţe asupra sistemelor de educaţie şi de formare profesională. Învăţarea de-a lungul vieţii este de o importanţă fundamentală;

—	oricât de importante ar fi pentru formularea unui răspuns mai bun la cerinţele pieţei muncii, educaţia şi formarea profesională nu vor putea rezolva problema supracalificării sau pe cea a subcalificării;

—	este esenţială evaluarea corectă a competenţelor, prevenirea pierderii acestora şi utilizarea eficientă a celor disponibile.

5.   Observaţii specifice

5.1.   Obiectivul urmărit de Comisie este să garanteze concordanţa dintre competenţele oferite şi cererea de pe piaţa muncii. În plus, eliminarea obstacolelor existente, inclusiv de natură administrativă, care va permite libera circulaţie a lucrătorilor în UE, precum şi ameliorarea transparenţei informaţiilor privind tendinţele pieţei muncii, ar contribui la încurajarea mobilităţii profesionale, sectoriale şi geografice (7) şi ar permite o mai mare compatibilitate între competenţele lucrătorilor şi posturile vacante. Este, de asemenea, esenţială consolidarea aşa-numitei mobilităţi „tranziţionale” care, în cazul pierderii locului de muncă, permite facilitarea tranziţiei către un nou loc de muncă de calitate, cei în cauză beneficiind aşadar de securitate în această privinţă (conceptul de flexicuritate).

5.2.   Documentul de lucru care însoţeşte comunicarea Comisiei (8) propune definirea anumitor concepte cum ar fi calificările, cunoştinţele, aptitudinile şi competenţele; practica a arătat totuşi că aceşti termeni figurează în abordări care variază considerabil de la un stat la altul. Comisia ar trebui să definească mai clar aria noţiunii de „competenţă” în cadrul comunicării supuse examinării.

5.3.   Încă înaintea crizei actuale, în Europa se punea deja problema competenţelor. Sunt mai mult de zece ani de când instituţiile europene şi conducerile întreprinderilor au atras atenţia asupra faptului că Europa nu produce, nu atrage şi nu reţine atâţia oameni de ştiinţă, ingineri şi informaticieni câţi i-ar fi necesari industriei sale. Situaţia devine presantă, cifrele indicând în continuare existenţa unei lipse de interes a tinerei generaţii faţă de pregătirea ştiinţifică. Insuficienţa competenţelor corespunzătoare nevoilor pieţei se accentuează în Europa, ceea ce constituie o bombă cu ceas în evoluţia Europei pe drumul competitivităţii. Un nivel adecvat al competenţelor, un acces mai bun la informaţii şi îmbunătăţirea structurilor vor avea un efect pozitiv, în special pentru IMM-uri.

5.4.   Imigranţii din ţările terţe pot contribui şi ei la dezvoltarea Uniunii, având în vedere în special scăderea ofertei de mână de lucru în numeroase ţări. Noua abordare a UE în materie de imigraţie economică din ţările terţe şi afluxul de persoane înzestrate care provin din alte părţi ale lumii nu pot constitui decât un remediu temporar. Experienţa va arăta dacă introducerea Cărţii albastre a ajutat Europa să câştige bătălia atragerii de talente. În prezent, în Europa procentul lucrătorilor cu înaltă calificare proveniţi din ţări terţe nu este decât de 2 %.

5.5.   Astăzi, când Europa cunoaşte o perioadă de frământări, problema insuficienţei competenţelor necesare reclamă mai multă atenţie şi vizibilitate. Pe lângă aceasta, dacă Europa deţine pe termen mediu şi lung un potenţial sporit de creare a locurilor de muncă, fie noi, fie devenite vacante, proiecţia privind crearea netă de locuri de muncă indică o polarizare a locurilor de muncă, cu o creştere importantă a numărului celor care presupun un nivel superior de competenţe.

5.6.   Reducerea numărului de angajaţi în perioadele de cerere scăzută nu reprezintă o soluţie de perspectivă. Crearea de competenţe este un proces costisitor, pe termen lung, fie că este vorba despre educaţia formală (la nivel elementar, mediu sau superior), fie despre cea din întreprindere (cultura de întreprindere, organizarea specifică a acesteia, relaţiile cu clienţii). Redresarea economică s-ar dovedi imposibilă dacă întreprinderile s-ar confrunta cu o lipsă de mână de lucru suficient calificată.

5.7.   Un scenariu precaut şi orientat către viitor presupune acţiuni comune ale guvernelor şi sectorului privat:

—	reorientarea fondurilor FSE către formare profesională şi recalificare în perioada 2007-2013;

—	lansarea unor acţiuni comune şi a unui parteneriat între sectorul public şi cel privat;

—	implementarea unei politici comune care să urmărească reducerea abandonului şcolar şi stimularea interesului tinerilor pentru matematică, ştiinţă şi pentru o carieră în domeniul ingineriei, al tehnologiilor informaţiilor şi comunicării şi în cel al protecţiei mediului;

—

consolidarea şi dezvoltarea parteneriatului între instituţiile şcolare şi universitare la un nivel ridicat, prin stagii planificate care să le permită studenţilor, în special în cursul ultimelor luni de studii, să intre în contact direct cu universul muncii către care se îndreaptă la sfârşitul studiilor;

—	încurajarea mobilităţii competenţelor în interiorul Europei;

—	consolidarea abordării inovatoare faţă de educaţie, incluzând învăţământul online şi cel la distanţă;

—	mobilizarea potenţialului categoriilor afectate de excluziune (sărăcie, şomaj, handicap, discriminări), care pot fi incluse încă în programe de formare şi pentru care au fost deja alocate sume importante destinate reinserţiei;

—	gestionarea pregătirii imigranţilor.

5.8.   Europa trebuie să îşi îmbunătăţească piramida competenţelor  (9): cititul, scrisul şi competenţele fundamentale, cunoştinţele profesionale, ceea ce se numeşte talente ale EGC (Global Knowledge Economy talents: talente ale economiei globale a cunoaşterii). În prezent, în multe ţări din Europa rămâne de parcurs un drum lung pentru crearea unei piramide a competenţelor care să se ridice la înălţimea ambiţiilor.

5.9.   Dacă Europa doreşte să producă, să garanteze şi să menţină competenţele de care are nevoie, va trebui să adopte o serie de măsuri care vizează atât oferta, cât şi cererea de competenţe europene. Este cert că factorii care influenţează cererea sunt nevoile sectoarelor aflate în creştere şi priorităţile pe termen lung care sunt elaborate rapid atât la nivel mondial, cât şi la nivel local, la aceştia adăugându-se tendinţele aflate în relaţie cu resursele mondiale sau cu evoluţia demografică. În ceea ce priveşte oferta, elementele principale care vor afecta forţa de muncă disponibilă vor fi în special tendinţele demografice, slaba mobilitate şi capacitatea Europei de a produce competenţele necesare.

5.10.   Comitetul insistă asupra importanţei care revine formării profesorilor (10). Educaţia şi formarea profesională a profesorilor trebuie conectată cu cele mai importante politici în materie de inovare, de cercetare şi de antreprenoriat. Încă din etapa de formare, profesorii trebuie să dispună de elemente care să le permită să se adapteze mai bine evoluţiilor de pe piaţa locurilor de muncă şi dezvoltării de competenţe corespunzătoare la toate nivelurile de educaţie.

5.11.   Partenerii sociali joacă un rol esenţial în acest sens. Cooperarea dintre întreprinderi şi instituţiile şcolare trebuie să aibă efecte foarte concrete, mai ales în ceea ce priveşte definirea programelor şcolare şi crearea unor sisteme de meserii şi calificări la nivel naţional, care să reflecte cerinţele angajatorilor, atâta vreme cât este vorba despre sarcini concrete la nivelul întreprinderilor. Trebuie pregătiţi ucenici, trebuie prevăzute stagii pentru tinerii lucrători, şi sporită atractivitatea anumitor cariere. Înainte de a analiza problema competenţelor, Comisia Europeană ar trebui să ia cunoştinţă de sarcinile ce trebuie îndeplinite la nivelul întreprinderilor. Trebuie făcută o distincţie foarte clară între nevoile întreprinderilor mici şi cele ale marilor întreprinderi.

5.12.   Europa va trebui să ia în considerare şi efectele pe care adaptarea la schimbările climatice le are asupra întreprinderilor. Încălzirea climei va avea impact asupra factorilor şi procesului de producţie. Comisia Europeană elaborează încă de pe acum numeroase analize pe tema noului concept de economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon şi a creării de locuri de muncă ecologice şi, în consecinţă, a unor industrii ecologice. Primele rezultate constată existenţa unor surse limitate de date, a unor imprecizii şi a unei mari disparităţi a proiectelor privitoare la impactul schimbărilor climatice asupra pieţelor muncii. Trecerea la o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon trebuie considerată un proces pe termen lung, în cursul căruia pieţele muncii se vor adapta progresiv.

5.13.   Comunicarea Comisiei este dedicată în primul rând creării de noi locuri de muncă şi sporirii competenţelor necesare acestora. UE trebuie să profite în mod eficient de potenţialul existent pe piaţa muncii şi să sporească calificările şi adaptabilitatea lucrătorilor ameninţaţi sau afectaţi de pierderea locului de muncă. În plus, trebuie acordată atenţie recalificărilor, formărilor profesionale suplimentare şi învăţării de-a lungul vieţii. Pe de altă parte, UE trebuie să poată asigura condiţii favorabile creării de locuri de muncă productive, de calitate şi bine plătite.

5.14.   Iniţiativele de sporire a competenţelor trebuie, de asemenea, să reflecte ambiţiile şi nevoile fiecăruia. Educaţia are o importanţă esenţială pentru libertatea de a alege şi pentru posibilităţile de evoluţie personală ale cetăţenilor. În ceea ce priveşte piaţa muncii, educaţia serveşte şi la transmiterea de cunoştinţe şi de competenţe, indispensabile dacă se doreşte îndeplinirea cerinţelor în continuă schimbare şi garantarea unui nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă.

5.15.   Politicile destinate sporirii competenţelor şi adaptabilităţii forţei de muncă trebuie să aibă la bază principiile egalităţii tuturor cetăţenilor şi nediscriminării. Aceasta presupune eliminarea tuturor obstacolelor care se pot întâlni în prezent în sistemele de educaţie şi formare profesională, atât la nivelul formalităţilor, cât şi în cadrul întreprinderilor. Aceste obstacole afectează în primul rând categoriile foarte vulnerabile ale lucrătorilor în vârstă şi ale persoanelor cu handicap.

5.16.   Concluziile Consiliului Educaţie din 12 mai 2009 subliniază şi rolul important jucat de partenerii sociali. În cadrul dialogului social european, partenerii sociali europeni îşi îndreaptă atenţia asupra problematicii educaţiei şi formării profesionale în raport cu cerinţele pieţei muncii. Aceştia au elaborat în comun, în 2002, un cadru de acţiune pentru dezvoltarea competenţelor şi calificărilor de-a lungul întregii vieţi şi, în 2006, o analiză a elementelor-cheie ale pieţei muncii, documente pe care se vor baza activităţile comune în cadrul celui de-al treilea program de lucru 2009-2010: Acord autonom privind pieţele incluzive ale muncii şi raport asupra ocupării forţei de muncă.

5.17.   În concluziile sale, Consiliul şi-a exprimat şi speranţa într-o consolidare a parteneriatului cu societatea civilă şi o colaborare a tuturor părţilor implicate: întreprinderi, instituţii de învăţământ, servicii publice din domeniul ocupării forţei de muncă etc. Cooperarea cu organizaţiile neguvernamentale vizate şi iniţiativele sociale pot să completeze în mod adecvat dialogul social tradiţional.

5.18.   Una dintre cele mai importante contribuţii ale metodei deschise de coordonare (MDC) în domeniul educaţiei şi formării profesionale la scară europeană o reprezintă Cadrul European al Calificărilor (CEC). Acesta ar trebui să contribuie la o mai mare transparenţă şi comprehensibilitate a calificărilor, sporind astfel mobilitatea în Europa.

5.19.   Fondul Social European (FSE) s-a dovedit a fi un instrument util în ceea ce priveşte necesităţile Europei în materie de învăţământ profesional. Eliminarea procedurilor birocratice şi a suprapunerilor cu iniţiativele fondurilor structurale, ca şi un angajament mai mare din partea partenerilor sociali, ar putea constitui bazele unor viitoare îmbunătăţiri.

5.20.   Aşa-numitele niveluri de referinţă ale performanţelor europene medii („criterii europene de referinţă”) vor deveni un instrument de monitorizare a progreselor realizate. Statele membre au convenit ca, până în 2020:

—	cel puţin 15 % dintre adulţi să participe la programe de învăţare de-a lungul vieţii;

—	procentajul elevilor în vârstă de 15 ani, cu competenţe reduse de citire, matematică şi ştiinţe naturale să coboare sub 15 %;

—	procentajul persoanelor între 30 şi 34 de ani, care deţin o diplomă de studii superioare să fie de cel puţin 40 %;

—	procentajul tinerilor care abandonează şcoala să fie mai mic de 10 % în cadrul sistemului de educaţie şi formare;

—	cel puţin 95 % dintre copiii având între patru ani şi vârsta minimă de şcolarizare obligatorie să participe la învăţământul preşcolar.

---

(1)  Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului privind stabilirea Cadrului european al calificărilor pentru învăţarea de-a lungul vieţii (2008/C 111/01).

(2)  „Un plan european de redresare economică”, COM(2008) 800 final, 26 noiembrie 2008.

(3)  Comunicarea Comisiei intitulată „Noi competenţe pentru noi locuri de muncă: să anticipăm şi să răspundem cerinţelor pieţei forţei de muncă în materie de competenţe”, COM(2008) 868 final, 16 decembrie 2008.

(4)  JO C 277, 17.11.2009, p. 15.

(5)  Cedefop, Panorama Seria 160, Skill needs in Europe (Nevoi de competenţe în Europa) (2008).

(6)  Trebuie avut în vedere că această analiză a fost efectuată înainte de izbucnirea crizei economice şi financiare, ale cărei efecte nu au fost aşadar luate în considerare.

(7)  JO C 228, 22.9.2009, pag. 14.

(8)  SEC(2008) 3058 – document de lucru al serviciilor Comisiei Europene, care însoţeşte comunicarea COM(2008) 868 final.

(9)  Document de bază, European Business Summit (Summitul european al întreprinderilor), martie 2009, publicat de INSEAD (The business school for the world – Şcoala mondială de afaceri) în cooperare cu Microsoft şi cu Federaţia întreprinderilor din Belgia (Fédération des entreprises de Belgique - FEB).

(10)  JO C 151, 17.6.2008, pag. 41.

---