17.11.2009

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 277/75

---

Avizul Comitetului Economic şi Social European privind propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind performanţa energetică a clădirilor (reformare)

COM(2008) 780 final (1) – 2008/0223 (COD)

(2009/C 277/15)

Raportor: dl ŠIUPŠINSKAS

La 27 ianuarie 2009, în conformitate cu articolul 95 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, Consiliul a hotărât să consulte Comitetul Economic şi Social European cu privire la

Propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind performanţa energetică a clădirilor (reformare)

COM(2008) 780 final/2 2008/0223 (COD).

Secţiunea pentru transporturi, energie, infrastructură şi societatea informaţională, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, şi-a adoptat avizul la 15 aprilie 2009. Raportor: dl ŠIUPŠINSKAS.

În cea de-a 453-a sesiune plenară, care a avut loc la 13 şi 14 mai 2009 (şedinţa din 14 mai 2009), Comitetul Economic şi Social European a adoptat prezentul aviz cu 147 de voturi pentru, 1 vot împotrivă şi 2 abţineri.

1.   Recomandări

1.1.   CESE aprobă îmbunătăţirea Directivei privind performanţa energetică a clădirilor, propusă de Comisie, însă cu anumite rezerve: directiva trebuie să prevadă că renovările trebuie să urmărească obiectivul creşterii eficienţei energetice a clădirilor, însă nu doar în vederea diminuării consumului de energie, ci şi a reducerii costurilor energiei.

1.2.   În conformitate cu obiectivele politice ale UE, statele membre trebuie să se asigure că, prin renovarea clădirilor în vederea creşterii eficienţei lor energetice, se diminuează nu numai consumul de energie, ci şi costurile energiei.

1.3.   Dispoziţiile naţionale emise în temeiul acestei directive trebuie să ia în considerare caracteristicile arhitecturale şi cele de construcţie, şi anume necesarul de energie pentru încălzire, răcire, aerisire, iluminare, instalaţiile mecanice (de exemplu, ascensoarele), pentru prepararea apei calde şi a celei reci şi pentru instalaţiile de eliminare a deşeurilor.

1.4.   CESE aprobă recomandarea ca, înainte de începerea construcţiei, să se verifice fezabilitatea următoarelor posibilităţi tehnice:

—	generarea de căldură şi electricitate din surse de energie regenerabilă;

—	cogenerarea de electricitate şi căldură şi eventual generarea de electricitate, căldură şi frig (trigenerare);

—	încălzirea şi răcirea de la distanţă;

—	pompe de căldură;

—	sonde şi colectoare geotermice.

1.5.   CESE consideră că este important ca statele membre să depună eforturi sporite, în vederea îmbunătăţirii formării profesionale a lucrătorilor din domeniul construcţiilor, ţinând seama de aspectele legate de construcţia durabilă şi de utilizarea surselor de energie regenerabilă.

1.6.   Comitetul salută în special faptul că propunerea de directivă scoate în evidenţă rolul-cheie al sectorului public în dezvoltarea întregului sector al construcţiilor.

1.7.   Statele membre şi autorităţile locale sunt invitate să utilizeze în mod mai activ şi mai eficient fondurile puse la dispoziţie de Banca Europeană de Investiţii pentru promovarea „finanţării din terţe surse” (2) prin intermediul societăţilor de servicii energetice (ESCO).

1.8.   Inspecţia instalaţiilor de încălzire, aerisire şi climatizare trebuie efectuată în mod repetat la intervale regulate, în conformitate cu dispoziţiile legale de la nivel naţional şi luând în considerare costurile aferente. Rapoartele de inspecţie trebuie să conţină, pe lângă recomandări de îmbunătăţire şi cerinţe privind siguranţa funcţionării instalaţiilor.

1.9.   În afară de aceasta, în versiunea reformată a directivei se solicită statelor membre să stabilească şi să aplice sancţiuni şi amenzi. CESE este de părere că trebuie făcută o diferenţiere în funcţie de părţile în cauză – publice sau private –, iar mărimea sancţiunii, respectiv valoarea amenzii trebuie stabilite ţinând seama de principiul subsidiarităţii. În cazul în care nerespectarea dispoziţiilor comunitare constituie o încălcare a legii, aceasta ar trebui considerată ca atare şi la nivel comunitar, iar acest lucru stabilit în directivă.

1.10.   CESE consideră că statele membre ar trebui să le acorde cetăţenilor sprijin tehnic la reabilitarea locuinţelor.

1.11.   Asociaţiile de proprietari din complexele rezidenţiale cu blocuri de locuinţe uniforme specifice tuturor noilor state membre ale UE ar întâmpina dificultăţi în eliberarea unor certificate de performanţă energetică pentru toate blocurile de locuinţe-tip. Prin eliberarea certificatelor de performanţă energetică pe baza evaluării (3) unui alt bloc de locuinţe cu construcţie comparabilă s-ar putea economisi costurile de renovare şi s-ar putea reduce sarcinile administrative.

1.12.   În afară de aceasta, pe baza principiului ghişeului unic, administraţiile locale le-ar putea oferi locuitorilor blocurilor de locuinţe soluţii privind finanţarea renovării, contractele de construcţie, întreţinerea, eliberarea de certificate de performanţă energetică etc.

1.13.   CESE este de părere că, într-un timp relativ scurt, elaborarea versiunii reformate a directivei va contribui la reducerea emisiilor de CO2 şi va avea efecte sociale pozitive, nu în ultimul rând prin:

—	diminuarea necesarului de energie;

—	îmbunătăţirea calităţii vieţii familiilor defavorizate;

—	înfiinţarea de locuri de muncă pentru şomerii pe termen lung.

1.14.   CESE recomandă armonizarea completă a noii mărci de identificare a ramelor pentru geamuri şi a produselor pentru construcţii cu Directiva privind performanţa energetică a clădirilor.

1.15.   CESE consideră că în cazul demolării blocurilor de locuinţe a căror reabilitare energetică nu mai este posibilă, cei în cauză trebuie să fie contactaţi de autorităţi şi locuitorilor trebuie să li se ofere noi posibilităţi de cazare. În general, consultarea organizaţiilor societăţii civile trebuie inclusă în specificaţiile pentru fiecare măsură de punere în aplicare a directivei, iar în ţările în care există CES naţionale (4), acestea trebuie consultate sistematic.

2.   Introducere

2.1.   CESE a emis deja mai multe avize importante privind reducerea emisiilor de CO2, măsurile de economie de energie în contextul politicii comune a UE, precum şi calitatea energetică a clădirilor şi utilarea acestora. Pe baza cerinţelor stabilite de reglementările UE, pentru clădirile nou construite se urmăreşte obţinerea unor rezultate concrete, al căror efect îl resimt în primul rând consumatorii, dar de care beneficiază toată ţara. Se poate face trimitere, printre altele, la avizele TEN/227, 263, 283, 274, 286, 309, 269, 299, 311, 332 şi 341 (5).

2.2.   Cele douăsprezece state membre noi au demarat punerea în practică a dispoziţiilor legale mult mai târziu după aderarea la UE, astfel încât aceste state sunt în urma statelor membre vechi în ceea ce priveşte aspectele legate de performanţa energetică a clădirilor, iar starea clădirilor rezidenţiale şi a celor administrative este departe de a corespunde cerinţelor minime ale directivei.

2.3.   CESE şi-a exprimat deja punctul de vedere privind directiva în avizul său din 17 octombrie 2001 (6). Prin urmare, prezentul aviz face referire doar la propunerea de reformare a Directivei 2002/91/CE [COM(2008) 780 final], urmărind evidenţierea caracteristicilor noilor state membre în contextul acestei directive.

2.4.   Este îmbucurător faptul că printre obiectivele politicii UE se numără şi un confort mai ridicat pentru cetăţeni şi o reducere a costurilor energiei.

2.5.   Directiva în vigoare prezintă următoarele aspecte:

—	metoda de calcul al eficienţei energetice privind clădirile noi şi cele existente, aflate în curs de renovare;

—	stabilirea cerinţelor minime în materie de performanţă energetică;

—	eliberarea certificatelor de performanţă energetică;

—	inspecţia cazanelor şi a instalaţiilor de încălzire;

—	inspecţia instalaţiilor de climatizare.

2.6.   După audierea actorilor relevanţi, versiunea reformată a directivei scoate în evidenţă în ce fel se poate ajunge la anumite îmbunătăţiri, printr-o abordare bine orientată.

3.   Observaţii generale

3.1.   În UE, 40 % din consumul de energie şi din emisiile de dioxid de carbon se înregistrează în sectorul construcţiilor (clădiri rezidenţiale şi comerciale). Acest sector reprezintă aproximativ 9 % din PIB (cca 1 300 miliarde EUR) şi creează aproximativ 7-8 % (rezumatul evaluării impactului) din locurile de muncă din UE (pentru aproximativ 15-18 milioane din totalul de 225,3 milioane de persoane încadrate în muncă, conform Eurostat). 40 % din clădiri aparţin sectorului public, iar 74 % au suprafaţa sub 1 000 m2.

3.2.   În prezent, societatea îşi îndreaptă atenţia cu precădere asupra:

—	chestiunilor legate de protecţia mediului;

—	sănătăţii consumatorului (de exemplu, calitatea aerului din încăperi, accesul pentru persoanele în vârstă);

—	confortului locuinţelor;

—	eficacităţii aparatelor electrice şi a instalaţiilor de încălzire. Acest sector este reglementat prin numeroase prevederi care adesea se contrazic (7).

3.3.   Societatea civilă trebuie să evalueze impactul economic al directivei, utilitatea şi efectele viitoare ale propunerilor, din punctul de vedere al persoanelor implicate şi al diferitelor grupuri sociale dintr-o anumită regiune, pornind de la o perspectivă pe termen lung.

3.4.   Eliberarea certificatelor de performanţă energetică pentru clădiri reprezintă nu numai un mijloc de a determina clasa de eficienţă energetică pentru o anumită clădire, ci şi un impuls pentru a căuta noi soluţii de planificare.

Datorită măsurilor necesare de protecţie a climei, sectorul construcţiilor ascunde un mare potenţial pentru ocuparea forţei de muncă.

3.5.1.   Pe baza Directivei 2002/91/CE şi a reformării propuse, anual se creează în medie 60 000 de noi locuri de muncă în cele 15 state membre vechi şi aproximativ 90 000 de locuri de muncă în cele 12 state membre noi.

3.5.2.   Prin transpunerea măsurilor de asigurare a unei calităţi înalte a energiei (clădiri cu un consum anual de până la 50 kWh/m2), în UE s-ar putea crea anual 1 000 000 de noi locuri de muncă (8) (aceasta este echivalentul a 10 % din locurile de muncă din acest sector).

3.5.3.   În prezent, prea puţini lucrători din sectorul construcţiilor deţin o calificare în tehnologiile necesare pentru a se ajunge la niveluri ridicate ale eficienţei energetice. Directiva propune să se asigure, prin acţiuni de formare profesională, calificarea specialiştilor care pot lucra în domeniul clădirilor durabile.

3.6.   Tocmai perspectiva asupra viitorului este importantă pentru noi, deoarece la punctul 3.4 al Avizului INT/415 (9), CESE a formulat o idee care se referă la toate actele legislative. Acestea trebuie să fie: inteligibile, accesibile, acceptabile şi aplicabile. În ceea ce priveşte aspectele tehnice ale directivei, se pot adăuga, cu titlu complementar, următoarele caracteristici: aceasta trebuie să fie oportună, realizabilă şi să se raporteze la fapte reale.

3.7.   La punctul 2.1.3 al Avizului TEN/299 (10) se menţionează că, în cazul locuinţelor obişnuite, consumul doar pentru încălzire se ridică anual la 180 kWh/m2. Conform datelor de care dispun raportorul şi expertul, consumul mediu anual pentru încălzire în locuinţele-tip din statele baltice, precum şi în locuinţele cu o vechime similară din ţările vecine se ridică la 150 kWh/m2. Experienţa arată că necesarul de energie poate fi redus la jumătate după renovarea şi izolarea termică a clădirii, în condiţii climatice neschimbate.

3.8.   Punctul 3.1 al Avizului TEN/299 (10) face trimitere la dispoziţiile comunitare relevante, care se referă la situaţia actuală din UE.

3.9.   Direcţia Generală Mediu şi Direcţia Generală Întreprinderi şi Industrie elaborează în prezent dispoziţii legale pentru marcajul elementelor de construcţie care, chiar dacă nu produc energie, contribuie la reducerea consumului de energie (ferestre, pereţi, sisteme de domotică integrate).

3.10.   Reformarea, respectiv revizuirea dispoziţiilor în vigoare poate contribui în mod semnificativ la reducerea consumului de energie din clădiri.

4.   Observaţii specifice

4.1.   În versiunea reformată a directivei sunt prevăzute următoarele modificări:

—	extinderea domeniului de aplicare a directivei. Certificatele energetice devin obligatorii pentru toate clădirile. Trebuie menţionat că 74 % din totalul clădirilor existente în EU au o suprafaţă utilă de mai puţin de 1 000 m2;

—	extinderea şi promovarea eliberării de certificate energetice în sectorul public;

—	întărirea rolului experţilor care eliberează certificate energetice;

—	statele membre trebuie să stabilească noi măsuri concrete pentru a crea condiţii de finanţare mai favorabile pentru investiţiile destinate îmbunătăţirii eficienţei energetice;

—	acordarea unei atenţii sporite problemelor legate de instalaţiile de climatizare;

—	actualizarea periodică a normelor de eficienţă energetică ale CEN.

4.2.   Cota energiei utilizate de clădiri, menţionată la considerentul 6 al directivei, este sensibil mai ridicată în ţări cu o climă rece şi, prin urmare, se propune ca, în versiunea reformată a directivei, la considerentul 8, să se ţină seama în mod corespunzător de condiţiile climatice şi locale, în special la repartizarea investiţiilor.

4.3.   CESE salută dispoziţiile articolului 10, conform căruia certificatele energetice pot fi emise în cazul unor blocuri cu o instalaţie comună de încălzire, pe baza unui certificat energetic comun pentru întreaga clădire, sau pe baza evaluării unei alte locuinţe asemănătoare din acelaşi bloc, deşi statele membre ale UE ar putea să simplifice mai mult procedura de eliberare a certificatelor energetice pentru blocurile-tip.

4.4.   Locuinţele devin mai atractive pentru viitorii proprietari sau chiriaşi dacă informaţiile din certificatele privind performanţa energetică conform articolului 10 – indiferent dacă acestea sunt obligatorii sau voluntare – sunt fiabile. Propunerea opţiunii B 1 privind efectuarea unor controale, prin sondaj, ale certificatelor pentru a garanta fiabilitatea acestora este, în opinia Comitetului, acceptabilă şi recomandabilă; aceasta nu ar trebui însă să ducă la impunerea de sancţiuni conform articolului 22. Este de dorit ca noul certificat energetic pentru blocuri să reprezinte un document care să garanteze calitatea energetică pe termen lung. Certificatul pentru o instalaţie de încălzire nou instalată ar trebui eliberat de personalul de specialitate independent (articolul 16), împreună cu instalatorul.

4.5.   CESE salută pragurile stabilite în directivă, de 20kW pentru puterea nominală a instalaţiilor de încălzire (articolul 13) şi de 12kW pentru puterea nominală a instalaţiilor de climatizare (articolul 14). În funcţie de utilizarea, fie a combustibililor fosili, fie a surselor regenerabile de energie, statele membre ale UE ar putea să stabilească în regiunile lor praguri şi intervale de inspecţie diferite pentru sistemele de încălzire. Calitatea rapoartelor de inspecţie ar trebui controlată în mod repetat, prin sondaj, în conformitate cu articolul 17; nu este însă clar dacă recomandările expertului privind îmbunătăţirea sistemului trebuie să aibă caracter obligatoriu sau pot fi ignorate, sau dacă „consecinţele financiare”, conform articolul 19, sunt considerate drept sancţiuni. În dispoziţiile legale de la nivel naţional ar trebui să se prevadă că trebuie acordat acces inspectorilor pe proprietatea privată, în vederea inspectării instalaţiilor de încălzire.

4.6.   Eficienţa energetică a unui cazan introdus pe piaţă de un producător este certificată într-un laborator specializat, conform cerinţelor standard, şi este specificată pe eticheta cazanului. Astfel, este evitată publicitatea înşelătoare şi este garantată calitatea. Recomandările rezultate dintr-o verificare ulterioară regulată sau voluntară a cazanului, în condiţii de exploatare, ar motiva proprietarul să urmărească exploatarea eficientă a cazanului, ţinând seama de parametrii tehnici de performanţă maximi ai acestuia.

4.7.   Compararea tuturor dispoziţiilor conţinute în versiunea reformată a directivei duce la concluzia că acestea merită toate respectate, sunt utile, iar modalităţile propuse, de îmbunătăţire a eficienţei energetice a clădirilor, nu se opun una alteia, putând fi puse în aplicare în paralel.

4.8.   Sunt necesare valori de referinţă la nivelul UE pentru consumul de energie şi o metodă conformă articolului 5 din directivă şi opţiunii D1 (sinteza analizei de impact), întrucât, în prezent, valorile de consum anuale măsurate în diferite ţări în kWh/m2 sunt dificil de comparat datorită particularităţilor climatice. Cu ajutorul unor valori de referinţă regionale, ar putea fi calculat diferenţiat consumul de energie pentru încălzire şi răcire. Ar fi util ca valorile de referinţă să nu fie stabilite în funcţie de temperatura exterioară, ci de numărul caracteristic pentru fiecare stat membru de zile reci şi calde (heating degree-days, cooling degree-days), care reflectă mai bine influenţa climei asupra consumului de energie decât temperatura exterioară medie.

4.9.   Bineînţeles că parametrii fundamentali pentru calcularea eficienţei energetice (şi nu valorile numerice concrete) trebuie să fie unitari în toate statele membre ale UE şi că, în afară de aceasta, trebuie aplicată o metodă de calcul uniformă. Prin astfel de calcule însă este greu de apreciat nivelul propriu-zis al unei ţări: rămâne neclar dacă se atinge sau nu nivelul optim din punct de vedere al costurilor, căci nivelul este determinat de mulţi alţi parametri (independenţi de climă) ai economiei libere de piaţă.

4.10.   Rezultatele sunt cele mai vizibile în cazul renovării clădirilor cu indicatori energetici învechiţi, provizorii sau foarte slabi, în conformitate cu articolul 4 (şi cu opţiunea D3). Clădirile cu cele mai mari deficienţe sunt însă, cel mai adesea, şi vechi şi uzate. Nu merită să se sprijine renovarea unor astfel de clădiri prin subvenţii publice atunci când durata de amortizare a investiţiilor depăşeşte în mod evident durata previzibilă de utilizare a clădirii. Un astfel de mod de a proceda în cazul renovărilor ar avea efecte negative. În cazul clădirilor cu deficienţele cele mai serioase, ar trebui să fie selectate cu foarte multă atenţie acelea pentru care se pune problema renovării.

4.11.   Deoarece nu există case cu emisii zero (articolul 9), nu ar trebui mers prea departe; în opinia CESE ar trebui să se procedeze mai flexibil şi să se ofere statelor membre libertatea de a alege soluţiile optime. O valoare zero a emisiilor ar trebui urmărită doar ca un ideal de viitor.

4.12.   În prezent, se poate face trimitere în acest context la aşa-numitele clădiri pasive, al căror necesar de încălzire anual se ridică la cel mult 15 kWh/m2, precum şi la clădirile din categoria A, al căror necesar de încălzire anual măsoară maximum 30 kWh/m2.

5.   Concluzii

5.1.   Potrivit concluziilor analizei de impact, directiva reformată oferă o bună perspectivă de succes pentru economisirea de energie, iar CESE este încrezător că extinderea domeniului de aplicare a directivei va contribui la exploatarea potenţialului clădirilor în materie de economii de energie.

5.2.   CESE este de părere că prin investiţiile evaluate la 8 miliarde de EUR anual sunt greu de îndeplinit obiectivul urmărit de directiva reformată şi efectele financiare dorite deoarece, doar pe baza exemplului noilor state membre, se poate aprecia că sunt mult mai ridicate cheltuielile necesare renovărilor. Costurile şi volumul renovărilor sunt influenţate de anumiţi factori, care nu depind de dispoziţiile directivei.

5.3.   Volumul renovărilor necesare în Lituania devine clar pe baza următoarelor cifre: există aproximativ 40 000 de clădiri de locuit vechi, nerentabile din punctul de vedere al eficienţei energetice. În cazul a aproximativ 600 de clădiri existente, au fost realizate diferite îmbunătăţiri în vederea reducerii costurilor la energie (cel mai adesea prin înlocuirea ferestrelor), iar aproximativ 60 de clădiri au fost renovate temeinic. Chiar dacă datele din diferite surse sunt divergente, acestea indică faptul că există întârzieri serioase în raport cu planificările. În acest ritm, lucrările de renovare s-ar putea întinde pe mai mult de 100 de ani, mai ales că renovările în conformitate cu directiva în vigoare nici nu au început deja.

5.4.   Motive financiare. Un exemplu tipic: conform datelor societăţii „Vilniaus energija”, care furnizează capitalei lituaniene Vilnius încălzire urbană, o locuinţă de 60 m2 consumă anual pentru încălzire şi apă caldă aproximativ 200 kWh/m2, din care 140 (11) kWh/m2 pentru încălzire. Prin izolarea termică a unei clădiri şi economisirea a 50 % din necesarul de încălzire, locatarii ar economisi anual, la un preţ de 0,072 EUR/kWh, 5,07 EUR/m2, respectiv 304,20 EUR. Conform datelor primăriei oraşului Vilnius, o renovare temeinică a unui bloc de locuinţe costă în medie 165 EUR/m2  (12). În cazul în care împrumuturile contractate pentru renovare trebuie rambursate în cursul a 20 de ani, locatarii unei astfel de clădiri trebuie să plătească cel puţin 41,30 EUR lunar. Conform sondajelor, doar 5 % dintre locatari sunt dispuşi la aceasta.

Autorităţile nu sunt capabile să contribuie la finanţarea reabilitării termice a clădirilor: de la adoptarea programului de modernizare a blocurilor de locuinţe în anul 2004 până în noiembrie 2008, au fost puse la dispoziţie în acest scop 37,3 milioane de EUR, ceea ce corespunde la 0,5 % din bugetul anual (13). De aceea, prin adoptarea versiunii reformate a directivei în PE, conform propunerii prezentate Parlamentului de către Silvia-Adriana Ţicău (RO), membru PE, o mai bună repartizare a fondurilor structurale ar putea să dea un nou impuls procesului de renovare.

5.5.   Motive psihologice şi juridice. O reducere considerabilă a costurilor la energie se obţine doar prin izolarea termică, însă durata de amortizare a acestei măsuri se ridică la mai multe decenii. Din perspectiva duratei de viaţă a unei persoane, aceasta este o perioadă imposibil de estimat. Tinerii nu ştiu unde vor trăi în 20 de ani, persoanele care se îndreaptă către vârsta de 60 de ani nu sunt sigure că vor mai trăi în 20 de ani şi, în consecinţă, aceste două categorii de populaţie (în total circa 20 % din populaţie (14)) nu sunt interesate de o renovare. Acestora li se adaugă locatarii fără resurse, cărora li se acordă ajutoare pentru încălzire. Argumentul potrivit căruia o renovare duce la creşterea valorii locuinţei îşi pierde în acest caz forţa. În cazul în care clădirea – învechită –este demolată, proprietarul rămâne fără locuinţă şi adesea nu are nici drept la terenul pe care se afla clădirea, cu excepţia cazului în care l-a cumpărat în prealabil. Această situaţie este îmbunătăţită prin articolul 19 al versiunii reformate a directivei, care prevede inclusiv măsuri de informare a proprietarului şi chiriaşului, prin intermediul unor campanii de informare, în cadrul unor programe comunitare.

5.6.   O influenţă negativă asupra reabilitării termice o are opinia, răspândită în rândul consumatorilor, conform căreia renovarea îl împovărează pe proprietar cu un credit pe termen lung care, în cazul unei deteriorări a situaţiei economice, în anumite circumstanţe, nu poate fi rambursat, iar încasările furnizorilor de energie pentru o clădire renovată nu se modifică sau chiar cresc în urma unei ajustări a tarifelor influenţate de lobby ilegal şi de corupţie. Această opinie a apărut în parte deoarece furnizorii de încălzire urbană - sistem care predomină în noile state membre - măresc preţurile la încălzire pentru toată lumea, din dorinţa de a obţine profituri excesive în condiţiile unui consum mai redus de căldură, inclusiv pentru clădirile renovate. –Este aşadar o problemă greu de rezolvat. În cazul în care, după punerea în aplicare a versiunii reformate extinse a acestei directive, pot fi reduse notele de plată prin eliberarea prevăzută a certificatelor de eficienţă energetică pentru echipamente şi pot fi sancţionate încălcările, conform articolului 22, temerile consumatorului ar putea fi disipate prin măsuri tehnice şi administrative.

5.7.   Datorită renovărilor pe scară largă, se vor obţine economii de energie termică pentru clădiri, însă reducerea aşteptată a emisiilor de CO2 ar putea să nu se producă. În cazul obţinerii energiei termice prin instalaţii de cogenerare, este utilizată căldura reziduală rezultată la generarea de electricitate. Prin reducerea consumului de încălzire, o parte a căldurii reziduale neutilizate poate fi utilizată pentru încălzirea clădirilor nou construite, astfel fiind reduse emisiile de dioxid de carbon.

5.8.   În absenţa unor garanţii din partea statului, a sprijinului şi a perspectivelor, consumatorii au o atitudine pesimistă. La aceasta se adaugă faptul că nici directiva în vigoare, nici cea revizuită nu garantează faptul că se respectă principiul unui ghişeu unic pentru procesul de renovare, care este dorit de toate părţile interesate şi de consumatori. Atunci când costurile energetice pot rezulta din facturile plătite sau când ambele părţi contractuale au ajuns la un acord, consumatorii au rezerve faţă de cerinţa exprimată la articolul 11 aliniatele (3) şi (4), conform căreia, la vânzarea sau închirierea unui apartament într-un bloc cu mai multe apartamente, trebuie prezentat un certificat energetic. Astfel ar apărea costuri suplimentare.

5.9.   Există numeroase exemple de produse pentru construcţii create de mâna omului (15)  (16), dintre care se pot alege cele mai potrivite. În cazul în care însă piaţa este invadată brusc de fluxuri de investiţii uriaşe destinate renovărilor, în vederea revigorării sectorului construcţiilor, există pericolul ca, datorită eforturilor de a profita rapid de acest resurse, să se acordă mai puţină atenţie calităţii produselor. Cu toate acestea, dispoziţiile directivei (articolele 16 şi 17), referitoare la experţii independenţi şi la sistemul de control independent, ar împiedica utilizarea unor produse cu o calitate mai scăzută, cu condiţia ca acestor experţi să le fie atribuite competenţe sporite.

---

(1)  Pentru versiunea în limba engleză, documentul supus examinării este COM(2008) 780 final/ 2 2008/0223 (COD).

(2)  A se vedea Directiva 93/76/CEE, JO L 237, 22.9.1993, p. 28-30.

(3)  Extinderea prevederilor articolului 10 alineatul (5) litera (b) (reformarea).

(4)  Prin aceasta se asigură respectarea prevederilor articolului 1 (demnitatea umană) şi ale articolului 34 alineatul (3) (asistenţă în ceea ce priveşte locuinţa) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

(5)  Broşura Secţiunii TEN: What Energy Policy for Europe? Key points of recent EESC opinions (Ce fel de politică energetică pentru Europa? Puncte-cheie din avizele recente ale CESE) (şi alte surse ale CESE).

(6)  „Performanţa energetică a clădirilor”, JO C 36, 8.2.2002, p. 20.

(7)  O iniţiativă privind pieţele-pilot pentru Europa, COM(2007) 860.

(8)  Studiu al Direcţiei Generale Mediu (Agenţia pentru dezvoltare socială).

(9)  „Abordarea proactivă a dreptului”, JO C 175, 28.7.2009, p. 26.

(10)  „Performanţa energetică a clădirilor – contribuţia utilizatorilor finali”, JO C 162, 25.6.2008, p. 62.

(11)  K. Nėnius, Programul primăriei Vilnius Să renovăm casele – să reînnoim oraşul (în lituaniană), http://www.krea.lt/uploads/Busto_progr_bendrijos_EAIP.ppt#22.

(12)  E. Levandraitytė, O politică forte este iminentă, Statyba ir architektūra (Revista „Construcţii şi arhitectură”, în lituaniană), 2008/12, p. 26-29.

(13)  V. Martinaitis, Necesarul de energie al blocurilor de locuinţe lituaniene şi provocările pentru economia Lituaniei (în lituaniană), 22.10.2008, Material al unui atelier pe tema „Cea mai scumpă iarnă”).

(14)  Oficiul pentru statistică, Locuitorii oraşului Vilnius şi spaţiul locativ (în lituaniană), http://www.stat.gov.lt/uploads/docs/Vilniaus_saviv.pdf

(15)  „Stabilirea unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor de construcţie”, JO C 218, 11.9.2009, p. 15.

(16)  Prin aceasta se asigură respectarea articolului 1 şi a articolului 34 alineatul (3), din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, privind demnitatea umană şi asistenţa în ceea ce priveşte locuinţa.

---