(1)

La 7 august 2020, Lituania a solicitat asistență financiară din partea Uniunii în vederea completării eforturilor sale naționale de contracarare a impactului epidemiei de COVID-19 și pentru a răspunde la consecințele socioeconomice ale epidemiei resimțite de lucrători și de persoanele care desfășoară o activitate independentă.

(2)

Se preconizează că epidemia de COVID-19 și măsurile extraordinare puse în aplicare de Lituania pentru a limita epidemia și impactul său socioeconomic și asupra sănătății vor afecta în mod considerabil finanțele publice. Previziunile Comisiei din primăvara anului 2020 preconizau că Lituania va avea un deficit public și o datorie publică de 6,9 % și, respectiv, de 48,5 % din produsul intern brut (PIB) până la sfârșitul anului 2020. De asemenea, previziunile intermediare ale Comisiei din vara anului 2020 preconizează că PIB-ul Lituaniei va scădea cu 7,1 % în 2020.

(3)

Epidemia de COVID-19 a imobilizat o parte substanțială a forței de muncă din Lituania. Acest lucru a dus la o creștere neprevăzută și semnificativă a cheltuielilor publice ale Lituaniei în ceea ce privește subvențiile salariale în timpul perioadelor de inactivitate și după acestea, precum și în privința indemnizațiilor pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă, inclusiv a indemnizațiilor pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă în agricultură, astfel cum se arată la considerentele 4-7.

(4)

„Legea privind ocuparea forței de muncă nr. XII-2470”, care este menționată în solicitarea Lituaniei din 7 august 2020, a introdus un sistem de plată a unor subvenții pentru angajatori în scopul de a acoperi salariile estimate pentru fiecare persoană angajată care se confruntă cu perioade de inactivitate. Angajatorul ar putea alege între subvenții pentru a acoperi fie 70 % din salariu, până la un nivel maxim egal cu 1,5 salarii minime, fie 90 % din salariu (100 % în cazul salariaților cu vârsta de cel puțin 60 de ani), până la un nivel maxim egal cu salariul minim. Angajatorii care au participat la program trebuie să păstreze cel puțin 50 % dintre angajați timp de cel puțin trei luni după încetarea subvenției.

(5)

Subvențiile sunt, de asemenea, acordate salariaților care revin la locul de muncă după o perioadă de inactivitate, pe o perioadă de cel mult șase luni de la revenirea lor la locul de muncă. Valoarea subvențiilor plătite în prima și în a doua lună de la revenirea la locul de muncă poate ajunge la 100 % din salariul angajatului, la 50 % în a treia și a patra lună și la 30 %, în a cincea și a șasea lună, valoarea respectivă având o limită maximă egală cu salariul minim sau cu dublul salariului minim, în funcție de activitatea desfășurată de angajator. Aceste subvenții pot fi considerate a fi o măsură similară schemelor de șomaj tehnic, astfel cum sunt menționate în Regulamentul (UE) 2020/672, întrucât scopul lor este să ofere sprijin în ceea ce privește veniturile angajaților și să contribuie la menținerea raporturilor de muncă existente.

(6)

De asemenea, autoritățile au introdus indemnizații pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă, inclusiv pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă în agricultură în cadrul unei exploatații agricole sau al unei ferme de cel puțin patru unități de dimensiune economică; indemnizațiile în cauză sunt de 257 EUR pe lună, plătite în perioada de carantină și în primele două luni după această perioadă. Indemnizațiile pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă pot fi considerate a fi o măsură similară schemelor de șomaj tehnic, astfel cum se menționează în Regulamentul (UE) 2020/672, întrucât acestea au scopul de a proteja persoanele care desfășoară o activitate independentă sau categoriile similare de lucrători împotriva reducerii sau a pierderii de venituri.

(7)

În fine, au fost introduse indemnizații pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă în agricultură în cadrul unei exploatații agricole sau al unei ferme de mai puțin de patru unități de dimensiune economică și care nu au făcut obiectul măsurii descrise în considerentul 6. Măsura constă într-o plată unică în valoare de 200 EUR pentru micii fermieri care nu aveau un alt loc de muncă. Pentru micii fermieri care, pe lângă activitatea lor independentă din agricultură, aveau un alt loc de muncă și care nu câștigau lunar mai mult decât salariul minim, măsura constă într-o plată unică de 200 EUR pentru fiecare dintre cele trei luni de carantină și pentru perioada de urgență națională. Măsura poate fi considerată a fi o măsură similară celei privind schemele de șomaj tehnic, astfel cum se menționează în Regulamentul (UE) 2020/672, întrucât are scopul de a proteja lucrătorii care desfășoară o activitate independentă sau categoriile similare de lucrători împotriva reducerii sau a pierderii de venituri.

(8)

Lituania îndeplinește condițiile pentru a solicita asistența financiară prevăzută la articolul 3 din Regulamentul (UE) 2020/672. Lituania a furnizat Comisiei dovezi corespunzătoare conform cărora cheltuielile publice efective și planificate crescuseră cu 746 660 000 EUR începând cu 1 februarie 2020 din cauza măsurilor naționale luate pentru contracararea efectelor socioeconomice ale epidemiei de COVID-19. Aceasta constituie o creștere neprevăzută și semnificativă deoarece noile măsuri acoperă o proporție semnificativă a întreprinderilor și a forței de muncă din Lituania. Lituania intenționează să finanțeze 144 350 000 EUR din cuantumul majorat al cheltuielilor cu ajutorul fondurilor Uniunii.

(9)

Comisia a consultat Lituania și a verificat creșterea neprevăzută și semnificativă a cheltuielilor efective și planificate legate direct de scheme de șomaj tehnic și de măsuri similare, în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (UE) 2020/672.

(10)

Prin urmare, ar trebui acordată asistență financiară pentru a ajuta Lituania să contracareze efectele socioeconomice ale perturbării economice importante cauzate de epidemia de COVID-19. Comisia ar trebui să adopte deciziile privind scadențele, dimensiunea și punerea la dispoziție a ratelor și a tranșelor în strânsă cooperare cu autoritățile naționale.

(11)

Prezenta decizie ar trebui să nu aducă atingere rezultatelor niciuneia dintre procedurile legate de denaturarea funcționării pieței interne care este posibil să fie întreprinse, în special în temeiul articolelor 107 și 108 din tratat. Aceasta nu încalcă cerința ca statele membre să notifice Comisiei potențialele ajutoare de stat în temeiul articolului 108 din tratat.

(12)

Lituania ar trebui să informeze periodic Comisia cu privire la execuția cheltuielilor publice planificate, pentru a permite Comisiei să evalueze măsura în care Lituania a executat cheltuielile respective.

(13)

Decizia de a acorda asistență financiară a fost luată ținând seama de nevoile existente și preconizate ale Lituaniei, precum și de cererile de asistență financiară în temeiul Regulamentului (UE) 2020/672 deja înaintate sau prevăzute a fi înaintate de alte state membre, aplicând în același timp principiile egalității de tratament, solidarității, proporționalității și transparenței,

(a)

subvenții salariale în timpul perioadei de inactivitate și după aceasta, astfel cum se prevede la articolul 41 din „Legea privind ocuparea forței de muncă nr. XII-2470”;

(b)

indemnizații pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă, astfel cum se prevede la articolul 5-1 din „Legea privind ocuparea forței de muncă nr. XII-2470”;

(c)

indemnizații pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă în agricultură, astfel cum se prevede la articolul 5-2 din „Legea privind ocuparea forței de muncă nr. XII-2470”.