(1)

Regulamentul (CE) nr. 470/2009 prevede stabilirea limitelor maxime de reziduuri („LMR-uri”) pentru substanțele farmacologic active destinate utilizării în Uniune în medicamentele de uz veterinar pentru animalele de la care se obțin produse alimentare sau în produsele biocide folosite în zootehnie.

(2)

Tabelul 1 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 37/2010 al Comisiei (2) (denumit în continuare „tabelul 1”) stabilește substanțele farmacologic active și clasificarea lor în funcție de LMR-urile din produsele alimentare de origine animală. Pentru anumite substanțe sunt stabilite LMR-uri diferite pentru specii sau grupuri de specii diferite și pentru diferitele țesuturi țintă ale acestor specii sau grupuri de specii.

(3)

Articolul 11 din Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) stabilește norme referitoare la tratamentul animalelor de la care se obțin produse alimentare afectate de o boală pentru care nu există medicamente de uz veterinar autorizate într-un stat membru. În special, alineatul (2) al acestui articol, coroborat cu articolul 29 din Regulamentul (CE) nr. 470/2009, prevede că aceste animale pot fi tratate cu medicamente care conțin substanțe farmacologic active numai în cazul în care aceste substanțe sunt enumerate în tabelul 1 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 37/2010.

(4)

Comisia trebuie să adopte norme detaliate privind LMR-urile care trebuie luate în considerare în scopul controlului produselor alimentare derivate din animale tratate în temeiul articolului 11 din Directiva 2001/82/CE. Pentru țesuturile țintă specifice ale speciilor de animale tratate în UE în temeiul articolului 11 din Directiva 2001/82/CE nu pot fi incluse LMR-uri în tabelul 1 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 37/2010 al Comisiei. Pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, sunt necesare norme specifice pentru a preciza LMR-urile care se aplică în aceste cazuri. Normele ar trebui să țină cont de LMR-urile stabilite în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 470/2009 pentru diferite specii de animale și diferite țesuturi țintă, a căror siguranță pentru consumatori a fost dovedită printr-o evaluare a riscurilor. Aplicarea LMR-urilor existente la combinații de țesuturi și specii pentru care nu au fost stabilite LMR-uri, în combinație cu aplicarea perioadelor de așteptare corespunzătoare sau a perioadelor de așteptare minimă implicită în conformitate cu articolul 11, oferă garanții suficiente pentru siguranța consumatorilor.

(5)

În cazul tratamentelor efectuate în temeiul articolului 11 din Directiva 2001/82/CE, este cel mai adecvat să se facă trimitere la LMR-urile stabilite în tabelul 1 pentru speciile care sunt similare din punct de vedere anatomic sau al metabolismului, pentru definirea LMR-urilor pentru reziduuri de medicamente veterinare din speciile animale care nu sunt enumerate în tabelul 1. Prin urmare, speciile de animale de la care se obțin produse alimentare ar trebui să fie grupate și corelate în funcție de relațiile anatomice și metabolice dintre ele.

(6)

Se iau în considerare de preferință LMR-urile enumerate în tabelul 1 pentru același țesut țintă al unei specii înrudite sau înrudite mai îndeaproape și, în ultimă instanță, LMR cea mai scăzută pentru orice țesut țintă al oricărei specii.

(7)

În cazul în care sunt impuse restricții în tabelul 1 în ceea ce privește aplicarea LMR pentru anumite utilizări, aceste restricții se aplică, de asemenea, utilizărilor posibile la alte specii de animale și/sau țesuturi țintă.

(8)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

(a)

dacă a fost stabilită cel puțin o LMR în tabelul 1 pentru țesutul țintă respectiv al oricărei specii înrudite cu specia tratată:

(b)

În cazul în care litera (a) nu se aplică, LMR care trebuie luată în considerare în scopul controlului este cea mai scăzută dintre toate LMR-urile stabilite în tabelul 1 pentru țesutul țintă respectiv al speciilor care nu sunt înrudite cu speciile tratate;

(c)

în cazul în care nici litera (a), nici litera (b) nu permit determinarea LMR care trebuie luată în considerare în scopul controlului, LMR care trebuie luată în considerare în scopul controlului este cea mai scăzută dintre toate LMR-urile stabilite în tabelul 1 pentru alte țesuturi țintă ale oricărei specii de animale;

(d)

în cazul în care sunt impuse restricții în tabelul 1 în ceea ce privește aplicarea LMR pentru anumite utilizări, aceste restricții se aplică, de asemenea, atunci când se ia în considerare o LMR în temeiul articolului 3 literele (a), (b) și (c) pentru utilizările posibile la alte specii de animale și/sau țesuturi țintă.