(1)

La 21 octombrie 2020, Comisia Europeană („Comisia”) a deschis o anchetă antidumping cu privire la importurile de anumite turnuri eoliene din oțel („TEO” sau „produsul care face obiectul anchetei”) originare din Republica Populară Chineză („țara în cauză” sau „China” sau „RPC”) în temeiul articolului 5 din Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului („regulamentul de bază”). Comisia a publicat un aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2) („avizul de deschidere”).

(2)

Comisia a deschis ancheta în urma unei plângeri depuse la 9 septembrie 2020 de Asociația europeană a turnurilor eoliene („reclamantul” sau „EWTA”). Plângerea a fost depusă în numele industriei de turnuri eoliene din oțel a Uniunii în sensul articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază. Plângerea conținea elemente de probă privind existența unui dumping și a unui prejudiciu important rezultat din acesta, care au fost suficiente pentru a justifica deschiderea anchetei.

(3)

În avizul de deschidere, Comisia a invitat părțile interesate să o contacteze pentru a participa la anchetă. În plus, Comisia a informat în mod special reclamantul, alți producători cunoscuți din Uniune, producătorii-exportatori cunoscuți, autoritățile chineze și utilizatorii/importatorii cunoscuți cu privire la deschiderea anchetei și i-a invitat să participe la aceasta.

(4)

Părțile interesate au avut posibilitatea de a prezenta observații cu privire la deschiderea anchetei și de a solicita să fie audiate de Comisie și/sau de consilierul-auditor pentru proceduri comerciale. Comisia a organizat audieri cu trei utilizatori în martie 2021.

(5)

În observațiile sale cu privire la deschiderea anchetei, organizația sectorială chineză Camera de Comerț a Chinei pentru Importul și Exportul Utilajelor și al Produselor Electronice (Industry Chamber of Commerce for Import & Export of Machinery & Electronic Products – CCCME) a susținut că reclamantul nu a furnizat un rezumat relevant al informațiilor confidențiale utilizate în plângere, în special în ceea ce privește anexele 2.1-2.4 la plângere. Potrivit CCCME, prin utilizarea excesivă a datelor confidențiale, organizația a fost împiedicată să înțeleagă situația în perioada de anchetă. Partea respectivă a reiterat aceste afirmații în observațiile prezentate și în audierea sa după etapa provizorie.

(6)

Comisia a observat că, în anexele respective, reclamantul a marcat ca fiind confidențiale numai informațiile specifice societăților, precum cifra de afaceri, profitul, producția și volumul vânzărilor fiecărei societăți care a furnizat date pentru întocmirea plângerii. Cifrele agregate ale fiecărui indicator au fost prezentate în versiunea deschisă a plângerii. Contrar afirmațiilor CCCME, informațiile incluse în versiunea deschisă a plângerii au fost, așadar, suficiente pentru ca CCCME să prezinte observații detaliate cu privire la modul în care a fost calculată marja de prejudiciu în plângere. De asemenea, chiar EWTA a susținut, ca răspuns la observațiile CCCME, că este contrar interesului producătorilor din Uniune să furnizeze informații detaliate cu privire la performanțele lor individuale, chiar și indexate, din cursul perioadei examinate (3). În consecință, Comisia a respins afirmația.

(7)

În avizul său de deschidere, Comisia a afirmat că ar putea constitui un eșantion de părți interesate, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază.

(8)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că a selectat în mod provizoriu un eșantion de producători din Uniune. Comisia a selectat eșantionul pe baza producției și a volumelor de vânzări ale Uniunii raportate de producătorii din Uniune în contextul analizei referitoare la reprezentativitate prealabilă deschiderii anchetei, ținând seama, de asemenea, de localizarea lor geografică. Acest eșantion a fost format din trei producători din Uniune, situați în două state membre diferite, care reprezentau aproximativ 38 % din volumul estimat al vânzărilor și al producției produsului similar din Uniune în etapa de deschidere a anchetei. Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații în legătură cu eșantionul provizoriu. Niciuna dintre părți nu a formulat observații.

(9)

Prin urmare, eșantionul provizoriu format din trei producători din Uniune a fost considerat reprezentativ pentru industria Uniunii și a fost confirmat ca fiind eșantionul final.

(10)

CCCME și Asociația pentru energie eoliană în Europa „WindEurope” au pus sub semnul întrebării reprezentativitatea reclamanților cu mult după expirarea termenului de prezentare a observațiilor cu privire la eșantionul de producători din Uniune. Observațiile formulate de cele două părți nu au putut modifica decizia privind eșantionul de producători din Uniune și au fost respinse.

(11)

La deschiderea anchetei, o parte presupusă a fi un importator neafiliat a furnizat informațiile specificate în avizul de deschidere și a fost de acord să fie inclusă în eșantion. Partea respectivă s-a dovedit a face parte dintr-un grup ale cărui interese principale sunt echivalente cu cele ale unui utilizator de TEO. Prin urmare, Comisia a decis că eșantionarea nu era necesară. Nu au fost formulate observații cu privire la această decizie.

(12)

Pentru a decide dacă este necesară eșantionarea și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat tuturor producătorilor-exportatori cunoscuți din RPC să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere. În plus, Comisia a solicitat Misiunii Republicii Populare Chineze pe lângă Uniunea Europeană să identifice și/sau să contacteze alți eventuali producători-exportatori care ar putea fi interesați să participe la anchetă.

(13)

Șapte producători din țara în cauză au furnizat informațiile solicitate și au fost de acord să fie incluși în eșantion. Numai șase dintre producători au exportat turnuri eoliene din oțel în Uniune în cursul perioadei de anchetă. În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a selectat un eșantion format din trei producători-exportatori pe baza celui mai mare volum reprezentativ de exporturi către Uniune care putea fi examinat în mod rezonabil în intervalul de timp disponibil. Eșantionul provizoriu a fost alcătuit din societățile Chengxi Shipyard Co., Ltd. („Chengxi Shipyard”), CS WIND China Co., Ltd. („CS Wind”) și Suzhou Titan New Energy Technology Co., Ltd. („Suzhou Titan”). În conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază, au fost consultați cu privire la selectarea eșantionului toți producătorii-exportatori în cauză cunoscuți, precum și autoritățile din țara în cauză.

(14)

Un producător-exportator cooperant a prezentat observații cu privire la selectarea eșantionului provizoriu. Societatea Penglai Dajin Offshore Heavy Industry Co., Ltd. („Penglai Dajin”) a solicitat să fie inclusă în eșantion și a susținut că eșantionul provizoriu nu este reprezentativ din mai multe motive. În primul rând, aceasta a susținut că eșantionul nu este reprezentativ din punct de vedere geografic, deoarece toate societățile incluse în eșantion erau situate în provincia Jiangsu. În al doilea rând, Penglai Dajin a subliniat că una dintre societățile incluse în eșantion este o întreprindere de stat, iar o alta este o filială a unei societăți străine. În al treilea rând, societatea a susținut că, spre deosebire de unii dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion care aveau o structură de grup complicată, aceasta putea fi examinată în mod rezonabil în intervalul de timp disponibil. În cele din urmă, Penglai Dajin a susținut că doi dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion nu erau reprezentativi pentru activitatea sa de producție, deoarece produceau numai turnuri de oțel cu diametru mare.

(15)

Comisia a observat că, în conformitate cu dispozițiile articolului 17 din regulamentul de bază, eșantionul provizoriu a inclus societăți cu cel mai mare volum reprezentativ de producție, de vânzări sau de exporturi care putea fi examinat în mod rezonabil în intervalul de timp disponibil. În plus, Penglai Dajin nu a prezentat motive imperioase pentru care ar trebui să înlocuiască unul dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion în mod provizoriu. În consecință, Comisia a respins cererea formulată de Penglai Dajin și a confirmat eșantionul.

(16)

La scurt timp după aceea, unul dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion, societatea CS Wind, și-a retras cooperarea. Comisia a luat act de această decizie și a informat societatea cu privire la intenția sa de a stabili eventuale taxe antidumping pentru această societate în conformitate cu dispozițiile articolului 18 din regulamentul de bază. În plus, Comisia a informat Misiunea Republicii Populare Chineze cu privire la această situație.

(17)

Ulterior, Comisia a completat eșantionul de producători-exportatori adăugând în eșantion societatea Penglai Dajin, care era următoarea societate dintre cele care au cooperat în ceea ce privește volumul exporturilor și care putea fi examinată în mod rezonabil, ținând seama de termenele stabilite.

(18)

Inițial, patru producători-exportatori din RPC care au returnat formularul de eșantionare au solicitat examinarea individuală în temeiul articolului 17 alineatul (3) din regulamentul de bază. În ziua deschiderii anchetei, Comisia a publicat chestionarele online (4). În plus, la anunțarea eșantionului, Comisia a informat producătorii-exportatori care nu au fost incluși în eșantion că trebuie să furnizeze un răspuns la chestionar dacă doresc să fie examinați individual. Cu toate acestea, niciuna dintre societăți nu a furnizat un răspuns la chestionar. Prin urmare, nu s-a acordat nicio examinare individuală.

(19)

Comisia a trimis Guvernului Republicii Populare Chineze („GC”) un chestionar referitor la existența unor distorsiuni semnificative în RPC în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază.

(20)

Chestionarele pentru producătorii din Uniune, importatorii neafiliați, utilizatori și producătorii-exportatori au fost publicate online (5) de către Comisie în ziua deschiderii anchetei. Părțile interesate au fost informate prin avizul de deschidere cu privire la locul în care se află chestionarele, precum și cu privire la momentul în care Comisia urma să anunțe eșantionul sau decizia de a renunța la eșantionare.

(21)

S-au primit răspunsuri la chestionar de la cei trei producători-exportatori incluși în eșantion, de la trei producători din Uniune incluși în eșantion și de la doi utilizatori. Nu s-a primit niciun răspuns din partea GC. Ulterior, Comisia a informat GC că intenționează să aplice articolul 18 din regulamentul de bază în ceea ce privește eventualele constatări privind existența unor distorsiuni semnificative.

(22)

Având în vedere actuala pandemie de COVID-19 și măsurile de izolare puse în aplicare de diferite state membre, precum și de diferite țări terțe, Comisia nu a putut efectua vizite de verificare în temeiul articolului 16 din regulamentul de bază. În schimb, Comisia a efectuat o verificare la distanță a informațiilor transmise de părți, în conformitate cu avizul său privind consecințele epidemiei de COVID-19 asupra anchetelor antidumping și antisubvenții (6).

(23)

Comisia a căutat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru stabilirea existenței dumpingului, a prejudiciului generat de acesta și a interesului Uniunii. Comisia a efectuat verificări la distanță („VLD”) ale următoarelor societăți/părți:

(24)

Ancheta privind dumpingul și prejudiciul a acoperit perioada cuprinsă între 1 iulie 2019 și 30 iunie 2020 („perioada de anchetă” sau „PA”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2017 și sfârșitul perioadei de anchetă („perioada examinată”).

(25)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din regulamentul de bază, termenul pentru instituirea de măsuri provizorii a fost 18 iunie 2021. La 21 mai 2021, în conformitate cu articolul 19a alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a informat părțile interesate că intenționează să nu instituie măsuri provizorii.

(26)

La 18 iunie 2021, Comisia și-a confirmat decizia de a nu institui măsuri provizorii și a oferit părților interesate posibilitatea de a prezenta informații suplimentare și/sau de a fi audiate. CCCME a solicitat o audiere și a prezentat observații. Observațiile și afirmațiile prezentate în cursul audierii și în comunicările transmise sunt abordate în mod corespunzător în secțiunile corespunzătoare din prezentul regulament.

(27)

Întrucât nu s-au instituit măsuri provizorii, nu s-a efectuat nicio înregistrare a importurilor.

(28)

Comisia a continuat să caute și să verifice toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru constatările sale finale. În procesul de formulare a constatărilor sale definitive, Comisia a luat în considerare observațiile prezentate de părțile interesate.

(29)

Comisia a comunicat tuturor părților interesate faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora intenționa să instituie o taxă antidumping definitivă asupra importurilor de turnuri eoliene din oțel originare din China („comunicarea constatărilor finale”). Tuturor părților li s-a acordat o perioadă în cursul căreia au putut formula observații cu privire la comunicarea constatărilor finale.

(30)

Părțile care au adresat o cerere în acest sens au avut și posibilitatea de a fi audiate. La 23 septembrie 2021, a avut loc o audiere cu EWTA. La 27 septembrie 2021, au avut loc audieri cu CCCME și Suzhou Titan.

(31)

După comunicarea constatărilor finale și în cursul audierii menționate anterior cu serviciile Comisiei, CCCME și-a reiterat afirmația prezentată pe scurt în considerentul 5 de mai sus, potrivit căreia EWTA ar fi făcut uz în mod excesiv de informații confidențiale. Acest lucru fi fost valabil nu doar pentru informațiile furnizate în plângere, ci și pentru informațiile furnizate părților interesate în momentul comunicării constatărilor finale. În privința acestora din urmă, CCCME și Suzhou Titan au constatat, în special, că prezentarea calculelor referitoare la subcotarea prețurilor indicative, furnizată producătorilor-exportatori, nu conținea suficiente detalii cu privire la calculul prețului indicativ. Chengxi Shipyard a formulat observații similare după comunicarea constatărilor finale. Comisia a examinat datele comunicate și, deși prețurile indicative exacte per tip de produs ale industriei Uniunii nu au putut fi furnizate din motive de confidențialitate, în aceeași zi a furnizat celor trei producători-exportatori incluși în eșantion informații suplimentare privind calcularea subcotării prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative.

(32)

Fără a aduce atingere celor de mai sus, CCCME și Suzhou Titan au solicitat intervenția consilierului-auditor având în vedere: (i) faptul că considerau că anumite date privind industria Uniunii ar trebui verificate mai temeinic de către Comisie (acest aspect este abordat în considerentul 307); (ii) faptul că doreau să cunoască opinia consilierului-auditor cu privire la sursa utilizată de Comisie pentru stabilirea prețurilor importurilor de TEO din China (aspect abordat în considerentele 317-318); (iii) discrepanțele constatate atunci când au fost comparate între ele trei comunicări ale reclamantului (aspect abordat în considerentele 306 și 307); și (iv) diferențele semnificative dintre marjele de dumping și de prejudiciu (aspect abordat în considerentele 292-294). La 14 octombrie 2021 a avut loc o audiere cu consilierul-auditor, în cursul căreia Comisia a clarificat aceste aspecte. Consilierul-auditor a concluzionat că nu a existat nicio încălcare a dreptului la apărare.

(33)

După comunicarea constatărilor finale, EWTA a susținut că problemele de procedură din cadrul anchetei au afectat dreptul reclamanților la apărare și capacitatea de a evalua și de a aborda observațiile prezentate de exportatorii și utilizatorii chinezi. Potrivit EWTA, pe parcursul anchetei, exportatorii chinezi și alte părți interesate au făcut uz în mod excesiv de informații confidențiale și nici nu au furnizat în mod constant rezumate relevante ale comunicărilor lor confidențiale. Din acest motiv ar fi fost imposibil pentru reclamanți să evalueze și să formuleze observații pertinente cu privire la datele și afirmațiile relevante care le încălcau dreptul la respectarea garanțiilor procedurale.

(34)

Comisia a respins afirmația, deoarece nu a fost susținută cu elemente de probă suplimentare. În plus, Comisia a observat că toate informațiile furnizate în format sensibil au fost prezentate, de asemenea, pentru dosarul deschis ori de câte ori divulgarea lor nu ar fi afectat interesele de confidențialitate ale părții care le-a comunicat.

(35)

Observațiile prezentate de părțile interesate au fost analizate și, după caz, luate în considerare în prezentul regulament.

(36)

După comunicarea constatărilor finale, mai multe părți au susținut că Comisia ar trebui să suspende măsurile în temeiul articolului 14 alineatul (4) din regulamentul de bază. Reclamanții și mai mulți producători din Uniune s-au opus suspendării măsurilor. Comisia a confirmat primirea informațiilor furnizate de aceste părți și le-a reamintit că, în cazul în care consideră oportun, Comisia poate decide să suspende măsurile în cazul în care condițiile pieței s-au schimbat temporar în așa fel încât este improbabil ca prejudiciul să reapară în urma suspendării și atunci când este în interesul Uniunii să procedeze astfel.

(37)

În urma reexaminării descrierii produsului în avizul de deschidere și pentru a evita orice neînțelegere din partea autorităților vamale naționale, Comisia a considerat oportun să modifice puțin descrierea produsului, astfel cum a fost publicată în avizul de deschidere. Schimbările nu au necesitat o modificare a avizului și nu au afectat părțile interesate din cadrul procedurii. Acestea sunt prezentate mai jos cu caractere cursive.

(38)

Produsul în cauză este reprezentat de anumite turnuri eoliene din oțel la scară industrială, conice sau nu, precum și secțiuni ale acestora (7), asamblate sau neasamblate, care includ sau nu o secțiune care cuprinde fundația turnului, asamblate sau nu cu nacele sau pale de rotor, proiectate pentru a susține nacela și palele de rotor, utilizate la turbinele eoliene care au o capacitate de generare a energiei electrice – fie în aplicații pe uscat, fie în aplicații offshore – egală cu sau mai mare de 1,00 megawatt (MW) și cu o înălțime minimă de 50 de metri, măsurată de la baza turnului până la baza nacelei (adică unde se îmbină vârful turnului și nacela), atunci când turnul este asamblat complet („TEO”), originare din RPC și încadrate în prezent la codurile NC ex 7308 20 00 (codul TARIC 7308200011) și ex 7308 90 98 (codul TARIC 7308909811), iar atunci când sunt importate ca părți componente ale unei turbine eoliene, încadrate în prezent la codul NC ex 8502 31 00 (codurile TARIC 8502310011 și 8502310085) („produsul în cauză”).

(39)

Ancheta a arătat că următoarele produse au aceleași caracteristici fizice și tehnice de bază, precum și aceleași utilizări de bază:

(40)

Comisia a decis că produsele respective sunt, prin urmare, produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(41)

Vestas a solicitat excluderea turnurilor eoliene din oțel de dimensiuni mari pe motiv că industria Uniunii are capacitate în principal pentru turnuri mai mici (8).

(42)

Comisia a considerat că motivele cererii sunt nefondate, deoarece, în ansamblu, industria Uniunii dispune de capacități de producție pentru toate dimensiunile de TEO necesare, chiar dacă nu toți producătorii de TEO din Uniune produc turnuri cu aceleași dimensiuni. Comisia a considerat, de asemenea, că toate turnurile eoliene din oțel, indiferent de dimensiunea sau de țara din care sunt importate, au aceleași proprietăți fizice și tehnice de bază, utilizări finale și fungibilitate. În consecință, Comisia a respins cererea de excludere.

(43)

CCCME a susținut că, din cauza diversității cuprinse în definiția produsului, produsul fabricat și vândut pe piața internă din RPC și produsul fabricat și vândut în Uniune de către industria Uniunii nu au putut fi considerate produse similare. În urma comunicării constatărilor finale, CCCME a solicitat o restrângere a definiției produsului din cauză că reglementările și subvențiile existente la nivelul Uniunii sunt diferite pentru turnurile înalte comparativ cu cele pentru turnurile mici, precum și pentru că s-a preconizat o creștere a înălțimii TEO. CCCME nu a furnizat niciun element de probă cu privire la modelele de turnuri care ar trebui excluse sau la caracteristicile tehnice ale turnurilor care, în opinia sa, ar trebui excluse.

(44)

Afirmația de mai sus este respinsă. Comisia a observat că, în cadrul unui grup de produse, este normal să existe modele sau tipuri diferite. La calcularea subcotării prețurilor de vânzare, a subcotării prețurilor indicative și a dumpingului, această diversitate a produsului și eventualele diferențe rezultate în ceea ce privește costul de producție și prețurile sunt pe deplin luate în considerare de numărul de control al produsului („NCP”). Astfel cum se menționează în secțiunea 2.2, Comisia a considerat că toate turnurile eoliene din oțel au aceleași proprietăți fizice și tehnice de bază, utilizări finale și fungibilitate, care sunt factori relevanți pentru stabilirea produsului în cauză.

(45)

Având în vedere elementele de probă suficiente disponibile la deschiderea anchetei, care indicau existența unor distorsiuni semnificative în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază în privința RPC, Comisia a considerat oportun să deschidă ancheta în temeiul articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază.

(46)

Prin urmare, pentru a colecta datele necesare pentru eventuala aplicare a articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază, Comisia a invitat, în avizul de deschidere, toți producătorii-exportatori din RPC să furnizeze informații cu privire la factorii de producție utilizați pentru fabricarea TEO. Șapte producători-exportatori au transmis informațiile relevante.

(47)

Pentru a obține informațiile pe care le-a considerat necesare pentru ancheta sa cu privire la presupusele distorsiuni semnificative, Comisia a trimis un chestionar către GC. În plus, la punctul 5.3.2 din avizul de deschidere, Comisia a invitat toate părțile interesate să își prezinte punctele de vedere și să furnizeze informații și documente justificative referitoare la aplicarea articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază, în termen de 37 de zile de la data publicării avizului de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Nu s-a primit niciun răspuns la chestionar din partea GC în termenul stabilit. Ulterior, Comisia a informat GC că va folosi datele disponibile în sensul articolului 18 din regulamentul de bază pentru a stabili existența distorsiunilor semnificative în RPC.

(48)

Producătorii-exportatori Chengxi Shipyard și Suzhou Titan, precum și organizația sectorială CCCME au prezentat observații cu privire la aplicarea articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază în comunicările lor referitoare la prima notă privind sursele pentru stabilirea valorii normale din 1 decembrie 2020. Aceștia și-au reiterat afirmațiile în comunicările referitoare la a doua notă privind sursele pentru stabilirea valorii normale din 8 aprilie 2021. Aceste observații sunt abordate corespunzător la punctul 3.2.1 din prezentul regulament.

(49)

În avizul de deschidere, Comisia a precizat, de asemenea, că, având în vedere elementele de probă disponibile, ar putea fi necesar să selecteze o țară reprezentativă adecvată în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază, în scopul stabilirii valorii normale pe baza unor prețuri sau valori de referință nedistorsionate.

(50)

La 1 decembrie 2020, prin intermediul unei note („prima notă”) (9), Comisia a informat părțile interesate cu privire la sursele relevante pe care intenționează să le utilizeze la stabilirea valorii normale. În nota respectivă, Comisia a furnizat o listă a tuturor factorilor de producție (cum ar fi materiile prime, forța de muncă și energia) utilizați pentru fabricarea produsului în cauză. În plus, pe baza criteriilor de alegere a prețurilor sau a valorilor de referință nedistorsionate, Comisia a identificat mai multe țări reprezentative posibile (și anume Mexicul, Africa de Sud și Turcia). Comisia a primit observații cu privire la prima notă de la cei doi producători-exportatori incluși în eșantion Chengxi Shipyard (10) și Suzhou Titan (11), de la CCCME (12) și de la utilizatorul Vestas (13). Observațiile au fost abordate în a doua notă privind sursele pentru stabilirea valorii normale și, de asemenea, sunt rezumate în secțiunea 3.2.2 din prezentul regulament.

(51)

La 8 aprilie 2021, prin intermediul unei a doua note („a doua notă”) (14) privind sursele relevante pe care intenționa să le utilizeze la stabilirea valorii normale, Comisia a informat părțile interesate ca a identificat Mexicul ca fiind țara reprezentativă cea mai adecvată. De asemenea, a informat părțile interesate că va stabili costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale („costurile VAG”) și profiturile pe baza informațiilor disponibile pentru societățile Arcosa Industries de México, S. de R.L. de C.V. și Speco Wind Power, S.A. de C.V., producători din țara reprezentativă. Comisia a primit observații cu privire la a doua notă din partea Chengxi Shipyard (15), Suzhou Titan (16) și CCCME (17). Aceste observații sunt abordate la punctul 3.2.2 din prezentul regulament.

(52)

În cadrul anchetelor recente privind sectorul siderurgic din RPC (18) – oțelul fiind principalul factor de producție pentru turnurile eoliene –, Comisia a constatat existența unor distorsiuni semnificative în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază. Comisia a concluzionat în cadrul prezentei anchete că, pe baza elementelor de probă disponibile, aplicarea articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază este, de asemenea, adecvată.

(53)

În cadrul anchetelor respective, Comisia a constatat că există o intervenție substanțială a statului în RPC, ceea ce duce la distorsionarea alocării eficiente a resurselor în conformitate cu principiile pieței (19). În special, Comisia a concluzionat că sectorul siderurgic (oțelul reprezentând principala materie primă utilizată la fabricarea produsului care face obiectul reexaminării) continuă să se afle în mare parte în proprietatea GC în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) prima liniuță din regulamentul de bază (20) și, în plus, GC este în măsură să intervină și în procesul de stabilire a prețurilor și a costurilor prin prezența statului în cadrul firmelor în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) a doua liniuță din regulamentul de bază (21). Comisia a constatat, de asemenea, că prezența și intervenția statului pe piețele financiare, precum și în furnizarea de materii prime și de factori de producție au un efect suplimentar de distorsionare asupra pieței. Într-adevăr, în ansamblu, sistemul de planificare din RPC are ca rezultat concentrarea resurselor în sectoarele desemnate de GC ca fiind strategice sau importante în alt mod din punct de vedere politic, în locul alocării acestora în conformitate cu forțele pieței (22). În plus, Comisia a concluzionat că legislația chineză privind falimentul și proprietatea nu funcționează în mod corespunzător în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) a patra liniuță din regulamentul de bază, ceea ce generează distorsiuni, în special atunci când întreprinderi insolvente sunt menținute pe linia de plutire și când sunt atribuite drepturi de folosință asupra terenurilor în RPC (23). În aceeași ordine de idei, Comisia a constatat distorsiuni ale costurilor salariale în sectorul siderurgic în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) a cincea liniuță din regulamentul de bază (24), precum și distorsiuni pe piețele financiare în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) a șasea liniuță din regulamentul de bază, în special în ceea ce privește accesul la capital al actorilor corporativi din RPC (25).

(54)

Plângerea conținea informații privind distorsiunile din sectorul siderurgic și, în special, privind cel de al 13-lea plan cincinal („PC”) pentru oțel și tratamentul preferențial al întreprinderilor active în industria siderurgică. În plus, plângerea a furnizat o listă amplă de întreprinderi deținute de stat („IDS”) producătoare de TEO, printre care se numără și următorii producători de echipamente originale („OEM”) din China: China Shipbuilding Industry Corporation, Dongfang Electric Corporation, Xinjiang Goldwind (nu este întreprindere deținută de stat, dar statul deține o participație semnificativă), Shanghai Electric (listată în Hong Kong și Shanghai, și deținută de stat în proporție de 63 %), Dalian Huarui Heavy Industry, Taiyuan Heavy Machinery Group Co Ltd, Guodian United Power Technology Company Limited, XEMC Windpower (cu un pachet majoritar deținut de Provincia Hunan, iar restul acțiunilor sunt tranzacționate la bursa din Shanghai), China Datang Corporation și societatea intrată în insolvență Baoding Tianwei Baobian Electric Co. Reclamantul a menționat și Envision Energy, care, deși este societate privată, a primit o linie de credit de 50 de milioane RMB de la o bancă deținută de stat.

(55)

În plus, pe lângă producătorii de echipamente originale menționați mai sus, plângerea a enumerat și următorii producători chinezi de turnuri eoliene: Chengxi Shipyard Co., Ltd., o filială a China State Shipbuilding Corporation, și China CSSC Holdings Limited (ambele întreprinderi deținute de stat); Beijing JINGCHENG New Energy Co., Ltd., o filială a societății deținute de stat Beijing JINGCHENG Machinery Electric Holding Co., Ltd.; Zhonghang Hongbo Windpower Equipment Co., Ltd., care este unul dintre partenerii strategici ai AVIC, cea mai mare societate de stat din domeniul aerospațial și al apărării din China; China Gezhouba Group Corporation (o întreprindere deținută de stat); Harbin Hongguang Boiler Group Co., Ltd. (o întreprindere de înaltă tehnologie la nivel de stat); Jiangsu Baolong Electromechanical Manufacturing Co., Ltd, fiind una dintre principalele întreprinderi din Liyang, care a fuzionat două foste întreprinderi deținute de stat și Huadian Heavy Industries Co., Ltd., cu o participație majoritară deținută de Comisia de supraveghere și administrare a activelor deținute de stat a Chinei.

(56)

În plus, plângerea a menționat ancheta Departamentului de Comerț al SUA cu privire la două societăți din China (CS Wind și Titan Wind) (26), care a identificat cel puțin următoarele politici publice care avantajează în mod direct sectorul de producție: acordarea de împrumuturi în sprijinul politicilor pentru sectorul energiei din surse regenerabile; credite pentru cumpărătorii exporturilor; programul „Two Free/Three Half” (doi ani cu exonerare de impozit, urmați de trei ani cu 50 %) pentru întreprinderile cu investiții străine; beneficii fiscale pe profit pentru întreprinderile cu investiții străine pe baza localizării geografice; Legea privind impozitul pe profit pentru întreprinderi; programul de cercetare și dezvoltare; scutiri de taxe vamale la import și de TVA pentru utilizarea de echipamente importate; furnizarea de oțel laminat la cald, furnizarea de energie electrică contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată; fonduri de sprijin pentru construirea infrastructurii de proiect furnizate de Comisia de administrare a zonei de dezvoltare economică și tehnologică Lianyungang („LETDZ”); premiul pentru o bună performanță în plata impozitelor; premiul pentru orașul Taicang pentru a sprijini listarea publică a întreprinderilor; premii pentru orașul Taicang pentru a promova dezvoltarea economiei industriale pentru perioada de trei ani 2010-2012; fonduri speciale pentru dezvoltarea științei și tehnologiei și premiul acordat întreprinderii Titan Baotou pentru Zona de dezvoltare industrială a tehnologiilor înalte și noi în domeniul pământurilor rare, pentru proiecte de construcții excelente.

(57)

În ancheta actuală, Comisia a analizat dacă era adecvat sau nu să folosească prețurile și costurile de pe piața internă din RPC, având în vedere existența unor distorsiuni semnificative în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază. Această analiză a Comisiei s-a bazat pe elementele de probă disponibile la dosar, inclusiv pe elementele de probă cuprinse în raportul de țară privind RPC (denumit în continuare „raportul”) (27), care au fost obținute din surse disponibile în mod public. Această analiză a inclus examinarea intervențiilor substanțiale ale statului în economia RPC în general, dar și a situației specifice a pieței din sectorul relevant, inclusiv a produsului în cauză. Comisia a completat în continuare aceste elemente probatorii cu propriile cercetări privind diferitele criterii relevante pentru a confirma existența unor distorsiuni semnificative în RPC.

(58)

În ceea ce privește măsura în care GC deține proprietatea în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) prima liniuță din regulamentul de bază, nu există date detaliate cu privire la cota exactă deținută în cadrul întreprinderilor de stat și al producătorilor privați de turnuri eoliene; totuși, câțiva mari producători de turnuri eoliene din China, inclusiv Chengxi Shipyard și Fuchuan Yifan, sunt întreprinderi deținute de stat.

(59)

Sectorul siderurgic – oțelul fiind principalul factor de producție al turnurilor eoliene – continuă să se afle în mare parte în proprietatea GC. Deși se estimează că raportul nominal dintre numărul întreprinderilor deținute de stat și cel al societăților private este aproape egal, din cei cinci producători chinezi de oțel clasați printre primii 10 producători de oțel ca mărime din lume, patru sunt IDS (28). Totodată, în timp ce primii zece producători au reprezentat doar aproximativ 36 % din producția industrială totală în 2016, GC a stabilit în același an obiectivul de a consolida până în 2025 între 60 % și 70 % din producția de oțel la aproximativ 10 întreprinderi de mari dimensiuni (29). Această intenție a fost reiterată de GC în aprilie 2019, când s-a anunțat lansarea unor orientări privind consolidarea industriei siderurgice (30). O astfel de consolidare poate atrage după sine fuziuni forțate între societăți private profitabile și IDS neperformante (31).

(60)

În plus, în sectorul siderurgic, mulți dintre cei mai mari producători sunt menționați în mod specific în „Planul de ajustare și modernizare a industriei siderurgice pentru perioada 2016-2020”. De exemplu, societatea chineză deținută de stat Shanxi Taiyuan Iron & Steel Co. Ltd. („TISCO”) menționează pe site-ul său că este „un supergigant al sectorului siderurgic” care „a evoluat într-un complex producător de fontă și oțel de dimensiuni extraordinare, care este integrat în activitățile de minerit, de producție, de prelucrare, de livrare și de comercializare a fierului și a oțelului” (32). Baosteel este o altă societate chineză importantă deținută de stat care este implicată în fabricarea oțelului și face parte din grupul consolidat recent China Baowu Steel Group Co. Ltd. (anterior Baosteel Group și Wuhan Iron & Steel) (33).

(61)

Având în vedere existența unui anumit nivel de intervenție a statului în domeniul turnurilor eoliene și ponderea ridicată a întreprinderilor deținute de stat în domeniul turnurilor eoliene și în sectorul siderurgic, chiar și producătorii privați sunt împiedicați să își desfășoare activitatea în condițiile pieței. Într-adevăr, atât întreprinderile publice, cât și cele private din domeniul turnurilor eoliene fac, de asemenea, obiectul supravegherii și al îndrumării în privința politicilor, astfel cum se arată în considerentele 67-74 de mai jos.

(62)

În ceea ce privește faptul că GC este în măsură să intervină în stabilirea prețurilor și a costurilor prin prezența statului în cadrul firmelor în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) a doua liniuță din regulamentul de bază, următoarele exemple ilustrează tendința menționată mai sus, către un nivel de intervenție din ce în ce mai mare din partea GC prin prezența statului în cadrul operatorilor economici din sectorul turnurilor eoliene. Mulți producători de turnuri eoliene evidențiază în mod explicit pe site-urile lor activități de consolidare a partidului, au membri de partid în conducerea societății și își subliniază afilierea la PCC. Ancheta a arătat că au existat activități de consolidare a partidului în cadrul mai multor producători de turnuri eoliene, inclusiv al producătorului-exportator inclus în eșantion Chengxi Shipyard. Potrivit actului constitutiv al CSSC Holding Limited, care deține în proporție de 100 % acțiunile Chengxi Shipyard, rolul Comitetului de partid este următorul: „Supraveghează și asigură punerea în aplicare efectivă a politicilor de partid și de stat în cadrul societății […], ținând seama de principiul cadrelor sub conducerea partidului, îmbinat cu principiul conducerii operaționale a membrilor Consiliului de administrație selectați în conformitate cu legea, precum și cu principiul administratorilor operaționali care aplică drepturile omului în conformitate cu legea, organizația de partid asigură acorduri prealabile și prezintă avize și sugestii în ceea ce privește candidații pentru Consiliul de administrație sau pentru funcția de director executiv sau, după finalizarea unor activități de cercetare cuprinzătoare, furnizează Consiliului de administrație și directorului general avize și sugestii cu privire la candidați, […], cercetează și discută aspecte referitoare la reformarea, dezvoltarea și stabilitatea societății și la operațiunile importante și conducerea acesteia [...]” (34).

(63)

De asemenea, în cazul CS Wind, ancheta a stabilit că au existat eforturi de creștere a numărului de membri ai partidului în cadrul societății: „Întreprinderea cu finanțare străină CS Wind Power Equipment (Lianyungang) Co., Ltd. are peste 150 de angajați și avea în trecut doar 5 membri de partid. Prin «integrarea partidului și a maselor», numărul membrilor de partid ai societății a ajuns în prezent la peste 70” (35).

(64)

Fuchuan Yifan descrie rolul Comitetului de partid după cum urmează: „Membrii de partid cooperează îndeaproape cu personalul esențial al diferitelor departamente, valorifică pe deplin rolul de deschizător de drumuri, consolidează în mod activ punctele forte ale fiecărui departament, încurajează personalul să își asume un rol de avangardă și să atingă excelența, iau în considerare proiecte revoluționare ca puncte de plecare, pun accentul pe coeziune, depășirea dificultăților, prezentarea talentelor și a competențelor, astfel încât să asigure un rol activ în ceea ce privește reducerea costurilor și creșterea eficienței societății, creșterea veniturilor și colectarea de fonduri etc. și, de asemenea, să se asigure că fiecare proiect este finalizat în mod corespunzător din punct de vedere calitativ și cantitativ” (36).

(65)

De asemenea, au fost identificate activități de consolidare a partidului la producătorii-exportatori incluși în eșantion Penglai Dajin și Shanghai Taisheng Wind Power Equipment.

(66)

În plus, în cursul anchetei, Comisia a stabilit existența unor legături personale între producătorii de turnuri eoliene și PCC. Ancheta a arătat prezența membrilor PCC în rândul personalului de conducere de nivel superior din mai multe societăți producătoare de turnuri eoliene, printre care Chengxi Shipyard (președintele Consiliului de administrație și directorul general sunt membri ai PCC și în același timp dețin funcțiile de secretar și, respectiv, de secretar adjunct al Comitetului de partid), Suzhou Titan (cel puțin un membru al Consiliului de administrație este membru al PCC), Fuchuan Yifan (atât președintele, cât și vicepreședintele Consiliului de administrație al Partidului sunt membri ai PCC și în același timp dețin funcțiile de secretar și, respectiv, de secretar adjunct al Comitetului de partid) și Shanghai Taisheng Wind Power Equipment (președintele Consiliului de supraveghere este membru al PCC).

(67)

În plus, în sectorul turnurilor eoliene au fost aplicate politici discriminatorii sau care influențează în alt mod piața, în favoarea producătorilor interni, în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) a treia liniuță din regulamentul de bază.

(68)

Industria siderurgică este considerată de GC ca fiind o industrie-cheie, oțelul fiind principala componentă a turnurilor eoliene (37). Acest lucru este confirmat de numeroasele planuri, directive și alte documente axate pe oțel, care sunt emise la nivel național, regional și municipal, precum „Planul de ajustare și modernizare a industriei siderurgice pentru perioada 2016-2020”. Acest plan arată că industria siderurgică este „un sector important, fundamental al economiei chineze, o piatră de temelie a națiunii” (38). Principalele sarcini și obiective stabilite în acest plan acoperă toate aspectele legate de dezvoltarea industriei (39).

(69)

Cel de al 13-lea plan cincinal privind dezvoltarea economică și socială (40) prevede sprijinirea întreprinderilor producătoare de tipuri de produse din oțel de înaltă calitate (41). De asemenea, acesta se axează pe obținerea calității, durabilității și fiabilității produselor, prin sprijinirea întreprinderilor care utilizează tehnologii legate de producția nepoluantă a oțelului, laminarea de precizie și îmbunătățirea calității (42).

(70)

„Catalogul de îndrumare în ceea ce privește restructurarea industriei (versiunea 2011) (modificat în 2013)” (43) („catalogul”) plasează sectorul oțelului în rândul sectoarelor industriale încurajate.

(71)

În plus, GC îndrumă dezvoltarea sectorului în conformitate cu o gamă largă de directive și de instrumente de politică referitoare, printre altele, la: compoziția și restructurarea pieței, materiile prime, investiții, eliminarea capacităților, gama de produse, relocare, modernizare etc. Prin aceste mijloace, dar și prin altele, GC conduce și controlează practic toate aspectele legate de dezvoltarea și funcționarea sectorului (44). Problema actuală a supracapacității este, fără îndoială, cea mai clară ilustrare a implicațiilor politicilor GC și a distorsiunilor rezultate.

(72)

Energia eoliană este, de asemenea, sprijinită la nivel provincial și municipal, de exemplu cel de al 13-lea plan cincinal al municipalității Lianyungang pentru dezvoltarea economică maritimă se referă în mod explicit la dezvoltarea acestei industrii. Planul prevede „construirea unui lanț industrial al echipamentelor de energie eoliană”, încurajarea și orientarea transformării și a modernizării mai multor întreprinderi de vârf din domeniul energiei eoliene, cum ar fi Guodian Power, Zhongfu Lianzhong, Tianshun Tower și CS Wind Power, modernizarea treptată a tehnologiilor de dezvoltare, proiectare și producție ale acestora și promovarea proiecte de tip „megawatt blade” (45).

(73)

Astfel cum s-a evidențiat mai sus, GC îndrumă în continuare dezvoltarea sectorului în conformitate cu o gamă largă de directive și instrumente de politică. Prin aceste mijloace și prin altele, guvernul conduce și controlează practic fiecare aspect al dezvoltării și al funcționării sectorului.

(74)

În concluzie, GC a luat măsuri pentru a determina operatorii să respecte obiectivele politicii publice de a sprijini sectoarele industriale încurajate, inclusiv producția de oțel ca principală materie primă utilizată pentru fabricarea turnurilor eoliene. Astfel de măsuri împiedică forțele pieței să funcționeze în mod liber.

(75)

Prezenta anchetă nu a evidențiat niciun element de probă care să indice că aplicarea discriminatorie sau inadecvată a legislației privind falimentul și proprietatea în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (b) a patra liniuță din regulamentul de bază în sectorul turnurilor eoliene, menționată mai sus în considerentul 53, nu i-ar afecta pe producătorii de TEO.

(76)

Sectorul turnurilor eoliene este, de asemenea, afectat de distorsiuni ale costurilor salariale în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) a cincea liniuță din regulamentul de bază, astfel cum se menționează și în considerentul 53 de mai sus. Aceste distorsiuni afectează sectorul atât direct (în contextul fabricării TEO sau a principalilor factori de producție), cât și indirect (în contextul accesului la capitalul sau la factorii de producție ai societăților care sunt supuse aceluiași sistem de muncă în RPC) (46).

(77)

În plus, în cadrul prezentei anchete nu a fost prezentat niciun element de probă care să demonstreze că sectorul turnurilor eoliene nu este afectat de intervenția statului în sistemul financiar în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) a șasea liniuță din regulamentul de bază, astfel cum se menționează și în considerentul 53 de mai sus. Prin urmare, intervenția substanțială a statului în sistemul financiar conduce la afectarea gravă a condițiilor pieței la toate nivelurile.

(78)

În final, Comisia reamintește că, pentru producerea de turnuri eoliene, sunt necesari mai mulți factori de producție. Conform elementelor de probă din dosar, toți producătorii-exportatori incluși în eșantion au achiziționat marea majoritate a factorilor lor de producție din RPC. În plus, RPC este unul dintre principalii producători de oțel – materia primă esențială în procesul de producție a turnurilor eoliene. Atunci când producătorii de turnuri eoliene cumpără/contractează acești factori de producție, prețurile pe care le plătesc (și care sunt înregistrate drept costuri ale lor) sunt expuse, în mod clar, acelorași distorsiuni sistemice menționate anterior. De exemplu, furnizorii de factori de producție angajează forță de muncă supusă distorsiunilor. Aceștia pot împrumuta fonduri care sunt supuse distorsiunilor ce afectează sectorul financiar/alocarea de capital. În plus, ei fac obiectul sistemului de planificare care se aplică la toate nivelurile administrației și în toate sectoarele.

(79)

În consecință, pe lângă faptul că prețurile de vânzare ale produselor FCA pe piața internă nu sunt adecvate pentru a fi utilizate în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază, sunt afectate toate costurile factorilor de producție (inclusiv ale materiilor prime, energiei, terenurilor, finanțării, forței de muncă etc.), deoarece formarea prețurilor acestora este afectată de intervenții substanțiale ale statului, astfel cum se descrie în părțile A și B ale raportului. Într-adevăr, intervențiile statului descrise în legătură cu alocarea de capitaluri, terenurile, forța de muncă, energia și materiile prime sunt prezente în întreaga RPC. Aceasta înseamnă, de exemplu, că un factor de producție care a fost, în sine, produs în RPC prin combinarea unei serii de factori de producție este expus unor distorsiuni semnificative. Același raționament este valabil și pentru factorii de producție ai factorilor de producție și așa mai departe. Nici GC, nici producătorii-exportatori nu au prezentat elemente de probă sau argumente contrare în cadrul prezentei anchete.

(80)

Astfel cum se arată în considerentele 21 și 47, GC nu a prezentat observații și nu a furnizat elemente de probă care să susțină sau să respingă dovezile existente la dosarul cazului, inclusiv raportul, precum și dovezile suplimentare furnizate de reclamant, cu privire la existența unor distorsiuni semnificative și/sau la oportunitatea aplicării articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază în cazul de față. În ceea ce privește observațiile prezentate de GC în urma comunicării constatărilor finale, a se vedea considerentele 116-123 de mai jos.

(81)

S-au primit observații referitoare la aplicarea articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază cu privire la deschiderea anchetei din partea CCCME. Ulterior, s-au primit observații din partea CCCME, Suzhou Titan și Chengxi Shipyard ca răspuns la prima notă și din partea CCCME, Suzhou Titan și Chengxi Shipyard ca răspuns la a doua notă.

(82)

În observațiile sale cu privire la deschiderea anchetei, CCCME a prezentat mai întâi următoarele observații cu privire la stabilirea valorii normale în plângere:

(83)

În plus, CCCME a sugerat că, în urma deficiențelor de construire a valorii normale, enumerate în considerentul 82, ar trebui utilizată o metodologie alternativă pentru construirea valorii normale. CCCME a susținut că prețul indicativ al industriei Uniunii ar trebui să fie utilizat ca bază. Costul forței de muncă utilizat pentru stabilirea prețului indicativ ar trebui înlocuit cu costul forței de muncă din Turcia, țara reprezentativă propusă de reclamant, care era de peste zece ori mai mic decât costul forței de muncă al industriei Uniunii. Pentru a obține valoarea normală alternativă ar trebui adăugat profitul indicativ de 10 % utilizat de reclamant pentru stabilirea prețului indicativ. CCCME a subliniat că o astfel de valoare normală ar conduce la o marjă de dumping mult mai mică decât marja medie de 55 % calculată de reclamant, fără a furniza un calcul real.

(84)

CCCME a repetat observațiile și afirmațiile descrise în considerentele 82 și 83 și în cadrul audierii și al comunicării transmise după etapa provizorie.

(85)

În ceea ce privește presupusele deficiențe enumerate în considerentul 82, Comisia a considerat că CCCME trebuie să fi înțeles greșit datele incluse în plângere și metodologia utilizată pentru stabilirea valorii normale în temeiul articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază:

(86)

În ceea ce privește metodologia alternativă sugerată de CCCME, descrisă în considerentul 83, Comisia a observat că o astfel de construire a valorii normale ar fi incompatibilă cu dispozițiile articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază. În plus, Comisia a observat că abordarea CCCME pare inconsecventă. În cazul în care costul anumitor materiale din Turcia depășea costurile suportate de industria Uniunii, CCCME a propus utilizarea costului mai mic al industriei Uniunii ca valoare de referință. Totuși, în cazul în care costul din Turcia a fost mai mic, în special costul forței de muncă, CCCME a sugerat utilizarea costului din Turcia ca valoare de referință. În plus, astfel cum se explică în considerentul 85, reclamantul s-a bazat în mod corect pe costurile dintr-o țară reprezentativă pentru construirea valorii normale.

(87)

Pe baza motivelor detaliate în considerentele 85 și 86, Comisia a respins afirmațiile formulate de CCCME menționate în considerentele 82, 83 și 84.

(88)

Astfel cum se explică în continuare, Comisia a concluzionat în prezenta anchetă că, pe baza elementelor de probă disponibile și având în vedere lipsa de cooperare a GC, a fost adecvată aplicarea articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază.

(89)

În observațiile sale cu privire la deschiderea anchetei, CCCME a afirmat, de asemenea, că plângerea s-a bazat în mare măsură pe raport care, potrivit CCCME, a fost redactat cu scopul de a facilita depunerea de plângeri pentru industria europeană. Acest scop arată că raportul nu ar fi putut fi elaborat cu obiectivitate. CCCME a adăugat că, din cauza scopului său, raportul nu îndeplinește standardele privind elementele de probă imparțiale și obiective și elementele cu o valoare probatorie suficientă. CCCME a susținut, de asemenea, că raportul omite în mod deliberat circumstanțe, elemente și concluzii factuale și nu este obiectiv.

(90)

În plus, CCCME a susținut că raportul a fost publicat în 2017, inclusiv conținutul și referințele din 2016 și din anii anteriori. Cu toate acestea, ancheta în curs a fost deschisă la 21 octombrie 2020, perioada de anchetă privind dumpingul derulându-se între luna iulie 2019 și luna iunie 2020. Prin urmare, potrivit CCCME, raportul nu reflectă potențialele distorsiuni din cursul PA. În special, CCCME a susținut că capitolul referitor la oțel din raport acoperă perioada până în 2017, iar plângerea nu arată că distorsiunile respective ar continua să fie prezente în anii următori, inclusiv în PA.

(91)

Comisia a observat că raportul este un document cuprinzător bazat pe elemente de probă ample și obiective, incluzând acte legislative, reglementări și alte documente oficiale de politică publicate de autoritățile chineze, rapoarte ale unor părți terțe din partea organizațiilor internaționale, studii academice și articole elaborate de cercetători, precum și alte surse independente fiabile. Întrucât raportul a fost pus la dispoziția publicului în decembrie 2017, orice parte interesată a avut numeroase posibilități de a prezenta obiecții, completări sau observații cu privire la acesta și la elementele de probă pe care se bazează. Până în prezent, nicio parte nu a furnizat niciun element de probă care să demonstreze că sursele utilizate în raport ar fi eronate.

(92)

În ceea ce privește PA, Comisia a observat că, deși a fost publicat în 2017, raportul s-a bazat în mare parte pe cel de al 13-lea plan cincinal al Chinei, aplicabil în perioada 2016-2020, acoperind așadar PA.

(93)

În plus, CCCME a afirmat că noțiunea de distorsiuni semnificative contravine legislației OMC, deoarece o astfel de noțiune nu există în temeiul articolului 2.2 din Acordul antidumping al OMC („Acordul privind PAD”). Articolul 2.2 din Acordul privind PAD limitează condițiile în care valoarea normală poate fi construită în condițiile în care nu există „nicio vânzare în cadrul operațiunilor comerciale normale pe piața internă a țării exportatoare” sau „din cauza situației speciale a pieței sau a volumului scăzut al vânzărilor pe piața internă a țării exportatoare”. Distorsiunile semnificative nu sunt enumerate la articolul 2.2 din Acordul privind PAD. În plus, CCCME a susținut că articolul 2.2 din Acordul privind PAD nu permite construirea valorii normale pe baza unor valori de referință internaționale sau dintr-o țară reprezentativă, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază, deoarece permite doar utilizarea „costului de producție din țara de origine, plus o sumă rezonabilă pentru cheltuielile administrative, costurile de vânzare și alte costuri generale și profituri” la construirea valorii normale.

(94)

Comisia a considerat că dispozițiile prevăzute la articolul 2 alineatul (6a) sunt pe deplin compatibile cu obligațiile Uniunii în cadrul OMC. Astfel cum a fost clarificat în mod explicit de organul de apel al OMC în cazul DS473 Uniunea Europeană – Măsurile antidumping instituite asupra biomotorinei din Argentina, legislația OMC permite utilizarea datelor dintr-o țară terță, ajustate în mod corespunzător, atunci când această ajustare este necesară și justificată. Existența unor distorsiuni semnificative face ca prețurile și costurile din țara exportatoare să fie inadecvate pentru construirea valorii normale. În aceste condiții, prezenta dispoziție prevede construirea costurilor de producție și de vânzare pe baza unor prețuri sau valori de referință nedistorsionate, inclusiv cele dintr-o țară reprezentativă adecvată, cu un nivel de dezvoltare similar cu cel al țării exportatoare. În consecință, Comisia a respins această afirmație.

(95)

CCCME a adăugat că articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază pare să încalce articolul 2.2.1.1 din Acordul privind PAD, deoarece, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază, Comisia are dreptul de a nu lua în considerare costul de producție și de vânzare din țara exportatoare și de a utiliza direct aceste date dintr-o țară terță. Acest lucru contravine dispozițiilor prevăzute la articolul 2.2.1.1. Din Acordul privind PAD, care prevede că: „costurile trebuie să fie în mod normal calculate pe baza evidențelor exportatorului sau producătorului care face obiectul anchetei, cu condiția ca aceste evidențe să fie ținute în concordanță cu principiile contabile general acceptate în țara exportatoare și să reflecte în mod rezonabil costurile asociate producerii și vânzării produsului respectiv”. În sprijinul afirmației sale, CCCME a făcut trimitere la jurisprudența OMC, în special la cazul DS473 Uniunea Europeană – Măsurile antidumping instituite asupra biomotorinei din Argentina („DS473”), care a stabilit că autoritățile însărcinate cu ancheta trebuie să utilizeze costurile produsului suportate efectiv de producători sau exportatori pentru calcularea valorilor normale construite și raportul grupului special în cazul DS494 Uniunea Europeană – Metodologii de ajustare a costurilor II (Rusia) („DS494”).

(96)

Comisia a reamintit că niciuna dintre cazurile din cadrul OMC citate anterior nu se referea la aplicarea articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază și la condițiile de aplicare a acestuia. În plus, situațiile de fapt care stau la baza cazurilor respective sunt diferite de situația și de criteriile care determină aplicarea metodologiei în temeiul acestei dispoziții din regulamentul de bază. În ceea ce privește litigiul din cadrul OMC UE – Metodologii de ajustare a costurilor II, Comisia a reamintit că atât UE, cât și Rusia au contestat constatările grupului special, care, prin urmare, nu sunt definitive și, în conformitate cu jurisprudența constantă a OMC, nu au niciun statut juridic, deoarece nu au fost aprobate de membrii OMC. În orice caz, raportul grupului special a considerat în mod special că dispozițiile prevăzute la articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază sunt în afara domeniului de aplicare al litigiului. Grupul special a constatat că aceste dispoziții sunt diferite în esență și au implicații juridice diferite față de dispozițiile de la articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, care au făcut obiectul litigiului respectiv, și că dispozițiile de la articolul 2 alineatul (6a) nu le-au înlocuit pe cele de la articolul 2 alineatul (5) atunci când au fost introduse (50). Prin urmare, aceste constatări nu au nicio importanță pentru evaluarea compatibilității articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază cu normele OMC relevante. Din aceste motive, această afirmație a fost respinsă.

(97)

CCCME a reiterat afirmațiile de mai sus în observațiile sale la prima notă. Suzhou Titan a aprobat, de asemenea, toate observațiile de mai sus formulate de CCCME în observațiile sale la prima notă.

(98)

În plus, CCCME a susținut în observațiile sale la prima notă că industria turnurilor eoliene este orientată spre piață, întrucât majoritatea producătorilor sunt privați, o serie de materii prime sunt importate din străinătate, iar prețurile de achiziție ale componentelor interne (51) sunt negociate direct cu producătorii europeni de turbine eoliene OEM.

(99)

Comisia a remarcat că, odată ce se stabilește că, din cauza existenței unor distorsiuni semnificative în țara exportatoare în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază, nu este adecvat să se utilizeze prețurile și costurile de pe piața internă din țara exportatoare, valoarea normală se construiește prin referire la prețuri sau la valori de referință nedistorsionate dintr-o țară reprezentativă adecvată, pentru fiecare producător-exportator, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază. Aceeași dispoziție din regulamentul de bază permite, de asemenea, utilizarea costurilor interne în cazul în care s-a stabilit în mod cert că acestea nu sunt distorsionate. Prin urmare, producătorii-exportatori au avut posibilitatea de a furniza dovezi în sprijinul faptului că costurile lor administrative/de funcționare individuale și/sau alte costuri ale factorilor de producție au fost de fapt nedistorsionate. Cu toate acestea, astfel cum se arată în considerentele 52-79 de mai sus, Comisia a stabilit existența distorsiunilor în industria turnurilor eoliene și nu a existat niciun element de probă cu privire la faptul că factorii de producție ai producătorilor-exportatori individuali sunt nedistorsionați. În consecință, afirmațiile respective au fost respinse.

(100)

În plus, CCCME a susținut în observațiile sale la a doua notă că articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază impune Comisiei să efectueze o examinare individuală a distorsiunilor fiecărui producător-exportator. Potrivit CCCME, Comisia este obligată să efectueze o analiză de la caz la caz și să afle: (a) dacă presupusele distorsiuni semnificative se aplică fiecărui exportator inclus în eșantion; (b) dacă fiecare factor de producție raportat de exportatorul respectiv a fost „distorsionat” și, prin urmare, ar trebui înlocuit cu date dintr-o altă sursă; și (c) să explice de ce datele dintr-o altă sursă, referitoare la fiecare factor de producție, sunt considerate de Comisie ca fiind „nedistorsionate”.

(101)

Suzhou Titan a reiterat afirmațiile de mai sus în observațiile sale la a doua notă.

(102)

Astfel cum se explică în considerentul 99 de mai sus, dacă se stabilește existența unor distorsiuni semnificative, dispozițiile articolului 2 alineatul (6a) se aplică, a priori tuturor producătorilor-exportatori din RPC și se referă la toate costurile aferente factorilor lor de producție. În același timp, aceeași dispoziție din regulamentul de bază prevede utilizarea costurilor interne în măsura în care s-a stabilit în mod cert că acestea nu sunt afectate de distorsiuni semnificative.

(103)

În ceea ce privește argumentul potrivit căruia Comisia ar trebui să demonstreze că costurile din țara reprezentativă sunt nedistorsionate, Comisia utilizează numai costuri care nu fac obiectul unor distorsiuni dintr-o țară reprezentativă adecvată în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază. Comisia a publicat două note la dosar cu privire la factorii de producție, oferindu-le părților ample oportunități de a prezenta observații, inclusiv prin evidențierea oricăror posibile anomalii sau a altor considerente care pot afecta factorii de producție în țara (țările) reprezentativă (reprezentative). În acest context, părțile interesate nu au pus sub semnul întrebării nivelul diferiților factori de producție din țara reprezentativă adecvată menționată în prima și a doua notă. În consecință, aceste afirmații au fost respinse.

(104)

În urma primei note, Chengxi Shipyard a prezentat, de asemenea, o serie de observații cu privire la distorsiunile semnificative. În primul rând, Chengxi Shipyard a susținut că articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază este incompatibil cu legislația OMC și cu hotărârile pronunțate de OSL al OMC. Chengxi Shipyard a susținut că secțiunea 15 din Protocolul de aderare a Chinei la OMC a permis în mod excepțional membrilor importatori ai OMC să utilizeze o metodologie care nu se bazează pe o comparație strictă cu prețurile sau costurile de pe piața internă ale industriei care face obiectul anchetei din China, dar că această derogare a expirat la 15 ani de la data aderării, și anume la 11 decembrie 2016. Începând cu această dată, Comisia este obligată să utilizeze metodologia standard la stabilirea valorii normale a producătorilor din țara exportatoare, adică să utilizeze numai prețurile și costurile de pe piața internă din țara exportatoare, cu excepția cazului în care alte dispoziții ale acordurilor OMC, inclusiv ale Acordului privind PAD, permit altceva.

(105)

Chengxi Shipyard a adăugat, de asemenea, că nu există dispoziții în legislația OMC care să permită neutilizarea metodologiei standard în cazul Chinei. Chengxi Shipyard a adăugat că condițiile prevăzute la articolul 2 din Acordul privind PAD, în special la articolul 2.2.1 din acesta, nu sunt compatibile cu condițiile prevăzute la articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază. Chengxi Shipyard a clarificat faptul că metodologia prevăzută la articolul 2 din Acordul privind PAD nu permite utilizarea altor informații decât cele din țara exportatoare pentru stabilirea valorii normale. În cazul în care, în circumstanțe excepționale, valoarea normală trebuie să fie construită, datele referitoare la costul de producție, costurile VAG și profituri trebuie să fie obținute din surse din țara exportatoare. În sprijinul afirmațiilor de mai sus, Chengxi Shipyard a citat hotărârea pronunțată în litigiului OMC UE-Biomotorină (Argentina), care impunea Comisiei să utilizeze costurile raportate în evidențele producătorului/exportatorului în conformitate cu articolul 2.2.1.1 din Acordul privind PAD.

(106)

Această afirmație a fost deja discutată în considerentele 94-96 de mai sus. În ceea ce privește argumentul privind Protocolul de aderare a Chinei, Comisia reamintește că, în cadrul procedurilor antidumping referitoare la produsele originare din China, părțile din secțiunea 15 a Protocolului de aderare a Chinei la OMC care nu au expirat continuă să se aplice la stabilirea valorii normale, atât în ceea ce privește standardul economiei de piață, cât și în ceea ce privește utilizarea unei metodologii care nu se bazează pe o comparație strictă cu prețurile sau costurile din China. În consecință, aceste argumente au fost respinse.

(107)

În plus, Chengxi Shipyard a susținut că presupusele distorsiuni nu sunt bine demonstrate și, chiar dacă ar exista, ele nu afectează toate aspectele costurilor sale. Prin urmare, nu este necesar ca toate costurile să fie ajustate sau stabilite pe o bază diferită. Chengxi Shipyard a susținut că principalul element de probă din plângere este raportul, dar, întrucât nu există un capitol specific dedicat turnurilor eoliene, constatările raportului nu pot fi tratate în mod automat ca fiind aplicabile industriei turnurilor eoliene.

(108)

În ceea ce privește argumentul potrivit căruia raportul nu include un capitol specific privind turnurile eoliene, Comisia a observat că existența distorsiunilor semnificative care conduc la aplicarea articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază nu este legată de existența unui capitol sectorial specific care să vizeze produsul care face obiectul anchetei. Raportul descrie diferite tipuri de distorsiuni prezente în RPC, care sunt transversale și afectează întreaga economie chineză, prin urmare și prețurile și/sau materiile prime și costurile de producție aferente produsului care face obiectul anchetei. Astfel cum se explică în considerentele 58-79 de mai sus, sectorul turnurilor eoliene este supusă mai multor intervenții guvernamentale descrise în raport (prin planurile cincinale și alte documente, distorsiuni privind materiile prime, distorsiuni financiare etc.), care sunt enumerate și menționate în mod explicit în prezentul regulament. În plus, raportul nu este singura sursă de elemente de probă utilizată de Comisie pentru constatările sale, întrucât există elemente de probă suplimentare utilizate în acest scop. Considerentele 58-74 de mai sus au detaliat, de asemenea, o serie de distorsiuni existente în sectorul turnurilor eoliene și/sau care afectează materiile prime și factorii de producție și altfel decât prin distorsiunile semnificative descrise deja în raport. Circumstanțele pieței și politicile și planurile subiacente care generează distorsiunile semnificative afectează încă sectorul turnurilor eoliene și costurile de producție implicate în acesta. Nicio parte nu a prezentat elemente de probă care să demonstreze contrariul. În consecință, acest argument a fost respins.

(109)

În plus, Chengxi Shipyard a afirmat că cele șase criterii necesare pentru a dovedi existența unor distorsiuni semnificative fie nu au fost incluse în plângere, fie nu au fost aplicabile în cazul său. Printre criteriile prevăzute la articolul 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază, criteriile prevăzute la prima, a patra, a cincea și a șasea liniuță nu au fost menționate și susținute de elemente de probă în plângere. În ceea ce privește a doua liniuță, Chengxi Shipyard a analizat rând pe rând producătorii chinezi de turnuri eoliene (OEM) enumerați de reclamant (a se vedea considerentul 54) și a ajuns la concluzia că informațiile fie nu sunt justificate în mod corespunzător, fie nu mai sunt de actualitate. Chengxi Shipyard a adăugat că, chiar dacă toate aceste informații sunt corecte, nu există nicio modalitate de a stabili proporția exactă dintre producătorii de turnuri eoliene aflați în proprietatea statului și întreprinderile private. De asemenea, a observat că cei mai mari producători de turnuri eoliene, inclusiv Titan Wind, Shanghai Taisheng, Dajin Heavy Industry, Tianneng Heavy Industries și CS Wind sunt toți întreprinderi private.

(110)

În ceea ce privește elementul menționat la articolul 2 alineatul (6a) litera (b) a treia liniuță, Chengxi Shipyard a afirmat că ancheta SUA privind turnurile eoliene la scară industrială originare, printre altele, din Republica Populară Chineză a arătat subvenționarea a două societăți specifice, care nu poate fi extrapolată la ceilalți producători de turnuri eoliene. Chiar dacă Comisia constată că există distorsiuni semnificative în ceea ce privește anumite aspecte ale costurilor Chengxi Shipyard, celelalte aspecte ale costurilor care nu s-au dovedit a fi distorsionate în mod semnificativ ar trebui să fie, totuși, utilizate la construirea valorii normale. Întrucât, potrivit Chengxi Shipyard, cele șase elemente de mai sus nu au fost susținute în mod corespunzător în plângere, nu există niciun element de probă care să arate că piața turnurilor eoliene din oțel este denaturată în sine.

(111)

În final, Chengxi Shipyard a afirmat că, chiar dacă Comisia constată că există distorsiuni semnificative în ceea ce privește anumite aspecte ale costurilor sale, celelalte aspecte ale costurilor care nu s-au dovedit a fi distorsionate în mod semnificativ ar trebui să fie, totuși, utilizate la construirea valorii normale.

(112)

Ca răspuns la afirmația privind elementele de probă suficiente în etapa de deschidere a anchetei, Comisia reamintește că secțiunea 3 din avizul de deschidere se referea la o serie de elemente de pe piața chineză a turnurilor eoliene pentru a demonstra că piața a fost afectată de distorsiuni în cadrul lanțului valoric al turnurilor eoliene din RPC. Prin urmare, Comisia a considerat că elementele de probă enumerate în avizul de deschidere erau suficiente pentru a justifica deschiderea unei anchete pe baza articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază. Stabilirea existenței efective a unor distorsiuni semnificative și utilizarea ulterioară a metodologiei prevăzute la articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază au loc doar în momentul comunicării constatărilor provizorii și/sau finale. În acest caz, chiar dacă s-a constatat că anumite informații privind distorsiunile furnizate de reclamant nu mai erau de actualitate, Comisia a considerat că elementele de probă prezentate de reclamant cu privire la distorsiunile semnificative sunt suficiente pentru a deschide ancheta pe această bază. Avizul de deschidere a specificat în mod clar acest lucru în secțiunea 3, în conformitate cu obligația prevăzută la articolul 2 alineatul (6a) litera (e) din regulamentul de bază. În consecință, afirmația Chengxi Shipyard a fost respinsă.

(113)

În final, Chengxi Shipyard a reamintit că articolul 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază precizează că: „Distorsiunile semnificative sunt acele distorsiuni care apar atunci când prețurile sau costurile raportate, incluzând costul materiilor prime și al energiei, nu sunt rezultatul forțelor de pe piața liberă, deoarece sunt afectate de intervenția substanțială a statului” (subliniere adăugată). Chengxi Shipyard a susținut că intervenția statului în industria turnurilor eoliene din China nu este substanțială, ea având ca scop consolidarea capacității de producere a energiei din surse regenerabile atât în RPC, cât și în restul lumii. Chengxi Shipyard propune o definire a termenului „substanțial” potrivit căreia acesta să se refere la o intervenție a statului care este arbitrară. În schimb, atunci când intervenția vizează corectarea unei disfuncționalități a pieței, aceasta nu ar trebui considerată „substanțială”. Potrivit Chengxi Shipyard, poluarea generată de energia din surse neregenerabile este o externalitate negativă și nu există nicio posibilitate ca terții să oprească sau să reducă această poluare prin intermediul pieței, întrucât nu există o „piață a poluării” în cadrul căreia acești terți să poată plăti fabrica pentru a-și reduce poluarea. În această situație, statul trebuie să intervină pentru a corecta disfuncționalitatea pieței prin instituirea unor taxe de poluare sau subvenționarea energiei din surse regenerabile pentru a-și reduce costurile și pentru a se asigura că întreprinderile adoptă energia din surse regenerabile nepoluantă. Prin urmare, potrivit Chengxi Shipyard, subvenționarea producției de surse regenerabile de energie nu este o intervenție substanțială, deoarece servește unui interes superior, acela al limitării poluării la nivel mondial. Ca atare, aceasta nu constituie o distorsiune semnificativă în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (c) din regulamentul de bază.

(114)

În ceea ce privește observația Chengxi Shipyard cu privire la conceptul de „intervenție substanțială a statului”, Comisia a observat că, în scopul stabilirii existenței unor distorsiuni semnificative, nu este relevant dacă scopul subvențiilor este de a contribui la un rezultat pozitiv din punct de vedere social, ecologic sau economic, deoarece acest lucru ar fi arbitrar. În schimb, importanța subvențiilor este evaluată ca fiind substanțială, și anume că are o valoare mare. În acest context, cuvântul „substanțial” ar trebui interpretat în conformitate cu definiția standard, însemnând „dimensiune, valoare sau importanță mare”. În consecință, această afirmație a fost respinsă.

(115)

În urma comunicării constatărilor finale, mai multe părți interesate au prezentat observații cu privire la aplicarea articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază.

(116)

GC a susținut, în primul rând, că raportul este viciat, iar deciziile bazate pe acesta nu au un temei juridic și factual. Mai precis, GC a susținut că are îndoieli că raportul ar reprezenta poziția oficială a Comisiei. În ceea ce privește faptele, potrivit autorităților chineze, raportul le prezintă denaturat, unilateral și fără vreo legătură cu realitatea. În plus, faptul că Comisia a emis rapoarte de țară pentru câteva țări selectate ridică semne de întrebare cu privire la clauza națiunii celei mai favorizate („CNF”). În plus, în opinia GC, faptul că Comisia s-a bazat pe elementele de probă din raport nu este în conformitate cu spiritul unei legi echitabile și juste, deoarece echivalează efectiv cu judecarea cauzei înainte de proces.

(117)

În al doilea rând, GC a susținut că construirea valorii normale în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază este incompatibilă cu Acordul privind PAD, în special cu articolul 2.2 din Acordul privind PAD, care prevede o listă exhaustivă a situațiilor în care valoarea normală poate fi construită, „distorsiunile semnificative” nefiind enumerate printre aceste situații. În plus, utilizarea datelor dintr-o țară reprezentativă adecvată este, potrivit GC, incompatibilă cu articolul VI alineatul (1) litera (b) din GATT și cu articolul 2.2.1.1 din Acordul privind PAD, care impun utilizarea costului de producție din țara de origine pentru construirea valorii normale.

(118)

În al treilea rând, GC a susținut că practicile de investigație ale Comisiei în temeiul articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază sunt incompatibile cu normele OMC, întrucât Comisia, încălcând articolul 2.2.1.1 din Acordul privind PAD, nu a luat în considerare evidențele producătorului chinez fără a stabili dacă aceste evidențe sunt în conformitate cu principiile contabile general acceptate în China. În acest sens, GC a reamintit că organul de apel în cazul DS473 și grupul special în cazul DS494 au afirmat că, în conformitate cu articolul 2.2.1.1 din Acordul privind PAD, atât timp cât evidențele ținute de exportatorul sau de producătorul care face obiectul anchetei corespund – în limite acceptabile – în mod corect și fiabil tuturor costurilor reale suportate de producătorul sau exportatorul respectiv pentru produsul în cauză, se poate considera că acestea „țin seama în mod rezonabil de cheltuielile de producție și de vânzare ale produsului respectiv”, iar autoritatea de anchetă ar trebui să utilizeze aceste evidențe pentru a stabili costurile de producție ale producătorilor care fac obiectul anchetei.

(119)

În al patrulea rând, GC a susținut că Comisia ar trebui să fie consecventă și să examineze pe deplin dacă există așa-numite denaturări ale pieței în țara reprezentativă. Acceptarea cu ușurință a datelor țării reprezentative fără o astfel de evaluare reprezintă „standarde duble”. Același lucru este valabil, în opinia GC, pentru evaluarea prețului și a costurilor industriei Uniunii.

(120)

În ceea ce privește primul punct referitor la stadiul raportului în conformitate cu legislația UE, Comisia a reamintit că articolul 2 alineatul (6a) litera (c) din regulamentul de bază nu prevede un format specific pentru rapoartele privind distorsiunile semnificative, și nici nu definește un canal de publicare. Comisia a reamintit că raportul este un document tehnic bazat pe fapte, utilizat doar în contextul anchetelor în materie de apărare comercială. Prin urmare, raportul a fost emis în mod corespunzător sub forma unui document de lucru al serviciilor Comisiei, deoarece are un caracter pur descriptiv și nu exprimă puncte de vedere, preferințe sau aprecieri cu caracter politic. Acest lucru nu îi afectează conținutul, și anume sursele obiective de informații referitoare la existența unor distorsiuni semnificative în economia chineză, relevante în scopul aplicării articolului 2 alineatul (6a) litera (c) din regulamentul de bază. În ceea ce privește observațiile potrivit cărora raportul ar prezenta deficiențe factuale și ar fi unilateral, acestea au fost abordate în considerentul 91 de mai sus. Ca răspuns la afirmația GC privind încălcarea clauzei națiunii celei mai favorizate, Comisia a reamintit că, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (6a) litera (c) din regulamentul de bază, se întocmește un raport de țară numai în cazul în care Comisia are indicii bine întemeiate în ceea ce privește posibila existență a unor distorsiuni semnificative într-o anumită țară sau într-un anumit sector din țara respectivă. La momentul intrării în vigoare a noilor dispoziții de la articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază, în decembrie 2017, Comisia dispunea de astfel de indicii privind existența unor distorsiuni semnificative în cazul Chinei. Comisia a publicat, de asemenea, un raport privind distorsiunile din Rusia în octombrie 2020 (52) și, după caz, pot urma și alte rapoarte. În plus, Comisia a reamintit că, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a), rapoartele nu sunt obligatorii. Articolul 2 alineatul (6a) litera (c) descrie condițiile în care Comisia emite rapoarte de țară, iar potrivit articolului 2 alineatul (6a) litera (d), reclamanții nu sunt obligați să utilizeze raportul și, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (e), existența unui raport de țară nu reprezintă o condiție pentru deschiderea unei anchete în temeiul articolului 2 alineatul (6a). În conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (e), o bază suficientă pentru deschiderea anchetei este ca reclamanții să aducă suficiente elemente de probă din care să reiasă existența unor distorsiuni semnificative într-o țară și ca acestea să îndeplinească criteriile prevăzute la articolul 2 alineatul (6a) litera (b). Prin urmare, normele privind distorsiunile semnificative specifice fiecărei țări se aplică tuturor țărilor, fără nicio distincție și indiferent de existența unui raport de țară. Prin urmare, prin definiție, normele privind distorsiunile specifice țărilor nu încalcă clauza națiunii celei mai favorizate.

(121)

În ceea ce privește al doilea și al treilea argument referitoare la presupusa incompatibilitate a articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază cu dreptul OMC, în special cu dispozițiile articolelor 2.2 și 2.2.1.1 din Acordul privind PAD, precum și cu constatările din cazurile DS473 și DS494, aceste argumente au fost deja abordate în considerentele 94 și 96 de mai sus.

(122)

În ceea ce privește al patrulea punct, prin care se solicită Comisiei să se asigure că datele privind țările terțe utilizate în procedurile sale nu sunt afectate de denaturări ale pieței, Comisia a reamintit că, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază, procedează la construirea valorii normale pe baza datelor alese, altele decât prețurile și costurile interne din țara exportatoare, numai în cazul în care stabilește că aceste date sunt cele mai adecvate pentru a reflecta prețurile și costurile nedistorsionate. În acest proces, Comisia are obligația de a utiliza numai date nedistorsionate. În această privință, părțile interesate sunt invitate să transmită observații privind sursele propuse pentru stabilirea valorii normale în etapele inițiale ale anchetei. Decizia finală a Comisiei privind datele nedistorsionate care ar trebui să fie utilizate pentru a calcula valoarea normală ține pe seama de aceste observații. În ceea ce privește solicitarea GC adresată Comisiei de a evalua posibilele distorsiuni de pe piața internă a UE, Comisia nu a considerat acest punct relevant în contextul evaluării existenței unor distorsiuni semnificative în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază.

(123)

În consecință, Comisia a respins argumentele prezentate de GC.

(124)

CCCME și-a reiterat argumentele prezentate în considerentele 89 și 90 de mai sus cu privire la raport, susținând că argumentația Comisiei din considerentul 91 este circulară. Totuși, CCCME nu a furnizat niciun alt element de probă cu privire la raport, cu excepția afirmației potrivit căreia planurile cincinale din China sunt doar documente orientative care exprimă opinii de politică pentru viitor. Astfel, în opinia CCCME, planurile nu sunt obligatorii, având în vedere și faptul că nu sunt adoptate în același mod ca legile sau decretele. În plus, CCCME a subliniat că documente similare se regăsesc și în Europa, inclusiv printre documentele de politică ale Comisiei.

(125)

În plus, în ceea ce privește compatibilitatea articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază cu dreptul OMC, CCCME a susținut că noțiunea de „distorsiuni semnificative” inclusă la articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază nu apare în nicio normă prevăzută în Acordul privind PAD al OMC sau în GATT 1994. În special, conceptul de „distorsiuni semnificative” nu se încadrează în niciuna dintre categoriile prevăzute la articolul 2.2 din Acordul privind PAD al OMC. În ceea ce privește utilizarea datelor dintr-o țară terță, CCCME a susținut că, deși, potrivit organului de apel din cazul DS473, utilizarea datelor provenite dintr-o sursă din afara țării exportatoare nu este interzisă, Comisia pare să ignore faptul că organul de apel a subliniat, de asemenea, că „acest lucru nu înseamnă totuși că o autoritate de anchetă poate să înlocuiască pur și simplu costul de producție din țara de origine cu costul din afara acesteia”, precum și că „atunci când se bazează pe informații din afara țării pentru a stabili «costul de producție din țara de origine» în conformitate cu articolul 2.2 din Acordul privind PAD, o autoritate de anchetă trebuie să se asigure că informațiile respective sunt utilizate pentru a ajunge la «costul de producție din țara de origine», ceea ce ar putea necesita ca autoritatea de anchetă să adapteze aceste informații”. Prin urmare, în opinia CCCME, abordarea Comisiei pare să fie inconsecventă cu obligația UE prevăzută la articolul 2.2 din Acordul privind PAD al OMC.

(126)

În plus, CCCME a susținut că articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază ar încălca, de asemenea, articolul 2.2.1.1 din Acordul privind PAD al OMC, în condițiile în care Comisia pare să repete aceleași greșeli ca în cazul DS473, deoarece constatările și raționamentele sale din prezenta anchetă par a fi foarte similare cu cele din cazul referitor la biomotorină. Comisia a constatat că prețurile oțelului, ca materie primă principală în producția turnurilor eoliene, sunt distorsionate în China, iar prețurile oțelului plătite de producătorii de turnuri eoliene sunt expuse unor distorsiuni sistemice. Astfel, potrivit CCCME, pe baza constatării organului de apel în cazul UE–Biomotorină (Argentina), Comisia ar putea să încalce și articolul 2.2.1.1 din Acordul privind PAD al OMC.

(127)

În plus, CCCME a reamintit că articolul 2 alineatul (6a) al treilea paragraf din regulamentul de bază prevede în mod clar că evaluarea privind chestiunea distorsiunilor semnificative se efectuează separat pentru fiecare exportator și producător, singura excepție fiind aplicarea eșantionării. În consecință, CCCME nu a fost de acord cu afirmația Comisiei menționată în considerentul 102, potrivit căreia, „dacă se stabilește existența unor distorsiuni semnificative, dispozițiile articolului 2 alineatul (6a) se aplică a priori tuturor producătorilor-exportatori din China și se referă la toate costurile aferente factorilor lor de producție” și a solicitat Comisiei să își îmbunătățească practicile în acest sens.

(128)

În ceea ce privește afirmația CCCME referitoare la caracterul neobligatoriu al documentelor de planificare ale Chinei, Comisia a reamintit că sistemul de planificare chinez stabilește priorități și prevede obiective asupra cărora trebuie să se concentreze administrațiile centrale și locale. Există planuri relevante la toate nivelurile administrative, care acoperă practic toate sectoarele economice, iar autoritățile de la fiecare nivel administrativ monitorizează punerea în aplicare a planurilor de către nivelul de guvernanță inferior corespunzător. După cum se descrie în detaliu în raport, obiectivele stabilite de instrumentele de planificare au, de fapt, caracter obligatoriu, sistemul de planificare având drept rezultat alocarea de resurse sectoarelor desemnate de guvern ca fiind strategice sau importante din punct de vedere politic, în loc să fie alocate în conformitate cu forțele pieței (53).

(129)

În ceea ce privește argumentele CCCME privind compatibilitatea articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază cu Acordul privind PAD și cu constatările OSL, acestea au fost deja abordate în considerentele 94 și 96, incluzând și explicația potrivit căreia cazul DS473 nu se referea la aplicarea articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază. În ceea ce privește afirmația potrivit căreia conceptul de „distorsiuni semnificative”, inclus la articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază, nu apare în nicio normă din Acordul privind PAD al OMC sau din GATT 1994, Comisia a reamintit că regulamentul de bază, inclusiv articolul 2 alineatul (6a), este un act de drept derivat al UE, în conformitate cu articolul 288 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Dreptul Uniunii nu impune ca sursele sale, inclusiv legislația secundară, de exemplu regulamentele, să se bazeze pe dreptul internațional public sau să fie legate de obligații care decurg din dreptul internațional public, cum ar fi Acordul privind PAD sau Protocolul de aderare a Chinei la OMC.

(130)

În ceea ce privește afirmația referitoare la evaluarea individuală a distorsiunilor semnificative pentru fiecare exportator, CCCME s-a limitat la exprimarea dezacordului față de poziția Comisiei, fără a aduce argumente noi. Prin urmare, Comisia și-a confirmat poziția menționată în considerentele 99 și 102 de mai sus.

(131)

Chengxi Shipyard și-a reiterat argumentele referitoare la incompatibilitatea articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază cu dreptul OMC descris în considerentul 104 de mai sus, subliniind că răspunsul Comisiei din considerentele 94 și 96 este foarte general și nu explică în mod clar temeiul juridic din acordurile OMC în sprijinul aplicării articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază, ca derogare de la disciplina generală stabilită în mod clar în acordul OMC și în hotărârea OSL din cazul DS473. Astfel, Chengxi Shipyard a dedus din declarația Comisiei că aceasta justifică compatibilitatea articolului 2 alineatul (6a) cu acordurile OMC pe baza părții rămase din secțiunea 15 din Protocolul de aderare a Chinei la OMC, subliniind că, în lipsa unei motivări clare a punctului de vedere al Comisiei, comunicarea acesteia nu îndeplinește standardele legale de motivare adecvată care să îi justifice decizia de a aplica articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază.

(132)

În plus, Chengxi Shipyard a susținut că nu s-a demonstrat că societatea face obiectul unor distorsiuni semnificative, în principal din trei motive: (i) deciziile comerciale ale societății nu sunt influențate în mod direct de PCC, o constatare care este valabilă în pofida faptului că președintele Consiliului de administrație și directorul general al Chengxi Shipyard sunt membri ai PCC și dețin funcțiile de secretar și secretar adjunct al Comitetului de partid la nivelul societății; (ii) participația statului sau reprezentanții statului prezenți în Consiliul de administrație nu indică faptul că deciziile comerciale ale societății nu răspund la semnalul cererii și al ofertei de pe piață sau că activitatea sa nu este orientată către piață; (iii) intervenția statului nu echivalează cu o distorsiune semnificativă a prețurilor, iar Comisia nu a demonstrat că pretinsele intervenții transversale ale GC conduc la distorsiuni semnificative ale factorilor de producție și, prin urmare, afectează costul și prețul în funcționarea Chengxi Shipyard.

(133)

În ceea ce privește argumentele Chengxi Shipyard privind compatibilitatea cu articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază cu normele OMC, Comisia își reiterează opinia potrivit căreia dispozițiile articolului 2 alineatul (6a) sunt pe deplin compatibile cu obligațiile Uniunii în cadrul OMC. Motivele care stau la baza poziției Comisiei sunt indicate în mod clar în considerentul 94 de mai sus. În mod similar, Comisia a afirmat deja în considerentul 106 că, în cadrul procedurilor antidumping referitoare la produse originare din China, părțile din secțiunea 15 a Protocolului de aderare a Chinei la OMC care nu au expirat continuă să se aplice la stabilirea valorii normale, atât în ceea ce privește standardul economiei de piață, cât și în ceea ce privește utilizarea unei metodologii care nu se bazează pe o comparație strictă cu prețurile sau costurile din China. Chengxi Shipyard pare să confunde obligația de a indica motivele aplicării pe fond a articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază cu o pretinsă obligație de a explica temeiul juridic al OMC care susține aplicarea articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază, ceea ce nu este relevant, pe lângă faptul că este incorect (a se vedea, de asemenea, considerentul 129 de mai sus). În consecință, argumentul Chengxi Shipyard potrivit căruia comunicarea Comisiei nu respectă standardele legale de motivare adecvată a fost respins.

(134)

Afirmațiile Chengxi Shipyard cu privire la lipsa de elemente de probă care să arate că societatea face obiectul unor distorsiuni semnificative au fost deja abordate în detaliu în considerentul 108 de mai sus. În plus, Comisia a reamintit că existența unor distorsiuni semnificative care conduc la aplicarea articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază nu este legată de existența unui element faptic specific sau a unor informații privind o piață specifică care acoperă produsul în cauză. În acest sens, astfel cum se arată în considerentele 52-79, Comisia a stabilit în cadrul prezentei anchete existența unor distorsiuni semnificative în industria turnurilor eoliene și în sectoarele factorilor de producție aferenți. Utilizarea costurilor interne pentru construirea valorii normale este permisă de articolul 2 alineatul (6a) litera (a) numai în cazul în care în cursul anchetei se stabilește în mod cert că aceste costuri nu sunt distorsionate. Totuși, în această privință, Chengxi Shipyard nu a prezentat niciun element de probă cert care să ateste că factorii săi de producție sunt nedistorsionați. În consecință, afirmația Chengxi Shipyard a fost respinsă.

(135)

Având în vedere cele de mai sus, elementele de probă disponibile au arătat că prețurile sau costurile produsului în cauză, inclusiv costurile materiilor prime, ale energiei și ale forței de muncă, nu sunt rezultatul forțelor de pe piața liberă, deoarece sunt afectate de intervenția substanțială a statului în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază, astfel cum rezultă din impactul efectiv sau potențial al unuia sau al mai multor elemente relevante menționate. Pe această bază și în lipsa oricărei cooperări din partea GC, Comisia a concluzionat că nu este adecvat să se utilizeze prețurile și costurile de pe piața internă pentru a stabili valoarea normală în acest caz. În consecință, Comisia a procedat la construirea valorii normale exclusiv pe baza costurilor de producție și de vânzare care reflectă prețuri sau valori de referință nedistorsionate, cu alte cuvinte, în acest caz, pe baza costurilor corespunzătoare de producție și de vânzare dintr-o țară reprezentativă adecvată, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază, astfel cum se arată în secțiunea următoare.

(136)

Alegerea țării reprezentative s-a bazat pe următoarele criterii, în temeiul articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază:

(137)

Astfel cum se explică în considerentele 50 și 51, Comisia a publicat două note la dosar cu privire la sursele utilizate pentru stabilirea valorii normale. Aceste note descriu faptele și dovezile care stau la baza criteriilor relevante și abordează, de asemenea, observațiile primite de părți cu privire la aceste elemente și la sursele relevante. În cea de a doua notă, Comisia a comunicat părților interesate intenția sa de a considera Mexicul drept o țară reprezentativă adecvată în cazul de față, dacă se va confirma existența distorsiunilor semnificative prevăzute la articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază.

(138)

În prima notă, Comisia a identificat Brazilia, Malaysia, Mexicul, Turcia și Africa de Sud ca țări cu un nivel de dezvoltare economică asemănător celui din RPC și care erau cunoscute ca producătoare ale produsului în cauză. Toate aceste țări au fost clasificate de Banca Mondială ca țări cu „venituri medii superioare” pe baza venitului național brut (VNB), similar cu RPC.

(139)

În observațiile sale cu privire la prima notă, Chengxi Shipyard a susținut că VNB pe cap de locuitor nu este un indicator adecvat pentru a evalua nivelul de dezvoltare economică al unei țări. În schimb, Comisia ar fi trebuit să își întemeieze constatările pe produsul intern brut pe cap de locuitor în funcție de paritatea puterii de cumpărare („PIB pe cap de locuitor în funcție de PPC”). În acest sens, societatea a susținut că India ar fi o țară reprezentativă mai adecvată, deoarece, în ceea ce privește PIB pe cap de locuitor în funcție de PPC în 2019, India era mai aproape de RPC decât Turcia, țara propusă în plângere. În plus, India este mai asemănătoare cu RPC dacă se compară PIB pe cap de locuitor în funcție de PPC per angajat, luând astfel în considerare productivitatea din cele trei țări. Vestas a susținut, de asemenea, că India este o țară reprezentativă adecvată, având un nivel de dezvoltare similar cu al RPC.

(140)

În a doua notă, Comisia a observat că regulamentul de bază stabilește că țara reprezentativă ar trebui să aibă un nivel de dezvoltare asemănător celui din țara exportatoare. Cu toate acestea, regulamentul respectiv nu conține nicio cerință suplimentară privind selectarea țării reprezentative adecvate. Comisia a decis că sursa adecvată pentru aceste informații este baza de date a Băncii Mondiale. Această bază de date a permis Comisiei să dispună de un număr suficient de posibile țări reprezentative adecvate, cu un nivel de dezvoltare asemănător, pentru a alege cea mai potrivită sursă de costuri și prețuri nedistorsionate. În plus, acesta este un clasament bazat pe un criteriu obiectiv și utilizat în mod consecvent în toate cazurile în care stabilirea valorii normale se bazează pe dispozițiile articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază, ceea ce asigură uniformitatea și egalitatea de tratament pe parcursul diferitelor proceduri.

(141)

VNB este utilizat de Banca Mondială la clasificarea economiilor în grupe de venituri, deoarece urmărește metodologia politicii operaționale de creditare a Băncii Mondiale. Întrucât recunoaște toate veniturile care intră într-o economie națională, indiferent de originea acestora, VNB reflectă în mod adecvat activitatea economică totală dintr-o țară. În orice caz, Chengxi Shipyard nu a precizat în ce mod și de ce PIB pe cap de locuitor în funcție de PPC în loc de VNB pe cap de locuitor ar fi mai adecvat pentru a reflecta nivelul similar de dezvoltare decât sursa utilizată de Comisie, nici nu a justificat și nu a prezentat elemente de probă în sprijinul afirmației sale în niciun alt mod.

(142)

Întrucât India nu a fost inclusă în aceeași categorie a clasificării Băncii Mondiale în cursul perioadei de anchetă, nu s-a putut considera că aceasta îndeplinește criteriul prevăzut la articolul 2 alineatul (6a) litera (a) prima liniuță din regulamentul de bază. În consecință, Comisia a respins afirmația.

(143)

În observațiile sale cu privire la a doua notă, Chengxi Shipyard și-a reiterat opinia potrivit căreia VNB pe cap de locuitor nu este un indicator adecvat al dezvoltării economice. În primul rând, societatea a susținut că VNB include venituri din activități străine, care sunt irelevante pentru evaluarea dezvoltării economice. În al doilea rând, societatea a susținut că un indicator, fie VNB, fie PIB, exprimat în USD în scopul comparării diferitelor țări nu este adecvat pentru evaluarea dezvoltării economice. O astfel de evaluare ar fi distorsionată de nivelurile prețurilor din țările cu un volum de producție similar, precum și de fluctuația cursului de schimb. Societatea a recunoscut, de asemenea, că efectele variației nivelului prețurilor (inflație) și ale fluctuației cursului de schimb au fost parțial atenuate prin metoda Atlas utilizată de Banca Mondială la elaborarea clasificării țărilor și a grupurilor de creditori. În final, societatea a susținut că, ținând seama de observațiile menționate anterior, India este mai asemănătoare cu RPC decât Turcia în ceea ce privește dezvoltarea economică.

(144)

În observațiile sale cu privire la comunicarea constatărilor finale, Chengxi Shipyard și-a reiterat opinia potrivit căreia PIB-ul pe cap de locuitor în funcție de PPC ar fi un indicator adecvat pentru a evalua similitudinea economică dintre țări în ceea ce privește nivelul de dezvoltare economică și, prin urmare, India ar putea fi o țară reprezentativă adecvată.

(145)

Comisia a explicat că, deși țara reprezentativă ar trebui să aibă un nivel de dezvoltare similar cu cel al țării exportatoare, nu a existat nicio obligație de a selecta o țară reprezentativă care să fie cea mai apropiată de țara exportatoare din punctul de vedere al dezvoltării economice, indiferent dacă aceasta este măsurată în VNB sau în PIB pe cap de locuitor în funcție de PPC. În plus, Comisia a observat că atât VNB, cât și PIB pe cap de locuitor în funcție de PPC, precum și alți câțiva sunt indicatori, sunt recunoscuți pentru măsurarea dezvoltării economice a țărilor. În acest sens, Comisia a subliniat că din clasificarea țărilor elaborată de Banca Mondială a rezultat un grup de țări reprezentative potențiale, care a fost actualizat periodic și creat pe baza unor criterii obiective și a unei metodologii consecvente. În final, Comisia a reiterat faptul că clasificarea țărilor a Băncii Mondiale este o sursă adecvată de informații care asigură uniformitatea și egalitatea de tratament pe parcursul diferitelor proceduri. Întrucât India nu a fost clasificată ca țară cu venituri medii superioare în cursul perioadei de anchetă și ca urmare a considerațiilor de mai sus, Comisia a respins afirmația formulată de Chengxi Shipyard.

(146)

În observațiile cu privire la a doua notă, CCCME și Suzhou Titan au susținut că India ar trebui să fie considerată o potențială țară reprezentativă, deși nu a fost clasificată de Banca Mondială ca țară cu venituri medii superioare. În acest sens, părțile au făcut referire la reexaminarea în perspectiva expirării măsurilor antidumping instituite asupra importurilor de acid sulfanilic originar din RPC, în care Comisia a utilizat India ca țară reprezentativă. CCCME a reiterat aceste afirmații în observațiile prezentate și în audierea sa după etapa provizorie.

(147)

Comisia a observat că, în respectiva reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, ancheta a stabilit că acidul sulfanilic era produs doar în patru economii din întreaga lume (India, RPC, Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii). Întrucât nu a existat nicio producție de acid sulfanilic în nicio țară cu venituri medii superioare, Comisia a decis să utilizeze India pentru a obține date privind prețurile sau valorile de referință nedistorsionate corespunzătoare, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază. Situația a fost diferită în prezentul caz. Comisia a fost în măsură să identifice un număr suficient de producători din țări cu un nivel de dezvoltare economică asemănător celui din RPC. Prin urmare, nu a fost necesar să se efectueze căutări în afara grupului de țări cu venituri medii superioare pentru a se obține date despre prețuri sau valori de referință nedistorsionate. În consecință, Comisia a respins afirmația.

(148)

În plângere, reclamantul a identificat fabricarea produsului care face obiectul anchetei în Turcia.

(149)

Comisia a analizat alte țări aflate la același nivel de dezvoltare ca și RPC și a identificat producători de TEO în alte patru țări, și anume în Brazilia, Malaysia, Mexic și Africa de Sud.

(150)

În prima notă, Comisia a informat părțile interesate cu privire la aceste constatări.

(151)

În observațiile sale cu privire la prima notă, Chengxi Shipyard a identificat cinci producători de TEO în India. Astfel cum se explică în considerentele 140-142 și 145, s-a constatat că India nu se află la același nivel de dezvoltare ca RPC și, prin urmare, nu este adecvată ca țară reprezentativă. Prin urmare, Comisia nu a analizat nici activitățile presupușilor producători de TEO din India, nici disponibilitatea și calitatea informațiilor financiare ale acestora.

(152)

Comisia a examinat disponibilitatea și calitatea datelor publice relevante în cele cinci țări reprezentative potențiale în care a fost identificată fabricarea produsului care face obiectul anchetei. Această analiză s-a axat pe disponibilitatea și calitatea informațiilor financiare, precum și pe disponibilitatea și calitatea datelor privind factorii de producție.

(153)

În ceea ce privește informațiile financiare utilizate pentru a stabili costurile VAG și profitul pentru construirea valorii normale, Comisia a efectuat o analiză a informațiilor disponibile. În special, aceasta a examinat dacă informațiile financiare erau dintr-o perioadă recentă, dacă fuseseră auditate sau nu, dacă erau disponibile sub formă individuală sau consolidată și dacă societățile erau profitabile.

(154)

În ceea ce privește datele privind factorii de producție, Comisia a examinat disponibilitatea datelor privind importurile, cota importurilor originare din RPC și din țări care nu sunt membre ale OMC, precum și existența unor distorsiuni care ar fi putut afecta prețul factorilor de producție. Analiza s-a axat pe cei mai importanți factori de producție.

(155)

În prima notă, Comisia a constatat că informațiile financiare potențial adecvate ale producătorilor de TEO erau disponibile public numai în Mexic, Africa de Sud și Turcia. De asemenea, Comisia a constatat că, în cazul tuturor producătorilor de TEO identificați din Brazilia și Malaysia și al unora dintre producătorii de TEO din Turcia, fie nu erau disponibile informațiile financiare pentru perioada de anchetă, adică nu mai erau de actualitate, fie societățile înregistrau pierderi. În acest sens, Comisia a analizat în continuare disponibilitatea și calitatea informațiilor financiare ale producătorilor de TEO din Mexic, Africa de Sud și Turcia, luând în considerare observațiile cu privire la prima notă ale părților interesate enumerate în considerentul 50.

(156)

În observațiile sale cu privire la prima notă, CCCME și Suzhou Titan au susținut că Comisia nu ar trebui să excludă datele unei societăți care înregistrează pierderi dacă o astfel de situație este rezonabilă și nedistorsionată. Ca alternativă, într-o țară reprezentativă în care sunt disponibile situații financiare ale mai multor societăți, Comisia ar trebui să ia în considerare atât societățile profitabile, cât și pe cele care înregistrează pierderi atunci când stabilește valorile medii ale costurilor VAG și ale profitului din țara reprezentativă.

(157)

Comisia a observat că datele financiare ale tuturor producătorilor care înregistrau pierderi din potențialele țări reprezentative identificați în prima notă nu mai erau de actualitate. În consecință, Comisia a considerat că afirmația a rămas fără obiect. În orice caz, Comisia a observat că societățile care înregistrau pierderi nu prezentau un nivel „rezonabil” de profit în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) ultimul paragraf din regulamentul de bază. În consecință, această afirmație a fost, de asemenea, respinsă pe fond.

(158)

În observațiile sale cu privire la prima notă, Chengxi Shipyard a considerat că datele financiare ale producătorului mexican Arcosa Industries de México, S. de R.L. de C.V. și ale producătorului sud-african GRI Wind Steel South Africa (Pty) Ltd. nu erau adecvate pentru stabilirea costurilor VAG și a profitului, deoarece datele au fost disponibile numai în situațiile financiare consolidate. Potrivit Chengxi Shipyard, acest aspect nu a vizat producătorii din Turcia și India.

(159)

În primul rând, Comisia a observat că India nu a fost considerată o potențială țară reprezentativă adecvată. În plus, faptul că datele financiare ale anumitor producători au fost disponibile într-o formă consolidată nu exclude în sine posibilitatea ca aceste date să fie utilizate ca sursă de costuri VAG și profit nedistorsionate. Dimpotrivă, situațiile financiare disponibile trebuie analizate de la caz la caz.

(160)

În acest sens, în a doua notă, Comisia a explicat faptul că a identificat doi producători de turnuri eoliene din Mexic. Informațiile financiare locale individuale ale Speco Wind Power, S.A. de C.V. („Speco”) au fost obținute din publicația Global Financials a Dun&Bradstreet („D&B”) (55) și au fost puse la dispoziția părților interesate în anexa III la prima notă. Societatea producea exclusiv turnuri eoliene și a fost profitabilă în 2019. Informațiile financiare locale au permis identificarea nu doar a costurilor VAG, ci și a cheltuielilor financiare, precum și a altor cheltuieli și venituri. Situațiile financiare consolidate ale Arcosa Industries de México, S. de R.L. de C.V. („Arcosa”) se puteau consulta online (56). Grupul consolidat își desfășura activitatea în trei domenii de afaceri: construcții, echipamente energetice și transport. Grupul consolidat producea și vindea turnuri eoliene, structuri de utilități și rezervoare de depozitare și distribuție sub umbrela Energy Equipment Group („EEG”) (57). EEG avea 55 % dintre angajații grupului (58) și genera 48 % din veniturile și costurile neconsolidate ale grupului (59). Veniturile generate din vânzarea de turnuri eoliene și de structuri de utilități reprezintă 75 % din veniturile EEG (60). Costurile VAG (inclusiv deprecierea și amortizarea) suportate de EEG și la nivel consolidat în 2019 s-au ridicat la aproximativ 13 % (exprimate ca procent din costurile de vânzare) (61). Atât EEG, cât și grupul consolidat au generat un profit de aproximativ 10 % (62). Analiza de mai sus a arătat că segmentul care acoperă în principal producția și vânzările de TEO a contribuit în mod considerabil la ansamblul activităților societății și a obținut o performanță similară cu performanța întregii societăți. Prin urmare, aceste cifre au fost considerate rezonabile în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (a) ultimul paragraf din regulamentul de bază.

(161)

În a doua notă, Comisia a observat, de asemenea, că a identificat un producător de turnuri eoliene în Africa de Sud, societatea GRI Wind Steel South Africa (Pty.) Ltd. Situațiile financiare ale acestei societăți erau disponibile sub formă consolidată și integrată la nivelul acționarului său Hulisani (63). Totuși, raportul anual integrat nu furniza suficiente detalii cu privire la producătorul de turnuri eoliene din cadrul grupului. Raportul indica doar că producătorul de TEO a înregistrat profit în exercițiul financiar martie 2019-februarie 2020 (64). De aceea, Comisia nu a fost în măsură să evalueze performanța și contribuția acestuia la rezultatele financiare consolidate. Prin urmare, Comisia a considerat că situațiile financiare consolidate ale Hulisani nu erau adecvate pentru stabilirea costurilor VAG și a profitului în contextul prezentei anchete.

(162)

În final, în a doua notă, Comisia a analizat cei șase producători de TEO identificați în Turcia. Numai doi dintre aceștia aveau datele financiare disponibile public. Situațiile financiare locale individuale ale ATES Çelik Insaat Taahhut Proje Muhendislik Sanayi ve Ticaret A.Ș. erau disponibile în publicația Global Financials a D&B și au fost puse la dispoziția părților interesate în anexa III la prima notă. Societatea a înregistrat profit în 2019. Situațiile locale au permis identificarea nu numai a costurilor VAG, ci și a veniturilor și cheltuielilor financiare. Situațiile financiare locale individuale ale Çimtaş Çelik İmalat Montaj ve Tesisat A.Ş. („Çimtaş Çelik”) disponibile în publicația Global Financials a D&B nu mai erau de actualitate. În schimb, situațiile financiare consolidate la nivelul acționarului său ENKA erau disponibile online (65), auditate și/sau neauditate, pentru toate trimestrele din perioada de anchetă. Totuși, s-a observat că situațiile financiare consolidate nu furnizau suficiente detalii cu privire la performanța producătorului de TEO și nici la contribuția acestuia la performanța grupului consolidat. Çimtaş Çelik aparținea segmentului „Construcții” (66). Deși segmentul construcțiilor contribuia la veniturile consolidate totale cu aproape 60 % (67), nu era clar modul în care performanța acestui segment reflecta performanța producătorului de TEO. Situațiile financiare nu furnizau detalii cu privire la structura segmentului. Este posibil ca natura activităților acoperite de acest segment să fi fost destul de diversă. De fapt, producătorul de TEO era doar una dintre cele 39 de societăți ale grupului consolidat (68) clasificate în sectorul construcțiilor. Prin urmare, Comisia a considerat că situațiile financiare consolidate ale ENKA nu erau adecvate pentru stabilirea costurilor VAG și a profitului în prezenta anchetă.

(163)

În observațiile sale cu privire la a doua notă, Chengxi Shipyard a susținut că în informațiile financiare ale celor doi producători de TEO din Mexic existau lacune grave. Societatea a susținut că, deși segmentul EEG al Arcosa genera 48 % din venitul consolidat, mult mai puțin de jumătate din acesta provenea din vânzările de TEO, întrucât EEG includea și producția și vânzările de structuri de utilități. În plus, societatea a subliniat că Arcosa producea TEO nu numai în Mexic, ci și în Statele Unite ale Americii („SUA”) și că nu a fost posibil să se stabilească cota din venituri și din costurile VAG care putea fi atribuită vânzărilor pe piața internă, a Mexicului. În ceea ce privește Speco, societatea a susținut că nu a fost posibil să se stabilească cota din venituri și din costurile VAG generată de vânzările pe piața mexicană.

(164)

Comisia a observat că societatea nu a furnizat niciun element de probă în sprijinul afirmațiilor sale cu privire la contribuția vânzărilor de TEO la veniturile generate de segmentul EEG. Comisia a recunoscut că Arcosa producea TEO atât în Mexic, cât și în SUA. Cu toate acestea, întrucât capacitatea de producție (măsurată pe zonă) situată în Mexic era considerabilă (40 %) (69), Comisia a considerat că faptul că o parte din producția de TEO era realizată în SUA nu însemna că informațiile financiare erau inadecvate. Comisia a considerat că era adecvat să se utilizeze informațiile privind costurile VAG și veniturile totale, ale ambilor producători de TEO din Mexic, deoarece informațiile financiare disponibile public furnizează rareori sau nu furnizează niciodată o defalcare suplimentară a veniturilor și a costurilor VAG în funcție de piață (internă și de export), în special în cadrul raportării segmentelor operaționale. În orice caz, societatea nu a propus niciun producător alternativ adecvat de TEO din Mexic pentru stabilirea costurilor VAG și a profitului. În consecință, Comisia a respins afirmațiile formulate de Chengxi Shipyard și a confirmat utilizarea informațiilor financiare ale ambilor producători de TEO din Mexic pentru stabilirea costurilor VAG și a profitului.

(165)

În urma comunicării constatărilor finale, Chengxi Shipyard a reiterat faptul că informațiile financiare ale Arcosa nu reprezintă o sursă adecvată de costuri VAG și profituri nedistorsionate. Societatea a susținut că, în special, localizarea producției de TEO a Arcosa în Mexic și în SUA și faptul că segmentul EEG include, de asemenea, producția de structuri de utilități și rezervoare de distribuție face ca informațiile să nu fie adecvate. În plus, societatea a observat că creșterea veniturilor Arcosa în 2019 a fost determinată nu numai de creșterea producției de TEO, ci și de alți factori. În cele din urmă, societatea a subliniat că informațiile financiare ale Arcosa pentru 2020 erau deja disponibile la momentul comunicării constatărilor finale.

(166)

Astfel cum se menționează în considerentele 160 și 164, Comisia a concluzionat că, deși o parte din producția de TEO a fost realizată într-o altă țară decât țara reprezentativă, este totuși adecvat să se utilizeze datele societății. În lipsa unor argumente noi, Comisia a confirmat respingerea acestei afirmații. De asemenea, Comisia a confirmat că, din cauza ponderii ridicate a subsegmentului de TEO și structuri utilitare în veniturile grupului EEG, rezultatele financiare ale grupului sunt reprezentative pentru producția de TEO, întrucât creșterea veniturilor a fost determinată parțial de volumele mai mari ale producției de TEO. În cele din urmă, Comisia a constatat că, având în vedere măsurile guvernamentale care au condus la o încetinire a noilor instalații de energie eoliană din Mexic, astfel cum s-a discutat în considerentele 196-199, era mai prudent ca costurile VAG și profiturile nedistorsionate să se bazeze exclusiv pe situațiile financiare pentru 2019.

(167)

În urma comunicării constatărilor finale, Suzhou Titan a susținut că informațiile financiare ale Arcosa nu reprezintă o sursă adecvată de costuri VAG și profituri nedistorsionate din cauză că activitatea de producție de TEO a Arcosa se desfășoară în afara Mexicului. În plus, societatea a subliniat că veniturile filialei mexicane provin în mare măsură din operațiuni din interiorul grupului, iar profitabilitatea filialei respective a fost de numai 2,4 %.

(168)

În plus față de concluzia sa privind activitatea de producție de TEO a Arcosa desfășurată în afara Mexicului, astfel cum se prevede în considerentul 166, Comisia a constatat că, din cauza ponderii ridicate a veniturilor intragrup în cadrul veniturilor totale ale filialei mexicane, era mai adecvat să se utilizeze situațiile financiare consolidate și combinate ale Arcosa, din care au fost eliminate tranzacțiile intragrup (70). Trebuie menționat, de asemenea că, în cazul de față, nivelul profitabilității calculat de Suzhou Titan este lipsit de relevanță. Societatea a exprimat profitul din exploatare ca procent din venituri, în timp ce, pentru construirea valorii normale, acesta trebuie exprimat ca procent din costul mărfurilor vândute, a cărui valoare nu a putut fi determinată pe baza informațiilor financiare ale Arcosa în ceea ce privește operațiunile sale din Mexic.

(169)

Pe baza motivelor descrise în considerentele 166 și 168, Comisia a respins afirmațiile Chengxi Shipyard și ale Suzhou Titan prezentate în considerentele 165 și 167.

(170)

În prima notă, Comisia a concluzionat că, în conformitate cu Inventarul privind restricțiile la exportul de materii prime industriale al OCDE (71), exporturile de deșeuri de oțel (codurile SA 7204 41 și 7204 49) au făcut obiectul unei cerințe de acordare de licențe în Africa de Sud și al unei cerințe de acordare de licențe și al unei taxe la export în Malaysia până în 2017 (cele mai recente informații disponibile).

(171)

În acest sens, în a doua notă, Comisia a exclus Africa de Sud pe baza faptului că informațiile financiare ale producătorului de TEO din Africa de Sud nu erau adecvate pentru stabilirea costurilor VAG și a profitului, astfel cum se explică în considerentul 161. În plus, Comisia a constatat că, în mod clar, informațiile financiare disponibile public ale producătorului de TEO din Malaysia nu mai erau de actualitate. Întrucât Comisia nu a obținut nicio informație suplimentară cu privire la producția din Malaysia, această țară a fost, de asemenea, exclusă de la analiza altor considerente. Prin urmare, restricțiile la export identificate în prima notă au fost considerate irelevante în cazul de față.

(172)

În observațiile lor cu privire la prima notă, părțile interesate au susținut că nici Mexicul, nici Africa de Sud sau Turcia nu sunt țări reprezentative adecvate din cauza diferitelor măsuri existente în țările respective care ar fi denaturat piața factorilor de producție și/sau piața energiei din surse regenerabile. Aceste afirmații sunt explicate în detaliu în considerentele 173, 179, 181, 184 și 189.

(173)

În observațiile lor cu privire la prima notă, CCME, Chengxi Shipyard și Suzhou Titan au susținut că Africa de Sud nu este o țară reprezentativă adecvată din cauza măsurilor de salvgardare privind oțelul instituite de țară, care ar fi putut distorsiona prețurile de import ale produselor siderurgice utilizate în producția de TEO. În plus, Chengxi Shipyard a susținut că astfel de măsuri de salvgardare erau, de asemenea, în vigoare în Mexic și în Turcia, dar în cazul Turciei a fost indicată, de fapt, suspendarea concesiilor în ceea ce privește Uniunea ca reacție la măsurile de salvgardare privind oțelul, instituite de Uniune.

(174)

În a doua notă, Comisia a observat că Africa de Sud a fost deja considerată inadecvată din cauza lipsei de informații financiare disponibile public cu privire la eventualii producători de TEO. În consecință, Comisia a considerat afirmațiile referitoare la Africa de Sud lipsite de obiect.

(175)

În ceea ce privește Turcia, Comisia a observat că partea respectivă nu a furnizat niciun element de probă în sprijinul afirmației sale privind existența unor măsuri de salvgardare pentru oțel. De fapt, Comisia a constatat că Turcia a inițiat o anchetă de salvgardare privind oțelul în aprilie 2018 (72), dar a încheiat ancheta fără a institui măsuri în mai 2019 (73). În ceea ce privește suspendarea concesiilor, partea respectivă nu a furnizat niciun element de probă cu privire la motivul și măsura în care taxa vamală suplimentară aplicată importurilor de anumite produse siderurgice originare din Uniune ar denatura piața oțelului din Turcia și ar face ca statisticile privind importurile să fie o sursă inadecvată de valori de referință nedistorsionate.

(176)

În ceea ce privește Mexicul, Comisia a observat în a doua notă că Chengxi Shipyard și-a întemeiat afirmațiile pe un articol publicat de Metal Bulletin, în care se afirmă că, în conformitate cu un decret din 25 martie 2019, Mexicul „a reinstituit o taxă de salvgardare de 15 % asupra importurilor de anumite produse siderurgice din țări cu care nu a încheiat acorduri de liber schimb”. Comisia a constatat că, la 25 martie 2019, Mexicul a publicat un decret de modificare a taxelor vamale la import prevăzute de Legea generală privind taxele la import și la export (74). Prin decretul respectiv, Mexicul a majorat taxa vamală în regimul CNF aplicată anumitor produse siderurgice, inclusiv plăcilor din oțel (codurile SA 7208 51 și 7208 52) de la 0 % la 15 % pentru o perioadă limitată de 180 de zile. Majorarea taxei vamale CNF aplicate s-a întemeiat, conform decretului, pe articolul II din Acordul general pentru tarife și comerț („GATT”).

(177)

În plus, taxele vamale nu au fost impuse în urma unei anchete de salvgardare și nu au depășit nivelul taxelor vamale consolidate de 35 %, la care Mexicul s-a angajat în temeiul normelor OMC (75). Prin urmare, Comisia a considerat că existența acestor măsuri nu justifica excluderea Mexicului din analiza țărilor reprezentative potențiale.

(178)

În consecință, afirmațiile privind existența unor măsuri de salvgardare pentru oțel în Mexic și Turcia au fost respinse.

(179)

În observațiile lor cu privire la prima notă, CCME și Suzhou Titan au considerat că Mexicul nu este o țară reprezentativă adecvată, deoarece a instituit măsuri antidumping la importurile de TEO originare din China.

(180)

În a doua notă, Comisia a observat că părțile respective nu au prezentat elemente de probă specifice privind modul și măsura în care instituirea de către Mexic a unor măsuri antidumping asupra produsului care face obiectul anchetei ar afecta reprezentativitatea acestuia și motivul pentru care această țară nu ar mai trebui să fie considerată adecvată din cauza acestei circumstanțe. În consecință, Comisia a considerat aceste argumente nefondate și le-a respins.

(181)

În observațiile cu privire la prima notă, Chengxi Shipyard a susținut că piețele energiei electrice din Mexic și Africa de Sud sunt denaturate, fiind dominate de întreprinderi deținute de stat. Pe de altă parte, partea interesată respectivă a susținut că piețele energiei electrice din Turcia și India nu sunt afectate de astfel de denaturări. Partea respectivă a furnizat elemente de probă care arată că, în Africa de Sud, 95 % din energia electrică este furnizată de întreprinderea deținută de stat ESKOM.

(182)

În a doua notă, Comisia a examinat această afirmație și a constatat că producătorul de energie electrică de stat din Mexic, Comisión Federal de Electricidad („CFE”), contribuia la producția totală de energie electrică din Mexic cu mai puțin de 80 % (76). Conform informațiilor furnizate de Chengxi Shipyard, ponderea întreprinderilor deținute de stat în producția de energie electrică din India a fost puțin mai mare de 80 %, adică similară cu situația din Mexic. Potrivit părții interesate respective, piața energiei electrice din India era suficient de liberalizată. În plus, Comisia a constatat că producătorul de energie electrică EÜAŞ, deținut de stat, avea puțin peste 20 % din capacitatea de producție din Turcia (77). Comisia a considerat că simplul fapt că o piață este dominată de întreprinderi deținute de stat fără nicio indicație suplimentară și fără niciun element de probă care să arate că prețul efectiv al factorilor de producție subiacenți nu a urmat forțele pieței nu este suficient în sine pentru a exclude această țară ca nereprezentativă. În aceste cazuri, trebuie să existe dovezi la dosar care să arate că stabilirea prețurilor efective ale factorilor de producție respectivi a fost potențial afectată de alte considerente, cum ar fi politicile preferențiale pentru anumite industrii sau alte intervenții substanțiale ale statului, astfel încât aceasta nu este rezultatul forțelor pieței libere. În orice caz, Comisia a luat în considerare faptul că energia electrică reprezintă doar o mică parte (aproximativ 1 %) din costul total al producției de TEO. Prin urmare, chiar dacă ar exista elemente de probă care să arate că prețul acestor factori de producție a fost distorsionat, acest lucru nu ar constitui, în sine, un motiv pentru respingerea Mexicului (sau a oricărei alte țări) ca potențială țară reprezentativă în cazul de față. Cel mult, posibilele denaturări ale sectorului energiei electrice din Mexic ar fi o problemă care ar trebui examinată în contextul utilizării unei alte valori de referință pentru un astfel de factor.

(183)

În consecință, Comisia a respins afirmațiile referitoare la Mexic și la Turcia și a considerat că Africa de Sud era deja inadecvată din cauza lipsei de informații financiare disponibile.

(184)

În observațiile sale cu privire la prima notă, Vestas a susținut că Turcia a impus o cerință privind conținutul local („CCL”) pentru proiectele care vizează energia din surse regenerabile și/sau a garantat tarife fixe mai ridicate, în funcție de conținutul local necesar.

(185)

În a doua notă, Comisia a examinat afirmațiile referitoare la cerința privind conținutul local din Turcia, având în vedere relevanța acesteia ca restricție pentru cel mai important factor de producție, și anume plăcile de oțel, precum și pentru ceilalți factori de producție și, în ultimă instanță, pentru profitabilitatea producătorilor de TEO din Turcia.

(186)

Comisia a constatat că CCL s-a reflectat asupra condițiilor pieței energiei eoliene din Turcia în două moduri:

(187)

În a doua notă, Comisia a considerat că CCL aplicabilă în cazul TEO putea fi îndeplinită numai prin aprovizionarea cu plăci de oțel, cea mai importantă materie primă, de pe piața internă. Astfel, este posibil ca prețurile de import ale plăcilor de oțel să nu fi reflectat prețurile acelor tipuri de plăci de oțel care au fost utilizate efectiv în producția de TEO. În plus, obligația de a se aproviziona de pe piața internă a redus concurența pe piață a factorilor de producție pentru fabricarea TEO, ceea ce ar fi putut conduce la distorsionarea prețurilor interne ale acestor factori. Ulterior, prețurile factorilor de producție au fost, cel mai probabil, mai mari din cauza unei situații de concurență redusă, existând riscul ca acestea să distorsioneze costul de producție, prin urmare și costurile VAG și profitabilitatea producătorilor de TEO din Turcia.

(188)

În consecință, Comisia a considerat că piața energiei eoliene, inclusiv producția de turnuri eoliene, ar fi putut fi distorsionată din cauza aplicării CCL în Turcia și, prin urmare, nu ar fi fost adecvată pentru stabilirea prețurilor și a costurilor nedistorsionate, în special pentru cei mai importanți factori de producție.

(189)

În observațiile sale cu privire la prima notă, Vestas a susținut, de asemenea, că Turcia nu este o țară reprezentativă adecvată din cauza disponibilității limitate a anumitor materii prime (tablă groasă), care ar fi putut conduce la prețuri mai mari ale acestor materiale, și din cauza lipsei capacității de producție pentru turnuri eoliene de mari dimensiuni.

(190)

Întrucât partea respectivă nu a furnizat niciun element de probă în sprijinul acestor afirmații, iar Comisia concluzionase deja că piața turcă ar fi putut fi denaturată din cauza CCL, Comisia nu a formulat nicio concluzie cu privire la aceste afirmații.

(191)

În observațiile cu privire la a doua notă, CCCME și Suzhou Titan au susținut că Turcia ar trebui să rămână o potențială țară reprezentativă. În special, acestea au susținut că doar o mică parte din plăcile de oțel importate sub un anumit cod de mărfuri era destinată producției de TEO și, prin urmare, era potențial distorsionată. Părțile au susținut că, pentru a stabili dacă CCL a afectat prețul de import, Comisia ar trebui să compare prețul de import al plăcilor de oțel în Turcia cu prețul de import al acestora în alte țări. CCCME a reiterat în observațiile sale și în audierea sa după etapa provizorie că Turcia ar trebui să fie considerată în continuare o potențială parte reprezentativă.

(192)

Comisia a observat că prețul de import al plăcilor de oțel în alte țări nu era reprezentativ pentru prețul care ar predomina în Turcia în condițiile pieței neafectate de CCL. În plus, CCL nu a afectat doar prețul plăcilor de oțel pentru producția de TEO. CCL a împiedicat concurența din partea importurilor de plăci din oțel pentru producția de TEO. O astfel de situație a pieței ar fi putut modela deciziile de producție ale producătorilor de plăci de oțel, influențând astfel și prețul plăcilor de oțel pentru alte utilizări. În plus, costurile VAG și profitabilitatea producătorilor de TEO din Turcia au fost, de asemenea, potențial distorsionate, deoarece CCL nu a vizat doar factorii de producție, ci și forța de muncă. În consecință, Comisia a respins afirmația.

(193)

În plus față de observațiile de mai sus privind restricțiile comerciale formulate de părțile interesate, în a doua notă, Comisia a examinat existența unor restricții comerciale în Mexic în ceea ce privește factorii de producție utilizați în producția de TEO. În acest scop, Comisia a consultat Inventarul privind restricțiile la exportul de materii prime industriale al OCDE (80) și registrul hărților privind accesul pe piață (81). Nu au fost constatate restricții comerciale impuse de Mexic asupra principalilor factori de producție.

(194)

În observațiile cu privire la a doua notă, CCCME și Suzhou Titan au susținut că prețul de import al plăcilor de oțel din Mexic a fost distorsionat în mod semnificativ din cauza impunerii unei taxe la import de 15 % în martie 2019. CCCME a reiterat această afirmație în cadrul audierii sale și în observațiile formulate după etapa provizorie.

(195)

Comisia a examinat această afirmație. Astfel cum s-a explicat în considerentele 176 și 177, Comisia a evaluat creșterea taxei la import aplicabilă plăcilor din oțel în a doua notă și a constatat că Mexicul a majorat taxa CNF aplicabilă de la 0 % până la un nivel (15 %) care nu depășea taxa CNF consolidată la care Mexicul s-a angajat în cadrul OMC. Prin urmare, aplicarea unei taxe la import nu poate fi considerată o distorsiune sau o încălcare a obligațiilor Mexicului în cazul de față. În consecință, Comisia a respins afirmația.

(196)

În observațiile cu privire la a doua notă, Chengxi Shipyard a susținut că Mexicul nu este o țară reprezentativă adecvată, deoarece piața sa de energie din surse regenerabile a fost denaturată în mod semnificativ. În acest sens, partea respectivă a făcut referire la următoarele măsuri adoptate de guvernul mexican:

(197)

Comisia a examinat această afirmație. În primul rând, trebuie să subliniat că reglementarea unui anumit sector al economiei prin acte cu putere de lege și norme administrative nu constituie în mod necesar o denaturare a pieței. În cazul de față, partea interesată nu a furnizat niciun element de probă cu privire la motivul, modul și măsura în care politicile guvernamentale enumerate în considerentul 196 au afectat prețurile (la import) ale factorilor de producție utilizați în producția de TEO, precum și costurile VAG și profitul producătorilor de TEO din Mexic în cursul perioadei de anchetă. Este probabil ca unele dintre măsuri să fi descurajat (tarife de transport mai ridicate, suspendarea testării și a conectării la rețea a proiectelor noi privind energia din surse regenerabile) sau chiar să fi împiedicat (anularea celei de a patra licitații pentru energia din surse regenerabile) investiții viitoare și, prin urmare, să fi afectat indirect profitabilitatea producătorilor de TEO din Mexic într-o perioadă ulterioară perioadei de anchetă. Cu toate acestea, Comisia a considerat că restricțiile, dacă au existat, au intrat în vigoare pe deplin numai după perioada de anchetă. În acest sens, noile instalații eoliene din Mexic au atins un nivel record, cu o capacitate suplimentară de 1,6 GW în 2019 (82). Deși anularea celei de a patra licitații a oprit investițiile viitoare în sectorul energiei eoliene, Comisia a considerat că performanța producătorilor de TEO din Mexic a fost îmbunătățită prin construirea de parcuri eoliene contractate în cadrul celei de a treia licitații pentru energia din surse regenerabile, care prevedea ca noile proiecte să devină operaționale în perioada cuprinsă între ianuarie 2020 și ianuarie 2022 (83). În plus, în 2020, Mexicul a instalat o nouă capacitate de energie eoliană de aproximativ 0,6 GW (84). Aceasta a fost o performanță similară cu cea din 2018 (0,7 GW de capacitate suplimentară de energie eoliană) (85), an care nu a fost afectat de incertitudinea generată de modificarea politicilor guvernamentale. În consecință, Comisia a respins afirmația.

(198)

În urma comunicării constatărilor finale, Chengxi Shipyard a reamintit observațiile sale cu privire la a doua notă, în care a subliniat o serie de măsuri guvernamentale adoptate în Mexic care ar fi denaturat piața energiei din surse regenerabile. În plus, societatea a menționat datele privind noua capacitate eoliană instalată în Mexic în perioada 2018-2020 și previziunile pentru perioada 2021-2022, publicate de Agenția Internațională a Energiei (86), care indică o scădere a numărului de noi instalații după 2019. În ultimul rând, societatea a susținut că Comisia nu a recunoscut efectul disuasiv al acestor măsuri guvernamentale.

(199)

Comisia și-a reiterat constatările descrise în considerentul 197. Comisia nu a pus la îndoială faptul că este posibil ca unele dintre măsuri să fi descurajat sau să fi împiedicat realizarea de noi investiții în producerea de energie din surse regenerabile, inclusiv în turnuri eoliene, după perioada de anchetă. Totuși, pentru a determina costurile VAG nedistorsionate și valoarea de referință pentru profitul nedistorsionat, Comisia a utilizat informațiile financiare din 2019 furnizate de doi producători de TEO din Mexic. Comisia a considerat că aceste informații nu au fost încă afectate de măsurile guvernamentale, deoarece majoritatea măsurilor au fost puse în aplicare abia în 2020. În plus, societatea nu a furnizat niciun element de probă cu privire la modul și măsura în care măsurile guvernamentale în cauză au influențat costurile și valorile de referință nedistorsionate ale factorilor de producție. În cele din urmă, eventualele evoluții din Mexic după perioada de anchetă erau irelevante pentru selectarea țării reprezentative. În consecință, Comisia a confirmat respingerea acestei afirmații.

(200)

După ce s-a stabilit că Mexicul era singura țară reprezentativă adecvată disponibilă, pe baza tuturor elementelor de mai sus, nu a fost necesară efectuarea unei evaluări a nivelului de protecție socială și a mediului în conformitate cu ultima teză de la articolul 2 alineatul (6a) litera (a) prima liniuță din regulamentul de bază.

(201)

Având în vedere analiza de mai sus, Mexicul a îndeplinit criteriile stabilite la articolul 2 alineatul (6a) litera (a) prima liniuță din regulamentul de bază pentru a fi considerată o țară reprezentativă adecvată.

(202)

În urma comunicării constatărilor finale, Chengxi Shipyard a continuat să susțină, în conformitate cu observațiile sale descrise în considerentele 144 și 198, că India era singura țară reprezentativă adecvată.

(203)

Pe lângă faptul că India nu a fost clasificată de Banca Mondială ca țară cu venituri medii-superioare, Comisia a considerat că societatea nu a analizat disponibilitatea și calitatea datelor publice din India. De exemplu, Comisia a constatat că niciunul dintre producătorii de TEO din India enumerați de Chengxi Shipyard în observațiile sale cu privire la prima notă (a se vedea considerentul 151) nu avea situații financiare accesibile publicului. În plus, India, la fel ca Turcia, a introdus CCL pentru proiectele de energie eoliană în 2019 (87), ceea ce a dus la posibile distorsiuni ale producției de TEO.

(204)

În prima notă, Comisia a enumerat factorii de producție, precum materialele, energia și forța de muncă, utilizați de producătorii-exportatori pentru fabricarea produsului în cauză și a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile și să propună informații disponibile public referitoare la valori nedistorsionate pentru fiecare dintre factorii de producție menționați în nota respectivă.

(205)

În observațiile lor cu privire la prima notă, CCCME și Suzhou Titan au susținut că Comisia ar trebui să fie deschisă utilizării altor surse de date disponibile public, cum ar fi prețul de vânzare pe piața internă dintr-o țară terță sau alte prețuri internaționale. În acest sens, Chengxi Shipyard a susținut că Comisia ar trebui să utilizeze statisticile Chinei privind importurile, deoarece este mai puțin probabil ca prețurile furnizorilor din țări terțe să fie distorsionate de politicile GC. În caz contrar, ar trebui utilizate statisticile privind importurile de la autoritățile vamale naționale din țara reprezentativă, deoarece, potrivit părții respective, acestea sunt mai fiabile decât informațiile furnizate de un operator terț.

(206)

În a doua notă, Comisia a observat că este deschisă utilizării altor surse de prețuri nedistorsionate în cazul în care statisticile privind importurile nu ar putea fi utilizate ca sursă fiabilă de valori de referință. Întrucât părțile nu au furnizat niciun motiv pentru care Comisia ar trebui să se abată de la practica sa de a utiliza statisticile privind importurile furnizate de Global Trade Atlas („GTA”), afirmația a fost respinsă.

(207)

În ceea ce privește afirmația potrivit căreia Comisia ar trebui să utilizeze prețurile de import în China, Comisia a considerat în a doua notă că, în cazul în care ar fi confirmate distorsiunile semnificative de pe piața internă din RPC în sensul articolului 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază, statisticile privind prețurile de import către RPC nu ar fi un substituent mai bun decât prețurile de import în potențialele țări reprezentative. Este foarte probabil ca și importurile în RPC – în cazul în care s-au importat cantități semnificative – să fi fost afectate de distorsiunile semnificative, deoarece ar fi fost efectuate în condiții similare celor existente pe piața denaturată din China.

(208)

Chengxi Shipyard nu a furnizat niciun element de probă care să arate că GTA este mai puțin fiabil decât statisticile vamale oficiale ale unei potențiale țări reprezentative. Statisticile privind importurile furnizate de GTA s-au bazat pe statisticile vamale naționale oficiale ale diverselor țări în cauză, care au furnizat date oficiale către GTA pe baza acordurilor bilaterale. Comisia a observat, de asemenea, că mai multe administrații publice au o practică îndelungată de utilizare a GTA pentru a accesa statisticile vamale și că această bază de date este utilizată pe scară largă și de operatorii privați pentru o serie de scopuri diferite și în contexte diferite. În consecință, Comisia a considerat că statisticile GTA sunt fiabile și a respins aceste afirmații.

(209)

În observațiile lor cu privire la prima notă, CCCME, Chengxi Shipyard și Suzhou Titan au remarcat că, în prima notă, Comisia a enumerat codurile de mărfuri ale factorilor de producție la nivel de 6 cifre. În acest sens, Chengxi Shipyard a susținut că statisticile privind importurile bazate pe un cod format din 6 cifre includ alte materiale decât factorul specific de producție. Prin urmare, pentru a îmbunătăți acuratețea datelor, părțile au sugerat utilizarea statisticilor privind importurile la un nivel mai ridicat de detaliere a codurilor aplicabile. CCCME și Suzhou Titan au susținut, de asemenea, că Comisia ar trebui să utilizeze numai statisticile care reprezintă importurile anumitor tipuri de flanșe utilizate la fabricarea produsului care face obiectul anchetei. În cadrul audierii sale și în observațiile prezentate după etapa provizorie, CCCME și-a reiterat observațiile cu privire la utilizarea statisticilor privind importurile la nivelul codurilor formate din 6 cifre.

(210)

În a doua notă, Comisia a observat că, în primele etape ale anchetei, a utilizat Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor la un nivel de 6 cifre. Într-o etapă ulterioară a anchetei și atunci când a fost posibil, Comisia a utilizat coduri mai specifice în țara reprezentativă, eventual corespunzătoare factorilor de producție specifici ai exportatorilor, astfel cum se arată în tabelul 1 de mai jos.

(211)

În observațiile lor cu privire la prima notă, CCCME și Suzhou Titan au susținut că prețurile de import nu reflectau prețurile interne, deoarece ar fi putut fi influențate de cantitatea livrată și de distanța față de țara de origine. Această afirmație a fost reiterată și în observațiile părților cu privire la a doua notă și în cadrul audierii, precum și în observațiile formulate de CCCME după etapa provizorie. CCCME, Chengxi Shipyard și Suzhou Titan au afirmat, de asemenea, că Comisia ar trebui să excludă din calcul importurile de cantități mici la prețuri foarte ridicate. În plus, Chengxi Shipyard a susținut că Comisia nu ar trebui să excludă din calcul importurile din China (către țara reprezentativă) în cazul cărora cantitățile importate nu au fost semnificative și au fost efectuate la prețuri similare cu prețurile de import din alte țări de origine și, prin urmare, nu au existat distorsiuni.

(212)

În a doua notă, Comisia a considerat că prețurile de pe piața internă dintr-o țară reprezentativă au fost influențate în egală măsură de cantitatea livrată și de distanța dintre furnizor și utilizator. În plus, cantitatea livrată a fost reflectată în calculul prețului nedistorsionat, întrucât Comisia a calculat o medie ponderată. Acest lucru a însemnat și că nu era necesar să se excludă cantitățile mici importate la prețuri ridicate, deoarece acestea nu au influențat prețul mediu final nedistorsionat. Distanța a fost luată, de asemenea, în considerare, deoarece Comisia a utilizat prețurile de import la frontiera țării reprezentative (valoarea CIF) ca punct de plecare. Prețurile CIF au fost ajustate în continuare pentru a ține seama de taxele de import și de costurile de transport intern pentru a stabili un preț nedistorsionat al unui factor de producție la poarta fabricii. În cele din urmă, Comisia a observat că concluziile privind distorsiunile semnificative din RPC nu s-au bazat pe nivelul prețului de import al materialelor originare din RPC, ci pe existența unor politici guvernamentale care denaturează piața. În consecință, toate afirmațiile de mai sus ale părților cu privire la calcularea prețurilor nedistorsionate au fost respinse.

(213)

În observațiile lor privind prima notă, CCCME și Suzhou Titan au afirmat, de asemenea, că, în cazul în care statisticile privind importurile au inclus transportul maritim și asigurarea, aceste costuri ar trebui deduse, deoarece producătorii-exportatori cooperanți incluși în eșantion și-au procurat factorii de producție de pe piața internă și nu au suportat astfel de costuri. CCCME a reiterat această afirmație în cadrul audierii sale și în observațiile formulate după etapa provizorie.

(214)

În această privință, în a doua notă, Comisia a clarificat faptul că, în conformitate cu metodologia bazată pe articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază, va înlocui prețurile factorilor de producție, plătite de producătorii-exportatori, cu prețuri reprezentative disponibile public din țara reprezentativă aleasă. În cazul factorilor de producție pentru care prețul de import este utilizat ca substituent, toate costurile de aducere a materialului din țara de origine la poarta unei fabrici din țara reprezentativă trebuie să fie luate în considerare pentru a fi la același nivel de concurență cu alți producători interni. Astfel, includerea transportului maritim și a asigurării, precum și a taxelor la import a fost esențială pentru stabilirea unui preț nedistorsionat în țara reprezentativă. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(215)

De asemenea, în cea de a doua notă, Comisia a afirmat că, pentru a construi valoarea normală în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază, va utiliza GTA (88) pentru a stabili costul nedistorsionat al majorității factorilor de producție, în special al materiilor prime și al produselor secundare. În plus, Comisia a declarat că va utiliza informațiile publicate de Departamentul de Statistică al Organizației Internaționale a Muncii („ILOSTAT”) și de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică („OCDE”) pentru costurile nedistorsionate ale forței de muncă (89), de CFE sau informațiile provenite din informațiile de pe piață privind costul nedistorsionat al energiei electrice (90) și de Comisión Reguladora de Energía („CRE”) pentru costul nedistorsionat al gazelor naturale (91).

(216)

În a doua notă, Comisia a informat, de asemenea, părțile interesate că, întrucât apa, aburul și aerul comprimat reprezentau o parte neglijabilă din costul total de producție (92), Comisia nu va încerca să stabilească prețurile nedistorsionate ale acestor surse de energie. Comisia intenționa să grupeze aceste elemente neglijabile în categoria „consumabile”.

(217)

În observațiile cu privire la a doua notă, CCCME și Suzhou Titan au susținut că datele privind importurile ale Mexicului prezintă extrem de multe lacune, deoarece au fost raportate în GTA la valoarea franco la bord („FOB”). Prin urmare, Comisia a trebuit să construiască valoarea CIF utilizând coeficientul CIF/FOB disponibil în baza de date a OCDE privind costurile internaționale de transport și asigurare ale comerțului cu mărfuri (93) (ITIC). În acest sens, CCCME, Chengxi Shipyard și Suzhou Titan au criticat faptul că Comisia a utilizat un singur coeficient CIF/FOB mediu pentru toți factorii de producție și pentru toate țările de origine relevante. CCCME a reiterat această afirmație în cadrul audierii sale și în observațiile formulate după etapa provizorie.

(218)

În primul rând, Comisia a observat că faptul că Mexicul a înregistrat și a raportat statisticile sale privind importurile la valoarea FOB nu a afectat gradul de fiabilitate a datelor. În plus, Comisia a utilizat o sursă independentă de informații pentru conversia valorilor FOB la import în valori CIF la import. În acest sens, Comisia a examinat afirmația celor trei părți interesate cu privire la utilizarea unui singur coeficient CIF/FOB și a concluzionat că, într-adevăr, este mai adecvat să se diferențieze coeficientul în funcție de factorul de producție și de țara de origine. În cazul în care informațiile pentru anumite țări de origine nu erau disponibile, Comisia a utilizat un coeficient mediu raportat în baza de date ITIC a OCDE pentru factorul de producție respectiv.

(219)

În observațiile lor cu privire la a doua notă, CCCME, Chengxi Shipyard și Suzhou Titan au susținut că Comisia a aplicat în mod incorect o taxă la import de 25 % în cazul importurilor de plăci de oțel originare din SUA, întrucât această taxă de retorsiune a fost eliminată înainte de începerea perioadei de anchetă. CCCME a reiterat această afirmație în cadrul audierii sale și în observațiile formulate după etapa provizorie.

(220)

Comisia a examinat această afirmație. Comisia a constatat că, în iunie 2018, Mexicul a instituit o taxă de 25 % la importurile de anumite produse siderurgice, inclusiv de plăci de oțel, ca răspuns la taxa vamală impusă de SUA pentru oțel și aluminiu, în temeiul secțiunii 232 (94). În mai 2019, Mexicul a încetat măsurile de retorsiune (95) în urma unui acord (96) la care s-a ajuns cu SUA cu privire la taxele vamale pentru oțel și aluminiu în temeiul secțiunii 232. Ulterior, Comisia a acceptat cererea și a adaptat în consecință taxa de import utilizată la calcularea costului nedistorsionat al plăcilor de oțel.

(221)

În observațiile privind a doua notă, Suzhou Titan și Chengxi Shipyard au formulat observații cu privire la codul de mărfuri pe care Comisia intenționa să îl utilizeze pentru a stabili costurile nedistorsionate pentru anumiți factori de producție, în special plăcile de oțel, vopseaua, sârma de sudură și buloanele. Chengxi Shipyard a susținut că Comisia ar trebui să utilizeze codul de mărfuri 8311 30 01 doar pentru a stabili costul nedistorsionat al sârmei de sudură pentru sudura cu flacără, deoarece numai codul de mărfuri respectiv acoperă sârma de sudură din fier și oțel. Societatea a susținut, de asemenea, că Comisia ar trebui să excludă codurile de mărfuri pentru buloanele utilizate la aeronave și autovehicule și pentru buloanele din oțel inoxidabil atunci când stabilește costul nedistorsionat al acestora. Suzhou Titan a solicitat Comisiei să aplice codurile de mărfuri privind plăcile din oțel cu o grosime mai mare de 10 mm (SA 7208 51), în mod individual, pe baza clasei de oțel a plăcilor utilizate efectiv de societate. În mod similar, societatea a solicitat Comisiei să aplice cele două coduri de mărfuri privind vopseaua epoxidică cu conținut ridicat de zinc (SA 3208 90 și 3209 90) în mod individual, în funcție de tipul efectiv de vopsea utilizată de societate.

(222)

Comisia a constatat că este, într-adevăr, mai adecvat să se excludă sârma de sudură fabricată din alte metale decât fierul sau oțelul din codurile de mărfuri utilizate pentru stabilirea costului nedistorsionat. Comisia a aplicat acest principiu nu numai în cazul sârmei de sudură pentru sudura cu flacără (SA 8311 30), ci și în cazul sârmei de sudură pentru sudură cu arc electric (SA 8311 20). În mod similar, Comisia a exclus buloanele utilizate la aeronave și la autovehicule, precum și buloanele din oțel inoxidabil din codurile de mărfuri utilizate pentru a stabili costul nedistorsionat al șuruburilor.

(223)

În ceea ce privește codurile mărfurilor luate în considerare pentru calcularea costului nedistorsionat al plăcilor de oțel cu o grosime mai mare de 10 mm, Comisia a observat că cele două coduri de mărfuri fac în continuare distincție între aceste plăci prin clasa de oțel utilizată. Însă clasele de oțel menționate în codurile de mărfuri respectau standarde care nu erau utilizate în Uniune. Cu toate acestea, societatea a raportat clasa de oțel a plăcilor de oțel în conformitate cu standardele aplicabile în Uniune. Societatea nu a furnizat nicio dovadă cu privire la clasele de oțel enumerate în codurile de mărfuri care corespundeau claselor de oțel utilizate de societate.

(224)

În ceea ce privește vopseaua epoxidică cu conținut ridicat de zinc, Comisia a constatat că societatea a furnizat suficiente elemente de probă în sprijinul cererii sale de a aplica doar unul dintre codurile de mărfuri pentru vopseaua respectivă la construirea valorii normale a societății.

(225)

În consecință, Comisia a acceptat afirmațiile referitoare la codurile de mărfuri pentru sârma de sudură, buloane și vopseaua epoxidică cu conținut ridicat de zinc, dar a respins afirmația privind codurile de mărfuri pentru placa de oțel cu o grosime mai mare de 10 mm. Atunci când a fost cazul, Comisia a limitat codurile de mărfuri utilizate la calcularea costului nedistorsionat al anumitor factori de producție la cele identificate de părți.

(226)

În urma comunicării constatărilor finale, Chengxi Shipyard a susținut că Comisia a utilizat coduri incorecte ale mărfurilor cu privire la doi factori de producție. Societatea a susținut că Comisia a modificat codul SA utilizat pentru a stabili costul nedistorsionat al celor doi factori de producție fără a informa societatea: Comisia a utilizat codul SA 7308 90 (97) în locul codului SA 7326 90 (98) raportat de societate.

(227)

În cursul verificării la distanță, Comisia a discutat cu societatea codul SA propus de societate pentru un factor de producție similar celor doi factori de producție în cauză. Societatea a fost de acord că ar fi mai adecvat să se utilizeze codul SA 7308 90, deoarece factorul de producție respectiv se referea la structuri din oțel (99). Pe baza acestei discuții cu societatea și a detaliilor descrierii materialelor furnizate de societate în cursul verificării la distanță, Comisia a considerat că, pentru a stabili costul nedistorsionat al celor doi factori de producție în cauză, este mai adecvat să se utilizeze un cod al mărfurilor care să acopere structurile din oțel și părțile de structuri din oțel decât să se utilizeze codul SA raportat de societate. Societatea a fost informată cu privire la această decizie în comunicarea constatărilor finale. În plus, societatea nu a furnizat niciun motiv pentru care codul SA raportat ar fi mai exact decât codul SA corectat. În consecință, Comisia a respins afirmația.

(228)

În urma comunicării constatărilor finale, Suzhou Titan a reamintit că Comisia a respins costul raportat pentru o serie de factori de producție în comunicarea constatărilor specifice societății, despre care societatea a susținut că nu au făcut obiectul unor distorsiuni semnificative, deoarece au fost importați. Motivele respingerii de către Comisie au fost duble: (1) societatea a furnizat elemente de probă justificative doar pentru un număr redus de tranzacții de import relevante; și (2) materiile prime importate nu au fost utilizate în proiectele exportate către Uniune în cursul perioadei de anchetă. Societatea a susținut că Comisia nu a solicitat elemente de probă pentru toate tranzacțiile de import. În plus, societatea a reiterat metodologia utilizată pentru alocarea costului de producție pe tip de produs, care a fost acceptată de Comisie în cursul VLD, precum și faptul că Comisia a fost în măsură să reconcilieze costul de producție cu contabilitatea societății (balanța de verificare). Prin urmare, potrivit societății, Comisia ar fi trebuit să accepte alocarea costurilor reale ale factorilor de producție importați către proiectele livrate Uniunii.

(229)

Comisia nu a solicitat documente justificative pentru alte tranzacții de import deoarece din informațiile prezentate de societate cu privire la achiziționarea de materii prime (100) reieșea clar că materialele importate nu au fost utilizate în proiectele livrate Uniunii în cursul PA. Acest lucru era deosebit de relevant pentru prezenta anchetă, deoarece producătorii-exportatori au achiziționat diverși factori de producție pentru fiecare proiect în mod individual, în conformitate cu desenele și cu specificațiile tehnice furnizate de client. Comisia a acceptat metoda de alocare aplicată de societate, deoarece aceasta oferea o imagine suficient de exactă a tipurilor și a cantităților de materii prime acestora utilizate pentru fiecare tip de produs. Cu toate acestea, Comisia nu a putut ignora faptul că materialele despre care se pretinde că nu au fost distorsionate nu au fost utilizate în tipurile de produse exportate către Uniune. Faptul că Comisia a reconciliat costul total de producție cu contabilitatea financiară a societății este, în acest caz, irelevant, deoarece contabilitatea financiară, în special balanța de verificare, nu furniza nicio informație cu privire la costul de producție pe tip de produs. Ulterior, Comisia a respins afirmația.

(230)

Având în vedere toate informațiile transmise de părțile interesate și colectate în cursul VID, au fost identificați următorii factori de producție și sursele acestora pentru a stabili valoarea normală în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază:

Tabelul 1

Factori de producție ai turnurilor eoliene din oțel

(231)

Comisia a inclus în stabilirea valorii normale o valoare pentru cheltuielile generale de producție pentru a acoperi costurile care nu sunt incluse în factorii de producție menționați mai sus. Metodologia este explicată în mod corespunzător în secțiunea 3.2.3.2.

(232)

Pentru a stabili prețul nedistorsionat al materiilor prime, al produselor secundare și al anumitor tipuri de energie (dioxid de carbon și oxigen) livrate la poarta unui producător din țara reprezentativă, Comisia a utilizat ca bază prețurile de import către țara reprezentativă, astfel cum au fost raportate în GTA, la care au fost adăugate taxele la import. Pentru a se ajunge la o valoare la poarta fabricii în țara reprezentativă, media ponderată a acestei valori la import vămuite pentru fiecare factor de producție a fost majorată cu costurile de transport intern. Astfel cum s-a menționat în considerentele 217 și 218, Mexicul înregistrează statisticile sale privind importurile la valoarea FOB. Prin urmare, în cazul de față, și transportul maritim și asigurarea au fost adăugate la prețul de import stabilit din GTA înainte ca taxele la import să poată fi reflectate în valorile de referință.

(233)

Un preț de import în țara reprezentativă a fost determinat ca fiind o medie ponderată a prețurilor unitare ale importurilor din toate țările terțe, cu excepția RPC și a țărilor care nu sunt membre ale OMC, menționate în anexa 1 la Regulamentul (UE) 2015/755 al Parlamentului European și al Consiliului (101). Comisia a decis să excludă importurile din RPC în țara reprezentativă, concluzionând în considerentul 135 că nu este oportun să se utilizeze prețurile și costurile interne din RPC din cauza existenței unor distorsiuni semnificative în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (b) din regulamentul de bază. Având în vedere că nu există niciun element de probă din care să reiasă că aceleași distorsiuni nu afectează și produsele destinate exportului, Comisia a considerat că aceleași distorsiuni au afectat prețurile de export. Cu excepția factorilor de producție menționați în considerentul 234, excluderea importurilor din RPC și a unor țări care nu sunt membre ale OMC nu a avut un impact semnificativ, deoarece restul importurilor reprezentau în continuare 60-100 % din volumul total al importurilor în țara reprezentativă.

(234)

În cursul PA, Mexicul a importat cantități mari de anumite materii prime (scară de aluminiu, flanșe, sârmă de sudură și buloane) din RPC și/sau din țări care nu sunt membre ale OMC. Aceste importuri au reprezentat între 45 și 90 % din totalul importurilor celor patru factori de producție. Întrucât nu există niciun indiciu la dosar că prețurile de import din alte țări decât RPC nu ar fi constituit o valoare de referință adecvată și, în lipsa unor observații ale părților interesate cu privire la acest aspect, Comisia a concluzionat că ele puteau fi utilizate ca valoare de referință pentru costul nedistorsionat al materiilor prime respective.

(235)

În cazul mai multor factori de producție, costurile efective suportate de producătorii-exportatori cooperanți incluși în eșantion au reprezentat o pondere neglijabilă din costul de producție total în cursul perioadei de anchetă. Întrucât valoarea utilizată pentru aceste materii prime nu a avut niciun impact semnificativ asupra calculului marjei de dumping, indiferent de sursa utilizată, Comisia a decis să includă respectivele costuri în categoria consumabilelor, astfel cum se explică în considerentul 239.

(236)

În ceea ce privește transportul maritim de marfă și asigurarea, Comisia a utilizat baza de date ITIC a OCDE pentru a stabili valoarea acestora. Comisia a utilizat coeficientul CIF/FOB aplicabil fiecărei combinații individuale a unui factor de producție, astfel cum este definit de codul său SA la nivel de 4 cifre, cel mai înalt nivel de detaliere disponibil, și unei țări de origine. Au fost luate în considerare valorile raportate în baza de date pentru 2016, cel mai recent an disponibil. În cazul în care nu era disponibil niciun coeficient pentru o anumită țară de origine, Comisia a utilizat un coeficient mediu stabilit pentru factorul de producție respectiv.

(237)

În ceea ce privește taxele de import, Comisia a constatat că Mexicul a importat materiile prime relevante din peste 50 de țări, cu un nivel diferit al taxelor la import. Comisia a adăugat la valoarea CIF taxele de import aplicabile importurilor tuturor materiilor prime tratate ca factori de producție individuali, ținând seama de țara lor de origine.

(238)

Comisia a exprimat costurile de transport intern suportate de fiecare producător-exportator cooperant pentru achiziționarea de materii prime sub forma unui procent din costul efectiv al materiilor prime respective și a aplicat apoi același procent la costul nedistorsionat al acelorași materii prime, pentru a obține costuri de transport nedistorsionate. Comisia a considerat că, în contextul prezentei anchete, s-ar putea folosi, în mod rezonabil, raportul dintre costul materiei prime a producătorului-exportator și costurile de transport intern raportate drept indicație pentru estimarea costurilor nedistorsionate ale materiilor prime atunci când sunt livrate la fabrica din țara reprezentativă.

(239)

Producătorii-exportatori cooperanți incluși în eșantion au raportat utilizarea a aproximativ 120 de tipuri diferite de materii prime și de energie în procesul de producție a produsului care face obiectul anchetei. Ancheta a arătat că majoritatea factorilor de producție respectivi au reprezentat o parte neglijabilă din costul total de producție, precum și per tip de produs. Comisia a grupat acești factori de producție în categoria consumabilelor. Costul suportat efectiv de producătorii-exportatori cooperanți incluși în eșantion a fost exprimat ca procent din costul efectiv al materialelor directe, iar procentul a fost aplicat costului nedistorsionat al materialelor directe.

(240)

Baza de date ILOSTAT (102) publică informații privind salariile lunare și numărul mediu de ore de lucru săptămânal, înregistrat în diverse sectoare de activitate economică, inclusiv în Mexic. Comisia a utilizat aceste informații din 2019 pentru a stabili salariul mediu pe oră în industria prelucrătoare. Pentru a ajunge la costul total al forței de muncă, Comisia s-a bazat pe datele publicate de OCDE în Taxing Wages 2020 (103), care au acoperit perioada anului 2019. La salariul orar din industria prelucrătoare, Comisia a adăugat contribuțiile angajatorului la asigurările de sănătate și maternitate, la serviciile sociale, la asigurările pentru accidente de muncă și boli profesionale, la asigurările de pensie la ieșirea din activitate și cele pentru limită de vârstă, precum și contribuțiile la fondul pentru locuințe.

(241)

Astfel cum se explică în considerentul 182, Comisia a constatat că nu există niciun element de probă care să arate că prețul energiei electrice din Mexic a fost distorsionat ca urmare a intervenției guvernului. Prin urmare, costul nedistorsionat al energiei electrice s-a bazat pe informațiile furnizate de Mexic.

(242)

În a doua notă, Comisia a informat părțile că intenționează să utilizeze tarifele la energia electrică aplicabile utilizatorilor industriali, astfel cum au fost publicate de CFE (104). CFE a publicat tarifele la energia electrică aplicabile mai multor tipuri de întreprinderi și utilizatori industriali pentru fiecare lună și municipalitate. Având în vedere cantitatea mare de date care ar trebui prelucrate, precum și ponderea nesemnificativă a energiei electrice din costul de producție (aproximativ 1 %), Comisia a decis să se bazeze pe prețul mediu al energiei electrice din Mexic, stabilit în ancheta Doing Business realizată de Banca Mondială pentru 2019 și 2020 (105).

(243)

În urma comunicării constatărilor finale, Chengxi Shipyard și Suzhou Titan au susținut că ancheta Doing Business nu reprezintă o sursă adecvată pentru costul nedistorsionat al energiei electrice și că Comisia ar fi trebuit să utilizeze, în schimb, tarifele percepute de CFE pentru cererea industrială de transport și pentru cererea industrială de subtransport. În special, societățile au subliniat că metodologia utilizată de Doing Business nu reflectă condițiile în care producătorii de TEO utilizează energia electrică. Tariful calculat de Doing Business a fost aplicabil unui depozit situat în cel mai mare oraș comercial al țării, conectat la rețea pentru prima dată și funcționând opt ore pe zi pe o suprafață de aproximativ 2 200 m2 (clădire și teren), cu un consum lunar mult mai mic decât cel al producătorilor chinezi de TEO. Pe de altă parte, potrivit Chengxi Shipyard, producătorii de TEO sunt situați adesea în zone industriale suburbane, dispun de unități de producție de mari dimensiuni și funcționează continuu. În plus, Suzhou Titan a furnizat un calcul al costului nedistorsionat al energiei electrice pe baza a două tarife (cererea industrială de transport și cererea industrială de subtransport) percepute de CFE în municipalitățile în care sunt situați producătorii de TEO din Mexic.

(244)

Comisia a observat că CFE a utilizat 13 tarife diferite pentru clienții săi industriali. Deși unele dintre aceste tarife ar putea fi ușor eliminate, cum ar fi tarifele pentru întreprinderile care își desfășoară activitatea în agricultură sau acvacultură, rămân multe alte de luat în considerare. Comisia a constatat că producătorii-exportatori incluși în eșantion nu au furnizat niciun element de probă care să permită stabilirea tarifului care ar fi trebuit utilizat. Valoarea de referință publicată de Doing Business a fost aplicabilă unui model de client industrial. Prin urmare, Comisia a considerat că valoarea de referință este rezonabilă, deși modelul comercial utilizat de Doing Business nu a funcționat exact în aceleași condiții ca producătorii de TEO din China. În consecință, Comisia a respins afirmația.

(245)

Prețul gazelor naturale din Mexic în perioada de anchetă a fost disponibil în baza de date statistice online gestionată de autoritatea de reglementare în domeniul energiei (CRE) (106). Comisia a utilizat prețurile raportate pentru toate lunile care acoperă perioada de anchetă. Prețurile au fost raportate per gigajoule. Prin urmare, a fost necesară conversia în metri cubi. Pentru a stabili rata de conversie, Comisia a utilizat informațiile publicate online de distribuitorul canadian de gaze naturale Forbis BC (107).

(246)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază, „valoarea normală construită include o sumă rezonabilă și nedistorsionată pentru cheltuielile administrative, costurile de vânzare și cele generale și pentru profituri”. În plus, trebuie stabilită o valoare pentru cheltuielile indirecte de producție care să acopere costurile neincluse în factorii de producție la care se face referire anterior.

(247)

Cheltuielile indirecte de producție au fost stabilite individual pentru fiecare producător-exportator inclus în eșantion. Cheltuielile indirecte de producție raportate de societăți au fost exprimate ca pondere din costurile de producție suportate efectiv de producătorii-exportatori. Acest procent a fost aplicat costurilor de producție nedistorsionate.

(248)

Pentru a stabili o sumă nedistorsionată și rezonabilă pentru costurile VAG și profit, Comisia s-a bazat pe informațiile financiare a doi producători de TEO din Mexic. În ceea ce privește Arcosa Industries de México, S. de R.L. de C.V., Comisia a utilizat situațiile financiare incluse în raportul anual consolidat pe 2019, în special datele raportate pentru segmentul EEG (108). În ceea ce privește Speco Wind Power, S.A. de C.V., Comisia a utilizat informațiile financiare individuale pentru 2019, disponibile în publicația Global Financials a D&B (109).

(249)

În urma comunicării constatărilor finale, Chengxi Shipyard a susținut că Comisia nu ar fi trebuit să ignore costurile sale VAG, deoarece nu s-a dovedit că au fost distorsionate. În plus, societatea a susținut că, în cazul în care ar continua să fie utilizate situațiile financiare ale Arcosa, valorile elementelor de cost respective și ale profitului ar trebui să fie reduse la 75 %, întrucât aceasta era cota subsegmentului de TEO și structuri de utilități în cadrul veniturilor grupului EEG.

(250)

În considerentul 88, Comisia a formulat concluzii cu privire la existența unor distorsiuni semnificative prin prisma cărora era adecvată utilizarea articolului 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază. Au fost formulate constatări nu numai în ceea ce privește materiile prime utilizate în producția de TEO, ci și în ceea ce privește produsul care face obiectul anchetei și aspectele orizontale comune pentru toate sectoarele economiei chineze. Prin urmare, Comisia a considerat oportun să înlocuiască costurile VAG și profitul producătorilor-exportatori incluși în eșantion cu valori de referință nedistorsionate. În plus, Comisia a observat că ajustarea informațiilor financiare ale Arcosa la nivelul generat de subsegmentul cel mai apropiat de produsul care face obiectul anchetei era imposibil de realizat, întrucât informațiile financiare ale Arcosa furnizau doar informații privind ponderea subsegmentului de TEO și structuri de utilități în cadrul veniturilor grupului EEG, dar nu și în cadrul costurilor mărfurilor vândute și în alte costuri indirecte, care se regăseau în costurile VAG. În consecință, afirmațiile Chengxi Shipyard au fost respinse.

(251)

Chengxi Shipyard a susținut, de asemenea, că, în conformitate cu practicile sale contabile, a inclus în cheltuielile generale de producție anumite elemente de cost care ar trebui, de fapt, să se încadreze în costurile VAG. Societatea a furnizat o listă a acestor elemente de cost și a solicitat Comisiei să le excludă din cheltuielile generale de producție raportate pentru a preveni o dublă contabilizare a acestora, întrucât se presupune că au fost incluse în valoarea de referință a costurilor VAG.

(252)

Comisia a observat că societatea însăși a raportat elementele de cost în cauză în cadrul cheltuielilor generale de producție pe parcursul întregii anchete (în răspunsul său inițial la chestionar, în răspunsul său privind deficiențele și într-o versiune revizuită a datelor prezentate în cursul verificării la distanță). Societatea a solicitat ca anumite elemente de cost să fie excluse din cheltuielile generale de producție și mutate în costurile VAG doar în observațiile prezentate cu privire la comunicarea constatărilor finale. În plus, în informațiile prezentate privind profitul și pierderea (110), care au făcut parte din răspunsul la chestionar, societatea a raportat separat costurile VAG compuse din alte elemente de cost decât cele incluse în cheltuielile sale generale de producție. Un aspect și mai important este acela că împărțirea costurilor în cheltuieli generale de producție și costuri VAG, raportată de societate pe parcursul anchetei, a fost în concordanță cu contabilitatea sa financiară, în care elementele de cost în cauză au fost înregistrate în contabilitatea cheltuielilor generale de producție. În consecință, Comisia a respins afirmația.

(253)

În urma comunicării constatărilor finale, Suzhou Titan a susținut că Comisia a interpretat greșit apartenența anumitor elemente individuale ale costurilor VAG din informațiile financiare ale Speco la venituri sau la cheltuieli, ceea ce a condus la un nivel exagerat al costurilor VAG. Potrivit societății, costurile VAG ar fi trebuit să se ridice la aproximativ 15 milioane MXN, în loc de 42 de milioane MXN, cât a calculat Comisia.

(254)

Comisia a analizat afirmația și a confirmat că valoarea costurilor VAG a fost calculată corect. Valoarea costurilor VAG poate fi ușor verificată prin compararea profitului brut (aproximativ 105 milioane MXN) cu profitul înainte de impozitare (aproximativ 63 de milioane MXN). Diferența dintre acestea (42 de milioane MXN, nu 15 milioane MXN) reprezenta valoarea costurilor VAG. În consecință, Comisia a respins afirmația.

(255)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a construit valoarea normală per tip de produs la nivelul franco fabrică în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază.

(256)

În primul rând, Comisia a stabilit costurile de producție nedistorsionate. Comisia a aplicat costurile unitare nedistorsionate la consumul efectiv de factori individuali de producție al fiecărui producătorul-exportator cooperant inclus în eșantion. Comisia a înmulțit cantitățile unitare ale consumului cu costurile nedistorsionate per unitate observate în țara reprezentativă, astfel cum se descrie în secțiunea 3.2.3 de mai sus.

(257)

După ce a fost stabilit costul de producție nedistorsionat, Comisia a aplicat cheltuielile indirecte de producție, costurile VAG și profitul, astfel cum sunt descrise la considerentele 246-248.

(258)

Comisia a adăugat cheltuielile indirecte de producție pentru fiecare producător-exportator inclus în eșantion, astfel cum se explică în considerentul 247, la un nivel de 3-10 % din costurile de producție la costul de producție nedistorsionat pentru a se ajunge la costurile de producție nedistorsionate.

(259)

La costurile de producție stabilite astfel cum se descrie în considerentul anterior, Comisia a aplicat costurile VAG și profitul stabilite pe baza informațiilor financiare ale celor doi producători de TEO din Mexic. Costurile VAG medii ponderate exprimate ca procent din costurile mărfurilor vândute (denumite în continuare „CMV”) și aplicate costurilor de producție nedistorsionate au fost de 13,6 %. Profitul mediu ponderat exprimat ca procent din CMV și aplicat costurilor de producție nedistorsionate a fost de 10,8 %.

(260)

În cele din urmă, Comisia a dedus, după caz, valoarea nedistorsionată a produsului secundar. Comisia a înmulțit cantitățile de produs secundar generate per unitate de produs care face obiectul anchetei cu prețul unitar nedistorsionat al produsului secundar observat în țara reprezentativă, astfel cum se descrie în secțiunea 3.2.3 de mai sus.

(261)

Pe această bază, Comisia a construit valoarea normală per tip de produs la nivelul franco fabrică în conformitate cu articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază.

(262)

În urma comunicării constatărilor finale, Chengxi Shipyard și Suzhou Titan au susținut că Comisia ar fi trebuit să deducă valoarea nedistorsionată a produsului secundar vândut (deșeuri de oțel) din costul de producție, și nu din valoarea normală. Chengxi Shipyard a susținut că este în conformitate cu practicile sale contabile să compenseze costul de producție cu veniturile din vânzările de deșeuri. Suzhou Titan a reamintit că, în anchetele anterioare (111), Comisia a dedus valoarea nedistorsionată a produsului secundar din costul de producție.

(263)

În ceea ce privește afirmația Chengxi Shipyard, Comisia a observat că, într-adevăr, societatea a alocat veniturile generate de vânzările de deșeuri de oțel fiecărui proiect în contabilitatea analitică. Totuși, în contabilitatea sa financiară, veniturile din vânzările de deșeuri de oțel nu au fost înregistrate ca venituri principale din exploatare și, cu siguranță, nu au redus valoarea costului de producție. Dimpotrivă, veniturile au fost înregistrate la rubrica „Alte venituri din exploatare”.

(264)

În ceea ce privește argumentul prezentat de Suzhou Titan, Comisia a observat că, în ancheta anterioară citată, produsul secundar a fost reutilizat de către producători în producția proprie, în timp ce, în cazul de față, deșeurile de oțel au fost vândute. Prin urmare, în prezenta anchetă, valoarea de referință pentru deșeurile de oțel a fost reprezentată de prețul de vânzare nedistorsionat, care acoperă în mod firesc nu numai costul de producție, ci și cheltuielile generale de producție, costurile VAG și profitul.

(265)

În consecință, Comisia a respins afirmațiile formulate de Chengxi Shipyard și Suzhou Titan descrise în considerentul 262.

(266)

Pe lângă observațiile referitoare la metodologia utilizată pentru a reflecta efectul produsului secundar asupra valorii normale, Chengxi Shipyard a subliniat că, în calculul valorii normale a societății, Comisia a omis deducerea produsului secundar.

(267)

Comisia a analizat afirmația și a confirmat că, într-adevăr, din cauza unei erori materiale, valoarea nedistorsionată a produsului secundar nu a fost dedusă din valoarea normală. Comisia a corectat eroarea și a reflectat modificările și în calculul marjei de dumping pentru alte societăți cooperante și al marjei de dumping reziduale. Comisia a trimis societății o comunicare finală suplimentară și i-a oferit posibilitatea de a prezenta observații. Societatea nu a formulat alte observații cu privire la acest aspect.

(268)

În urma comunicării constatărilor finale, Chengxi Shipyard a susținut că Comisia nu ar fi trebuit să reporteze în valoarea normală construită costul consumabilelor și cheltuielile generale de producție ca procent din costul de producție. Potrivit societății, aceste două categorii de costuri nu erau legate de valoarea altor factori de producție. În schimb, Comisia ar fi trebuit să identifice o valoare de referință adecvată în țara reprezentativă.

(269)

Comisia a clarificat faptul că metodologia descrisă a fost aplicată, deoarece datele financiare disponibile în țara reprezentativă nu conțineau informații privind cheltuielile generale de producție. Părțile interesate au fost informate cu privire la acest fapt prin intermediul a două note referitoare la sursele de stabilire a valorii normale. Prin urmare, societatea a avut numeroase ocazii în care să propună o valoare de referință adecvată pentru a înlocui costurile generale de producție distorsionate.

(270)

În ceea ce privește consumabilele, Comisia a observat că, de fapt, costul consumabilelor a fost exprimat ca procent din costul materialelor directe, nu ca procent din costul de producție. În acest sens, Comisia a decis să aplice această metodologie, având în vedere impactul redus al consumabilelor asupra costului de producție, în ansamblu și pe tip de produs, precum și din cauza incapacității unora dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion de a raporta consumul anumitor factori de producție în unități de măsură standard. În schimb, au fost raportate unități precum seturi sau sticle, care erau incompatibile cu unitățile utilizate în statisticile privind importurile. Deși, în general, aceste societăți au depus eforturi și au transformat consumul factorilor de producție mai importanți în unități standard (în principal în kilograme), această deficiență nu a putut fi eliminată pentru toți factorii de producție afectați. Acest lucru a împiedicat Comisia să găsească o valoare de referință adecvată în țara reprezentativă și, prin urmare, a contribuit la necesitatea de a reflecta costul consumabilelor în valoarea normală ca procent din costul nedistorsionat al materialelor directe.

(271)

Pe baza motivelor prezentate în considerentele 269 și 270, Comisia a respins afirmațiile Chengxi Shipyard descrise în considerentul 268.

(272)

În mod similar, Chengxi Shipyard a susținut că metoda utilizată de Comisie pentru a adăuga costul transportului intern la costul nedistorsionat al factorilor de producție a fost incorectă. În loc să majoreze costurile nedistorsionate cu un procent unic stabilit pe baza datelor societății, Comisia ar fi trebuit să calculeze costul individual de transport pentru fiecare factor de producție. În special, societatea a susținut că costul unitar de transport se stabilește mai degrabă în funcție de greutate decât de valoarea unui material. Astfel, utilizarea unui procent unic a ridicat costurile de transport pentru factorii de producție cu o valoare mai mare.

(273)

Comisia a reamintit că producătorii-exportatori au fost obligați să raporteze costurile de transport reale sau estimate aferente fiecărui factor de producție. Cu toate acestea, societatea nu a furnizat informațiile solicitate. În consecință, Comisia a respins afirmația.

(274)

În observațiile sale privind deschiderea anchetei, CCCME a susținut că sursele de informații referitoare la prețul de export au fost îndoielnice, deoarece, în special, prețul unui TEO cu 3 secțiuni utilizat în plângere era mai mare decât prețul unui turn cu 4 secțiuni.

(275)

Comisia a observat că, în cazul de față, reclamantul nu a putut utiliza statisticile oficiale privind importurile pentru a stabili prețul de export al producătorilor-exportatori din RPC. În primul rând, produsul care face obiectul anchetei se încadrează la coduri NC care acoperă o gamă mai largă de produse. În al doilea rând, statisticile privind importurile înregistrează cantitățile în kilograme. Prin urmare, nu a fost posibil să se determine prețul de import al diferitelor tipuri de turnuri (în funcție de numărul de secțiuni). Astfel cum s-a explicat în plângere (112), reclamantul a pus la dispoziție declarații pe proprie răspundere emise de producătorii din Uniune ca element de probă suficient al prețului câștigător oferit de producătorii-exportatori din China în cadrul unor licitații la care producătorii din Uniune au participat, dar au pierdut. În circumstanțele cazului de față și ținând seama de natura specifică a produsului care face obiectul anchetei, Comisia a considerat că declarațiile pe proprie răspundere sunt o sursă suficient de fiabilă. Faptul că prețul unui TEO cu 3 secțiuni a fost mai mare decât prețul unui TEO cu 4 secțiuni ar fi putut rezulta din sursa de informații utilizată de reclamant. În plus, CCCME nu a furnizat niciun element de probă care să arate că o astfel de situație era imposibilă, în special deoarece nu doar numărul de secțiuni, ci și dimensiunile lor (diametrul, lungimea și grosimea) au influențat costul de producție și, prin urmare, prețul de vânzare. Ulterior, Comisia a respins afirmația.

(276)

Producătorii-exportatori incluși în eșantion au exportat în Uniune direct către clienți independenți.

(277)

Prin urmare, prețul de export a fost prețul efectiv plătit sau de plătit pentru produsul în cauză atunci când acesta a fost vândut la export către Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(278)

Comisia a comparat valoarea normală și prețul de export al producătorilor-exportatori incluși în eșantion pe o bază franco fabrică.

(279)

Atunci când acest lucru a fost justificat de necesitatea asigurării unei comparații echitabile, Comisia a ajustat prețul de export pentru a ține seama de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea prețurilor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Au fost efectuate ajustări pentru manipulare și încărcare, transport în țara în cauză, costul creditului și, după caz, prețul de export a fost ajustat în funcție de valoarea livrărilor furnizate de client în cadrul unui contract de fabricație în regim de subcontractare, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (k) din regulamentul de bază.

(280)

În observațiile sale privind comunicarea constatărilor finale, Chengxi Shipyard a afirmat că datele costurilor VAG ale producătorilor de TEO din Mexic nu au furnizat informații suficient de detaliate. Prin urmare, potrivit societății, costurile VAG utilizate la calcularea valorii normale includeau, probabil, cheltuieli care ar trebui deduse din prețul de export în scopul comparării. Ulterior, societatea a solicitat ca valoarea de referință a costurilor VAG să fie ajustată pentru a reflecta ajustările deduse din prețul de export.

(281)

Comisia a considerat că societatea nu a furnizat niciun element de probă care să arate că cheltuielile deduse din prețul de export în scopul comparării erau incluse în costurile VAG ale celor doi producători de TEO din Mexic. Ulterior, Comisia a respins afirmația.

(282)

Chengxi Shipyard a susținut, de asemenea, că comparația dintre valoarea normală și prețul de export ar fi trebuit să fie efectuată pe bucată, și anume pe secțiune de TEO, și nu pe kilogram, cum a procedat Comisia. Societatea a subliniat că majoritatea indicatorilor de prejudiciu au fost, de asemenea, exprimați în bucăți, și nu în greutate. În plus, aceasta a susținut că prețul TEO pe kilogram oferă o imagine distorsionată, întrucât fiecare secțiune poate conține diverse componente interne care îi influențează greutatea, dar sunt disociate de prețul TEO. În cele din urmă, Chengxi Shipyard a menționat discrepanțele dintre ponderea secțiunilor individuale raportate în tabelele EUSALUR (vânzările în Uniune către clienți neafiliați) și COM PCN (costul de producție pe tip de produs). Societatea a susținut că aceste discrepanțe au rezultat dintr-o corecție solicitată de Comisie în cursul verificării la distanță.

(283)

Comisia a considerat că indicatorii de prejudiciu nu sunt legați de calculul marjei de dumping. În plus, societatea nu a furnizat niciun element de probă cu privire la afirmația că includerea componentelor interne nu a influențat prețul TEO. În ceea ce privește discrepanțele referitoare la ponderea diferitelor tipuri de produse (secțiuni) din tabelele privind vânzările și costul de producție, Comisia a observat, într-adevăr, cu ocazia verificării la distanță, că anumite părți enumerate în facturile de vânzare nu au fost raportate în valoarea și cantitatea (greutatea) din tranzacțiile de vânzare respective. Întrucât societatea a confirmat că aceste piese au fost furnizate ca accesorii pentru secțiunea respectivă de TEO și au fost incluse în costul de producție raportat, Comisia a solicitat societății să le includă în cantitatea și în valoarea tranzacțiilor de vânzare afectate, iar societatea a fost de acord. Societatea a susținut că, în datele privind costul de producție, a aliniat ponderea la cea raportată inițial în tabelul de vânzări. În acest stadiu al anchetei, nu a fost posibil să se verifice ce greutate pe tip de produs (secțiunea TEO) este corectă și ar trebui, prin urmare, să fie utilizată în calcul. Prin urmare, Comisia a respins afirmațiile.

(284)

În urma comunicării constatărilor finale, Suzhou Titan a susținut că Comisia a neglijat diferențele dintre TEO terestre și offshore. Deși Comisia a decis să nu extindă măsurile antidumping la importurile pe platoul continental și în zonele economice exclusive ale statelor membre, societatea a susținut că turnurile offshore sunt utilizate și în parcurile eoliene situate în apele teritoriale ale unei țări. Prin urmare, societatea a susținut că, în cazul în care TEO offshore ar fi incluse în calcule, diferențele în ceea ce privește caracteristicile fizice dintre TEO terestre și offshore ar trebui să se reflecte în comparație.

(285)

În ceea ce privește Suzhou Titan, Comisia a observat că societatea nici nu a exportat, nici nu a produs TEO offshore. În general, numai unul dintre cei trei producători-exportatori incluși în eșantion a produs și a exportat în Uniune un număr redus de secțiuni pentru instalațiile offshore. Acestea au fost incluse în calculul marjei de dumping. Întrucât definiția tipurilor de produse a fost foarte detaliată, nu a existat nicio suprapunere cu secțiunile de TEO terestre la compararea valorii normale cu prețul de export pe tip de produs. Prin urmare, Comisia a considerat că diferențele dintre turnurile terestre și cele offshore nu au fost trecute cu vederea în stabilirea dumpingului și, ulterior, a respins afirmația.

(286)

Pentru producătorii-exportatori cooperanți incluși în eșantion, Comisia a comparat valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs similar cu prețul de export mediu ponderat al tipului corespunzător de produs în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază.

(287)

Pentru producătorii-exportatori cooperanți care nu sunt incluși în eșantion, Comisia a calculat marja de dumping medie ponderată, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din regulamentul de bază. Prin urmare, marja respectivă a fost stabilită pe baza marjelor producătorilor-exportatori incluși în eșantion, fără a ține seama de marjele stabilite în circumstanțele menționate la articolul 18 din regulamentul de bază.

(288)

Pe această bază, marja de dumping definitivă a producătorilor-exportatori cooperanți neincluși în eșantion este de 81,9 %.

(289)

Pentru toți ceilalți producători-exportatori din RPC, Comisia a stabilit marja de dumping pe baza informațiilor disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. În acest scop, Comisia a stabilit nivelul de cooperare al producătorilor-exportatori. Nivelul de cooperare este volumul exporturilor către Uniune realizate de producătorii-exportatori cooperanți, exprimat ca proporție din totalul importurilor din RPC în Uniune în PA, care au fost măsurate ca număr de turnuri și stabilite pe baza estimării furnizate de industria Uniunii, astfel cum se explică în considerentele 308-313.

(290)

În cazul de față, nivelul de cooperare este scăzut, întrucât importurile realizate de producătorii-exportatori cooperanți au reprezentat aproximativ 30 % din volumul total al exporturilor către Uniune din cursul perioadei de anchetă. Comisia a considerat oportun să stabilească marja de dumping reziduală la nivelul marjei de dumping medii ponderate stabilite pentru tipurile de produse exportate de Chengxi Shipyard, producătorul-exportator inclus în eșantion cu cea mai ridicată marjă de dumping individuală. Aceste tipuri de produse au reprezentat peste 50 % din exporturile de produs care face obiectul anchetei realizate de această societate către Uniune în cursul PA.

(291)

Marjele de dumping definitive, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, sunt următoarele:

(292)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCME a susținut că marjele de dumping stabilite de Comisie nu sunt credibile. În special, organizația industrială a subliniat, cu privire la exemplul marjei de dumping stabilite pentru alte societăți cooperante, că, pe baza calculelor Comisiei, valoarea normală a exportatorilor chinezi ar trebui să fie cu aproximativ 80 % mai mare decât prețul lor de export într-o situație în care prețurile de export ale Chinei sunt aproximativ la același nivel cu costul de producție al producătorilor din Uniune. Pentru a ajunge la această concluzie, CCCME a dedus profitul indicativ (9,1 %) din marja de prejudiciu (11,2 %), afirmând astfel că prețul de export din China este cu doar 2 % mai mare decât costul de producție al producătorului din Uniune.

(293)

Comisia a observat că diferența dintre marjele de dumping și de prejudiciu este irelevantă atunci când se evaluează credibilitatea calculului marjei de dumping. Marjele de dumping s-au bazat pe informațiile furnizate de societăți (consumul de factori de producție, anumite costuri, prețurile de export) și pe costurile și valorile de referință nedistorsionate stabilite în țara reprezentativă. Producătorii-exportatori au avut posibilitatea de a prezenta observații cu privire la calcularea marjei lor individuale de dumping. Dacă ar fi fost identificate erori de fapt, Comisia le-ar fi corectat. În plus, toate părțile au fost informate cu privire la sursele și valorile costurilor și ale valorilor de referință nedistorsionate din țara reprezentativă și au avut posibilitatea de a prezenta observații referitoare la surse, precum și la eventualele erori de calcul. Pe baza observațiilor părților interesate, Comisia a efectuat modificări sau corecții, după caz.

(294)

În plus, CCCME a comparat categorii care nu pot fi comparate din punct de vedere practic. De exemplu, CCCME nu a luat în considerare faptul că prețurile franco vămuite de export din China includeau costuri VAG, profit, manipulare și încărcare, navlu și asigurare oceanică, taxe de import și costuri ulterioare importului și, prin urmare, nu puteau fi comparate cu costurile de producție ale Uniunii. În plus, CCCME nu a luat în considerare faptul că prețul de export din China comparat cu prețul indicativ din Uniune în scopul calculării marjei de prejudiciu a fost un preț franco vămuit, în timp ce prețul de export din China utilizat pentru calcularea marjei de dumping a fost un preț franco fabrică.

(295)

În cele din urmă, pe baza motivelor prezentate în considerentele 293 și 294, Comisia a respins afirmația CCCME.

(296)

În perioada de anchetă, produsul similar a fost fabricat de 19 producători cunoscuți din Uniune (113). Producătorii respectivi constituie „industria Uniunii”, în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(297)

Producția totală a Uniunii pe parcursul perioadei de anchetă a fost stabilită la 2 443 de tone.

(298)

Astfel cum se precizează în considerentul 8, s-a estimat că cei trei producători din Uniune selectați pentru a fi incluși în eșantion reprezentau 38 % din producția totală de produs similar a Uniunii. Aceștia reprezentau 38 % din volumul vânzărilor Uniunii stabilit în etapa de deschidere.

(299)

Cele trei coduri NC sub care pot fi importate TEO sau secțiuni ale acestora includ, de asemenea, volume semnificative de alte produse. Prin urmare, în lipsa unor date mai exacte privind importurile de TEO pentru perioada examinată, Comisia a stabilit consumul la nivelul Uniunii pe baza datelor EWTA (114).

(300)

EWTA a calculat consumul pornind de la instalațiile eoliene în MW, astfel cum a fost publicat de WindEurope (115). EWTA a calculat numărul de turnuri împărțind MW instalați anual la dimensiunea/dimensiunile medie/medii a(le) generatoarelor de turbine eoliene instalate conform rapoartelor WindEurope. Consumul la nivelul Uniunii din 2017 se bazează pe instalațiile din 2018 raportate de WindEurope, consumul Uniunii din 2018 se bazează pe instalațiile din 2019 raportate de WindEurope, iar consumul Uniunii din 2019 se bazează pe instalațiile din 2020 raportate de WindEurope. Consumul la nivelul Uniunii din perioada de anchetă se bazează pe instalațiile din 2020 raportate de WindEurope (pentru prima jumătate a perioadei de anchetă) și pe extrapolări bazate pe informațiile de piață ale EWTA (pentru a doua jumătate a perioadei de anchetă). Ajustarea temporală de un an este necesară din cauza intervalului de timp dintre momentul în care producătorii vând TEO clienților lor și momentul instalării turbinelor eoliene, care, conform informațiilor din dosar (116), este, în medie, de 12 luni, deși poate fi mai lung (117).

(301)

Pe această bază, consumul de TEO a evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 2

Consumul pe piața Uniunii (turnuri)

(302)

Consumul global a crescut de la 2 707 turnuri în 2017 la 3 087 în perioada de anchetă. Cererea a fost deosebit de puternică în 2018, ca urmare a creșterii numărului de instalații în 2019 în Spania, Suedia și offshore (118).

(303)

În urma comunicării constatărilor finale, GE a susținut că stabilirea cifrelor privind consumul la nivelul Uniunii pe baza numărului de instalații din Uniune din anul următor nu avea sens, deoarece ar fi imposibil să se recalculeze cu exactitate o dată de achiziție începând cu anul instalării. În sprijinul acestei afirmații, GE a făcut referire la faptul că timpul de execuție poate fi mai mare de un an, astfel cum a constatat Comisia, dar nu a prezentat observații cu privire la oportunitatea utilizării unui termen de execuție mediu de 12 luni, astfel cum fusese propus de EWTA și considerat rezonabil de către Comisie pe baza informațiilor furnizate de părțile interesate în cadrul prezentei anchete.

(304)

În primul rând, Comisia a observat că GE nu a propus un timp de execuție alternativ pentru stabilirea consumului pe baza datelor privind instalațiile ale WindEurope, și nicio bază diferită pentru calcularea consumului. De fapt, chiar GE a recunoscut că termenele dintre achiziționarea și instalarea turnurilor eoliene din oțel variază în mod semnificativ în funcție de proiectul parcului eolian, de dimensiunea și amplasarea acestuia, în timp ce intervalele de timp dintre vămuirea turnurilor eoliene din oțel (sau părăsirea de către acestea a fabricilor producătorilor din Uniune) și instalarea acestora fluctuează, de asemenea. În ceea ce privește caracterul rezonabil al unui termen mediu de execuție de un an între vânzări (consum) și instalare, raționamentul EWTA a fost susținut de declarațiile date de alte părți interesate în cursul anchetei (119). În cele din urmă, tendința consumului stabilită la aplicarea ajustării de un an nu este contrazisă de alte informații din dosar. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(305)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCME a solicitat o reconciliere a setului de date relevant utilizat cu sursele disponibile public. Comisia a respins cererea. Lipsa unor date statistice exacte disponibile public cu privire la turnurile eoliene din oțel este întocmai motivul pentru care s-a recurs la metodologia descrisă în considerentul 300 de mai sus. În ceea ce privește importurile, Eurostat nu utilizează aceleași unități de măsură ca setul de date al WindEurope. În plus, codurile NC la care sunt clasificate turnurile eoliene din oțel includ, de asemenea, volume semnificative de alte produse. Versiunile deschise prezentate ale seturilor de date ale EWTA au fost puse la dispoziția părților interesate în t21.003247, salvate la 12 aprilie 2021 (seturile de date ale WindEurope și Eurostat) și în t21.004376, datat 7.6.2021 (setul de date al WindEurope).

(306)

După comunicarea constatărilor finale, CCCME a contestat, de asemenea, diferențele semnificative dintre cifrele privind consumul (120), astfel cum au fost raportate în plângere (121), în răspunsul EWTA la chestionarul privind macrodatele din 9 aprilie 2021 (122) și în comunicarea revizuită a EWTA din 7 iunie 2021 (123). Comisia a clarificat faptul că motivele modificărilor au fost explicate în mod corespunzător de EWTA în ultimele două comunicări menționate și a reiterat faptul că seturile de date subiacente au fost puse la dispoziția părților interesate. Într-o anumită măsură, diferența dintre răspunsul inițial al EWTA la chestionarul privind macrodatele și datele din plângere se explică prin faptul că Regatul Unit, care este o piață de TEO importantă, nu a mai fost luat în considerare în răspunsul la chestionarul privind macrodatele din cauza ieșirii sale oficiale din Uniune la 1 ianuarie 2021. În plus, în observațiile sale din 7 iunie 2021, EWTA a explicat cifrele modificate referitoare la unii dintre indicatori în comparație cu comunicarea din 9 aprilie 2021 prin noi informații, în special în ceea ce privește consumul anual total (ajustarea cu un an menționată mai sus) și cota exporturilor din volumul vânzărilor industriei Uniunii.

(307)

La 26 martie 2021, Comisia a verificat de la distanță răspunsul la chestionarul privind macrodatele. În urma comunicării constatărilor finale, CCCME a sugerat că Comisia ar fi trebuit să efectueze o altă VLD, întrucât răspunsul verificat la chestionar al EWTA a fost între timp înlocuit cu răspunsul actualizat din 7 iunie 2021. Comisia a clarificat faptul că setul de date pe care s-a bazat comunicarea din 7 iunie 2021 a fost, în linii mari, identic cu setul de date bazat pe care s-a bazat comunicarea din 9 aprilie 2021. Numai pentru a doua jumătate a perioadei de anchetă, EWTA a stabilit noi cifre privind consumul total, în conformitate cu abordarea revizuită de a contabiliza o perioadă de întârziere de un an între consum și instalare. Datele privind consumul pentru prima jumătate a anului 2020 au trebuit să se bazeze pe producția instalată de energie (MW) din prima jumătate a anului 2021. După ce a primit comunicarea actualizată a EWTA, Comisia a verificat în mod corespunzător modul în care EWTA a estimat valoarea MW pentru prima jumătate a anului 2021 și a concluzionat că metodologia extrapolării pentru a ajunge la această cifră, care a stat la baza cifrei consumului de TEO din a doua jumătate a perioadei de anchetă, era rezonabilă. Prin urmare, Comisia a concluzionat că nu era necesar să se efectueze o a doua verificare la distanță în legătură cu macrodatele furnizate de EWTA. De asemenea, Comisia a observat că, înainte de comunicarea constatărilor finale, nicio parte nu a prezentat observații cu privire la comunicarea actualizată a EWTA din 7 iunie 2021, nici după ce părțile au fost informate la 18 iunie 2021 cu privire la neinstituirea de măsuri provizorii și au fost invitate în mod explicit să își prezinte observațiile cu privire la comunicările transmise de alte părți interesate (124). Nici CCCME, nici vreo altă parte nu au formulat observații cu privire la comunicarea EWTA din 7 iunie 2021 până la termenul respectiv și, prin urmare, Comisia a respins afirmația potrivit căreia această nouă comunicare ar fi putut afecta dreptul la apărare al CCCME.

(308)

Produsul care face obiectul anchetei reprezintă o mică parte din volumele importurilor de la codurile NC care fac obiectul anchetei. În lipsa unor date mai exacte privind importurile pentru perioada examinată sau a altor date relevante, tabelul 3 reflectă cele mai bune estimări ale EWTA referitoare la importurile din țara în cauză. Metodologia utilizată de EWTA a constat în deducerea vânzărilor producătorilor din Uniune din consumul de la nivelul Uniunii pentru a stabili importurile de pe parcursul unui an. EWTA a recurs apoi la Eurostat pentru a calcula reprezentativitatea medie a fiecărei surse de import relevante, inclusiv China, după cum urmează:

Tabelul 3

Reprezentativitatea medie a surselor de import

(309)

EWTA a calculat procentele de mai sus pornind de la valorile importurilor din Eurostat pentru China, Turcia, Vietnam și Republica Coreea pentru codurile NC 7308 20 00 și 8502 31 00. EWTA a calculat o medie simplă a reprezentativității fiecărei surse din codul NC 7308 20 00 și a reprezentativității fiecărei surse din codul NC 8502 31 00 pentru a obține reprezentativitatea medie globală prezentată în tabelul 3.

(310)

Pentru fiecare perioadă, importurile de TEO din alte țări terțe decât China, Turcia, Vietnam și Republica Coreea sunt estimate la 1 % din totalul importurilor. Potrivit EWTA, „alte țări” înseamnă, de fapt, Malaysia și Indonezia.

(311)

În cazul în care datele Eurostat au indicat importuri încadrate la codurile NC 7308 20 00 și 8502 31 00 din alte țări decât cele menționate în tabelul de mai sus, EWTA nu le-a luat în considerare, bazându-se pe cunoștințele sale de piață, potrivit cărora, la nivel mondial, producția de TEO nu există decât într-un anumit număr de țări. Dintre acestea, numai țările menționate în tabelul de mai sus ar fi exportat TEO către Uniune în cursul perioadei examinate.

(312)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCME a susținut că metodologia de mai sus s-a bazat pe evaluarea subiectivă și pe cunoștințele de piață ale EWTA, dar nu a justificat această afirmație. Comisia a considerat că calculul volumelor importurilor, astfel cum este explicat mai sus, este rezonabil având în vedere datele disponibile, deoarece combină utilizarea unei surse statistice fiabile necontestate (Eurostat) și cunoștințele de piață ale EWTA referitoare la cota de volum a țărilor exportatoare cu volumul total al importurilor stabilit pe baza datelor publicate ale WindEurope privind capacitatea instalată și cu volumele vânzărilor Uniunii, astfel cum au fost raportate de producătorii din Uniune ai produsului similar. Contribuțiile aduse în cursul anchetei de către toți utilizatorii nu au evidențiat nicio altă sursă de importuri decât numărul selectat de țări din tabelul 3, aceștia confirmând că producătorii chinezi erau, de departe, principalii lor furnizori din țări terțe. În consecință, Comisia a respins afirmația CCCME.

(313)

Pe această bază, importurile din China au evoluat după cum urmează:

Tabelul 4

Volumul importurilor și cota de piață

(314)

Importurile din China au fluctuat în cursul perioadei examinate. Se observă faptul că TEO sunt vândute, de regulă, ca parte a unor proiecte mai mari, cu un interval de timp care depășește adesea un an, astfel încât evoluția vânzărilor, inclusiv a importurilor, reflectă adesea schimbări ale cererii care au avut loc cu un an sau mai mult înainte de efectuarea vânzării. În ansamblu, importurile din China au crescut cu 54 %. Cota de piață a acestora a crescut de la 25 % în 2017 la 34 % în perioada de anchetă, ceea ce implică o creștere de 35 % în cursul perioadei examinate.

(315)

În urma comunicării constatărilor finale, GE a observat că Comisia a calculat incorect consumul de turnuri eoliene din oțel de la nivelul Uniunii și, prin urmare, a stabilit în mod incorect cotele de piață ale producătorilor chinezi. Afirmația este respinsă din motivele explicate în considerentul 304.

(316)

Produsul care face obiectul anchetei reprezintă o mică parte din importurile raportate sub codurile NC care fac obiectul anchetei. Prin urmare, în lipsa unor date statistice fiabile pentru perioada examinată sau a altor date relevante, Comisia a stabilit prețurile medii ale importurilor din China pe baza datelor furnizate de producătorii-exportatori incluși în eșantion.

(317)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCME și Suzhou Titan au contestat faptul că era adecvat să se stabilească prețurile medii de import din China pe baza prețurilor verificate de la distanță ale producătorilor-exportatori incluși în eșantion. În special, CCCME a considerat că aceste prețuri nu ar reprezenta mai mult de 22 % din importurile din China și că, prin urmare, ele nu pot fi considerate reprezentative. Ca alternativă, CCCME a considerat că Comisia ar trebui să recurgă la datele Eurostat și a furnizat un tabel care cuprinde, pentru cei patru ani ai perioadei examinate, un volum al importurilor în tone și un preț unitar EUR/tonă al acestor importuri conform „calculelor proprii ale CCCME, pe baza datelor Eurostat”.

(318)

CCCME nu a furnizat sursa exactă a datelor pentru cifrele menționate și, prin urmare, Comisia nu a fost în măsură să evalueze dacă cifrele rezultate erau mai reprezentative. Totuși, Comisia a reamintit că produsul care face obiectul anchetei reprezintă doar o mică parte din volumele importate raportate de Eurostat la codurile NC care fac obiectul anchetei. Prin urmare, Comisia a concluzionat că un preț mediu și o evoluție medie a prețului pe baza unei game de produse care include volume semnificative de alte produse decât produsul în cauză sunt în mod clar mai puțin reprezentative decât un preț mediu și o evoluție medie a prețului numai pentru produsul în cauză de la cei trei producători-exportatori incluși în eșantion, care, în același timp, sunt cei mai mari producători-exportatori care și-au exprimat punctul de vedere în cadrul procedurii. Prin urmare, afirmațiile CCCME și Titan au fost respinse.

(319)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a constatat că prețul mediu al importurilor de TEO din China a evoluat după cum urmează:

Tabelul 5

Prețurile de import (China)

(320)

Prețurile medii ale importurilor din China au fluctuat în cursul perioadei examinate. În ansamblu, acestea au crescut cu 2 %, deși au scăzut semnificativ în perioada 2018-2019 și apoi s-au redresat.

(321)

Prețurile din tabelele 5 și 9 din prezentul regulament sunt la nivelul întregului domeniu de aplicare și indică diferențe semnificative de preț între prețurile industriei Uniunii și importurile care fac obiectul unui dumping. Ancheta a arătat că utilizatorii cumpără TEO fie în cadrul unor contracte de fabricație în regim de subcontractare (125), fie în baza unor comenzi care acoperă întregul domeniu de aplicare. Spre deosebire de contractele de fabricație în regim de subcontractare, în cadrul unor comenzi care acoperă întregul domeniu de aplicare, utilizatorii achiziționează de la producători TEO complete, inclusiv toate materiile prime, cum ar fi plăcile de oțel și așa-numitele „componente interne” (de exemplu, un ascensor). În cadrul contractelor de fabricație în regim de subcontractare, toate materiile prime sau o parte dintre acestea sunt furnizate producătorului de către utilizator. În acest caz, producătorul facturează numai forța de muncă necesară pentru a transforma materiile prime în TEO, plus alte materiale pe care utilizatorul nu le-a furnizat anterior.

(322)

Comisia a determinat subcotarea prețurilor în cursul perioadei de anchetă comparând, pentru tranzacțiile de cumpărare care acoperă întregul domeniu de aplicare:

(323)

Prețurile au fost comparate per tip de produs, avându-se în vedere tranzacții la același nivel de comercializare, ajustate în mod adecvat atunci când a fost necesar, după deducerea rabaturilor și a reducerilor, după caz. Rezultatul comparației a fost exprimat ca procent din cifra de afaceri teoretică a producătorilor din Uniune incluși în eșantion, înregistrată în cursul perioadei de anchetă.

(324)

Pe baza celor de mai sus, importurile care fac obiectul unui dumping ale producătorilor-exportatori incluși în eșantion au arătat marje de subcotare medii ponderate cuprinse între 2,7 % și 5,1 %. Produsul care face obiectul anchetei este foarte sensibil la prețuri. În general, utilizatorii achiziționează TEO prin proceduri de ofertare și/sau cereri de cotații. Ofertele mai multor furnizori sunt apoi comparate, iar concurența se bazează în mare parte pe preț. În acest context, marjele de subcotare a prețurilor constatate sunt considerate semnificative.

(325)

Astfel cum s-a indicat mai sus, Comisia a aplicat practica sa standard comparând prețul CIF la frontiera Uniunii al producătorilor-exportatori cu prețul franco fabrică al producătorilor din Uniune, deoarece a considerat că compararea prețurilor la aceste niveluri asigură o evaluare obiectivă în scopul calculării subcotării.

(326)

În urma comunicării constatărilor finale, Suzhou Titan a prezentat, în ceea ce privește calculele subcotării prețurilor de vânzare (și ale prețurilor indicative), că costurile ulterioare importului adăugate la prețul CIF al importurilor din China ar trebui să fie majorate cu costurile de transport și de asigurare la locul de instalare, în timp ce prețul industriei Uniunii ar trebui să fie luat la nivel franco fabrică. Motivul invocat pentru o astfel de ajustare a prețului de import pentru calcularea subcotării prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative a fost nivelul ridicat al costurilor de transport implicate și faptul că fiecare secțiune a unui turn eolian din oțel, după importul în Uniune, are propria destinație unică. Mai multe părți au susținut că punctul de comparație adecvat pentru calcularea marjelor de subcotare a prețurilor de vânzare (și a prețurilor indicative) ar trebui să fie prețul franco vămuit al UE al produsului livrat la locul de instalare, atât pentru producătorii chinezi, cât și pentru cei din Uniune, întrucât prețul final de vânzare de către utilizator ține cont de costurile de transport ridicate, care sunt puternic afectate de destinația proiectului de parc eolian, și că concurența dintre producătorii din Uniune și producătorii-exportatori are loc la acel nivel. EWTA a susținut că prețurile practicate de industria Uniunii pentru calcularea subcotării prețurilor de vânzare (și a prețurilor indicative) ar trebui să fie majorate cu costurile de transport și de asigurare pentru a le aduce la nivelul CIF în același port de intrare ca prețurile de import din China.

(327)

Comisia a considerat că toate afirmațiile de mai sus sunt viciate din punct de vedere conceptual. Prețurile franco fabrică ale producătorilor din Uniune concurează cu prețurile de export din țara în cauză la nivelul CIF al portului de intrare în UE. Adăugarea costurilor de transport și de asigurare la locul instalării, fie la nivelul Uniunii, fie la nivelul exporturilor, dar nu ambele, nu ar fi adecvată pentru examinarea efectelor importurilor asupra prețurilor.

(328)

Din motivele menționate, Comisia a respins afirmațiile de mai sus prezentate de EWTA, GE și Suzhou Titan.

(329)

În urma comunicării constatărilor finale, Chengxi Shipyard a prezentat mai multe afirmații privind calcularea marjei de subcotare a prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative.

(330)

În primul rând, societatea a susținut că marjele de subcotare ar trebui calculate pe bucată și nu pe kg, indicând că bucățile (turnurile) reprezintă baza de calcul pentru (majoritatea) indicatorilor de prejudiciu. Această afirmație a fost respinsă, deoarece Comisia a considerat că calcularea marjelor de subcotare a prețurilor de vânzare (și a prețurilor indicative) este separată de stabilirea indicatorilor de prejudiciu (a se vedea, de asemenea, considerentele 282 și 283). În plus, faptul că Comisia a utilizat turnuri sau kg este irelevant din moment ce a utilizat aceleași valori pentru ambele părți ale comparației.

(331)

În al doilea rând, Chengxi Shipyard a susținut că, în pofida informațiilor suplimentare furnizate de Comisie printr-o prezentare suplimentară de informații, printre altele, a prețurilor indicative pentru fiecare model de produs ale industriei Uniunii sub formă de intervale, comunicarea constatărilor finale a rămas inadecvată. Fără a dezvălui cantitățile, valorile și prețurile exacte ale industriei Uniunii, Comisia nu a permis societății să verifice acuratețea calculelor prejudiciului. Societatea a considerat că ar trebui furnizate date specifice privind industria Uniunii, deoarece acestea sunt rezultatul consolidării datelor referitoare la trei producători din Uniune incluși în eșantion.

(332)

Comisia nu a fost de acord cu afirmația formulată de societate, deoarece prețul indicativ, exprimat sub formă de intervale, conținea toate informațiile necesare pentru calcularea marjei minime și maxime de subcotare per model de produs și, prin urmare, permitea producătorilor-exportatori să identifice eventualele erori de calcul. În plus, în ceea ce privește cererea de comunicare a cantităților, a valorilor și a prețurilor indicative exacte, Comisia a reamintit că dispozițiile de la articolul 19 alineatul (4) din regulamentul de bază obligă Comisia să țină seama de interesul legitim al părților în cauză pentru ca secretele lor de afaceri să nu fie divulgate. În acest caz specific, prețul de vânzare sau prețul indicativ al industriei Uniunii nu este întotdeauna rezultatul datelor consolidate ale celor trei producători incluși în eșantion; de exemplu, în mai multe situații, unul dintre cei trei producători din Uniune incluși în eșantion nu a vândut modelul de produs utilizat pentru comparație și, prin urmare, prețul per model de produs al industriei Uniunii nu mai reprezintă o medie a prețurilor a trei societăți incluse în eșantion. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(333)

În al treilea rând, Chengxi Shipyard a susținut că TEO nu se află în concurență directă cu produsul industriei Uniunii și nu ar fi cauzat niciun prejudiciu, în primul rând, deoarece jumătate din vânzările sale nu au fost utilizate la calcularea marjei de prejudiciu și, în al doilea rând, deoarece unele dintre ele aveau o marjă negativă.

(334)

Faptul că peste 45 % din importurile de la Chengxi Shipyard nu au fost luate în considerare se datorează metodologiei de comparare a prețurilor importurilor cu vânzările produsului similar ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion. Comisia a reamintit că toate tipurile de produse importate concurează cu toate tipurile de produse fabricate de producătorii din Uniune. Faptul că, de exemplu, un tip de produs importat din China este livrat fără o componentă internă (de exemplu, un ascensor sau un sistem de asistență la urcare sau un sistem de control al temperaturii) sau cu o lungime pe secțiune diferită și că, prin urmare, nu există o corespondență în scopul calculării subcotării prețurilor de vânzare sau a prețurilor indicative nu este un indiciu că astfel de produse nu concurează cu produsele similare fabricate de industria Uniunii, ci doar confirmă că fiecare vânzare este personalizată în conformitate cu specificațiile și cerințele tehnice ale clientului. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(335)

În al patrulea rând, Chengxi Shipyard a susținut că analiza marjelor de subcotare a prețurilor de vânzare (și a prețurilor indicative) este incompletă și asimetrică în ceea ce privește calculul dumpingului, deoarece pentru determinarea marjei de dumping au fost utilizate toate vânzările la export ale Chengxi Shipyard, dar nu și pentru calcularea subcotării prețurilor de vânzare (și a prețurilor indicative). Comisia a reamintit că nu există nicio cerință în regulamentul de bază de a utiliza aceleași vânzări la export pentru calcularea dumpingului și a prejudiciului. Contextul celor două calcule este diferit, iar setul de date de bază poate, de asemenea, să difere, având în vedere faptul că în calculul prejudiciului se face comparația între informațiile privind prețurile primite de la exportatori, pe de o parte, și de la producătorii din Uniune, pe de altă parte. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(336)

În cele din urmă, Chengxi Shipyard a susținut că Comisia ar fi trebuit să calculeze costurile ulterioare importului ca sumă pe cantitate (pe tonă sau pe bucată de TEO), mai degrabă decât ca procent din valoarea CIF, pentru a fi în concordanță cu aceeași ajustare a costurilor efectuată pentru calcularea prețului de export și deoarece cantitatea este mai relevantă pentru cuantificarea costurilor ulterioare importului. În primul rând, Comisia a trebuit să reamintească faptul că societatea nu și-a dovedit afirmația și nu a furnizat elemente de probă în sprijinul afirmației sale potrivit căreia o anumită valoare a costurilor ulterioare importului per cantitate este mai adecvată. În al doilea rând, Comisia a obținut datele direct din răspunsurile la chestionar ale importatorilor/utilizatorilor și a observat că cea mai mare parte a costurilor vamale raportate în documentul justificativ se bazează pe sume forfetare disociate de cantitățile sau de greutatea mărfurilor importate. În cele din urmă, în documentele justificative care au fost verificate lipseau referința la greutatea sau numărul de unități importate. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(337)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, examinarea efectului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei Uniunii a implicat o evaluare a tuturor indicatorilor economici care au influențat situația industriei Uniunii pe parcursul perioadei examinate.

(338)

Astfel cum se menționează în considerentul 9, s-a utilizat eșantionarea pentru stabilirea eventualului prejudiciu suferit de industria Uniunii.

(339)

Pentru stabilirea prejudiciului, Comisia a făcut o distincție între indicatorii de prejudiciu macroeconomici și cei microeconomici. Comisia a evaluat indicatorii macroeconomici pe baza datelor din răspunsul la chestionar primit de la EWTA referitoare la toți producătorii din Uniune, verificate încrucișat, după caz, cu răspunsurile la chestionar primite de la cei trei producători din Uniune incluși în eșantion. Comisia a evaluat indicatorii microeconomici pe baza datelor din răspunsurile la chestionar primite de la cei trei producători din Uniune incluși în eșantion. Ambele seturi de date au fost verificate încrucișat, de la distanță, și au fost considerate reprezentative pentru situația economică a industriei Uniunii.

(340)

Indicatorii macroeconomici sunt: producția, capacitatea de producție, gradul de utilizare a capacității, volumul vânzărilor, cota de piață, creșterea economică, ocuparea forței de muncă, productivitatea, amploarea marjei de dumping și redresarea în urma practicilor de dumping anterioare.

(341)

Indicatorii microeconomici sunt: prețurile unitare medii, costul unitar, costurile cu forța de muncă, stocurile, profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a mobiliza capitaluri.

(342)

Producția totală, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție din Uniune au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 6

Producția, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție

(343)

În perioada examinată, producția a scăzut cu 10 %. Capacitatea de producție a fost practic stabilă în cursul perioadei examinate, întrucât a crescut cu doar 2 %. Gradul de utilizare a capacității a scăzut de la 56 % în 2017 la 49 % în cursul perioadei de anchetă.

(344)

Siemens Gamesa Renewable Energy GmbH & Co KG („SGRE”), un utilizator de TEO care a prezentat observații, a considerat că simplul număr de TEO produse nu este reprezentativ, deoarece dimensiunea lor a crescut în timp. Partea respectivă a reiterat această observație în urma comunicării constatărilor finale și a susținut că Comisia ar trebui să utilizeze ca unitate de măsură megawați (MW) și gigawați (GW), adică parametrii care sunt utilizați la nivelul întregii industrii ca indicator al capacității instalate și care constituie, de asemenea, baza pentru măsurarea cerințelor în materie de producție în vederea atingerii obiectivelor privind energia din surse regenerabile, astfel cum sunt prevăzute în Pactul verde. Comisia a respins afirmația, întrucât piața turnurilor eoliene din oțel nu utilizează MW sau GW ca unitate de măsură.

(345)

În perioada examinată, volumul vânzărilor și cota de piață ale industriei Uniunii, la nivelul Uniunii, au evoluat după cum urmează:

Tabelul 7

Volumul vânzărilor și cota de piață

(346)

Volumul vânzărilor industriei Uniunii a scăzut cu 7 % în perioada examinată. Cota de piață a industriei Uniunii a scăzut de la 69 % în 2017 la 56 % în perioada de anchetă, ceea ce implică o scădere totală cu 18 %.

(347)

În urma comunicării constatărilor finale, GE a observat că Comisia a calculat incorect consumul de turnuri eoliene din oțel și, prin urmare, a stabilit în mod incorect cotele de piață ale producătorilor din Uniune. Afirmația a fost respinsă din motivele explicate în considerentul 304.

(348)

Volumul vânzărilor și cota de piață a industriei Uniunii în Uniune au scăzut în cursul perioadei examinate cu 7 % și, respectiv, 18 %. Prin urmare, industria Uniunii nu a putut beneficia de creșterea consumului de la nivelul Uniunii (+14 % în cursul perioadei examinate, astfel cum se arată în tabelul 2).

(349)

Ocuparea forței de muncă și productivitatea au evoluat în perioada examinată după cum urmează:

Tabelul 8

Ocuparea forței de muncă și productivitatea

(350)

Nivelul de ocupare a forței de muncă în industria Uniunii legat de producția de TEO a scăzut cu 5 % pe parcursul perioadei examinate.

(351)

Productivitatea a scăzut de la 0,71 de turnuri în 2017 la 0,68 turnuri per angajat în perioada de anchetă. Trebuie remarcat faptul că gama de produse afectează numărul de turnuri per angajat. În plus, în medie, TEO cresc în dimensiune de la an la an. Prin urmare, scăderea productivității cu 5 % indicată mai sus este, cel mai probabil, compensată în întregime de faptul că turnurile au devenit mai mari în cursul perioadei examinate.

(352)

Impactul amplorii marjelor de dumping efective asupra industriei Uniunii a fost substanțial, având în vedere volumul și prețurile importurilor din țara în cauză.

(353)

Aceasta este prima anchetă antidumping privind produsul în cauză. Prin urmare, nu există date disponibile pentru a evalua efectele unor eventuale practici de dumping anterioare.

(354)

În perioada examinată, prețurile de vânzare unitare medii ponderate practicate de producătorii din Uniune incluși în eșantion față de clienți neafiliați din Uniune au evoluat după cum urmează:

Tabelul 9

Prețurile de vânzare și costul de producție în Uniune

(355)

În cursul perioadei examinate, prețurile de vânzare unitare medii ale comenzilor care acoperă întregul domeniu de aplicare pentru TEO originare din Uniune au crescut cu 12 %, în timp ce costul unitar de producție a crescut într-o măsură mai mare, și anume cu 21 %.

(356)

Costurile medii cu forța de muncă ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat în perioada examinată după cum urmează:

Tabelul 10

Costurile medii cu forța de muncă per angajat

(357)

În cursul perioadei examinate, costurile medii cu forța de muncă per angajat au crescut cu 7 %, ca urmare a tendințelor generale ale inflației și ale costului forței de muncă. Ratele anuale de creștere a costurilor forței de muncă, pentru întreaga economie a UE, au fost de până la 3 % și mai mult în 2018 și 2019 și de până la peste 4 % în 2020 (126).

(358)

Nivelurile stocurilor producătorilor din cadrul Uniunii incluși în eșantion au evoluat în perioada examinată după cum urmează:

Tabelul 11

Stocurile

(359)

Comisia a constatat că stocurile nu reprezintă un indicator de prejudiciu semnificativ în ceea ce privește producția de TEO. Producătorii produc TEO pe bază de comenzi și, de obicei, nu păstrează stocuri fizice. Cantitățile foarte mici de stocuri finale raportate în tabelul 11 se referă la TEO produse, dar încă nevândute (127).

(360)

Profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 12

Profitabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor

(361)

Profitabilitatea industriei Uniunii a scăzut de la +3,6 % în 2017 la –1,4 % în perioada de anchetă. Fluxul net de lichidități a fost afectat negativ de scăderea profiturilor și a fost negativ între 2018 și perioada de anchetă. Capacitatea de a mobiliza capitaluri a fost afectată de scăderea profiturilor. Nivelul investițiilor anuale a urmat o tendință descendentă constantă și a scăzut cu 90 % în perioada examinată.

(362)

În ceea ce privește fluxul de lichidități, SGRE a observat că, în răspunsul său la chestionar, GRI a raportat că nu i-a fost afectată capacitatea de a mobiliza capitaluri din cauza dumpingului prejudiciabil și că investițiile au fost autofinanțate sau finanțate prin credite bancare. În aceeași ordine de idei, aceasta a susținut că Windar a raportat că nu i-a fost afectată capacitatea de a mobiliza capitaluri, deoarece nu a fost distribuit niciun dividend, iar profiturile au fost utilizate pentru a consolida structura balanței, în timp ce investițiile au fost finanțate fie prin propriul flux de lichidități, fie prin credite bancare pe termen lung. Totuși, ancheta a arătat că, astfel cum se arată în tabelul de mai sus, profiturile producătorilor din Uniune incluși în eșantion s-au redus și este posibil să le fi afectat investițiile. În plus, faptul că Windar nu a fost în măsură să plătească dividende acționarilor săi, ca urmare a scăderii profiturilor, și că a trebuit să recurgă la credite bancare pentru a face investiții, astfel cum s-a menționat mai sus, a arătat că societatea se afla deja într-o situație financiară fragilă. Creditele bancare au avut, în mod firesc, costuri suplimentare sub formă de dobânzi de plătit, care ar fi fost chiar mai mari decât dacă Windar ar fi avut o situație mai solidă din punct de vedere financiar.

(363)

În urma comunicării constatărilor finale, SGRE a afirmat că faptul că o societate recurge la credite bancare pentru a face investiții nu înseamnă că se află într-o situație de vulnerabilitate. Comisia a fost de acord că simplul fapt că Windar s-a bazat pe credite bancare pentru a face investiții nu poate fi considerat, în mod abstract, un element de probă al prejudiciului. Totuși, Comisia a considerat că acest fapt trebuie privit în combinație cu alți factori, astfel cum a procedat în considerentul 362. Declarațiile SGRE nu au modificat această concluzie.

(364)

SGRE a făcut referire la ancheta realizată de US-ITC împotriva turnurilor eoliene din oțel din Spania. Ancheta a sugerat că, în cazul în care producătorii spanioli, precum Windar, și-ar vinde exporturile de TEO către SUA la prețuri inferioare prețurilor lor de pe piața internă, s-ar considera suficient costul de producție și profitabilitatea de pe piața internă. Cu toate acestea, din mai multe motive, Comisia nu a înțeles logica ce stă la baza acestei afirmații, care se bazează, în plus, pe acuzațiile formulate într-o plângere („petiția”), care sunt în curs de investigare de către autoritățile țărilor terțe. În plus, această afirmație este eronată, deoarece discriminarea prin prețuri (dacă există și dacă este dovedită) poate avea multe cauze și, chiar dacă prețurile de pe piața internă (UE) ale Windar au fost mai mari decât prețurile sale de export către SUA, acest lucru nu înseamnă neapărat că prețurile de pe piața internă au fost (suficient de) profitabile. Comisia a subliniat, de asemenea, că a stabilit datele pentru microindicatori pe baza unui eșantion de trei producători din Uniune. În consecință, sugestia a fost respinsă cu fermitate.

(365)

Evaluarea de mai sus a macroindicatorilor și a microindicatorilor economici arată că industria Uniunii a suferit un prejudiciu important în perioada de anchetă, deoarece a pierdut o cotă de piață semnificativă, iar creșterea prețurilor sale de vânzare a fost insuficientă pentru a transfera creșterea puternică a costurilor sale de producție, ceea ce a dus la scăderea dramatică a profitabilității sale, afectând negativ investițiile, randamentul investițiilor și fluxul de lichidități.

(366)

Faptul că anumiți indicatori (capacitatea de producție, stocurile) nu s-au deteriorat nu infirmă constatarea prejudiciului.

(367)

Câteva părți (CCCME, SGRE, GE) au susținut că, în ultima parte a perioadei de referință utilizate în plângere, unii indicatori s-au îmbunătățit. Ancheta a constatat că, în cursul perioadei de anchetă, acest lucru este valabil numai pentru indicatorii financiari, deoarece scăderea puternică a costului de producție între 2019 și perioada de anchetă a avut, într-adevăr, un efect pozitiv asupra situației financiare a industriei Uniunii. Cu toate acestea, industria Uniunii înregistra în continuare pierderi semnificative în perioada de anchetă. Astfel, chiar dacă acest indicator s-a îmbunătățit între anul 2019 și perioada de anchetă, el nu subminează constatarea existenței unui prejudiciu în privința sa.

(368)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că industria Uniunii a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(369)

În cursul perioadei examinate, industria Uniunii a înregistrat scăderi ale vânzărilor în favoarea importurilor din China. Volumul importurilor din China a crescut puternic (cu 54 %), iar cota lor de piață a crescut cu nouă puncte procentuale, de la 25 % în 2017 la 34 % în perioada de anchetă. În aceeași perioadă și în pofida creșterii cu 14 % a consumului, volumul vânzărilor industriei Uniunii a scăzut cu 7 %, iar cota sa de perioadă de anchetă a scăzut de la 69 % în 2017 la 56 % în perioada de anchetă.

(370)

În ceea ce privește prețurile, prețurile importurilor din China au fost semnificativ mai mici decât prețurile de vânzare ale industriei Uniunii și, de asemenea, mai mici decât costul de producție al industriei Uniunii pe parcursul perioadei examinate, ceea ce a dus la o blocare a prețurilor. Presiunea asupra prețurilor exercitată de volumele mari și în creștere ale importurilor din China la astfel de prețuri în cursul perioadei examinate reprezintă o explicație clară pentru incapacitatea industriei Uniunii de a reflecta creșterile costurilor în prețurile sale de vânzare și pentru pierderile rezultate.

(371)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că importurile din China au cauzat un prejudiciu important industriei Uniunii. Acest prejudiciu a avut efecte atât asupra volumului, cât și asupra prețurilor.

(372)

Atât SGRE, cât și GE au afirmat că nu există nicio corelație între profiturile în scădere ale reclamanților și importurile care se presupune că fac obiectul unui dumping, deoarece profiturile au scăzut brusc începând cu 2018, iar prețurile importurilor din China au crescut. CCCME a afirmat că importurile din China nu ar fi putut cauza prejudicii producătorilor din Uniune, deoarece cantitățile de importuri din China au scăzut, iar prețurile lor au crescut.

(373)

Comisia nu a fost de acord. În ansamblu, prețurile importurilor din China au crescut cu 2 % în cursul perioadei examinate, astfel cum se arată în tabelul 5. Totuși, ele au rămas sub prețurile industriei Uniunii și sub costul de producție al acesteia pe parcursul perioadei examinate. În plus, prețurile importurilor din China au scăzut în perioada 2018-2019. În ceea ce privește volumul, ancheta a arătat că importurile din China au crescut cu 54 % între 2017 și perioada de anchetă și cu încă 7 % din 2018.

(374)

Volumul importurilor din alte țări terțe a evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 13

Importurile din țări terțe

(375)

În cursul perioadei examinate, volumul importurilor din alte țări terțe decât China a era redus. Cota lor de piață combinată a crescut de la 5,9 % în anul 2017 până la 9,3 % în perioada de anchetă. Comisia a observat că prețurile medii ale importurilor din alte țări terțe decât China au fost evaluate pe baza datelor Eurostat pentru codurile NC 7308 20 00 și 7308 90 98. Aceste coduri NC acoperă importurile de mărfuri dintr-o gamă mult mai largă, nu doar de TEO, dar reprezintă cele mai bune informații disponibile în cadrul prezentei anchete. Întrucât aceste prețuri au fost în mod constant și semnificativ mai mari decât prețurile importurilor din China, se poate concluziona în mod rezonabil că importurile subiacente de TEO nu au subcotat prețurile de vânzare ale industriei Uniunii.

(376)

Volumele din tabelul de mai sus sunt cele mai bune estimări furnizate de EWTA. Metodologia EWTA este descrisă în secțiunea 4.3.1.

(377)

La cerere, unii utilizatori au transmis Comisiei date privind volumele și prețurile lor de import din alte țări terțe decât China. Cu toate acestea, având în vedere numărul mic de utilizatori, sursele limitate de import utilizate de fiecare dintre aceștia și metodologiile diferite utilizate pentru raportarea acestora, precum și datele insuficiente, s-a constatat că astfel de informații nu sunt fiabile și nici nu au putut fi divulgate într-o manieră relevantă.

(378)

Tabelul 13 prezintă prețurile medii în conformitate cu datele Eurostat pentru codurile 7308 20 00 și 7308 90 98 din Nomenclatura combinată. WindEurope a solicitat Comisiei să evalueze prejudiciul pe baza datelor doar pentru primul cod, în conformitate cu US-ITC (128). Comisia a considerat cererea nefondată, deoarece ancheta a arătat că au existat importuri încadrate la codul 7308 90 98 în cursul perioadei de anchetă. Nicio parte cooperantă nu a raportat importuri încadrate la codul 8502 31 00. În plus, Comisia a observat același lucru ca în considerentul 375 în ceea ce privește exactitatea datelor subiacente.

(379)

Nicio parte nu a sugerat că importurile din alte țări terțe decât China ar fi putut cauza prejudicii producătorilor din Uniune. În plus, Comisia a observat că aceste importuri au reprezentat mai puțin de o treime din importurile din China în cursul perioadei examinate.

(380)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a concluzionat că importurile din alte țări terțe decât China nu au cauzat un prejudiciu industriei Uniunii în cursul perioadei examinate.

(381)

Volumul și prețurile exporturilor industriei Uniunii practicate față de părți neafiliate au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 14

Vânzările la export

(382)

În cursul perioadei examinate, volumul exporturilor realizate de producătorii din Uniune s-a redus la jumătate. Producătorii incluși în eșantion nu au fost în măsură să furnizeze un preț în EUR/tonă pentru vânzările respective, prin urmare, prețurile raportate mai sus sunt per TEO și, prin urmare, reflectă și creșterea dimensiunii medii în cursul perioadei examinate. În plus, prețurile medii raportate mai sus sunt afectate în mod semnificativ de diferențele în ceea ce privește gama de produse. Prin urmare, nu a fost posibil să se tragă nicio concluzie relevantă cu privire la impactul exporturilor către țări terțe. Cel mult, având în vedere că nivelul maxim al exporturilor au reprezentat 28 % din vânzările Uniunii în 2017, este posibil ca scăderea vânzărilor la export să fi contribuit într-o oarecare măsură la prejudiciul suferit, însă, în orice caz, nu a atenuat legătura de cauzalitate cu importurile care fac obiectul unui dumping.

(383)

Vestas a făcut referire la volatilitatea cererii offshore ca sursă de prejudiciu și, la fel ca GE, a atribuit prejudiciul subutilizării instalațiilor de producție offshore din Uniune. GE a observat că, înainte de 2017, producătorii din Uniune au făcut investiții importante în dezvoltarea unor instalații de producție costisitoare cu scopul de a satisface cererea offshore care, în cele din urmă, trebuiau să fie utilizate pentru producerea de TEO terestre sau să rămână neutilizate. Pentru SGRE și GE, scăderea profitabilității industriei de TEO din Uniune a fost rezultatul unei scăderi a cererii de TEO offshore.

(384)

Afirmațiile de mai sus sunt contrazise de publicația „Energia eoliană offshore în Europa – Principalele tendințe și statistici 2020”, a WindEurope, publicată în februarie 2021. Figura 1 arată că, în perioada 2017-2018, capacitatea instalată cumulată a energiei eoliene offshore în Uniune a crescut într-un ritm puternic, cu aproximativ 16 %, și a continuat să crească într-un ritm și mai puternic, cu 20 %, în perioada 2019-2020. În timp ce capacitatea eoliană offshore instalată a UE-27 s-a ridicat la aproximativ 8,8 GW în 2017, în 2020 aceasta a ajuns la aproximativ 14,6 GW (129). WindEurope a prevăzut o perspectivă mai degrabă pozitivă pentru instalațiile offshore (130). Comisia a observat, de asemenea, că ancheta nu a arătat că producătorii din Uniune utilizau în mod sistematic instalații destinate producției de TEO offshore pentru producerea de TEO terestre – GE a recunoscut că instalațiile destinate pentru TEO offshore ale anumitor producători din Uniune erau ocupate integral (131).

(385)

După comunicarea constatărilor finale, GE a interpretat în mod diferit cifrele publicate de WindEurope. Pe baza graficului menționat, GE a concluzionat că cererea de instalații eoliene offshore a scăzut în perioada 2017-2018, apoi „a înregistrat o ușoară redresare” în perioada 2018-2019 și a scăzut din nou în perioada 2019-2020. Pe această bază, GE a concluzionat că piața offshore a Uniunii s-a contractat în cursul perioadei examinate. Totuși, deși Comisia a ajustat cifrele pentru a include numai statele membre ale Uniunii, adică a exclus volumele raportate referitoare la Regatul Unit, se pare că GE nu a făcut același lucru și, prin urmare, și-a întemeiat concluziile pe un set de date eronat. Într-adevăr, dacă se exclude Regatul Unit din graficul menționat, nu există o scădere a cererii de instalații eoliene offshore în perioada 2019-2020, ci, mai degrabă, o creștere puternică de aproximativ 20 %. În ansamblu, astfel cum s-a menționat, capacitatea instalată cumulată a energiei eoliene offshore în Uniune a crescut semnificativ de la 8,8 GW la 14,6 GW în cursul perioadei examinate, și anume cu 66 %.

(386)

În ceea ce privește observațiile GE referitoare la utilizarea insuficientă a instalațiilor de producție offshore, acestea sunt contrazise de observațiile părții respective prin care se clarifică faptul că instalațiile ocupate integral, menționate în considerentul 384, au fost cele ale unui singur producător din Uniune. Comisia este sigură că ancheta nu a arătat că producătorii din Uniune utilizau în mod sistematic instalații destinate producției de TEO offshore pentru producerea de TEO terestre.

(387)

Având în vedere toate motivele expuse mai sus, Comisia a respins afirmația repetată potrivit căreia o scădere a cererii offshore ar fi avut un impact negativ asupra profitabilității industriei Uniunii și ar fi contribuit la prejudiciu.

(388)

Plăcile de oțel reprezintă o pondere importantă (aproximativ 40 %) (132) din costul de producție al TEO. În opinia CCCME, SGRE și GE, motivul pentru care a scăzut profitabilitatea industriei Uniunii, a fost instituirea mai multor măsuri de apărare comercială împotriva importurilor de oțel în Uniune, printre care și măsurile de salvgardare aplicabile în prezent, și nu importurile din China. CCCME a repetat această observație după comunicarea constatărilor finale, adăugând că, având în vedere celelalte măsuri de apărare comercială în vigoare, creșterea costului de producție a fost atât de substanțială, încât nu poate fi compensată prin creșterea prețurilor. La un nivel mai general, în urma comunicării constatărilor finale, SGRE a afirmat că analiza Comisiei ar fi trebuit să implice o evaluare mai atentă a posibilității ca creșterea cu 21 % a costului de producție să fi atenuat legătura de cauzalitate dintre importurile presupuse a face obiectul unui dumping și un eventual prejudiciu care se presupune că ar exista în ceea ce privește industria de TEO din Uniune.

(389)

Comisia a considerat aceste afirmații nefondate. Niciuna dintre părți nu și-a dovedit afirmațiile și nici nu au prezentat date în sprijinul acestora, care să arate efectul unei anumite măsuri de apărare comercială asupra costului total de producție al producătorilor de TEO, ținând seama de aprovizionarea anterioară și ulterioară a industriei Uniunii cu produse siderurgice care fac obiectul măsurilor de apărare comercială, dacă a fost cazul. În plus, Comisia a indicat, în documentul de comunicare a constatărilor finale și în secțiunea 4.4.3.1, evoluția costurilor materiilor prime în cursul perioadei examinate, de asemenea, în comparație cu evoluția prețurilor de vânzare. Comisia a subliniat că, în condiții de concurență echitabile, producătorii din Uniune sunt în măsură să reflecte creșterile costurilor (materiilor prime) în prețurile lor de vânzare. Însă producătorii de TEO din Uniune nu au reușit să își crească prețurile (nici măcar pentru a-și acoperi costurile) din cauza presiunii exercitate asupra prețurilor de importurile din China. Prin urmare, creșterea costului total de producție, indiferent dacă este declanșată sau nu de măsuri de apărare comercială, nu a putut atenua legătura de cauzalitate stabilită între importurile din China care fac obiectul unui dumping și prejudiciul important suferit de industria Uniunii.

(390)

SGRE a sugerat că deschiderea unor instalații noi și mai moderne de producție a TEO în Uniune a cauzat un prejudiciu producătorilor din Uniune, deoarece a dus la închiderea altor instalații (mai vechi) de producție de TEO din Uniune. În urma comunicării constatărilor finale, partea respectivă a declarat că Comisia nu a abordat suficient concurența internă rezultată în urma deschiderii GRI Sevilla în Spania în 2017, a Haizea Bilbao în Spania în 2018 și a Windar Franța în 2020. Potrivit SGRE, prin deschiderea proiectului Windar Franța (situat în mod favorabil pe coastă), instalația Windar din Olazagutía, Spania (situată în mod nefavorabil la 100 km pe uscat) a devenit redundantă, ceea ce a dus la închiderea acesteia în 2019. Nu au fost furnizate informații suplimentare în sprijinul acestei afirmații. În lipsa altor observații cu privire la acest aspect, ancheta nu a putut stabili că deschiderea de noi instalații de producție în Uniune a avut, în sine, un efect prejudiciabil asupra celor existente.

(391)

Vestas și SGRE au atribuit prejudiciul instalațiilor de producție slab plasate ale producătorilor din Uniune, dar nu au dovedit aceste afirmații. Ancheta a arătat că piața de TEO a Uniunii, cu un consum anual de aproximativ 3 000 de unități în perioada de anchetă, nu este o piață cu volum mare și, prin urmare, producătorii nu își pot limita vânzările doar la locuri din apropiere. Cu toate acestea, fiecare dintre producătorii din Uniune incluși în eșantion a vândut TEO și către destinații din propriul stat membru sau în apropierea acestuia în cursul perioadei de anchetă. Afirmațiile sunt respinse.

(392)

Pentru unele părți, faptul că, în Uniune, noile proiecte de producere a energiei electrice eoliene concurează direct cu producătorii de alte surse de energie, în special cu panourile solare (produse în cea mai mare parte în afara Uniunii), a sporit presiunea de a produce turnuri eoliene din oțel la prețuri din ce în ce mai scăzute. La fel s-a întâmplat și în cazul creșterii dependenței de licitarea de noi capacități de producție de energie din surse regenerabile începând din 2017, prevăzută în orientările relevante pentru perioada 2014-2020 (133). Comisia a constatat că în multe proiecte nu există presupusa concurență cu alte surse de energie (a se vedea, de asemenea, considerentul 447). În ceea ce privește licitarea, conform datelor statistice disponibile, prețurile turnurilor au scăzut mai mult în perioada 2009-2016 decât după 2016. În consecință, argumentul a fost respins.

(393)

Vestas, WindEurope și SGRE au afirmat că orice reducere a prețurilor sau a profitabilității pentru TEO este o consecință logică a concurenței substanțiale și a presiunii asupra prețurilor din întregul sector al energiei eoliene. În acest context, Vestas, SGRE, WindEurope și CCCME au făcut referire la unele evoluții din sectorul energiei eoliene din Uniune [și anume o presiune din ce în ce mai mare de a reduce numărul de sisteme de discriminare a costurilor energiei electrice, politici naționale inconsecvente, o lipsă de vizibilitate în ceea ce privește volumele pe termen lung și o profitabilitate mai scăzută a proiectelor de parcuri eoliene din cauza modificărilor aduse formei și nivelului de subvenționare a energiei din surse regenerabile în Uniune (cu o trecere de la tarifele fixe la primele fixe)] care, în opinia lor, au dus la înregistrarea de pierderi de către o serie de utilizatori europeni în 2018 și 2019. Comisia a recunoscut aceste aspecte, dar a considerat că, în ansamblu, afirmația este nefondată. Creșterea concurenței la nivelul utilizatorilor finali în condiții normale nu conduce la un prejudiciu la nivelul furnizorilor acestora. Motivul pentru care au scăzut prețurile industriei Uniunii pentru TEO a fost disponibilitatea la scară largă și din ce în ce mai mare a importurilor ieftine din China. În cazul în care concurența la acest nivel s-ar fi manifestat în condiții de concurență echitabile, atunci prețurile și profitabilitatea producătorilor de TEO nu ar fi fost diminuate în aceeași măsură. Prin urmare, presiunea crescută asupra prețurilor pentru industria utilizatoare nu a putut atenua legătura de cauzalitate stabilită între importurile din China care fac obiectul unui dumping și prejudiciul important suferit de producătorii de TEO din Uniune.

(394)

SGRE a afirmat că concurența internă din partea altor turnuri decât cele din oțel constituie o potențială cauză distinctă de prejudiciu pentru industria Uniunii. În urma comunicării constatărilor finale, partea respectivă a insistat asupra faptului că publicația Wood Mackenzie, intitulată Global wind turbine technology trends 2019 (Tendințele la nivel global ale tehnologiei turbinelor eoliene 2019), a indicat o creștere cu 10 % a turnurilor hibride și o scădere cu 16 % a turnurilor din oțel în perioada 2017-2024, în timp ce WindEurope a estimat o scădere a valorii de piață a TEO în anii următori. Comisia a recunoscut această chestiune. Totuși, turnurile care nu sunt din oțel au fost în număr mic în Uniune în perioada examinată (134) și că aceste turnuri nu sunt adecvate pentru multe proiecte. Prin urmare, turnurile care nu sunt din oțel nu au putut să atenueze legătura de cauzalitate stabilită între importurile din China care fac obiectul unui dumping și prejudiciul important suferit de producătorii de TEO din Uniune.

(395)

CCCME a afirmat că investițiile semnificative realizate de producătorii de TEO din Uniune, în special în 2017, au exercitat o presiune asupra profitului producătorilor de TEO din Uniune în anii următori, când cererea a scăzut. În primul rând, cererea nu a scăzut după 2017. În al doilea rând, în 2017, producătorii de TEO din Uniune au generat un flux de lichidități care a reprezentat mai mult de o treime din investițiile realizate în anul respectiv. Împreună cu profiturile acumulate și cu fluxul de lichidități generat înainte de 2017, când nu s-a produs un dumping prejudiciabil, producătorii din Uniune au dispus de fonduri suficiente pentru a finanța aceste investiții. Cu toate acestea, ancheta a arătat că investițiile producătorilor de TEO din Uniune incluși în eșantion au constat în înlocuiri justificate, schimbări impuse de cererea de pe piață și modernizările necesare ale echipamentelor destinate să deservească utilizatorii.

(396)

SGRE a subliniat deprecierea crescută a GRI drept cauză a prejudiciului. Ancheta a constatat că deprecierea GRI a respectat standardele de contabilitate naționale și internaționale aplicabile. În plus, ancheta nu a putut stabili că vreo modificare a deprecierii GRI a afectat legătura de cauzalitate stabilită între importurile din China care fac obiectul unui dumping originare și prejudiciul important suferit de industria Uniunii în ansamblu.

(397)

Vestas a atribuit prejudiciul slăbirii monedei naționale a Chinei, care a îmbunătățit competitivitatea TEO din China. Comisia a constatat, însă, că această afirmație este eronată. S-a constatat că producătorii chinezi de TEO au facturat exporturi către Uniune fie în USD, fie în EUR. De fapt, USD a fost relativ puternic în cursul perioadei de anchetă, raportul EUR/USD variind între 1,07 și 1,14. În schimb, paritatea EUR/USD a depășit 1,18 în august 2020 și 1,22 în ianuarie 2021. Prin urmare, nu a fost posibil ca fluctuațiile cursului de schimb să fi cauzat prejudiciul important suferit de industria Uniunii.

(398)

După comunicarea constatărilor finale, CCCME a susținut că scăderea consumului în 2019, care acoperă jumătate din perioada de anchetă, a fost un factor care a cauzat prejudiciul. În acest sens, Comisia a subliniat și nivelul relativ scăzut al capacității instalate în Germania în 2019 și, în special, în 2020. Comisia a respins afirmația, întrucât consumul de la nivelul Uniunii din 2019 a fost în continuare cu 5 % mai mare în comparație cu 2017, iar scăderea consumului în 2019 a avut un caracter temporar și a fost urmată de o creștere puternică de 8 % în perioada de anchetă.

(399)

CCCME a susținut, de asemenea, în urma comunicării constatărilor finale, că Comisia ar fi trebuit să abordeze impactul pandemiei de COVID-19 asupra prejudiciului, întrucât pandemia a cauzat o încetinire semnificativă a creșterii economice și a afectat puternic lanțurile de aprovizionare mondiale. Comisia a observat că perioada de anchetă s-a încheiat la jumătatea anului 2020 și că nu au existat semne că ar fi scăzut cererea de TEO sau că ar fi început să apară probleme de aprovizionare cu materii prime în ultimele patru luni ale perioadei de anchetă, când pandemia a ajuns în Uniune. Prin urmare, afirmația CCCME a fost respinsă.

(400)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că importurile care fac obiectul unui dumping din țara în cauză au cauzat un prejudiciu important industriei Uniunii și că ceilalți factori, luați în considerare în mod individual sau colectiv, nu au atenuat legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul important suferit.

(401)

Pentru a stabili nivelul măsurilor, Comisia a examinat dacă o taxă inferioară marjei de dumping ar fi suficientă pentru a elimina prejudiciul cauzat industriei Uniunii de importurile care fac obiectul unui dumping.

(402)

Prejudiciul ar fi eliminat dacă industria Uniunii ar putea obține un profit indicativ prin vânzarea la un preț indicativ în sensul articolului 7 alineatele (2c) și (2d) din regulamentul de bază.

(403)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2c) din regulamentul de bază, pentru stabilirea profitului indicativ, Comisia a luat în considerare următorii factori: nivelul de profitabilitate înainte de creșterea importurilor din țara în cauză, nivelul de profitabilitate necesar pentru a acoperi pe deplin costurile și investițiile, cercetarea și dezvoltarea („C-D”) și inovarea, precum și nivelul de profitabilitate preconizat în condiții normale de concurență. Această marjă de profit nu ar trebui să fie mai mică de 6 %.

(404)

Reclamanții au afirmat că 10 % reprezintă un profit indicativ rezonabil, deoarece se presupune că a fost realizat de anumiți reclamanți în perioada vizată de plângere (135). Mai mulți utilizatori au susținut, însă, că nivelul profitului prezentat de reclamanți este nerezonabil de ridicat.

(405)

Articolul 7 alineatul (2c) din regulamentul de bază stabilește nivelul minim al profitului indicativ la 6 %. Ancheta a arătat că, pe parcursul întregii perioade examinate, importurile din China au avut o cotă de piață mare în Uniune, iar profitabilitatea industriei Uniunii a fost mai mică de 6 %. Prin urmare, Comisia a evaluat profitabilitatea industriei Uniunii în cursul celor șase ani anteriori perioadei examinate și a constatat că, în 2015 și 2016, adică în cei doi ani anteriori perioadei de referință, profitabilitatea acesteia a fost de 8,4 % și, respectiv, de 9,8 % (136). Comisia nu deține informații cu privire la nivelul și prețurile importurilor anterioare perioadei examinate. Cu toate acestea, nivelurile de profit realizate în acești doi ani sugerează că prețurile de vânzare ale industriei nu au fost în niciun caz depreciate de importurile din China, chiar dacă astfel de importuri au fost prezente pe piața Uniunii în volume semnificative în 2015 și 2016. Prin urmare, Comisia a considerat că un profit indicativ de 9,1 %, care reprezintă profitul mediu obținut de industria din Uniune în acești doi ani, este rezonabil, întrucât, în cursul perioadei examinate, profitabilitatea industriei Uniunii era deja afectată de nivelul ridicat al importurilor din China. Acest profit indicativ a fost adăugat costului real de producție al industriei Uniunii, pentru a stabili prețul neprejudiciabil.

(406)

În urma comunicării constatărilor finale, Suzhou Titan a considerat că ajustarea de 0,5 % din valoarea CIF efectuată de Comisie pentru a acoperi costurile ulterioare importului este prea scăzută, având în vedere costurile de transport suportate de utilizatori și ajustarea (mai mare) efectuată de Comisie în cadrul altor anchete. Comisia a respins cererea. Ajustarea efectuată se bazează pe datele furnizate de utilizatorii cooperanți și verificate de la distanță de către Comisie și, prin urmare, este specifică fiecărui caz în parte.

(407)

În urma comunicării constatărilor finale, CCCME a afirmat că profitul indicativ ar trebui să fie de 6 %, întrucât profitabilitatea industriei Uniunii în ultimii doi ani a fost mai mică de 6 % și nu ar fi reprezentativ pentru circumstanțele actuale ale pieței să se bazeze pe date din 2015 și 2016. Comisia a respins afirmația. Din motivele expuse mai sus, profitabilitatea din cursul perioadei examinate nu poate fi utilizată ca valoare de referință, în timp ce profitabilitatea din ultimii doi ani înainte de aceasta este conformă cu cerințele prevăzute la articolul 7 alineatul (2c).

(408)

În observațiile sale cu privire la comunicarea constatărilor finale, GE a considerat că metodologia descrisă mai sus este eronată. Societatea a afirmat că prețurile industriei Uniunii nu au fost scăzute în cursul perioadei examinate și a considerat că nu este necesar ca Comisia să se refere la anii anteriori perioadei examinate, deoarece, în opinia sa, creșterea bruscă a importurilor de TEO din China nu s-a înregistrat decât în 2019. Comisia a considerat că o astfel de afirmație este nefondată având în vedere tabelul 4 din prezentul regulament, care indică în mod clar o creștere cu 44 % a importurilor din China în perioada 2017-2018 și o cotă de piață a importurilor din China de cel puțin 25 % în 2017, aceasta fiind totuși cea mai scăzută rată din perioada examinată. GE a susținut, de asemenea, pe baza datelor din plângere, că nivelurile importurilor din China au fost comparabile în 2016, 2017 și 2018. Cu toate acestea, constatările prezentei anchete (a se vedea tabelul 4), astfel cum au fost comunicate părților interesate, conduc la cifre de import în perioada examinată care sunt foarte diferite de cele din plângere, iar Comisia nu deține decât cifre privind importurile de TEO anterioare perioadei respective. Prin urmare, astfel cum s-a menționat, nivelul importurilor din China în 2015 și 2016 nu este cunoscut, dar profitabilitatea obținută de industria Uniunii în anii respectivi sugerează că prețurile sale de vânzare nu au fost scăzute ca urmare a importurilor din China, astfel cum se explică în considerentul 405. GE a solicitat un profit indicativ de 6 % „deoarece acesta aproape ar dubla nivelul profitului realizat de Uniune (industria Uniunii) la începutul perioadei examinate și ar constitui o creștere de 7,4 % față de nivelul din perioada de anchetă” (137). Acest raționament nu ia deloc în considerare dispozițiile relevante din regulamentul de bază. În consecință, Comisia a respins afirmația.

(409)

Niciunul dintre producătorii incluși în eșantion nu a depus o cerere în temeiul articolului 7 alineatul (2c) din regulamentul de bază pentru pierderile de investiții sau pentru costurile cu C-D și inovarea. De asemenea, nu au existat cereri în conformitate cu articolul 7 alineatul (2d) din regulamentul de bază, și anume cu privire la costurile viitoare care rezultă din acordurile multilaterale de mediu și din protocoalele acestora, la care Uniunea este parte, precum și din convențiile OIM enumerate în anexa Ia la regulamentul de bază, pe care industria Uniunii le va suporta pe parcursul perioadei de aplicare a măsurii în temeiul articolului 11 alineatul (2).

(410)

Ulterior, Comisia a stabilit nivelul de eliminare a prejudiciului pe baza comparării pentru fiecare tip a prețului de import mediu ponderat al fiecărui producător-exportator inclus în eșantion din țara în cauză, astfel cum a fost stabilit pentru calculele privind subcotarea prețurilor, cu prețul mediu ponderat neprejudiciabil al produsului similar vândut de producătorii din Uniune incluși în eșantion pe piața Uniunii în cursul perioadei de anchetă. Orice diferență rezultată din această comparație a fost exprimată ca procent din valoarea CIF de import medie ponderată.

(411)

Suzhou Titan, GE și EWTA au formulat aceleași observații cu privire la nivelul de comparație a prețurilor care trebuie utilizat pentru calcularea subcotării prețurilor indicative ca și cele formulate cu privire la calcularea subcotării prețurilor de vânzare (abordate în considerentele 326-328). Afirmațiile sunt respinse din aceleași motive precum cele menționate în considerentele respective, aplicându-se mutatis mutandis.

(412)

GE și Vestas au susținut că marja de subcotare ar trebui considerată ca fiind marja de prejudiciu. Comisia a respins afirmația, deoarece o astfel de abordare ar conduce la un nivel al taxei care nu ar elimina prejudiciul cauzat industriei Uniunii de importurile care fac obiectul unui dumping, contrar normelor aplicabile.

(413)

În urma comunicării constatărilor finale, Suzhou Titan și-a exprimat îndoiala cu privire la credibilitatea marjelor determinate în modul explicat în considerentul 410, având în vedere nivelul de corelare dintre vânzările sale și vânzările comunicate ale Uniunii. Partea respectivă a solicitat să se facă o distincție în calcule între turnurile eoliene din oțel terestre și cele offshore, pentru o analiză mai cuprinzătoare și completă a exporturilor sale din aceste categorii, afirmând, în același timp, că NCP-urile cu marje de subcotare negative nu ar fi putut cauza prejudicii. Comisia a respins afirmațiile. Comisia a clarificat faptul că calculele s-au bazat numai pe turnuri eoliene din oțel terestre. Corelarea NCP-urilor este, în general, substanțială și oferă o imagine clară în ceea ce privește marja de prejudiciu. Faptul că puține NCP-uri prezintă marje de subcotare negative nu are un impact asupra calculării marjei de prejudiciu și nici nu modifică concluziile privind prejudiciul.

(414)

CCCME a solicitat Comisiei să comunice nivelul de corelare în cazul în care anumiți parametri NCP nu au fost eliminați/relaxați. Comisia a considerat că este irelevant să dezvăluie un scenariu care nu a fost reținut în scopul calculelor.

(415)

Producătorul-exportator Chengxi Shipyard a susținut că marjele de subcotare ar trebui calculate per bucată, nu per kg. Afirmația a fost respinsă din aceleași motive ca cele menționate în considerentul 329, care se aplică mutatis mutandis.

(416)

Nivelul de eliminare a prejudiciului pentru „alte societăți cooperante” și pentru „toate celelalte societăți” a fost stabilit în același mod ca marja de dumping pentru aceste societăți (a se vedea considerentele 287 și 290). Pe această bază, în ceea ce privește marja de prejudiciu reziduală, Comisia a considerat oportun să o stabilească la nivelul marjei de prejudiciu medii ponderate stabilite pentru tipurile de produs cele mai exportate de Suzhou Titan, producătorul-exportator inclus în eșantion cu cea mai mare marjă de prejudiciu individuală. Aceste tipuri de produse au reprezentat peste 50 % din exporturile societății respective de produs care face obiectul anchetei către Uniune în cursul perioadei de anchetă.

(417)

În urma comunicării constatărilor finale, EWTA a susținut că taxele propuse nu sunt suficiente pentru a elimina prejudiciul cauzat industriei Uniunii de importurile care fac obiectul unui dumping; aceste taxe nu ar restabili condițiile de concurență echitabile și un nivel echitabil al prețurilor pe piața Uniunii și nu ar îmbunătăți profitabilitatea industriei Uniunii. Nu ar fi îndeplinite cerințele prevăzute la articolul 9 alineatul (4) din regulamentul de bază, conform cărora ar trebui să fie aplicată taxa cea mai mică, atunci când este adecvată, pentru a elimina prejudiciul adus industriei Uniunii.

(418)

EWTA a adăugat, făcând trimitere la articolul 7 alineatul (2) și alineatul (2a) din regulamentul de bază, că legislația primară a UE justifică impunerea de tarife la nivelul marjei de dumping și că, în cazul în care Comisia s-ar abate de la cerințele prevăzute la articolul 7 alineatul (2) și ar aplica o taxă mai mică în temeiul articolului 7 alineatul (2a), Comisia ar trebui să examineze dacă o taxă mai mică decât marja de dumping ar fi suficientă pentru a elimina prejudiciul și pentru a lua în considerare existența distorsiunilor materiilor prime în ceea ce privește produsul în cauză.