1.

Cuprinsul se modifică după cum urmează:

2.

În capitolul III se adaugă următoarea parte:

„III.3.   DETERMINAREA ACIDITĂȚII VOLATILE A BĂUTURILOR SPIRTOASE

1.   Domeniu de aplicare

Metoda a fost validată printr-un test interlaboratoare pe rom, brandy, rachiu de tescovină și rachiu de fructe, la niveluri variind între la 30 mg/l și 641 mg/l.

2.   Referințe normative

ISO 3696: 1987 Apă pentru uzul laboratoarelor de analiză – Specificații și metode de testare.

3.   Definiții

3.1.   Aciditatea volatilă se calculează prin scăderea acidității fixe din aciditatea totală.

3.2.   Aciditatea totală reprezintă suma acidităților titrabile.

3.3.   Aciditatea fixă reprezintă aciditatea reziduului rămas după evaporarea până la uscare a băuturii spirtoase.

4.   Principiu

Aciditatea totală și aciditatea fixă sunt determinate prin titrare sau prin potențiometrie.

5.   Reactivi și materiale

Pe durata analizei, dacă nu se specifică altfel, se utilizează doar reactivi cu grad analitic recunoscut și apă de cel puțin gradul 3, conform definiției din ISO 3696:1987.

5.1.   Soluție de hidroxid de sodiu (NaOH) 0,01 M

5.2.   Soluție indicator mixt:

6.   Aparatură și echipamente

Aparatură indirectă de laborator, sticlărie gradată A și următoarele:

7.   Prelevare și probe

Probele se depozitează la temperatura camerei înainte de analiză.

8.   Mod de lucru

8.1.   Aciditate totală

8.1.1.   Pregătirea probei

Băutura spirtoasă se iradiază cu ultrasunete (ultrasonicare) sau se agită timp de două minute în vid pentru a se elimina dioxidul de carbon, dacă este necesar.

8.1.2.   Titrare

Se pipetează 25 ml din băutura spirtoasă într-un balon Erlenmeyer de 500 ml.

Se adaugă aproximativ 200 ml de apă distilată fiartă și răcită (proaspăt pregătită zilnic) și 2-6 picături de soluție indicator mixt (5.2).

Se titrează cu soluție de hidroxid de sodiu 0,01 M (5.1) până când culoarea galben-verzui devine violet în cazul băuturii spirtoase incolore și, respectiv, culoarea galben-maroniu devine roșu-maroniu în cazul băuturii spirtoase maronii.

Titrarea se poate realiza, de asemenea, prin potențiometrie, până la pH 7,5.

Se notează cu n1 ml volumul soluției de hidroxid de sodiu 0,01 M adăugate.

8.1.3.   Calculare

Aciditatea totală (AT), exprimată în miliechivalenți pe litru de băutură spirtoasă, este egală cu 0,4 × n1.

Aciditatea totală (AT′), exprimată în miligrame de acid acetic pe litru de băutură spirtoasă, este egală cu 24 × n1.

8.2.   Aciditate fixă

8.2.1.   Pregătirea probei

Se lasă să se evapore 25 ml din băutura spirtoasă până la uscare:

8.2.2.   Titrare

Se dizolvă reziduul rămas după evaporarea cu apă distilată fiartă și răcită (proaspăt pregătită zilnic), se completează până la un volum de circa 100 ml și se adaugă 2-6 picături de soluție indicator mixt (5.2).

Se titrează cu soluție de hidroxid de sodiu 0,01 M (5.1).

Titrarea se poate realiza, de asemenea, prin potențiometrie, până la pH 7,5.

Se notează cu n2 ml volumul soluției de hidroxid de sodiu 0,01 M adăugate.

8.2.3.   Calculare

Aciditatea fixă (AF), exprimată în miliechivalenți pe litru de băutură spirtoasă, este egală cu 0,4 × n2.

Aciditatea fixă (AF), exprimată în miligrame de acid acetic pe litru de băutură spirtoasă, este egală cu 24 × n2.

9.   Calcularea acidității volatile

9.1.   Se exprimă în miliechivalenți pe litru:

Fie:

Aciditatea volatilă, AV, în miliechivalenți pe litru, este egală cu:

AT – AF

9.2.   Se exprimă în miligrame de acid acetic pe litru:

Fie:

Aciditatea volatilă, AV, în miligrame de acid acetic pe litru, este egală cu:

AT′ – AF′

9.3.   Se exprimă în grame de acid acetic pe hl de alcool pur 100 % vol și este egală cu:

unde A este tăria alcoolică în volume a băuturii spirtoase.

10.   Caracteristici de performanță ale metodei (precizia)

10.1.   Rezultate statistice ale testului interlaboratoare

Următoarele date au fost obținute dintr-un studiu internațional de performanță a metodei efectuat cu proceduri acceptate la nivel internațional [1] [2].

Tipuri de probe:

3.

Se introduce următorul capitol VIII:

„VIII.   ZAHARURI TOTALE

1.   Domeniu de aplicare

Metoda HPLC-RI se aplică pentru a determina zaharurile totale (exprimate ca zahăr invertit) din băuturile spirtoase, cu excepția lichiorurilor care conțin ouă și produse lactate.

Metoda a fost validată printr-un test interlaboratoare pentru pastis, anason distilat, lichior de cireșe, „crème de” (urmată de numele fructului sau al materiei prime utilizate) și „crème de cassis”, la niveluri variind între 10,86g/l și 509,7 g/l. Cu toate acestea, linearitatea răspunsului instrumentului a fost dovedită pentru o concentrație variind între 2,5 g/l și 20,0 g/l.

Această metodă nu este destinată determinării conținuturilor scăzute de zaharuri.

2.   Referințe normative

ISO 3696:1987 Apă pentru uzul laboratoarelor de analiză – Specificații și metode de testare.

3.   Principiu

Cromatografia lichidă de înaltă performanță testează soluțiile de zahăr, pentru a le stabili concentrațiile de glucoză, fructoză, zaharoză, maltoză și lactoză.

Această metodă utilizează o fază staționară de alchilamină și detectarea refractometriei diferențiale și este prezentată ca exemplu. Este posibilă și utilizarea rășinilor schimbătoare de anioni ca fază staționară.

4.   Reactivi și materiale

4.1.   Glucoză (CAS 50-99-7), cu o puritate de minimum 99 %.

4.2.   Fructoză (CAS 57-48-7), cu o puritate de minimum 99 %.

4.3.   Zaharoză (CAS 57-50-1), cu o puritate de minimum 99 %.

4.4.   Lactoză (CAS 5965-66-2), cu o puritate de minimum 99 %.

4.5.   Maltoză monohidrată (CAS 6363-53-7), cu o puritate de minimum 99 %.

4.6.   Acetonitril pur (CAS 75-05-8) pentru analiza HPLC.

4.7.   Apă distilată sau demineralizată, de preferat microfiltrată.

4.8.   Solvenți (exemplu)

Solventul de eluare este compus din:

Se trece heliu prin solventul de eluare, într-un ritm lent, timp de 5-10 minute, înainte de a fi folosit pentru degazare.

Dacă apa utilizată nu a fost microfiltrată, solventul ar trebui să fie filtrat cu ajutorul unui filtru pentru solvenți organici cu diametrul porilor mai mic decât sau egal cu 0,45 μm.

4.9.   Etanol absolut (CAS 64-17-5).

4.10.   Soluție de etanol (5 %, v/v).

4.11.   Pregătirea soluției-mamă standard (20g/l)

Se cântăresc 2 g din fiecare dintre zaharurile care urmează să fie analizate (4.1.-4.5.), se transferă cantitativ într-un balon volumetric de 100 ml. (NB: 2,11 g de maltoză monohidrată echivalează cu 2 g de maltoză).

Se ajustează la 100 ml cu o soluție de alcool de 5 % vol. (4.10), se agită și se păstrează la aproximativ + 4 °C. Se prepară o nouă soluție-mamă o dată pe săptămână.

4.12.   Pregătirea soluțiilor standard de lucru (2,5; 5,0; 7,5; 10,0 și 20,0 g/l)

Se diluează soluția-mamă, 20 g/l, (4.11) corespunzător cu o soluție de alcool de 5 % vol. (4.10) pentru a obține cinci soluții standard de lucru de 2,5; 5,0; 7,5; 10,0 și 20,0 g/l. Se filtrează cu un filtru având diametrul porilor mai mic decât sau egal cu 0,45 μm (5.3.).

5.   Aparatură și echipamente

5.1.   Sistem HPLC care poate asigura rezoluția liniei de bază pentru toate zaharurile.

5.1.1.   Cromatograf lichid de înaltă performanță prevăzut cu valvă de injecție cu șase orificii, prevăzut cu o buclă de 10 μL sau cu orice alt dispozitiv, automat sau manual, pentru injectarea fiabilă a microvolumelor.

5.1.2.   Sistem de pompare care permite obținerea și menținerea unui debit constant sau programat de înaltă precizie.

5.1.3.   Refractometru diferențial.

5.1.4.   Integrator computerizat sau înregistrator ce funcționează în compatibilitate cu restul sistemului.

5.1.5.   Precoloană:

Se recomandă atașarea unei precoloane adecvate la coloana analitică.

5.1.6.   Coloană (exemplu):

5.1.7.   Condiții pentru cromatografie (exemplu):

Pentru a se asigura că detectorul este perfect stabil, acesta ar trebui să fie pornit cu câteva ore înainte de utilizare. Celula de referință trebuie să fie umplută cu solvent de eluare.

5.2.   Balanța analitică cu o precizie de 0,1 mg.

5.3.   Dispozitiv de filtrare pentru volume mici cu ajutorul unei micromembrane de 0,45 μm.

6.   Depozitarea probelor

La primire, probele trebuie depozitate la temperatura camerei înainte de analiză.

7.   Mod de lucru

7.1.   PARTEA A: Pregătirea probei

7.1.1.   Se agită proba.

7.1.2.   Se filtrează cu un filtru având diametrul porilor mai mic decât sau egal cu 0,45 μm (5.3.).

7.2.   PARTEA B: HPLC

7.2.1.   Determinare

Se injectează 10 μl din soluțiile standard (4.12.) și probe (7.1.2.). Se efectuează analiza în condiții cromatografice adecvate, cum ar fi cele descrise mai sus.

7.2.2.   În cazul în care oricare vârf al unei probe are suprafața (sau înălțimea) mai mare decât vârful corespunzător în soluția standard cea mai concentrată, proba trebuie diluată cu apă distilată și reanalizată.

8.   Calculare

Se compară cele două cromatograme obținute pentru soluția standard și pentru băutura spirtoasă. Se identifică vârfurile după timpul lor de retenție. Se măsoară suprafețele lor (sau înălțimile) pentru a se calcula concentrațiile prin metoda standard externă. Se iau în considerare toate diluțiile efectuate în timpul pregătirii probei.

Rezultatul final reprezintă suma zaharozei, maltozei, lactozei, glucozei și fructozei, exprimat ca zahăr invertit în g/l.

Zahărul invertit se calculează ca suma tuturor monozaharidelor și reducând dizaharidele prezente, plus cantitatea stoechiometrică de glucoză și fructoză calculată din zaharoza prezentă.

9.   Caracteristici de performanță ale metodei (precizia)

9.1.   Rezultate statistice ale testului interlaboratoare

Următoarele date au fost obținute dintr-un studiu internațional de performanță a metodei efectuat cu proceduri acceptate la nivel internațional [1] [2].

Tabelul 1

Fructoză, glucoză, maltoză

Tabelul 2

Zaharoză

Tabelul 3

Zaharuri totale

(Notă: aceste date au fost calculate pentru zaharurile totale și nu pentru zahăr invertit astfel cum este definit la punctul 8 de mai sus.)

4.

Se introduce următorul capitol X:

„X.   DETERMINAREA URMĂTORILOR COMPUȘI DIN LEMN ÎN BĂUTURILE SPIRTOASE PRIN METODA CROMATOGRAFIEI LICHIDE DE ÎNALTĂ PERFORMANȚĂ (HPLC): FURFURAL, 5-HIDROXIMETILFURFURAL, 5-METILFURFURAL, VANILINĂ, ALDEHIDĂ SIRINGICĂ, ALDEHIDĂ CONIFERILICĂ, SINAPALDEHIDĂ, ACID GALIC, ACID ELAGIC, ACID VANILIC, ACID SIRINGIC ȘI SCOPOLETINĂ

1.   Domeniu de aplicare

Metoda se referă la determinarea compușilor: furfural, 5-hidroximetilfurfural, 5-metilfurfural, vanilină, aldehidă siringică, aldehidă coniferilică, sinapaldehidă, acid galic, acid elagic, acid vanilic, acid siringic și scopoletină prin cromatografia lichidă de înaltă performanță.

2.   Referință normativă

Metodă analitică recunoscută de Adunarea Generală a Organizației Internaționale a Viei și Vinului (OIV) și publicată de OIV cu numărul de referință OIV-MA-BS-16: R2009.

3.   Principiu

Determinarea prin cromatografia lichidă de înaltă performanță (HPLC), cu detectare prin spectofotometria în ultraviolet la mai multe lungimi de undă și prin spectrofluorimetrie.

4.   Reactivi

Reactivii trebuie să fie de calitate analitică. Apa utilizată trebuie să fie apă distilată sau apă de o puritate cel puțin echivalentă. Este de preferat să se utilizeze apă microfiltrată cu o rezistivitate de 18,2 M Ω.cm.

4.1.   Alcool de 96 % vol.

4.2.   Metanol de calitate HPLC (Solvent B).

4.3.   Acid acetic diluat la 0,5 % vol. (Solvent A).

4.4.   Faze mobile: (dat numai ca exemplu).

Solvent A (0,5 % acid acetic) și solvent B (metanol pur). Se filtrează printr-o membrană (cu porozitate 0,45 μm). Dacă este necesar, se degazează într-o baie cu ultrasunete.

4.5.   Soluție standard de referință cu puritate minimă 99 %: furfural, 5-hidroximetilfurfural, 5-metilfurfural, vanilină, aldehidă siringică, aldehidă coniferilică, sinapaldehidă, acid galic, acid elagic, acid vanilic, acid siringic și scopoletină.

4.6.   Soluție de referință: substanțele standard se dizolvă într-o soluție apă-alcool de 50 % vol. Concentrațiile finale în soluția de referință trebuie să fie de ordinul a:

furfural: 5 mg/l; 5-hidroximetilfurfural: 10 mg/l; 5-metilfurfural 2 mg/l; vanilină: 5 mg/l; aldehidă siringică: 10 mg/l; aldehidă coniferilică: 5 mg/l; sinapaldehidă: 5 mg/l; acid galic: 10 mg/l; acid elagic: 10 mg/l; acid vanilic: 5 mg/l; acid siringic: 5 mg/l; scopoletină: 0,5 mg/l.

5.   Aparatură

Aparatură standard de laborator

5.1.   Un cromatograf lichid de înaltă performanță capabil să funcționeze în mod gradient binar și echipat cu:

5.2.   Seringi pentru HPLC.

5.3.   Dispozitiv pentru filtrare prin membrană a volumelor mici.

5.4.   Integrator computerizat sau înregistrator care funcționează în compatibilitate cu întreaga aparatură și, în special, care trebuie să aibă mai multe canale de achiziție.

6.   Mod de lucru

6.1.   Pregătirea soluției care urmează a fi injectată

Soluția de referință și băutura spirtoasă se filtrează, dacă este necesar, printr-o membrană cu diametrul maxim al porilor de 0,45 μm.

6.2.   Condiții de operare cromatografică: analiza se efectuează la temperatura ambiantă cu ajutorul echipamentului descris la punctul (5.1) și folosind fazele mobile (4.4), cu un debit de aproximativ 0,6 ml pe minut și urmărind gradientul de mai jos (dat numai ca exemplu)

Timp: 0 min 50 min 70 min 90 min

solvent A (apă-acid): 100 % 60 % 100 % 100 %

solvent B (metanol): 0 % 40 % 0 % 0 %

Trebuie remarcat că, în anumite cazuri, acest gradient ar trebui modificat pentru a se evita co-eluările.

6.3.   Determinare

6.3.1.   Se injectează soluțiile standard de referință separat, apoi amestecate.

Se adaptează condițiile de operare astfel încât factorii de rezoluție ai vârfurilor tuturor compușilor să fie egali cu cel puțin 1.

6.3.2.   Se injectează proba preparată conform punctului 6.1.

6.3.3.   Se măsoară suprafața vârfurilor în soluția de referință și băutura spirtoasă și se calculează concentrațiile.

7.   Exprimarea rezultatelor

Se exprimă concentrația fiecărui constituent în mg/l.

8.   Caracteristici de performanță ale metodei (precizia)

Următoarele date au fost obținute în 2009 dintr-un studiu internațional de performanță a metodei, efectuat cu proceduri acceptate la nivel internațional [1], [2].

8.1.   Furfural

8.2.   5-Hidroximetilfurfural

8.3.   5-Metilfurfural

8.4.   Vanilină

8.5.   Aldehidă siringică

8.6.   Aldehidă coniferilică

8.7.   Sinapaldehidă

8.8.   Acid galic

8.9.   Acid elagic

8.10.   Acid vanilic

8.11.   Acid siringic

8.12.   Scopoletină