EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52008IP0437

Deliberările Comisiei pentru petiții (2007) Rezoluția Parlamentului European din 23 septembrie 2008 privind deliberările Comisiei pentru petiții din cursul anului 2007 (2008/2028(INI))

JO C 8E, 14.1.2010, p. 41–48 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

14.1.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 8/41


Marți, 23 septembrie 2008
Deliberările Comisiei pentru petiții (2007)

P6_TA(2008)0437

Rezoluția Parlamentului European din 23 septembrie 2008 privind deliberările Comisiei pentru petiții din cursul anului 2007 (2008/2028(INI))

2010/C 8 E/08

Parlamentul European,

având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind deliberările Comisiei pentru petiții, în special Rezoluția sa din 21 iunie 2007 cu privire la rezultatele misiunii de anchetă în regiunile Andaluzia, Valencia și Madrid, desfășurată în numele Comisiei pentru petiții (1),

având în vedere articolele 21 și 194 din Tratatul CE,

având în vedere articolul 45 și articolul 192 alineatul (6) din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru petiții (A6-0336/2008),

A.

întrucât petițiile au o importanță aparte, oferind cetățenilor posibilitatea de a atrage atenția Parlamentului asupra unor chestiuni specifice care îi privesc în mod direct, din domeniul de activitate al Uniunii;

B.

întrucât Comisia pentru petiții ar trebui să încerce mereu să îmbunătățească eficiența activității sale pentru a deservi cetățenii UE și pentru a răspunde așteptărilor acestora;

C.

întrucât, în pofida progreselor considerabile înregistrate în dezvoltarea structurilor și politicilor Uniunii în această perioadă, cetățenii remarcă deseori numeroase deficiențe în ceea ce privește aplicarea politicilor și programelor Uniunii, deoarece acestea îi afectează în mod direct;

D.

întrucât, în conformitate cu Tratatul CE, cetățenii UE au dreptul de a adresa Parlamentului European petiții, dar pot, de asemenea, să-și adreseze reclamațiile și altor instituții sau organisme ale Uniunii, în special Comisiei Europene;

E.

întrucât eforturile de promovare și de furnizare a informațiilor cu privire la dreptul cetățenilor de a adresa Parlamentului petiții rămân indispensabile la nivel național pentru a trezi interesul publicului și, în special, pentru a preveni confuziile cu privire la diferitele proceduri de reclamație;

F.

întrucât este responsabilitatea statelor membre să pună în aplicare regulamentele și directivele comunitare, responsabilitate pe care o pot delega autorităților politice regionale sau locale, în funcție de propriile lor prevederi constituționale;

G.

întrucât Parlamentul poate exercita în mod legitim controlul și supravegherea democratică a politicilor Uniunii, ținând seama de principiul important al subsidiarității, pentru a se asigura că legile Uniunii sunt aplicate și înțelese în mod corespunzător și că îndeplinesc scopul pentru care au fost concepute, dezbătute și adoptate de către instituțiile competente ale Uniunii;

H.

întrucât cetățenii UE și persoanele care își au reședința în Uniune pot participa în mod activ la această activitate, exercitându-și dreptul de a adresa petiții Parlamentului European, știind că preocupările lor vor fi abordate și examinate de către comisia competentă și că vor primi un răspuns adecvat;

I.

întrucât tratatele existente conțin deja angajamente privind respectarea, în calitate de principii esențiale ale societății europene, a demnității umane, a libertății, democrației, statului de drept, drepturilor omului, egalității și drepturilor minorităților și întrucât noile tratate privind Uniunea Europeană și privind funcționarea Uniunii Europene vor consolida și mai mult acest aspect, dacă vor fi ratificate de către toate cele 27 de state membre, prin includerea Cartei drepturilor fundamentale, care prevede aderarea Uniunii la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și oferă un temei juridic inițiativelor legislative ale cetățenilor, precum și un sistem adecvat de drept administrativ pentru instituțiile UE;

J.

întrucât articolul 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede proceduri prin care Uniunea poate lua măsuri împotriva încălcărilor grave și persistente de către un stat membru ale principiilor pe care se bazează Uniunea, în conformitate cu articolul 6 din tratat;

K.

întrucât, în acest sens, cetățenii UE adresează în mod frecvent petiții către Parlament în vederea găsirii unei soluții, atunci când consideră că drepturile, astfel cum le sunt recunoscute de tratate, sunt încălcate și când apreciază că, în justiție, căile de atac sunt inadecvate, greoaie, excesiv de îndelungate sau, așa cum se întâmplă deseori, costisitoare;

L.

întrucât Comisia pentru petiții, în calitate de comisie competentă, are datoria nu numai de a răspunde petițiilor individuale, dar și de a încerca să ofere soluții viabile la preocupările exprimate de către petiționari într-un interval de timp corespunzător și întrucât acesta este scopul principal al activității sale;

M.

întrucât soluțiile la preocupările petiționarilor sunt găsite, în general, ca urmare a cooperării loiale dintre Comisia pentru petiții, pe de o parte, și Comisia Europeană, statele membre și autoritățile regionale și locale ale acestora, pe de altă parte, care împreună furnizează soluții extrajudiciare;

N.

întrucât nu există totuși întotdeauna o voință clară din partea statelor membre și a autorităților regionale sau locale de a găsi soluții practice la problemele ridicate de către petiționari;

O.

întrucât, în plus, deși afirmațiile petiționarilor nu sunt întotdeauna bine fondate, aceștia au totuși dreptul de a primi o explicație și un răspuns din partea comisiei responsabile;

P.

întrucât o coordonare interinstituțională consolidată ar trebui să ducă la îmbunătățirea eficienței retrimiterii petițiilor inadmisibile către autoritățile naționale;

Q.

întrucât petițiile pot fi declarate inadmisibile, dacă nu privesc domeniul de activitate al Uniunii Europene și întrucât procesul de petiționare nu este o metodă pe care cetățenii o pot utiliza ca modalitate de a ataca hotărârile adoptate de către autoritățile competente naționale judiciare sau politice cu care ar putea să nu fie de acord;

R.

întrucât este esențial ca Parlamentul să își asigure mijloacele, cu autoritate efectivă, normele, procedurile și resursele pentru a răspunde în mod eficient și în timp util la petițiile primite;

S.

întrucât procesul de petiționare poate contribui în mod pozitiv la o legiferare mai bună, în special prin identificarea domeniilor indicate de către petiționari, în care legislația existentă a Uniunii prezintă carențe sau este ineficientă din punct de vedere al obiectivelor actului legislativ în cauză și întrucât, prin cooperarea și sub autoritatea comisiei legislative competente, astfel de situații pot fi remediate prin revizuirea actelor legislative în cauză;

T.

întrucât procesul de petiționare contribuie, de asemenea, în mod semnificativ la identificarea cazurilor în care statele membre nu aplică în mod corect legislația Uniunii, ceea ce are drept rezultat în anumite cazuri inițierea de către Comisie a procedurii de constatare a încălcării dreptului comunitar, în conformitate cu articolul 226 din Tratatul CE;

U.

întrucât procedura de constatare a încălcării dreptului comunitar este concepută pentru a asigura că statul membru în cauză respectă dreptul comunitar în vigoare și, în plus, este inițiată la discreția Comisiei, fără a exista vreo prevedere referitoare la implicarea directă a Parlamentului în acest proces; constatând însă că aproximativ o treime din încălcări au legătură cu problemele relatate Parlamentului European de către petiționari;

V.

întrucât este posibil ca procedura de constatare a încălcării dreptului comunitar, chiar dacă are rezultate bune, să nu furnizeze în mod direct o soluție pentru problemele specifice ridicate de către petiționari și întrucât acest fapt subminează încrederea cetățenilor în capacitatea instituțiilor UE de a răspunde așteptărilor lor;

W.

întrucât, în 2007, când numărul membrilor Comisiei pentru petiții a crescut de la 25 la 40, Parlamentul a înregistrat 1 506 de petiții (reprezentând o creștere de 50 % în comparație cu anul 2006), dintre care 1 089 au fost declarate admisibile;

X.

întrucât, în 2007, 159 de petiționari au participat la reuniunile Comisiei pentru petiții, fără a include numeroase alte persoane care au fost de față pentru a urmări lucrările;

Y.

întrucât, în 2007, s-au organizat șase misiuni de anchetă în Germania, Spania, Irlanda, Polonia, Franța și Cipru, în urma cărora s-au pregătit rapoarte și recomandări care au fost ulterior trimise tuturor părților interesate și în special petiționarilor;

Z.

întrucât au fost organizate nouă reuniuni plenare ale comisiei în, cadrul cărora au fost dezbătute peste 500 de petiții individuale, cu sprijinul valoros al reprezentanților Comisiei, toți petiționarii fiind informați cu privire la rezultatele acestora;

AA.

întrucât domeniile prioritare de preocupare pentru cetățenii Uniunii, așa cum reiese din petiții, se concentrează asupra următoarelor chestiuni: mediul și protecția mediului, inclusiv punctele slabe ale directivei privind evaluarea impactului de mediu, ale directivei-cadru privind apa, ale directivei privind apa potabilă, ale directivelor privind deșeurile, ale directivei privind habitatele, ale directivei privind păsările, ale directivei privind spălarea banilor și altele, inclusiv asupra preocupărilor generale cu privire la poluare și schimbările climatice, drepturile de proprietate individuale și private, serviciile financiare, libera circulație și drepturile lucrătorilor, inclusiv drepturile de pensie și alte dispoziții cu caracter social, libera circulație a mărfurilor și fiscalitatea, recunoașterea calificărilor profesionale, libertatea de stabilire, precum și acuzațiile de discriminare pe motive de naționalitate, gen sau apartenență la un grup minoritar;

AB.

întrucât, în 2007, în petiții și în decursul procesului de examinare a acestora, s-au abordat probleme majore contemporane precum schimbarea climatică, pierderea biodiversității, deficitul de apă, reglementarea serviciilor financiare și aprovizionarea cu energie a Uniunii Europene;

AC.

întrucât se au în vedere relațiile permanente și constructive stabilite între Ombudsmanul European, responsabil pentru verificarea plângerilor depuse de cetățeni cu privire la presupusele cazuri de administrare defectuoasă din instituțiile UE, și Comisia pentru petiții, care transmite periodic rapoarte Parlamentului cu privire la raportul anual al Ombudsmanului sau cu privire la rapoartele speciale — care rămân ultima modalitate prin care Ombudsmanul poate acționa atunci când recomandările sale nu sunt respectate — unul dintre aceste rapoarte fiind redactat în 2007;

AD.

întrucât o cerere a comisiei competentă depusă în iunie 2005 privind autorizația de a redacta un raport cu privire la un raport special al Ombudsmanului către Parlament referitor la administrarea defectuoasă din cadrul Oficiului European Antifraudă a fost refuzată în urma unei decizii a Conferinței președinților la 15 noiembrie 2007;

AE.

întrucât se au în vedere situațiile viitoare care vor spori și mai mult implicarea cetățenilor UE în activitatea și preocupările Uniunii Europene, în special prin introducerea „dreptului cetățenilor la inițiativă”, prevăzut de Tratatul de la Lisabona, care, dacă va fi ratificat de către toate cele 27 de state membre, va permite unui număr de cel puțin un milion de resortisanți din diverse state membre să solicite prezentarea unei propuneri pentru un nou act legislativ și pentru care trebuie introduse proceduri specifice, implicând Comisia, căreia trebuie adresate inițial aceste inițiative, precum și Parlamentul European și Consiliul;

AF.

întrucât desfășurarea eficientă a activităților Comisiei pentru petiții trimite un semnal clar cetățenilor, care le arătă că preocupările lor legitime sunt abordate și care stabilește o legătură reală între cetățeni și instituțiile Uniunii; întrucât, dimpotrivă, întârzierile inacceptabile și lipsa de voință a statelor membre de a pune în aplicare recomandările necesare în conformitate cu legislația comunitară nu fac decât să mărească distanța dintre UE și cetățenii săi și, în multe cazuri, le confirmă părerea potrivit căreia există un deficit democratic;

AG.

întrucât, în cursul anului 2007, membrii Comisiei pentru petiții au beneficiat de mărirea considerabilă a bazei de date și a instrumentului de gestionare ePetition, dezvoltat de către secretariatul acesteia în cooperare cu departamentul responsabil pentru tehnologia informației, care oferă tuturor membrilor comisiei și grupurilor politice acces direct la toate petițiile și documentația conexă, îmbunătățind astfel capacitatea acestora de a deservi petiționarii în mod eficient;

AH.

constată totuși că Parlamentul nu a oferit resursele solicitate prin rezoluția din anul trecut cu privire la activitatea Comisiei pentru petiții, necesare pentru a îmbunătăți serviciile de internet pentru procesul de petiționare și pentru punerea în aplicare a articolului 192 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, care prevede că „se stabilește un registru electronic în care cetățenii se pot asocia cu petiționarul, punându-și semnătura electronică la sfârșitul petiției declarate admisibilă și înscrise în registru”;

AI.

întrucât este important ca cetățenii UE să fie informați în mod adecvat cu privire la activitatea Comisiei pentru petiții, având în vedere faptul că se pregătesc să voteze pentru un nou Parlament, la viitoarele alegeri UE stabilite pentru iunie 2009,

1.

salută cooperarea strânsă dintre Comisia pentru petiții și serviciile Comisiei și Ombudsman, precum și climatul de cooperare care există între instituțiile care încearcă să răspundă preocupărilor cetățenilor Uniunii; crede totuși cu fermitate că, în mod prioritar, Comisiei pentru petiții i-ar trebui oferită posibilitatea să își consolideze în continuare propriile servicii independente de anchetă, în special prin consolidarea secretariatului și a expertizei sale juridice; se angajează să eficientizeze în continuare procedurile interne ale Comisiei pentru petiții pentru a facilita mai mult procesul de petiționare, în special cu privire la intervalul de timp în care petițiile sunt stabilite, la admisibilitatea acestora, la ancheta și consecințele acesteia, la organizarea reuniunilor comisiei, la cooperarea cu alte comisii parlamentare care ar putea avea un interes sau competențe în cazul anumitor petiții, precum și cu privire la inițiativele Comisiei pentru petiții, ca de exemplu misiunile de anchetă;

2.

subliniază recunoașterea impactului juridic al Cartei drepturilor fundamentale după ratificarea Tratatului de la Lisabona, care va consacra în mod oficial caracterul obligatoriu autonom al acesteia și subliniază necesitatea unor măsuri specifice pentru a stabili care va fi efectul său asupra drepturilor cetățenilor și, prin urmare, asupra activității și competențelor Comisiei pentru petiții;

3.

își reiterează solicitările către Secretarul General cu privire la efectuarea unei reexaminări urgente a „portalului cetățenilor” de pe pagina de internet a Parlamentului în scopul creșterii vizibilității portalului în ceea ce privește dreptul de a adresa petiții, precum și pentru a asigura că cetățenilor li se oferă mijloacele de a semna electronic în sprijinul petițiilor, în conformitate cu articolul 192 alineatul (2) din Regulamentul de procedură; solicită ca portalul cetățenilor să asigure interoperabilitatea programelor de căutare pe internet pentru a oferi cetățenilor drepturi egale în acest sens;

4.

consideră că procedura actuală pentru înregistrarea petițiilor întârzie în mod necorespunzător examinarea acestora și este preocupat că acest fapt poate fi perceput ca o dovadă a lipsei de receptivitate față de petiționari; îndeamnă Secretarul General, prin urmare, să ia măsurile necesare pentru a transfera înregistrarea petițiilor de la Direcția Generală Președinție la secretariatul comisiei competente;

5.

solicită inițierea negocierilor dintre Parlament și Comisie în vederea unei mai bune coordonări a activității lor în ceea ce privește reclamațiile, într-un mod care să faciliteze, să simplifice și să eficientizeze procedurile de reclamație și să le facă mai transparente și mai rapide; invită Secretarul General să prezinte un raport Comisiei pentru petiții în termen de șase luni;

6.

susține formalizarea unei proceduri prin care petițiile din domeniul pieței interne să fie transferate către rețeaua SOLVIT în scopul reducerii semnificative a procedurilor de petiționare în problemele legate de domeniul pieței interne, precum taxele pentru automobile, recunoașterea calificărilor profesionale, permisele de ședere, controalele la frontieră și accesul la educație, păstrând în același timp dreptul Parlamentului de a examina chestiunea, dacă nu se găsește o soluție satisfăcătoare prin intermediul SOLVIT;

7.

reafirmă necesitatea unei implicări mai mari din partea Consiliului și a reprezentanțelor permanente ale statelor membre în activitățile Comisiei pentru petiții și le îndeamnă să își mărească prezența și participarea în interesul cetățenilor;

8.

consideră că, în contextul consolidării secretariatului Comisiei pentru petiții și al dezvoltării sistemului ePetition, introducerea unei aplicații IT pentru uzul petiționarilor în vederea urmăririi online a petițiilor ar contribui la un proces mai transparent și eficient, cu ajutorul, printre altele, al actualizărilor periodice ale situației petițiilor și al solicitărilor de informații suplimentare; ia act de faptul că o astfel de măsură ar răspunde mai eficient așteptărilor cetățenilor Uniunii, promovând în același timp îndeplinirea mai eficientă a responsabilităților instituționale care revin Parlamentului și Comisiei pentru petiții;

9.

invită Comisia Europeană să ia în considerare pe deplin recomandările Comisiei pentru petiții, atunci când ia decizii cu privire la inițierea procedurii de constatare a încălcării dreptului comunitar de către statele membre și solicită din nou ca, în momentul inițierii unei proceduri de constatare a încălcării dreptului comunitar care are legătură cu o petiție examinată de Comisia pentru petiții, aceasta să fie înștiințată direct și oficial de către Comisia pentru petiții;

10.

reafirmă în această privință natura reprezentativă a Comisiei pentru petiții, precum și rolul și responsabilitățile sale instituționale în fața cetățenilor și a rezidenților UE;

11.

își exprimă îngrijorarea cu privire la perioada excesiv de îndelungată necesară pentru a soluționa cazurile de încălcare a dreptului comunitar de către serviciile Comisiei și ale Curții de Justiție, dacă și când este implicată Curtea și, recunoscând că această situație este deseori rezultatul unei obstrucționări lente și deseori intenționate din partea instituțiilor administrative ale statului membru implicat, solicită introducerea unor termene mai stricte; își exprimă îndoiala cu privire la eficiența așa-ziselor „proceduri orizontale de constatare a încălcării dreptului comunitar”, a căror soluționare durează mai mult; solicită o reexaminare a procedurii de constatare a încălcării dreptului comunitar pentru a asigura o mai strictă respectare a aplicării actelor legislative comunitare;

12.

invită instituțiile implicate să utilizeze mai eficient această procedură ca o modalitate de a asigura respectarea deplină a dreptului comunitar și regretă profund că prea des încetineala procedurilor utilizate și confuzia frecventă în legătură cu ceea ce se află în joc conduc la încălcări de facto ale dreptului comunitar de către statele membre, care se comportă astfel cu impunitate împotriva intereselor comunităților locale direct afectate care au adresat petiții Parlamentului;

13.

consideră problematic faptul că sistemul actual de monitorizare a legislației comunitare permite statelor membre să amâne respectarea acesteia până în momentul în care sancțiunile pecuniare devin iminente și să evite asumarea responsabilității pentru încălcările intenționate anterioare, precum și faptul că cetățenii deseori par să fie lipsiți de acces adecvat la justiție și de căi de atac la nivel național, chiar și în cazul în care Curtea de Justiție pronunță o hotărâre conform căreia un stat membru nu a respectat drepturile cetățenilor prevăzute de dreptul comunitar;

14.

recomandă să se acorde prioritate funcționării eficiente a Comisiei pentru petiții, în toate privințele, de la inițierea procedurilor până la finalizarea acestora, deoarece acesta reprezintă un angajament real și tangibil față de cetățeni, indicând faptul că Uniunea dorește și este capabilă să răspundă preocupărilor lor legitime;

15.

își exprimă îngrijorarea și nemulțumirea cu privire la rapoartele petiționarilor care, chiar și atunci când obțin sprijinul Comisiei pentru petiții cu privire la temeiul petiției lor, afirmă că întâmpină foarte frecvent dificultăți în a obține compensații de la autoritățile și instanțele naționale implicate; consideră că astfel de puncte slabe sistemice trebuie investigate în continuare, în special în măsura în care se aplică sectorului serviciilor financiare, așa cum reiese din concluziile Comisiei de anchetă cu privire la criza companiei „Equitable Life”, care s-au bazat pe petiții primite de Parlament și despre care s-a redactat un raport în 2007;

16.

salută faptul că, în 2007, Comisia și Curtea de Justiție au acționat rapid, inclusiv prin emiterea unui ordin, pentru a preveni distrugerea iminentă a unei zone protejate în conformitate cu directiva privind habitatele, aflată în valea Rospuda, de către coridorul Via Baltica, în legătură cu care Comisia pentru petiții și-a desfășurat propria investigație independentă, a efectuat o misiune de anchetă și a făcut recomandări specifice; regretă faptul că nu au existat mai multe exemple de acest tip;

17.

îndeamnă Comisia ca, atunci când are de a face cu petiții și plângeri legate de politica de mediu, care constituie una dintre preocupările predominante ale petiționarilor din UE, să fie mai pregătită să ia măsuri pentru prevenirea încălcărilor legislației comunitare; observă că „principiul precauției” are o forță juridică insuficientă în practică și este prea des ignorat de către autoritățile responsabile din statele membre care au totuși obligația de a aplica Tratatul CE;

18.

regretă lipsa sprijinului Comisiei pentru Comisia pentru petiții în situațiile în care, ca urmare în special a misiunilor de anchetă, se obțin dovezi irefutabile cu privire la nerespectarea drepturilor cetățenilor consacrate de tratat sau la neaplicarea legislației și solicită crearea unor noi proceduri care să permită Parlamentului să înainteze astfel de cazuri direct Curții de Justiție;

19.

recunoaște pe deplin faptul că procesul de petiționare, așa cum este recunoscut prin tratat, implică cu prioritate obținerea de remedii și soluții fără caracter judiciar pentru problemele ridicate de cetățenii Uniunii prin procesul politic și salută, în acest context, faptul că în multe cazuri se ajunge la soluții satisfăcătoare;

20.

recunoaște, de asemenea, că, în multe cazuri, nu pot fi identificate soluții satisfăcătoare pentru petiționari din cauza carențelor legislației comunitară aplicabile în sine;

21.

invită comisiile legislative competente ca, în momentul când pregătesc și negociază acte legislative noi sau revizuite, să acorde o atenție deosebită problemelor raportate prin procesul de petiționare;

22.

invită Comisia să acorde mai multă atenție modului în care sunt utilizate Fondurile de Coeziune în zonele din UE unde proiectele mari de infrastructură au un impact major asupra mediului și îndeamnă statele membre să asigure că fondurile UE sunt dirijate către dezvoltarea durabilă în interesele comunităților locale, care, într-un număr din ce în ce mai mare, adresează petiții Parlamentului pentru a protesta împotriva faptului că astfel de priorități nu sunt întotdeauna respectate de către autoritățile regionale și locale; salută activitatea depusă de către Comisia pentru control bugetar și de Curtea de Conturi în această privință;

23.

observă că un număr din ce în ce mai mare de petiții primite, în special de la cetățenii din noile state membre, se referă la chestiunea restituirii proprietăților, chiar dacă acest subiect rămâne în esență unul care ține de competența națională; îndeamnă statele membre implicate să se asigure că legile proprii cu privire la drepturile de proprietate, rezultate din schimbarea regimului, sunt în deplină conformitate cu cerințele tratatului și cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, așa cum prevede, de asemenea, articolul 6 din Tratatul UE, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Lisabona; subliniază faptul că petițiile primite pe această temă nu privesc regimul proprietății, ci dreptul la proprietatea dobândită în mod legitim; în acest context, îndeamnă Comisia să fie deosebit de vigilentă nu doar în relațiile sale cu statele membre actuale, ci și în cadrul negocierilor sale cu țările candidate în vederea aderării la UE;

24.

își reafirmă angajamentul de a menține recunoașterea drepturilor cetățenilor Uniunii la proprietatea privată obținută în mod legal și condamnă orice încercare de a deposeda familiile de proprietățile lor fără un proces corect, compensații adecvate sau respect pentru integritatea lor personală; observă o creștere în 2007 a numărului de petiții primite pe acest subiect, în special cu privire la Spania și ia act, de asemenea, de raportul și recomandările misiunii de anchetă efectuate de Comisia pentru petiții1 pentru a investiga problema pentru a treia oară; constată că, în ceea ce privește directivele privind achizițiile publice, procedurile în curs de constatare a încălcării dreptului comunitar sunt încă deschise;

25.

ia act, de asemenea, de criticile adresate de către Comisia pentru petiții, ca urmare a misiunii de anchetă la Loiret, în Franța, în 2007 și în special, solicită autorităților franceze să acționeze hotărât pentru a asigura conformitatea cu directivele UE care riscă să fie încălcate, dacă anumite proiecte privind construcția unor poduri peste râul Loara vor fi autorizate, având în vedere faptul că valea Loarei nu este doar protejată în conformitate cu directiva privind habitatele și directiva privind păsările, ci este, de asemenea, un sit care face parte din patrimoniul mondial UNESCO și unul dintre ultimele râuri sălbatice din Europa;

26.

își exprimă preocuparea constantă cauzată de neaplicarea prevederilor directivei privind apa potabilă în Irlanda, de lipsa unei evaluări efectuate înaintea unei decizii din 2007 privind înlăturarea unui monument național situat la Lismullin pe traseul proiectului de autostradă M3, lângă Tara în County Meath — ceea ce a condus la decizia Comisiei de a introduce o acțiune împotriva Irlandei în fața Curții de Justiție, justificată prin faptul că abordarea generală a Irlandei cu privire la înlăturarea monumentelor naționale în circumstanțe similare cu cele din Lismullin nu respectă întru totul cerințele Directivei 85/337/CEE (2), de problemele cu care se confruntă comunitățile locale din Limerick și alte aspecte abordate în raportul misiunii de anchetă din Irlanda, efectuată de către Comisia pentru petiții în 2007; ia act de faptul că unele dintre aceste probleme fac obiectul unor proceduri aflate în curs, de constatare a încălcării dreptului comunitar;

27.

ia act de raportul cu privire la misiunea de anchetă efectuată în Polonia, în care s-au făcut recomandări referitoare la protejarea Văii Rospuda și a ultimei păduri primitive din Europa; îndeamnă Comisia să-și continue cooperarea cu autoritățile poloneze cu privire la rutele alternative la rețeaua de drumuri și rețeaua ferată via Baltica, conform recomandărilor din raportul Comisiei pentru petiții; îndeamnă, de asemenea, Comisia să se asigure că sunt puse la dispoziție fonduri în scopul ușurării presiunii asupra sistemului de drumuri din Augustow, astfel încât populația locală să fie protejată și mediul din această zonă să fie prezervat;

28.

ia act de misiunea de anchetă efectuată de președintele și membrii Comisiei pentru petiții în Cipru în noiembrie 2007; îndeamnă părțile implicate să-și continue eforturile de a ajunge la o soluție negociată în privința chestiunilor nerezolvate legate de preocupările petiționarilor, în special în ceea ce privește zona închisă din Famagusta, care ar trebui retrocedată proprietarilor de drept și salută faptul că cele două părți din Cipru poartă discuții într-un cadru de eforturi reînnoite în vederea soluționării problemei Ciprului; subliniază, în plus, importanța aplicării imediate a Rezoluției 550 (1984) a Consiliului de Securitate al ONU, care prevede angajamentul de a retroceda orașul Famagusta locuitorilor săi de drept;

29.

ia act de numărul din ce în ce mai mare al petițiilor și al scrisorilor primite de către Comisia pentru petiții cu privire la chestiunea foarte delicată referitoare la custodia copiilor, în privința căreia este extrem de dificil să se ia măsuri, ca, de exemplu, în ceea ce privește petițiile referitoare la Oficiul german de asistență socială pentru copii și tineret din Germania (Jugendamt), din cauza implicării instanțelor în multe cazuri, precum și din cauza faptului că, cu excepția cazurilor în care sunt implicați părinți din diverse state ale UE, este dificil pentru UE să-și reclame competența ca atare;

30.

constată că, în 2007, cazurile a numeroși petiționari britanici a căror proprietate a fost confiscată de către departamentul vamă și accize din Marea Britanie, nu au fost soluționate, deși Comisia a încetat procedura de constatare a încălcării dreptului comunitar împotriva Regatului Unit, inițiată deoarece aceasta nu a respectat obligația de a permite libera circulație a mărfurilor, prevăzută în Tratat; îndeamnă autoritățile britanice să găsească o soluție echitabilă, inclusiv plata unor compensații către petiționarii care au suferit pierderi financiare grave înainte ca autoritățile să-și revizuiască practicile și, conform Comisiei, să înceapă să acționeze în conformitate cu directivele relevante din domeniu;

31.

constată, de asemenea, faptul că în Grecia autoritățile vamale continuă să confiște, numai ca măsură extraordinară, automobilele cetățenilor greci care se află în mod temporar în străinătate și care revin în Grecia, având plăcuțe de înmatriculare străine pe vehicule, mulți dintre aceștia fiind acuzați de contrabandă și cazul lor nefiind tratat în mod corespunzător, situație despre care Comisia pentru petiții a prezentat anterior un raport Parlamentului; îndeamnă autoritățile grecești să ofere plăți compensatorii petiționarilor care au fost victimele acestei practici; ia act de hotărârea Curții de Justiție din 7 iunie 2007 în cauza C-156/04, care consideră drept satisfăcătoare cea mai mare parte a explicațiilor oferite de către autoritățile grecești în acest caz; salută aplicarea noii legislații adoptate de către Grecia în scopul soluționării carențelor subliniate în hotărârea menționată anterior;

32.

regretă faptul că, printre cele mai vechi petiții nerezolvate, la care se lucrează încă, cazul „Lettori”, al profesorilor de limbi străine din Italia, continuă să rămână nesoluționat, în ciuda a două decizii ale Curții de Justiție și a sprijinului Comisiei și al Comisiei pentru petiții acordat cazului și revendicărilor acestora; îndeamnă autoritățile italiene și universitățile implicate, inclusiv, printre altele, pe cele din Genoa, Padoa și Napoli, să ia măsuri în vederea aplicării unei soluții corecte în cazul acestor cereri justificate;

33.

constată că petițiile analizate de Comisia pentru petiții în 2007 au inclus și așa-numita petiție „Un singur sediu” care, deși a fost inițial depusă în 2006, a primit sprijinul a 1, 25 milioane de cetățeni ai Uniunii, petiție prin care s-a solicitat ca unicul sediu al Parlamentului European să fie la Bruxelles; ia act de faptul că, în octombrie 2007, Președintele a trimis petiția înapoi Comisiei pentru petiții, care, ulterior, a solicitat Parlamentului să-și exprime opinia cu privire la această chestiune, luând în considerare faptul că sediul instituției este reglementat de tratat și că statele membre au responsabilitatea de a lua o decizie în această privință;

34.

decide să reexamineze numele Comisiei pentru petiții, așa cum este tradus în toate limbile oficiale ale UE, pentru viitorul mandat, pentru a asigura că numele comunică în mod clar caracterul Comisiei într-o manieră inteligibilă, deoarece, în prezent, acest lucru pare că nu este valabil în cazul anumitor limbi și pentru a sublinia elementul de democrație participativă specific dreptului de petiționare; sugerează termenul de „Comisia pentru petițiile cetățenilor”, care ar putea fi mai ușor de înțeles;

35.

își exprimă preocuparea în legătură cu numărul de petiții primite care atrag atenția asupra problemelor referitoare la înregistrarea electorală, întâmpinate de cetățenii UE expatriați sau cu statut de minoritate într-un stat membru; îndeamnă statele membre să acorde o atenție deosebită facilităților acordate tuturor cetățenilor și rezidenților eligibili ai UE pentru a asigura participarea deplină a acestora la următoarele alegeri europene;

36.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, precum și raportul Comisiei pentru petiții, Consiliului, Comisiei, Ombudsmanului European, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre, comisiilor lor pentru petiții și mediatorilor lor naționali sau organelor competente similare.


(1)  JO C 146 E, 12.6.2008, p. 340.

(2)  Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 175, 5.7.1985, p. 40).


Top