Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32017R1495

    Regulamentul (UE) 2017/1495 al Comisiei din 23 august 2017 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2073/2005 în ceea ce privește Campylobacter în carcasele de pui pentru îngrășare (Text cu relevanță pentru SEE. )

    C/2017/5746

    JO L 218, 24.8.2017, p. 1–6 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    Legal status of the document In force

    ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2017/1495/oj

    24.8.2017   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    L 218/1


    REGULAMENTUL (UE) 2017/1495 AL COMISIEI

    din 23 august 2017

    de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2073/2005 în ceea ce privește Campylobacter în carcasele de pui pentru îngrășare

    (Text cu relevanță pentru SEE)

    COMISIA EUROPEANĂ,

    având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

    având în vedere Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare (1), în special articolul 4 alineatul (4),

    întrucât:

    (1)

    Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 al Comisiei (2) prevede criteriile microbiologice pentru anumite microorganisme și normele de punere în aplicare care trebuie respectate de operatorii din sectorul alimentar în ceea ce privește cerințele de igienă generale și specifice menționate la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004.

    (2)

    În special, Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 prevede criterii pentru igiena procedeelor care stabilesc valori orientative ale contaminării, la depășirea cărora se impun măsuri corective destinate să mențină igiena procesului în conformitate cu legislația în domeniul alimentar.

    (3)

    În conformitate cu „Raportul de sinteză al UE privind tendințele și cauzele zoonozelor, agenților zoonotici și focarelor de toxiinfecție alimentară în 2015” (3) (European Union summary report on trends and sources of zoonoses, zoonotic agents and food-borne outbreaks in 2015) publicat de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) și de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC), campilobacterioza, cu aproximativ 230 000 de cazuri semnalate anual, este boala cu transmitere prin alimente cel mai des raportată la nivelul Uniunii Europene.

    (4)

    În anul 2010, EFSA a publicat analiza studiului de referință privind prevalența Campylobacter în loturile și în carcasele de pui pentru îngrășare (4). Studiul de referință a fost efectuat în 2008 la nivel de abator pentru a obține date comparabile privind prevalența și nivelul de contaminare al puilor de carne din Uniune. EFSA a concluzionat că, în medie, carcasele de pui pentru îngrășare erau contaminate în proporție de 75,8 %, cu diferențe semnificative între statele membre și între abatoare.

    (5)

    Conform avizului științific al EFSA, publicat în 2010, privind riscul de campilobacterioză umană legat de puii pentru îngrășare (5), manipularea, prepararea și consumul cărnii de pui pentru îngrășare ar putea fi cauza a 20 % până la 30 % din cazurile de campilobacterioză la oameni, în timp ce 50 % până la 80 % pot fi atribuite disponibilului de galinacee în ansamblu.

    (6)

    Avizul științific al EFSA, publicat în 2011, privind modalitățile de control al Campylobacter de-a lungul lanțului de producție al cărnii de pasăre (6), recomandă o serie de opțiuni de control atât la nivelul fermelor, cât și la nivelul abatoarelor, inclusiv introducerea unor criterii pentru igiena procedeelor pentru Campylobacter și estimează impactul acestora la reducerea numărului de cazuri la oameni. EFSA estimează că ar putea fi obținută o reducere de peste 50 % a riscului pentru sănătatea publică cauzat de consumul de carne de pui pentru îngrășare, dacă carcasele nu ar depăși limita de 1 000 cfu/g și a subliniat că există diferențe semnificative în ceea ce privește nivelul de contaminare între eșantioanele de piele de pe gât și eșantioanele de piele de pe piept.

    (7)

    În anul 2012, EFSA a publicat, de asemenea, un aviz științific privind pericolele pentru sănătatea publică care trebuie preîntâmpinate prin inspectarea cărnii de pasăre, în care Campylobacter este identificat ca având o mare relevanță pentru sănătatea publică (7) și în care se recomandă adaptarea metodelor actuale de inspecție a carcaselor de păsări domestice pentru a ține cont de Campylobacter. În special, EFSA propune introducerea unui criteriu pentru igiena procedeelor pentru Campylobacter la carcasele de pui pentru îngrășare.

    (8)

    Pe baza avizelor EFSA din 2010 și 2011, Comisia a comandat o analiză cost-beneficiu pentru instituirea anumitor măsuri de control pentru reducerea Campylobacter din carnea puilor pentru îngrășare în diferite etape ale lanțului alimentar (8). Concluzia principală a acestei analize cost-beneficiu este că introducerea unui criteriu pentru igiena procedeelor pentru Campylobacter la carcasele de pui pentru îngrășare ar oferi un echilibru optim între reducerea campilobacteriozei la oameni cauzată de consumul de carne de pasăre și consecințele economice care decurg din aplicarea criteriului.

    (9)

    Criteriul pentru igiena procedeelor pentru Campylobacter la carcasele de pui pentru îngrășare urmărește controlul contaminării carcaselor în timpul procesului de sacrificare. În plus, pentru a fi asigurată abordarea întregului lanț alimentar, astfel cum se recomandă în avizul EFSA privind modalitățile de control pentru Campylobacter, măsurile de control trebuie luate în considerare și la nivel de fermă.

    (10)

    Controlul Campylobacter continuă să se dovedească a fi o provocare, deoarece transmiterea verticală nu pare să fie un factor de risc important și totul depinde de cât de eficace sunt măsurile de biosecuritate pentru eliminarea Campylobacter din puii pentru îngrășare. Din aceste motive, ar trebui luată în considerare o abordare pas cu pas, înăsprind în mod treptat în timp criteriile pentru igiena procedeelor. Cu toate acestea, pentru a menține același nivel de protecție în statele membre în care un astfel de nivel de protecție a fost deja obținut, articolul 5 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 oferă suficientă flexibilitate pentru a aplica un criteriu pentru igiena procedeelor mai strict, deoarece un astfel de criteriu alternativ oferă cel puțin garanții echivalente criteriului prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 2073/2005.

    (11)

    În vederea reducerii sarcinii administrative pentru operatorii din sectorul alimentar, planul de eșantionare pentru criteriul privind Campylobacter ar trebui să urmeze aceeași metodă de testare ca cea utilizată pentru criteriul pentru igiena procedeelor prevăzut pentru Salmonella din carcasele păsărilor de curte. Din aceste motive, aceleași eșantioane de piele de pe gât utilizate pentru a testa conformitatea cu criteriul pentru igiena procedeelor prevăzut pentru Salmonella din carcasele păsărilor de curte pot fi utilizate și pentru analizele pentru depistarea Campylobacter.

    (12)

    Standardul internațional EN/ISO 10272-2 este metoda orizontală de numărare a Campylobacter în alimente și în hrana pentru animale. Din aceste motive, ar trebui prevăzută ca metodă de referință pentru verificarea conformității cu criteriul pentru Campylobacter la carcasele de păsări domestice.

    (13)

    Este oportun să se amâne data de aplicare a prezentului regulament pentru a acorda operatorilor din sectorul alimentar timp suficient pentru a adapta practicile actuale la noile cerințe și pentru a permite laboratoarelor care efectuează analize pentru depistarea Campylobacter să implementeze noile metode de testare prevăzute în prezentul regulament.

    (14)

    Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 ar trebui modificat în consecință.

    (15)

    Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

    ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

    Articolul 1

    Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

    Articolul 2

    Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

    Se aplică de la 1 ianuarie 2018.

    Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

    Adoptat la Bruxelles, 23 august 2017.

    Pentru Comisie

    Președintele

    Jean-Claude JUNCKER


    (1)  JO L 139, 30.4.2004, p. 1.

    (2)  Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 al Comisiei din 15 noiembrie 2005 privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare (JO L 338, 22.12.2005, p. 1).

    (3)  EFSA Journal 2016;14(12):4634.

    (4)  EFSA Journal 2010; 8(03):1503.

    (5)  EFSA Journal 2010; 8(1): 1437.

    (6)  EFSA Journal 2011;9(4): 2105.

    (7)  EFSA Journal 2012;10(6):2741.

    (8)  https://ec.europa.eu/food/sites/food/files/safety/docs/biosafety_food-borne-disease_campy_cost-bene-analy.pdf


    ANEXĂ

    Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 se modifică după cum urmează:

    1.

    La capitolul 2, secțiunea 2.1 se modifică după cum urmează:

    (a)

    tabelul se modifică după cum urmează:

    (i)

    se adaugă rândul 2.1.9, cu următorul conținut:

    Categoria de produse alimentare

    Microorganisme

    Plan de prelevare de probe

    Limite

    Metodă analitică de referință

    Etapă căreia i se aplică criteriul

    Acțiune în cazul rezultatelor nesatisfăcătoare

    n

    c

    m

    M

    „2.1.9

    Carcase de pui pentru îngrășare

    Campylobacter spp.

    50 (5)

    c = 20

    De la 1.1.2020 c = 15;

    De la 1.1.2025 c = 10

    1 000 ufc/g

    EN ISO 10272-2

    Carcase după refrigerare

    Ameliorarea igienei la sacrificare și revizuirea controalelor de procedură, a originii animalelor și a măsurilor de biosecuritate în exploatațiile de origine”

    (ii)

    nota de subsol 2 se înlocuiește cu următorul text:

    „(2)

    Pentru punctele 2.1.3-2.1.5 și 2.1.9 m = M.”;

    (b)

    la rubrica „interpretarea rezultatelor testului”, se adaugă următorul text:

    Campylobacter spp. în carcasele de pui pentru îngrășare:

    satisfăcătoare, dacă un punct maxim al valorilor c/n este > m;

    nesatisfăcătoare, dacă mai multe valori c/n sunt > m.”

    2.

    La capitolul 3, secțiunea 3.2 se înlocuiește cu următorul text:

    „3.2.   Prelevarea de probe bacteriologice în abatoarele și unitățile de producție a cărnii tocate și a preparatelor din carne, a cărnii separate mecanic și a cărnii proaspete

    Norme de prelevare a probelor pentru carcasele de bovine, porcine, ovine, caprine și cabaline

    Metodele destructive și nedestructive de prelevare de probe, selectarea zonelor pentru prelevarea de probe și normele pentru depozitarea și transportul probelor care urmează a fi utilizate sunt descrise în standardul ISO 17604.

    La fiecare sesiune de prelevare de probe, acestea se prelevează aleatoriu din cinci carcase. Zonele pentru prelevarea de probe se selectează ținându-se seama de tehnologia de sacrificare utilizată în fiecare unitate.

    Prelevarea de probe pentru analizele referitoare la enterobacterii și numărul de colonii aerobe se efectuează din patru zone ale fiecărei carcase. Patru probe de țesut reprezentând o suprafață totală de 20 cm2 se prelevează prin metoda destructivă. În cazul în care se folosește metoda nedestructivă în acest scop, suprafața de prelevare este de minimum 100 cm2 (50 cm2 pentru carcasele de rumegătoare mici) pentru fiecare zonă de prelevare.

    Prelevarea de probe pentru analizele referitoare la Salmonella se efectuează cu ajutorul metodei buretelui abraziv. Trebuie selectate suprafețe a căror contaminare este cea mai probabilă. Suprafața totală de prelevare este de minimum 400 cm2.

    În cazul în care probele sunt prelevate din diferite zone de prelevare ale carcasei, acestea sunt grupate înaintea examinării.

    Reguli de prelevare pentru carcasele de pasăre și pentru carnea proaspătă de pasăre

    Abatoarele trebuie să preleveze carcase întregi de păsări domestice cu piele de pe gât pentru analize de depistare a Salmonellei și Campylobacter. Unitățile de tranșare și prelucrare, altele decât cele din vecinătatea unui abator care tranșează și prelucrează numai carnea primită de la acest abator, prelevează, de asemenea, probe pentru analize de depistare a Salmonellei. În cursul acestui proces, ele acordă prioritate, în limita posibilităților, carcaselor întregi de păsări domestice cu piele de pe gât, dar trebuie să se asigure că sunt analizate și bucăți de păsări cu piele și/sau bucăți de păsări fără piele ori cu foarte puține porțiuni cu piele, iar această alegere trebuie făcută pe baza evaluării riscurilor.

    Abatoarele trebuie să includă în planurile lor de prelevare carcase de păsări domestice provenite de la efective cu un statut legat de Salmonella necunoscut sau cu un statut pozitiv pentru Salmonella Enteritidis sau Salmonella Typhimurium.

    În cazul în care se efectuează teste pentru verificarea respectării criteriilor de igienă a procedeelor specificate la rândul 2.1.5 și la rândul 2.1.9 din capitolul 2, în ceea ce privește Salmonella și Campylobacter din carcasele de păsări domestice în abatoare, iar testele pentru Salmonella și Campylobacter sunt efectuate în același laborator, trebuie prelevată în mod aleatoriu piele de pe gât de la cel puțin 15 carcase de păsări după răcirea acestora în cursul fiecărei sesiuni de prelevare. Înainte de examinare, probele de piele de pe gât de la cel puțin trei carcase de păsări domestice din același efectiv de origine trebuie puse în comun pentru a forma o probă de 26 g. Astfel, probele de piele de pe gât formează probe finale de 5 × 26 g (26 g sunt necesare pentru a efectua analizele pentru Salmonella și Campylobacter în paralel utilizând o singură probă). După prelevare, probele se păstrează și se transportă la laborator la o temperatură de cel puțin 1 °C și cel mult 8 °C, iar intervalul de timp dintre prelevare și testare pentru Campylobacter trebuie să fie de cel mult 48 de ore pentru a se asigura menținerea integrității probelor. Probele care au ajuns la o temperatură de 0 °C nu trebuie utilizate pentru a verifica respectarea criteriului pentru Campylobacter. Probele de 5 × 26 g se utilizează pentru a verifica respectarea criteriilor de igienă a procedeelor specificate la rândul 2.1.5 și la rândul 2.1.9 din capitolul 2 și a criteriului siguranței alimentare specificat la rândul 1.28 din capitolul 1. În vederea preparării suspensiei inițiale în laborator, cantității de testare de 26 g i se adaugă nouă volume (234 ml) de apă peptonată tamponată (buffered peptone water – BPW). Înainte de utilizare, aceasta este adusă la temperatura camerei. Acest amestec se tratează într-un stomacher sau pulsifier timp de aproximativ un minut. Se evită formarea spumei eliminând, pe cât posibil, aerul din punga stomacher. 10 ml (~1 g) din această suspensie inițială se transferă într-un tub steril gol, iar 1 ml din acești 10 ml se utilizează la numărarea Campylobacter pe plăci de selecție. Restul suspensiei de bază (250 ml ~ 25 g) este utilizat pentru detectarea Salmonellei.

    În cazul în care se efectuează teste pentru verificarea respectării criteriilor de igienă a procedeelor specificate la rândul 2.1.5 și la rândul 2.1.9 din capitolul 2, în ceea ce privește Salmonella și Campylobacter din carcasele de păsări domestice în abatoare, iar testele pentru Salmonella și Campylobacter sunt efectuate în două laboratoare diferite, trebuie prelevată în mod aleatoriu piele de pe gât de la cel puțin 20 carcase de păsări după răcirea acestora în cursul fiecărei sesiuni de prelevare. Înainte de examinare, probele de piele de pe gât de la cel puțin trei carcase de păsări domestice din același efectiv de origine trebuie puse în comun pentru a forma o probă de 35 g. Astfel, probele de piele de pe gât formează probe finale de 5 × 35 g, care apoi sunt divizate pentru a obține probe finale de 5 × 25 g (pentru a face teste de Salmonella) și de 5 × 10 g (pentru a face teste de Campylobacter). După prelevare, probele se păstrează și se transportă la laborator la o temperatură de cel puțin 1 °C și cel mult 8 °C, iar intervalul de timp dintre prelevare și testare pentru Campylobacter trebuie să nu fie mai mare de 48 de ore pentru a se asigura menținerea integrității probelor. Probele care au ajuns la o temperatură de 0 °C nu trebuie utilizate pentru a verifica respectarea criteriului pentru Campylobacter. Probele de 5 × 25 g se utilizează pentru a verifica respectarea criteriilor de igienă a procedeelor specificate la rândul 2.1.5 din capitolul 2 și a criteriului siguranței alimentare specificat la rândul 1.28 din capitolul 1. Probele finale de 5 × 10 g se utilizează și pentru verificarea respectării criteriului de igienă a procedeelor specificat la rândul 2.1.9 din capitolul 2.

    În cazul analizelor referitoare la Salmonella efectuate pe carnea proaspătă de pasăre alta decât carcasele de pasăre, se prelevează cinci probe de cel puțin 25 g din același lot. Proba prelevată din bucăți de pui cu piele trebuie să conțină piele și o tranșă fină de mușchi superficial în cazul în care cantitatea de piele nu este suficientă pentru a forma un eșantion. Proba prelevată din bucăți de pui fără piele sau doar cu o cantitate redusă de piele trebuie să conțină una sau mai multe tranșe fine de mușchi superficial în plus față de orice piele prezentă, pentru a obține un eșantion suficient. Tranșele de carne se prelevează astfel încât să se includă o suprafață cât mai mare a cărnii.

    Orientări pentru prelevarea de probe

    Orientări mai detaliate privind prelevarea de probe de la carcase, în special în ceea ce privește zonele de prelevare a probelor, pot fi incluse în ghidurile de bune practici menționate la articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004.

    Frecvențele prelevării de probe pentru carcase, carne tocată, preparate din carne, carne separată mecanic și carne proaspătă de pasăre

    Operatorii din sectorul alimentar al abatoarelor sau unităților care produc carne tocată, preparate din carne, carne separată mecanic sau carne proaspătă de pasăre prelevează probe pentru analizele microbiologice cel puțin o dată pe săptămână. Ziua prelevării de probe se modifică în fiecare săptămână, astfel încât să se preleveze probe în fiecare zi a săptămânii.

    În cazul prelevării de probe din carne tocată și preparate din carne pentru analizele referitoare la E. coli și la numărul de colonii aerobe și al prelevării de probe din carcase pentru analizele referitoare la Enterobacteriaceae și la numărul de colonii aerobe, frecvența poate fi redusă la o dată la două săptămâni, în cazul în care se obțin rezultate satisfăcătoare timp de șase săptămâni consecutive.

    Pentru prelevarea de probe din carne tocată, preparate din carne, carcase și carne proaspătă de pasăre pentru analizele referitoare la Salmonella, frecvența poate fi redusă la o dată la două săptămâni, în cazul în care se obțin rezultate satisfăcătoare timp de 30 de săptămâni consecutive. Frecvența prelevării de probe pentru Salmonella poate fi redusă și în cazul în care există un program național sau regional de control pentru Salmonella, iar programul respectiv cuprinde teste care înlocuiesc prelevarea de probe descrisă mai sus. Această frecvență poate fi redusă și mai mult în cazul în care programul național sau regional de control pentru Salmonella demonstrează că prevalența Salmonellei este scăzută la animalele cumpărate de abator.

    În cazul prelevării de probe pentru analiza Campylobacter a carcaselor de păsări domestice, frecvența poate fi redusă la o dată la două săptămâni, dacă se obțin rezultate satisfăcătoare timp de 52 de săptămâni consecutive. Cu aprobarea autorităților competente, frecvența de prelevare a probelor pentru Campylobacter poate fi redusă, dacă este în vigoare un program național sau regional oficial sau recunoscut oficial de control al Campylobacter și dacă acest program include prelevări de probe și testări echivalente prelevărilor de probe și testărilor necesare pentru verificarea respectării criteriului de igienă a procedeelor specificat la rândul 2.1.9 din capitolul 2. În cazul în care programul de control pentru Campylobacter prezintă o contaminare redusă a efectivelor, frecvența prelevării de probe poate fi redusă în continuare dacă acest nivel scăzut de contaminare cu Campylobacter este obținut într-o perioadă de 52 de săptămâni consecutive în exploatațiile de origine a puilor pentru îngrășare cumpărați de abator. În cazul în care programul de control indică rezultate satisfăcătoare într-o anumită perioadă a anului, frecvența analizelor pentru Campylobacter poate fi, de asemenea, după aprobarea autorității competente, adaptată variațiilor sezoniere.

    Cu toate acestea, în cazul în care acest lucru se justifică în urma unei analize a riscurilor și este autorizat în consecință de autoritatea competentă, abatoarele și unitățile mici care produc carne tocată, preparate din carne și carne proaspătă de pasăre în cantități mici pot fi scutite de obligația de a respecta aceste frecvențe de prelevare a probelor.”


    Top