23.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 367/22

(1)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 248/2011 al Consiliului (3), Consiliul a instituit o taxă antidumping definitivă asupra importurilor de anumite produse din fibră de sticlă cu filament continuu încadrate în prezent la codurile NC 7019 11 00, ex 7019 12 00 și 7019 31 00 și originare din Republica Populară Chineză.

(2)

La 12 decembrie 2013, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a anunțat deschiderea unei proceduri antisubvenție privind importurile de anumite produse din fibră de sticlă cu filament originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC” sau „țara vizată”) în Uniunea Europeană, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (denumit în continuare „avizul de deschidere a anchetei antisubvenție”) (4).

(3)

Ancheta a fost deschisă de Comisie în urma unei plângeri depuse la 28 octombrie 2013 de către Asociația europeană a producătorilor de fibră de sticlă (European Glass Fibre Producers Association — APFE) (denumită în continuare „reclamantul”) în numele unor producători reprezentând mai mult de 25 % din producția totală de anumite produse din fibră de sticlă cu filament din Uniune. Plângerea conținea elemente de probă prima facie care dovedeau subvenționarea anumitor produse din fibră de sticlă cu filament și prejudiciul important pe care l-a cauzat, elemente pe care Comisia le-a considerat suficiente pentru a justifica deschiderea unei anchete.

(4)

În conformitate cu articolul 10 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 597/2009 (denumit în continuare „regulamentul antisubvenție de bază”), înainte de deschiderea anchetei, Comisia a notificat guvernul RPC că i-a fost transmisă o plângere, documentată corespunzător, în care se susține că importurile subvenționate de anumite produse din fibră de sticlă cu filament originare din RPC provoacă un prejudiciu important industriei din Uniune. Comisia a invitat guvernul RPC la consultări cu scopul de a clarifica situația privind conținutul plângerii și de a ajunge la o soluție reciproc acceptată.

(5)

Guvernul RPC a acceptat invitația la consultări și acestea s-au desfășurat ulterior, la 5 decembrie 2013. În cadrul consultărilor nu s-a putut găsi nicio soluție reciproc acceptată. Cu toate acestea, Comisia a luat act în mod corespunzător de observațiile prezentate de guvernul RPC în ceea ce privește măsurile enumerate în plângere. În urma consultărilor, la 9 decembrie 2013, a fost primită o comunicare scrisă din partea guvernului RPC.

(6)

Guvernului RPC i-au fost propuse consultări suplimentare în ceea ce privește măsurile suplimentare care au fost identificate în cursul anchetei. Cu toate acestea, guvernul RPC nu a acceptat propunerea, susținând că nu i-au fost furnizate suficiente informații cu privire la aceste măsuri.

(7)

Comisia a primit o cerere de deschidere a unei reexaminări intermediare parțiale a măsurilor antidumping în vigoare (5), al cărei domeniu de aplicare să se limiteze la examinarea prejudiciului, în temeiul articolului 11 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 (denumit în continuare „regulamentul antidumping de bază”), Cererea a fost depusă la 28 octombrie 2013 tot de către APFE, în numele unor producători din Uniune reprezentând mai mult de 25 % din producția totală de anumite produse din fibră de sticlă cu filament din Uniune.

(8)

După ce a constatat că există suficiente dovezi care să justifice deschiderea unei reexaminări intermediare parțiale, Comisia a anunțat, la 18 decembrie 2013, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (denumit în continuare „avizul de deschidere a reexaminării intermediare parțiale a măsurilor antidumping”) (6), deschiderea unei reexaminări intermediare parțiale în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul antidumping de bază.

(9)

Un producător-exportator a afirmat că măsurile existente instituite prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 248/2011 al Consiliului sunt nule și neavenite în ceea ce îl privește și că actuala anchetă de reexaminare privind măsurile existente instituite prin regulamentul menționat ar trebui, prin urmare, să fie încheiată. Acesta a susținut că măsurile existente contravin Acordului antidumping al OMC, întrucât i s-a refuzat tratamentul individual în temeiul dispozițiilor articolului 9 alineatul (5) din regulamentul antidumping de bază astfel cum erau în vigoare la momentul adoptării regulamentului respectiv. În sprijinul afirmației sale, acest producător-exportator face trimitere la raportul organului de apel al OMC din 28 iulie 2011 privind cauza DS397 (7).

(10)

În urma raportului organului de apel al OMC din 28 iulie 2011 privind cauza DS397, articolul 9 alineatul (5) din regulamentul antidumping de bază a fost modificat (8). Modificarea se aplică tuturor anchetelor deschise după momentul intrării sale în vigoare, care a fost 6 septembrie 2012. În ceea ce privește producătorii-exportatori supuși unor măsuri care erau deja în vigoare înainte de această dată, Comisia a publicat la 23 martie 2012 un aviz (9) în care a invitat orice producător-exportator din țările fără economie de piață să solicite o reexaminare, dacă este de părere că măsurile la care este supus ar trebui să fie reexaminate în lumina raportului organului de apel menționat mai sus. Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 248/2011 a fost menționat explicit în avizul respectiv. Comisia nu a primit nicio astfel de cerere de reexaminare din partea producătorului-exportator în cauză, iar acesta nici nu a solicitat o reexaminare intermediară în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(11)

Prin urmare, valabilitatea măsurilor existente nu este pusă la îndoială, iar afirmația este respinsă.

(12)

Ancheta privind subvenționarea și prejudiciul a vizat perioada cuprinsă între 1 octombrie 2012 și 30 septembrie 2013 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2010 și sfârșitul PA (denumită în continuare „perioada examinată”).

(13)

Analizele prejudiciului efectuate atât în cadrul anchetei antisubvenție, cât și în cadrul reexaminării intermediare parțiale a măsurilor antidumping se bazează pe aceeași definiție a industriei din Uniune, pe aceiași producători reprezentativi din Uniune și pe aceeași perioadă de anchetă și a dus la concluzii identice, cu excepția cazului în care se specifică altfel. Această metodă a fost considerată adecvată pentru raționalizarea analizei prejudiciului și pentru a obține corelarea rezultatelor celor două anchete. Din acest motiv, orice observații în legătură cu prejudiciul prezentate în cadrul uneia dintre proceduri au fost luate în considerare pentru ambele anchete.

(14)

În ambele avize de deschidere, Comisia a invitat părțile interesate să o contacteze în vederea participării la cele două anchete. În plus, Comisia a informat în legătură cu deschiderea ambelor anchete în mod special reclamantul, alți producători cunoscuți din Uniune, producătorii-exportatori cunoscuți și autoritățile din RPC, importatorii, furnizorii și utilizatorii cunoscuți, comercianți, precum și asociațiile despre care se cunoaște că sunt părți vizate și i-a invitat să participe.

(15)

Părțile interesate au avut posibilitatea să prezinte observații privind deschiderea ambelor anchete și să solicite o audiere cu Comisia și/sau consilierul-auditor pentru proceduri comerciale.

(16)

Comisia a anunțat în ambele avize de deschidere că ar putea limita ancheta la un număr rezonabil de producători-exportatori din RPC și de importatori neafiliați și producători din Uniune care ar urma să fie anchetați prin selectarea de eșantioane, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul antidumping de bază și articolul 27 din regulamentul antisubvenție de bază.

(17)

În ambele avize de deschidere, Comisia a precizat că a selectat provizoriu un eșantion de producători din Uniune. Comisia a selectat eșantionul pe baza producției din Uniune și a volumelor vânzărilor produsului similar de pe piața Uniunii în cursul PA, precum și în funcție de răspândirea geografică. Acest eșantion a fost alcătuit din fabricile de producție ale trei producători din Uniune stabiliți în Belgia, Franța și Slovacia (10), reprezentând în jur de 52 % din producția totală a Uniunii și 49 % din toate vânzările de pe piața Uniunii. Prin urmare, eșantionul a fost considerat a fi reprezentativ pentru industria din Uniune. Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații cu privire la eșantionul provizoriu.

(18)

În cursul anchetelor, guvernul RPC a susținut că în ancheta inițială antidumping a fost aplicată pentru producătorii din Uniune, fără justificare, o metodologie de eșantionare diferită de cea aplicată în anchetele actuale. Guvernul RPC a afirmat că (i) Comisia selectase deja un eșantion înainte de deschiderile anchetelor, așadar aceasta a hotărât înainte de deschideri că este necesar un eșantion; (ii) în ancheta inițială, toate părțile care au dorit să fie incluse în eșantion au trebuit să furnizeze informații Comisiei în termen de 15 zile de la deschidere, în timp ce în cazul actual producătorilor deja incluși în eșantion nu li se cere acest lucru; (iii) părților care doresc să fie incluse în eșantion nu li s-au furnizat, în niciunul dintre cele două avize de deschidere, indicații privind informațiile pe care trebuie să le pună la dispoziție pentru a fi incluse în eșantion și nu au fost oferite informații în ceea ce privește producția și volumul vânzărilor reprezentate de producătorii incluși în eșantion; și (iv) criteriul de selecție utilizat („acest eșantion reprezintă cel mai mare volum reprezentativ de producători care poate face în mod rezonabil obiectul anchetei, ținând seama de timpul disponibil”) nu a fost inclus în articolul 17 din regulamentul antidumping de bază, iar un eșantion selectat pe această bază nu este în concordanță cu această dispoziție.

(19)

În ambele avize de deschidere, Comisia a explicat că, având în vedere numărul mare de producători din Uniune și pentru a finaliza anchetele la termen, a recurs la eșantionare; în același timp, a fost propus un eșantion provizoriu. S-a utilizat aceeași metodologie ca și în ancheta anterioară, și anume aplicarea eșantionării. Utilizarea unui eșantion provizoriu nu a schimbat metodologia, ci doar a permis mai multă eficiență, deoarece astfel s-a câștigat timp, respectându-se totodată pe deplin drepturile la apărare. Într-adevăr, Comisia a oferit altor producători din Uniune, care considerau că există motive pentru care ar trebui să fie incluși în eșantion, posibilitatea de a contacta Comisia, iar altor părți interesate le-a dat ocazia să transmită orice alte informații relevante cu privire la eșantion. Pentru eșantionul final ar trebui să se ia în considerare toate eventualele observații primite. Întrucât nu au fost primite observații cu privire la eșantionul propus, eșantionul provizoriu a fost confirmat. În ceea ce privește a doua afirmație, se atrage atenția asupra faptului că producătorii care au fost selectați provizoriu pentru eșantion completaseră formularul privind reprezentativitatea care includea informațiile necesare Comisiei pentru selectarea eșantionului provizoriu. Formularul privind reprezentativitatea și răspunsurile au fost disponibile pentru consultare în dosarul neconfidențial. În ceea ce privește a treia afirmație, se menționează că părțile care au dorit să fie incluse au fost invitate să contacteze Comisia în termen de 15 zile de la data publicării celor două avize de deschidere și au avut posibilitatea să consulte dosarul neconfidențial în care se găseau formularele privind reprezentativitatea. Aceste formulare privind reprezentativitatea conțineau informații privind producția și volumul vânzărilor. A patra afirmație este, de asemenea, nefondată, deoarece articolul 17 alineatul (1) din regulamentul antidumping de bază se referă explicit la cel mai mare volum reprezentativ care poate face în mod rezonabil obiectul anchetei, ținând seama de timpul disponibil.

(20)

În urma comunicării constatărilor definitive, guvernul RPC a reiterat afirmațiile sale în legătură cu pretinsa neconformitate a procedurii de selectare a eșantionului de producători din Uniune înainte de cele două deschideri ale anchetelor și a susținut că: (i) justificarea Comisiei bazată pe necesitatea respectării termenelor anchetelor nu poate fi luată în considerare, deoarece articolul 17 alineatul (2) din regulamentul antidumping de bază și articolul 27 alineatul (2) din regulamentul antisubvenție de bază prevăd în mod clar efectuarea eșantionării după cele două deschideri și ținând cont de observațiile prezentate în cadrul a trei săptămâni de la cele două deschideri; (ii) un eșantion provizoriu este discriminatoriu sau nu este obiectiv și a avut un efect de descurajare asupra celorlalți producători din Uniune, determinându-i să nu își manifeste interesul în privința includerii în eșantion; și (iii) Comisia nu a acordat celorlalți producători din Uniune o perioadă de trei săptămâni pentru a-și manifesta interesul.

(21)

Articolul 17 alineatul (2) din regulamentul antidumping de bază și articolul 27 alineatul (2) din regulamentul antisubvenție de bază precizează că „este de preferat ca eșantionul să se selecteze în urma consultării părților interesate sau cu consimțământul acestora, sub rezerva ca aceste părți să se facă cunoscute și să furnizeze informații suficiente în trei săptămâni de la deschiderea anchetei”. În ceea ce privește prima afirmație, regulamentul antidumping de bază și regulamentul antisubvenție de bază nu împiedică Comisia să sugereze, în momentul deschiderii unei anchete, un eșantion provizoriu, cu privire la care părțile sunt invitate să prezinte observații. În plus, având în vedere faptul că producătorii din Uniune (sau cel puțin o mare parte dintre ei) sprijină plângerea și ținând seama de informațiile obținute din formularele privind reprezentativitatea, Comisia a avut la dispoziția sa informațiile cu privire la industria din Uniune necesare pentru a selecta un eșantion provizoriu în etapa deschiderii anchetelor. Disponibilitatea acestor cunoștințe deosebește exercițiul de eșantionare aplicat producătorilor din Uniune de cel aplicat producătorilor-exportatori. În ceea ce privește a doua și a treia afirmație, avizele de deschidere au precizat că producătorii din Uniune care consideră că ar trebui incluși în eșantion trebuie să contacteze Comisia în termen de 15 zile. Comisia nu vede cum acest lucru încalcă regulamentul de bază sau cum se poate considera ca fiind discriminatoriu, ca nefiind obiectiv și cu atât mai puțin ca fiind descurajant.

(22)

Guvernul RPC a susținut că eșantionul nu este reprezentativ, deoarece nu a fost inclusă nicio societate având o producție captivă semnificativă și, prin urmare, o parte a industriei interne pur și simplu nu a fost evaluată.

(23)

Această afirmație este respinsă, deoarece producătorii din Uniune incluși în eșantion au avut, într-adevăr, vânzări captive. În plus, guvernul RPC nu a precizat care producător din Uniune ar fi trebuit să fie inclus și care ar fi trebuit să fie exclus.

(24)

Un producător-exportator a afirmat că eșantionul de producători din Uniune nu a fost reprezentativ, deoarece niciunul dintre producătorii din Uniune incluși în eșantion nu a produs/vândut covorașe din fire tăiate.

(25)

Într-adevăr, entitățile incluse în eșantion ale celor trei producători din Uniune nu au produs covorașe din fire tăiate, însă au produs covorașe din filament, precum și celelalte tipuri de produse principale. Prin urmare, entitățile incluse în eșantion au fost considerate a fi reprezentative, aceasta și datorită faptului că au reprezentat aproximativ 52 % din producția totală a Uniunii și 49 % din toate vânzările de pe piața Uniunii și au permis acoperirea unei bune răspândiri geografice. Faptul că un produs din marea varietate de tipuri de produse nu a fost fabricat de producătorii din Uniune incluși în eșantion nu modifică această concluzie.

(26)

Pentru a decide dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat importatorilor neafiliați să furnizeze informațiile specificate în cele două avize de deschidere.

(27)

Având în vedere faptul că numai doi importatori neafiliați au completat formularul de eșantionare, nu a fost necesară nicio eșantionare.

(28)

Pentru a decide dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat tuturor producătorilor-exportatori din RPC să furnizeze informațiile specificate în cele două avize de deschidere. În plus, Comisia a solicitat Misiunii permanente a RPC pe lângă Uniune să identifice și/sau să contacteze alți producători-exportatori, dacă există, care ar putea fi interesați de participarea la anchetă.

(29)

Opt producători-exportatori din țara în cauză au furnizat informațiile solicitate și au fost de acord să fie incluși în eșantion. În conformitate cu articolul 27 alineatul (1) din regulamentul antisubvenție de bază și articolul 17 alineatul (1) din regulamentul antidumping de bază, Comisia a selectat un eșantion de trei producători-exportatori, pe baza celui mai mare volum reprezentativ de exporturi care a putut face în mod rezonabil obiectul anchetei, ținând seama de timpul disponibil. În conformitate cu articolul 27 alineatul (2) din regulamentul antisubvenție de bază și articolul 17 alineatul (2) din regulamentul antidumping de bază, toți producătorii-exportatori cunoscuți în cauză și autoritățile din țara în cauză au fost invitați să prezinte observații cu privire la eșantionul selectat în mod provizoriu. Nu au fost formulate observații. Prin urmare, Comisia a decis să mențină eșantionul propus și toate părțile interesate au fost informate în consecință cu privire la eșantionul selectat în cele din urmă.

(30)

Eșantionul de producători-exportatori sau grupuri de producători-exportatori este alcătuit din:

(31)

Eșantionul a reprezentat 78 % din vânzările totale la export din RPC ca volum către Uniune în cursul PA, pe baza răspunsurilor la formularele de eșantionare.

(32)

Comisia a trimis chestionare guvernului RPC, tuturor producătorilor-exportatori chinezi care solicitaseră acest lucru, producătorilor din Uniune care au fost incluși în eșantion, precum și utilizatorilor și asociațiilor comerciale care se făcuseră cunoscute în termenele stabilite în cele două avize de deschidere.

(33)

S-au primit răspunsuri la chestionare din partea guvernului, precum și de la trei producători-exportatori chinezi incluși în eșantion, trei producători din Uniune incluși în eșantion, 14 utilizatori și doi importatori neafiliați. Cu toate acestea, răspunsul unuia dintre utilizatori a fost incomplet, așa încât nu a permis Comisiei să realizeze o analiză pertinentă a acestor date, în pofida faptului că a transmis mai multe scrisori de atenționare.

(34)

În plus, o asociație care reprezintă industria sticlei, „Glass Alliance Europe”, s-a manifestat ca parte interesată în numele membrilor săi și a prezentat o declarație de poziție.

(35)

De asemenea, au fost primite comunicări scrise din partea mai multor asociații de utilizatori, în special „Danish Wind Industry Association” (Asociația daneză pentru industria eoliană), „Danish Plastics Federation” (Federația daneză a plasticului) și „Groupement de la Plasturgie Industrielle et des Composites (GPIC)” (Grupul pentru prelucrarea de materiale plastice și compozite), precum și din partea societății Siemens Wind Power AG.

(36)

În plus, Camera de comerț chineză pentru importul și exportul produselor din industria ușoară și de artizanat („China Chamber of Commerce for Import/Export of Light Industrial products & Arts-Crafts” — CCCLA) a prezentat observații.

(37)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru determinarea subvenționării, a prejudiciului și a interesului Uniunii. În temeiul articolului 16 din regulamentul antidumping de bază și al articolului 26 din regulamentul antisubvenție de bază au fost efectuate vizite de verificare la guvernul RPC și la sediile următoarelor societăți:

(38)

Guvernul RPC a afirmat, în esență, că drepturile sale la apărare în legătură cu accesul la dosarul pus la dispoziția părților interesate pentru consultare au fost încălcate, deoarece fie au lipsit informații din dosarul neconfidențial, fără indicarea unor „motive întemeiate”, fie nu au fost furnizate rezumate suficient de detaliate sau nu s-au comunicat motivele pentru care, în mod excepțional, nu a fost furnizat un rezumat neconfidențial.

(39)

Comisia consideră că dosarul neconfidențial pus la dispoziția părților interesate pentru consultare conținea suficiente informații pentru a permite părților interesate să examineze datele care au fost utilizate de Comisie în analiza sa; prin urmare, afirmația a fost considerată nefondată. Guvernul a fost informat cu privire la motivele pentru care Comisia a considerat că afirmațiile sunt nefondate.

(40)

În urma comunicării constatărilor definitive, atât guvernul RPC, cât și un producător-exportator au reiterat că dispoziția privind confidențialitatea a fost utilizată prea des și au solicitat divulgarea tipurilor de produse vândute de producătorii din Uniune, precum și cantitățile totale pentru fiecare număr de control al produsului (NCP).

(41)

Comisia consideră că nu a avut loc nicio încălcare a drepturilor la apărare, întrucât toți producătorii-exportatori au primit un document specific de comunicare a constatărilor, în care au fost dezvăluite NCP-urile aferente tipurilor de produse fabricate de producătorii din Uniune incluși în eșantion și în cazul cărora a existat concurență cu RPC. Prin urmare, afirmația respectivă a fost respinsă.

(42)

Produsul în cauză care face obiectul ambelor anchete este același precum produsul definit în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 248/2011 al Consiliului și descris în cele două avize de deschidere și constă în fire tăiate din fibră de sticlă, având o lungime de maximum 50 mm; semitorturi din fibră de sticlă, cu excepția semitorturilor din fibră de sticlă care sunt impregnate și acoperite și prezintă o pierdere la calcinare de mai mult de 3 % (determinată conform standardului ISO 1887); și covorașe din filamente de fibră de sticlă, cu excepția covorașelor din vată de sticlă (denumite în continuare „produsul în cauză” sau „produse din fibră de sticlă cu filament”), care se încadrează în prezent la codurile NC 7019 11 00, ex 7019 12 00 și 7019 31 00 (ultimul cod a înlocuit codul 7019 31 10 la 1.1.2014) și sunt originare din RPC.

(43)

Produsul în cauză este materia primă cel mai des utilizată pentru a consolida rășinile termoplastice și termorezistente din industria materialelor compozite. Materialele compozite care rezultă (materiale plastice armate cu fibră de sticlă cu filament) se utilizează în multe ramuri industriale: industria autovehiculelor, electrică/electronică, a generatoarelor eoliene, a construcțiilor, a rezervoarelor/conductelor, a bunurilor de consum, aerospațială/militară etc.

(44)

Există trei tipuri de bază de produse din fibră de sticlă cu filament vizate de prezenta procedură, și anume fire tăiate (11), semitorturi (12) și covorașe (13) (cu excepția celor din vată de sticlă). Ancheta a arătat că, în ciuda diferențelor privind forma și a diferențelor posibile privind aplicațiile finale ale diverselor tipuri, toate tipurile diferite ale produsului în cauză au aceleași caracteristici fizice, chimice și tehnice de bază și sunt utilizate în general în aceleași scopuri.

(45)

În urma publicării celor două avize de deschidere, CCCLA a atras atenția asupra faptului că ambele avize de deschidere s-au referit la codul NC 7019 31 10, în timp ce reclamantul s-a referit la codul NC 7019 31 00, care nu mai există. CCCLA a afirmat că produsele clasificate anterior la codul NC 7019 31 00 sunt în prezent clasificate la două coduri NC diferite: 7019 31 10 (covorașe din filamente de fibră de sticlă) și 7019 31 90 (alte covorașe din fibră de sticlă). Având în vedere că anchetele actuale vizează anumite produse din fibră de sticlă cu filament, CCCLA consideră că produsele clasificate la codul NC 7019 31 90, și anume „covorașele din fibră de sticlă fără filament”, ar trebui să fie excluse din definiția produsului în cauză.

(46)

Această afirmație este lipsită de relevanță, deoarece un astfel de produs oricum nu este produsul în cauză.

(47)

Reclamantul s-a referit la codul NC ex 7019 31 00 și a menționat în mod explicit că sunt excluse covorașele din vată de sticlă (adică alte covorașe și covorașe din fibră de sticlă fără filament). Acesta este motivul pentru care „ex” figurează înaintea codului NC.

(48)

Ambele avize de deschidere au fost publicate în decembrie 2013 și au precizat „care se încadrează în prezent la codurile NC […] 7019 31 10”. Având în vedere că, începând cu 1 ianuarie 2012, produsele care se încadrau anterior la codul NC 7019 31 00 au fost clasificate fie la codul NC 7019 31 10, fie la codul NC 7019 31 90, avizul de deschidere nu a inclus „covorașe din fibră de sticlă fără filament”, întrucât a precizat „care se încadrează în prezent la codurile NC […] 7019 31 10”.

(49)

Cu toate acestea, regulamentul actual precizează „încadrate în prezent la codurile NC […] 7019 31 00”, având în vedere că cele două coduri NC 7019 31 10 și 7019 31 90 au fost unificate din nou începând cu 1 ianuarie 2014, ca urmare a faptului că, în practică, la codul NC 7019 31 90 nu au fost încadrate produse (deoarece alte covorașe din fibră de sticlă, mai precis covorașele din vată de sticlă, au fost clasificate mai degrabă la codul NC 7019 39 00).

(50)

Prin urmare, cererea de excludere a codului NC 7019 31 90 nu este relevantă.

(51)

Un utilizator a solicitat ca semitorturile texturate (14) să fie excluse din definiția produsului, pe motiv că producătorii de fibră de sticlă cu filament din Uniune nu le produc.

(52)

Cu toate acestea, trei societăți din Uniune au fost identificate ca fiind producători de semitorturi texturate care dispun de suficientă capacitate pentru a acoperi nevoile pieței. Anchetele au arătat că, în ciuda diferențelor posibile privind aplicațiile finale, toate tipurile diferite ale produsului în cauză au aceleași caracteristici fizice, chimice și tehnice de bază și sunt utilizate în general în aceleași scopuri. Cererea de a exclude semitorturile texturate din definiția produsului este, prin urmare, respinsă.

(53)

În urma comunicării constatărilor definitive, guvernul RPC a afirmat că semitorturile texturate ar trebui excluse întrucât (i) doar un singur producător din Uniune furnizează pieței semitorturi texturate în cantități limitate și, prin urmare, importurile de astfel de produse nu ar putea cauza un prejudiciu industriei din Uniune; (ii) semitorturile texturate se deosebesc de semitorturile directe, acestea din urmă având o mai bună rezistență transversală a unui profil compozit obținut prin pultruziune, iar procesul de producție al acestora fiind diferit; și (iii) contrar abordării din ancheta inițială antidumping în ceea ce privește firele, Comisia consideră că substituibilitatea limitată nu constituie un factor semnificativ care să permită excluderea semitorturilor texturate.

(54)

În ceea ce privește prima afirmație, Comisia reiterează că există mai mulți producători din Uniune care au capacitatea de a acoperi nevoile pieței în materie de semitorturi texturate, dar numai unul dintre ei vinde în prezent acest tip de produs. Argumentul guvernului RPC, cu privire la faptul că doar un singur producător din Uniune vinde efectiv produsul respectiv, este mai degrabă un indicator al cauzării unui prejudiciu, deoarece înseamnă că utilizatorii au schimbat furnizorul, recurgând la furnizori din afara Uniunii, în special din RPC.

(55)

În ceea ce privește a doua afirmație, procesul de producție pentru semitorturile texturate este identic cu cel pentru semitorturile „normale”, cu excepția faptului că există o etapă suplimentară constând în suflarea de aer în interiorul semitortului, ceea ce necesită doar un echipament suplimentar relativ necostisitor și nu modifică caracteristicile tehnice și fizice esențiale ale produsului. Semitortul texturat pare pur și simplu ușor mai flaușat decât semitortul „normal”.

(56)

În ceea ce privește a treia afirmație, Comisia a urmat aceeași abordare ca în ancheta precedentă, în cadrul căreia semitorturile texturate au făcut, de asemenea, parte din produsul în cauză și o cerere de a le exclude a fost respinsă. Nu au fost aduse argumente care ar conduce la o concluzie diferită.

(57)

Cererea de a exclude semitorturile texturate din definiția produsului este, prin urmare, respinsă.

(58)

Guvernul RPC a solicitat ca produsele în cazul cărora industria din Uniune nu se confruntă cu concurență din partea importurilor chineze (după cum se indică în versiunea neconfidențială a plângerii antisubvenții) să fie excluse din definiția produsului. Produsele care au fost menționate sunt firele tăiate pentru utilizare umedă (wet use chopped strands — WUCS) și covorașele.

(59)

WUCS au o perioadă de depozitare limitată și costuri de transport mai ridicate din cauza greutății suplimentare a conținutului de apă. Cu toate acestea, WUCS sunt comercializate la nivel mondial. Ancheta a arătat că, în ciuda anumitor diferențe privind forma și a diferențelor posibile privind aplicațiile finale, toate tipurile diferite ale produsului în cauză au aceleași caracteristici fizice, chimice și tehnice de bază și sunt utilizate în general în aceleași scopuri. La fel ca orice alte tipuri de produse ale produsului în cauză, WUCS și covorașele sunt utilizate ca materiale de consolidare. În plus, afirmația guvernului RPC referitoare la faptul că, deocamdată, anumite produse chineze din fibră de sticlă cu filament nu sunt prezente în cantități mari pe piața Uniunii nu exclude o schimbare în viitor a comportamentului întreprinderilor în ceea ce privește exporturile acestor tipuri specifice de produse. Prin urmare, cererea de a exclude aceste produse din definiția produsului este respinsă.

(60)

În urma comunicării constatărilor definitive, guvernul RPC a afirmat că (i) doar un singur producător din Uniune produce WUCS și, prin urmare, orice importuri de astfel de produse nu ar putea cauza un prejudiciu industriei din Uniune; (ii) producătorii din Uniune nu suferă niciun prejudiciu în cazul produselor menționate mai sus, deoarece industria din Uniune a indicat în versiunea publică a plângerii că poate obține un profit de peste 8 %-10 % de pe urma acestor produse; (iii) WUCS au un conținut de apă mai ridicat, o perioadă de depozitare limitată și un proces de producție diferit, așa încât se deosebesc din punct de vedere fizic și chimic de firele tăiate normale; și (iv) contrar abordării din ancheta anterioară în ceea ce privește firele, Comisia consideră că substituibilitatea limitată nu constituie un factor semnificativ care să permită excluderea WUCS și a covorașelor.

(61)

Prima afirmație este respinsă deoarece mai mulți producători din Uniune vând WUCS și, prin urmare, nu este exclus ca industria din Uniune să sufere un prejudiciu în legătură cu acest tip de produs.

(62)

În ceea ce privește cea de a doua afirmație, faptul că unele tipuri de produse sunt profitabile în anumite momente nu este un motiv suficient pentru a exclude aceste tipuri de produse. În plus, WUCS sunt importate în Uniune în cantități mult mai mici decât celelalte produse din fibră de sticlă cu filament. Prin urmare, marja de profit pentru acest tip de produs individual nu este reprezentativă pentru produsul în cauză.

(63)

În ceea ce privește a treia afirmație, produsul în cauză nu este definit în funcție de conținutul său de apă. În consecință, conținutul de apă al WUCS nu justifică excluderea acestui produs. În plus, procesul de producție al WUCS este același ca și cel pentru firele tăiate pentru utilizare uscată (dry use chopped strands — DUCS), cu excepția faptului că nu are loc o etapă de producție, și anume etapa uscării.

(64)

În ceea ce privește a patra afirmație, Comisia a urmat aceeași abordare ca în ancheta anterioară antidumping, în cadrul căreia WUCS au făcut, de asemenea, parte din produsul în cauză. Nu au fost aduse argumente care ar conduce la o concluzie diferită.

(65)

Prin urmare, cererea de a exclude WUCS din definiția produsului este respinsă.

(66)

Similar anchetei anterioare antidumping, s-a constatat că produsul în cauză și produsele din fibră de sticlă cu filament fabricate și vândute pe piața internă a RPC, precum și produsele din fibră de sticlă cu filament fabricate și vândute în Uniune de către industria din Uniune au aceleași caracteristici fizice, chimice și tehnice de bază și aceleași utilizări. Prin urmare, aceste produse sunt produse similare în cadrul prezentelor anchete, în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul antidumping de bază și al articolului 2 litera (c) din regulamentul antisubvenție de bază.

(67)

Cel de-al 12-lea plan cincinal de dezvoltare economică și socială națională al RPC evidențiază viziunea strategică a guvernului RPC pentru ameliorarea și promovarea industriilor-cheie, incluzând, printre altele, fabricarea de produse din fibră de sticlă. În special, capitolul 9 din cel de al 12-lea plan cincinal, care se referă la transformarea și modernizarea industriei prelucrătoare, specifică:

„Vom pune accentul pe dezvoltarea de noi materiale, cum ar fi sticla fotovoltaică, sticla pentru substrat ultrasubțire, fibra de sticlă specială și ceramica specială.”

(68)

Secțiunea 3 a capitolului 9 din planul sus-menționat privind modernizarea tehnologică a întreprinderilor precizează, în special, faptul că guvernul RPC„…va încuraja întreprinderile să își îmbunătățească capacitatea de a dezvolta noi produse, să sporească conținutul tehnologic și valoarea adăugată a produselor lor și să accelereze actualizarea și modernizarea produselor lor.”

(69)

În plus, secțiunea 1 a capitolului 10 din același plan prevede următoarele:

„Accentul în materie de dezvoltare în industria pentru materiale noi va fi plasat pe materiale funcționale noi, materiale structurale avansate, fibre de înaltă performanță și materialul compozit fabricat din acestea, precum și materiale de bază de uz general.”

(70)

Importanța inovării și a noilor materiale, în general, este specificată clar atât în „Cel de-al 12-lea program cincinal de inovare în domeniul tehnologiilor industriale”, cât și în „Planul național de dezvoltare științifică și tehnologică pe termen lung 2006-2020)”.

(71)

În plus, „Catalogul de îndrumări pentru restructurare industrială pe anul 2011” (Decizia nr. 9) menționează explicit printre industriile încurajate „trefilarea firelor în cuptoare pentru fibră de sticlă E […], dezvoltarea și fabricarea fibrei de sticlă de înaltă performanță și a produselor fabricate din aceasta.” În plus, „Catalogul de îndrumări pentru investițiile străine în industrii”, care enumeră industriile în care sunt încurajate investițiile străine (15), se referă explicit la fabricarea de produse din fibră de sticlă și de fibră de sticlă specială.

(72)

Guvernul RPC a afirmat că aceste planuri reprezintă doar îndrumări, care nu au caracter obligatoriu. Cu toate acestea, se precizează clar în cel de al 12-lea plan cincinal că acesta este obligatoriu din punct de vedere juridic:

„Acest plan a fost dezbătut și aprobat de Congresul Național al Poporului și are valabilitate juridică.”

(73)

În urma comunicării constatărilor, guvernul RPC a susținut că produsul în cauză este reprezentat doar de produsele din fibră de sticlă standard (sticlă E) și nu de fibra de sticlă de înaltă performanță, care este mai avansată din punct de vedere tehnologic (fibră de sticlă pentru scopuri speciale sau sticlă S). Prin urmare, produsul în cauză care face obiectul acestei anchete nu face parte din industriile încurajate, deoarece numai fibra de sticlă specială sau fibrele de înaltă performanță se numără printre industriile care sunt încurajate. Guvernul RPC face trimitere, printre altele, la cel de al 12-lea plan cincinal care se referă doar la „fibre de înaltă performanță” și la „fibră de sticlă specială”.

(74)

În primul rând, produsul în cauză constă în anumite produse din fibră de sticlă cu filament. Definiția produsului nu face nicio distincție între produsele fabricate din fibră de sticlă standard (denumită în continuare „sticlă E”) și cele fabricate din fibră de sticlă specială (denumită în continuare „sticlă S”). În al doilea rând, nicio parte interesată nu a prezentat o cerere de excludere a unui produs pe motiv că fibra de sticlă specială nu ar trebui să intre sub incidența definiției produsului. În al treilea rând, guvernul RPC nu a contestat faptul că guvernul încurajează dezvoltarea „fibrelor de sticlă specială”. Într-adevăr, se face referire chiar și la produsele din fibră de sticlă standard ca reprezentând o industrie în care sunt încurajate investițiile străine (a se vedea considerentul 71).

(75)

În orice caz, chiar dacă s-ar accepta argumentul că numai dezvoltarea fibrei de sticlă de înaltă performanță (de exemplu sticla S) este încurajată de guvernul RPC, ancheta nu a evidențiat nicio distincție între industria fibrei de sticlă standard, pe de-o parte, și industria fibrei de sticlă specială, pe de altă parte. Dimpotrivă, toate produsele din fibră de sticlă, indiferent dacă sunt fabricate din sticlă E sau dintr-o fibră de sticlă de înaltă performanță, cum ar fi sticla S, sunt fabricate de aceeași industrie producătoare de fibră de sticlă. În această privință, Comisia a constatat, în special, că toți producătorii-exportatori chinezi incluși în eșantion utilizează atât fibră de sticlă standard (sticlă E), cât și fibră de sticlă de înaltă performanță (de exemplu sticlă S) în procesul lor de producție și că nu există niciun mecanism care să limiteze sprijinul furnizat unui segment al producției, fie sub forma unor împrumuturi preferențiale, fie sub forma acordării unor drepturi de folosire a unor terenuri. Din aceasta rezultă că încurajarea explicită în vederea dezvoltării de produse din fibră de sticlă de înaltă performanță nu poate exclude, de drept sau de fapt, industria fibrei de sticlă de bază din domeniul de aplicare al politicii strategice generale de încurajare a întreprinderilor să își îmbunătățească capacitatea de a dezvolta noi produse, să sporească conținutul tehnologic și valoarea adăugată a produselor lor și să accelereze actualizarea și modernizarea produselor lor.

(76)

Din cele de mai sus rezultă că afirmația potrivit căreia produsul în cauză nu face parte din industria încurajată este nefondată și, prin urmare, se respinge.

(77)

În plus, „Decizia nr. 40 a Consiliului de Stat privind promulgarea și punerea în aplicare a dispozițiilor provizorii privind promovarea adaptării structurilor industriale” (care, împreună cu „Dispozițiile provizorii privind promovarea adaptării structurilor industriale”, este denumită în continuare „Decizia nr. 40”) afirmă că guvernul RPC va sprijini în mod activ dezvoltarea a diferite tipuri de industrii (16).

(78)

Cu toate că Decizia nr. 40 nu se referă în mod explicit la industria fibrei de sticlă cu filament sau, mai general, la industria pentru materiale noi, ea trasează totuși tuturor instituțiilor financiare sarcina de a oferi sprijin de tip credit numai proiectelor încurajate și prevede că se vor pune în aplicare și „alte politici preferențiale privitoare la proiectele încurajate” (17). Prin urmare, se poate concluziona că dispozițiile Deciziei nr. 40 au fost aplicabile industriei fibrei de sticlă cu filament.

(79)

Guvernul RPC a afirmat că Decizia nr. 40 dispune doar că industriile încurajate ar trebui să primească sprijin de tip credit „în conformitate cu principiile creditării” și că din aceasta nu se poate deduce că sprijinul respectiv ar trebui să fie acordat în mod preferențial.

(80)

Ancheta a arătat că societățile incluse în eșantion au beneficiat de pe urma politicilor de împrumuturi în condiții preferențiale. Într-adevăr, unele dintre societățile deficitare au continuat să obțină finanțare în condiții preferențiale. Prin urmare, Comisia respinge afirmația guvernului RPC potrivit căreia acordarea de împrumuturi industriei fibrei de sticlă cu filament s-a desfășurat „în conformitate cu principiile creditării”. Ideea principală rămâne faptul că, în conformitate cu Decizia nr. 40, toate instituțiile financiare au obligația să acorde credite industriilor încurajate, printre care se numără și industria fibrei de sticlă cu filament, și că sprijinul respectiv se acordă de facto în condiții preferențiale.

(81)

În plus, „Planul național pentru dezvoltarea științei și tehnologiei pe termen mediu și lung (2006-2020)” se angajează să „pună finanțarea politicilor pe primul loc”, să „încurajeze instituțiile financiare să acorde sprijin prin credite preferențiale proiectelor naționale de industrializare din domeniul științei și tehnologiei de o importanță deosebită”, să „încurajeze instituțiile financiare să îmbunătățească și să consolideze serviciile financiare destinate întreprinderilor de înaltă tehnologie” și „să pună în aplicare politici fiscale preferențiale pentru a promova dezvoltarea întreprinderilor de înaltă tehnologie”.

(82)

Producția de fibră de sticlă cu filament se încadrează în definiția întreprinderii de înaltă tehnologie, așa cum arată și numărul de producători cu statut de tehnologie înaltă și nouă din RPC. Într-adevăr, ancheta a arătat că unele dintre societățile incluse în eșantion au primit certificatul de întreprinderi cu tehnologie înaltă și nouă, care ar putea beneficia de tratamentul preferențial descris în „Planul național pentru dezvoltarea științei și tehnologiei pe termen mediu și lung (2006-2020)” menționat mai sus.

(83)

În timpul vizitei de verificare la una dintre societățile din RPC, s-a constatat că societatea respectivă înlocuise situația financiară auditată pe care o prezentase inițial Comisiei în răspunsul său la chestionarul antisubvenții. Societatea nu a dezvăluit această informație în mod voluntar, ci existența unei situații financiare auditate diferite a fost descoperită abia atunci când societatea a fost invitată să furnizeze un exemplar original al situației financiare. În plus, această nouă situație financiară a fost pusă la dispoziție doar în limba chineză. Întrucât emiterea a două exemplare diferite ale unei situații financiare auditate încalcă standardele internaționale de audit (nr. 560 în ceea ce privește „evenimentele ulterioare” auditului), echipa de verificare a subliniat faptul că acest lucru reprezintă o problemă gravă, având în vedere că ridică îndoieli cu privire la credibilitatea situațiilor financiare prezentate. Societatea a explicat că situația financiară auditată prezentată inițial în răspunsul la chestionar conținea erori și, prin urmare, a fost înlocuită cu o nouă versiune eliberată de aceeași societate de audit, antedatată și emisă din nou cu același număr secvențial precum raportul inițial privind situația financiară, care a fost distrus.

(84)

În urma vizitei de verificare și după ce a fost pusă la dispoziție traducerea celui de-al „doilea” exemplar al situației financiare, Comisia a transmis o scrisoare societății, prezentând motivele specifice și detaliate pentru care este de părere că unele dintre datele furnizate în chestionar nu pot fi considerate ca fiind verificate. Societatea a fost informată că, în temeiul articolului 28 alineatul (1) din regulamentul antisubvenție de bază, Comisia poate decide să își stabilească concluziile pe baza datelor disponibile, și i s-a oferit posibilitatea să prezinte informații.

(85)

Societatea a furnizat observațiile sale atât în scris, cât și în timpul unei audieri cu consilierul-auditor. Răspunsul acesteia a indicat existența a încă unei versiuni a situației financiare auditate (o a treia) (în formatul utilizat pentru societățile cotate la bursă). Deși nu par a exista diferențe substanțiale între „a doua” și „a treia” situație, aceasta din urmă a fost totuși mult mai detaliată și mai cuprinzătoare. Cu toate că această situație financiară fusese deja emisă și se afla la dispoziția societății în timpul vizitei de verificare (18), nici existența sa nu a fost dezvăluită Comisiei în timp util în cursul verificării. Spre deosebire de celelalte situații financiare, această „a treia” versiune a enumerat în mod explicit și în detaliu toate subvențiile (inclusiv temeiul lor juridic) pe care societatea le-a primit în cursul PA. Prin urmare, o examinare a acestei situații financiare ar fi fost foarte utilă în cursul vizitei de verificare, pentru a verifica încrucișat toate informațiile prezentate privind sistemele de subvenții individuale de care a beneficiat societatea.

(86)

Situația financiară auditată este un document esențial pentru a permite o verificare adecvată a informațiilor furnizate de către societate Comisiei în ceea ce privește, printre altele, granturile, împrumuturile, drepturile de folosire a unor terenuri, amânările de la plata taxelor etc.

(87)

După cum s-a evidențiat mai sus, cooperarea societății nu a fost corespunzătoare și a creat un impediment major în calea unei verificări adecvate a informațiilor prezentate Comisiei. Prin urmare, aceasta din urmă nu a putut verifica în mod adecvat informațiile primite cu privire la, printre altele, nivelul subvențiilor primite de societate. În consecință, Comisia nu a putut ajunge la o concluzie de o acuratețe rezonabilă, în special în ceea ce privește nivelul subvențiilor primite.

(88)

Se consideră că societatea a furnizat informații înșelătoare și nu a cooperat în mod adecvat. Prin urmare, Comisia a decis să aplice dispozițiile articolului 28 alineatul (1) din regulamentul antisubvenție de bază. Întrucât societatea a făcut parte dintr-un grup, dispozițiile articolului 28 alineatul (1) din regulamentul antisubvenție de bază au fost aplicabile întregului grup.

(89)

Cu toate acestea, în scopul stabilirii nivelului de subvenționare pentru grup, Comisia a utilizat datele reale ale celor două societăți din cadrul grupului care cooperaseră pe deplin la ambele anchete și ale căror informații au fost considerate fiabile în ceea ce privește nivelurile lor de subvenționare. În ceea ce privește societatea din cadrul grupului care a furnizat informații înșelătoare, determinarea nivelului de subvenționare s-a bazat pe datele disponibile. În vederea stabilirii nivelului de subvenționare pentru această persoană juridică, datele disponibile utilizate de Comisie au fost constituite de cel mai ridicat nivel de subvenționare constatat în cazul fiecărui sistem de subvenții pentru oricare dintre persoanele juridice făcând parte din societățile sau grupurile de societăți care sunt incluse în eșantion și menționate în considerentul 30 și care au cooperat pe deplin la anchetă.

(90)

În urma comunicării constatărilor, reclamantul a afirmat că metodologia utilizată pentru calcularea nivelului de subvenționare al grupului nu a fost corectă. El a susținut că, întrucât marja de subvenție a grupului este reprezentată de suma celor mai mari marje de subvenție constatate în cazul fiecărui sistem de subvenții pentru oricare dintre societățile cooperante, aceasta ar trebui să fie mult mai mare.

(91)

Această afirmație se bazează pe o neînțelegere. Metodologia utilizată pentru calcularea nivelului de subvenționare, descrisă în considerentul 89 de mai sus, s-a aplicat doar societății (din cadrul grupului) care a furnizat informații înșelătoare, și nu grupului în ansamblu. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(92)

Societatea care a furnizat informații înșelătoare nu exporta produsul în cauză. În cadrul grupului, exporturile produsului în cauză au fost efectuate de una dintre societățile sale afiliate. Aceasta din urmă a cooperat însă pe deplin la ambele anchete și a furnizat informații fiabile cu privire la prețul de export al grupului. Prin urmare, informațiile furnizate au fost utilizate pentru constatările definitive ale Comisiei în cadrul acestei proceduri.

(93)

În urma comunicării constatărilor, producătorul-exportator a afirmat că aplicarea dispozițiilor articolului 28 alineatul (1) din regulamentul antisubvenție de bază a reprezentat o eroare din partea Comisiei.

(94)

În primul rând, s-a susținut că în scrisoarea trimisă societății, în care Comisia a prezentat motivele detaliate pentru aplicarea propusă a dispozițiilor articolului 28 alineatul (1) din regulamentul antisubvenție de bază, Comisia nu a precizat niciodată că nu a putut verifica informațiile privind subvențiile. Prin urmare, Comisia nu poate invoca această argumentare în concluziile sale definitive, deoarece societății nu i s-a oferit posibilitatea de a prezenta observații cu privire la argumentul în cauză.

(95)

Această afirmație nu poate fi acceptată. În scrisoarea respectivă, Comisia a menționat în mod explicit că „nu poate concluziona că informațiile privind nivelul subvențiilor primite de [societate] a fost verificat”. În orice caz, societatea a fost informată pe deplin în legătură cu motivele pentru recurgerea la cele mai bune date disponibile în documentul de comunicare a constatărilor finale și i s-a oferit posibilitatea de a prezenta observații în această privință, ceea ce a și făcut.

(96)

În al doilea rând, producătorul-exportator a susținut că, chiar în cazul în care Comisia ar trebui să aplice dispozițiile articolului 28 alineatul (1) din regulamentul antisubvenție de bază, aceasta nu ar trebui să recurgă la datele altor societăți ca bază pentru determinarea nivelului de subvenționare, ci ar trebui să se bazeze pe exemplarul corect al situației financiare auditate furnizat de societate, deoarece acesta conține totuși informațiile „cele mai adecvate” și „cele mai potrivite” despre nivelul de subvenționare al societății.

(97)

După cum s-a explicat în considerentele 83-88 de mai sus, Comisia are îndoieli serioase cu privire la credibilitatea situațiilor financiare prezentate și, prin urmare, nu s-a putut baza pe acestea pentru a verifica nivelul de subvenționare în cazul sistemelor și/sau programelor de subvenții diferite, cum ar fi împrumuturile preferențiale și acordarea unor drepturi de folosire a unor terenuri contra unei plăți mai mici decât cea adecvată. Într-adevăr, fiabilitatea situațiilor financiare auditate este esențială pentru a verifica acuratețea și exhaustivitatea informațiilor furnizate în alt mod. Prin urmare, Comisia a trebuit să recurgă la cele mai bune date disponibile pentru determinarea nivelului de subvenționare, care în acest caz au fost informațiile verificate privind sistemele de subvenții relevante furnizate de alte entități cooperante. Prin urmare, această afirmație este respinsă.

(98)

Societatea a afirmat, de asemenea, că, în mod eronat, Comisia a aplicat standardele internaționale de contabilitate („IAS”) drept criteriu pentru a respinge situațiile financiare auditate. Potrivit societății, ar trebui să se facă o distincție între rolul situațiilor financiare auditate și relevanța IAS într-o evaluare privind statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață în proceduri antidumping, pe de-o parte, și în proceduri antisubvenție, pe de altă parte. O încălcare a IAS nu poate constitui un motiv pentru aplicarea dispozițiilor articolului 28 alineatul (1) din regulamentul antisubvenție de bază.

(99)

Comisia atrage atenția asupra faptului că încălcarea standardelor internaționale de contabilitate care a fost descoperită în cursul anchetei nu a fost, în sine, motivul pentru aplicarea dispozițiilor articolului 28 alineatul (1) din regulamentul antisubvenție de bază. Motivul a fost faptul că au fost furnizate Comisiei versiuni diferite ale situației financiare auditate, ceea ce a ridicat îndoieli cu privire la credibilitatea acestora și a determinat, în consecință, Comisia să concluzioneze că alte informații privind nivelul de subvenționare nu au putut fi verificate. Prin urmare, această afirmație este respinsă.

(100)

Societatea a afirmat, de asemenea, că metodologia Comisiei de calculare a marjei sale de subvenție, care a constat în a utiliza cea mai ridicată rată compensatorie în cazul fiecărui sistem, constatată pentru fiecare persoană juridică cooperantă (și nu pentru fiecare grup), a fost nejustificată. Societatea a afirmat că această metodologie este eronată, deoarece societățile din cadrul aceluiași grup pot decide să concentreze subvențiile într-o anumită persoană juridică în avantajul întregului grup.

(101)

După cum s-a explicat în considerentul 89, pentru a calcula nivelul de subvenționare în cadrul grupului, Comisia a utilizat datele reale ale două alte societăți din cadrul grupului care au cooperat la ambele anchete atunci când s-a calculat nivelul de subvenționare pentru întregul grup. Datele disponibile s-au aplicat doar unei persoane juridice din cadrul grupului, care a furnizat informații înșelătoare. Pentru a determina nivelul de subvenționare al unei persoane juridice din cadrul grupului, Comisia a considerat că cea mai adecvată metodă constă în a baza calculele pe același nivel din cadrul structurii întreprinderii și în a utiliza cel mai ridicat nivel de subvenționare constatat pentru oricare dintre persoanele juridice (din cadrul grupului, după caz) care fac parte din societățile sau grupurile de societăți incluse în eșantion. Prin urmare, această afirmație este respinsă.

(102)

Comisia nu a beneficiat de cooperare din partea niciuneia dintre băncile deținute de stat din RPC. Acestea au fost invitate să furnizeze, prin completarea unui chestionar, informațiile necesare în scopul anchetei antisubvenție. Prin urmare, Comisia a notificat guvernul RPC că va lua în considerare posibilitatea să își bazeze constatările privind informațiile legate de băncile deținute de stat pe datele disponibile, în temeiul articolului 28 alineatul (1) din regulamentul antisubvenție de bază.

(103)

În răspunsul la scrisoarea Comisiei și, ulterior, în urma comunicării constatărilor, guvernul RPC a obiectat cu privire la aplicarea articolului 28 alineatul (1) din regulamentul antisubvenție de bază în ceea ce privește informațiile care au fost solicitate de la băncile deținute de stat. Guvernul RPC a argumentat că a furnizat o mare parte din informațiile din cadrul acestei anchete. Cu toate acestea, Comisia a considerat că informațiile respective nu au putut înlocui în totalitate un răspuns din partea băncilor deținute de stat la chestionarele specifice. Guvernul RPC nu a contestat faptul că băncile deținute de stat nu au prezentat niciun răspuns la chestionar și nici faptul că băncile în cauză sunt deținute de stat. Prin urmare, Comisia a trebuit să își bazeze constatările privind băncile deținute de stat pe datele disponibile.

(104)

Comisia a trimis chestionare atât guvernului RPC (incluzând chestionare destinate băncilor deținute de stat), cât și producătorilor-exportatori incluși în eșantion, solicitând informații cu privire la sistemele despre care se presupune că sunt implicate în acordarea de subvenții pentru industria fibrei de sticlă cu filament: Următoarele sisteme au făcut obiectul anchetei:

(105)

Constatările privind băncile deținute de stat au fost formulate pe baza datelor disponibile, în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) din regulamentul antisubvenție de bază, după cum s-a explicat în secțiunea C.2.2.

(106)

Următoarele dispoziții juridice prevăd acordarea de împrumuturi preferențiale în RPC: Legea RPC privind băncile comerciale (denumită în continuare „legea bancară”) [2003], Normele generale privind împrumuturile promulgate de Banca Populară a Chinei (denumită în continuare „PBOC” — „People's Bank of China”) la 28 iunie 1996 și Decizia nr. 40 a Consiliului de Stat.

(107)

Deși autoritățile chineze nu au furnizat decât informații limitate privind participarea/deținerea băncilor din RPC, ancheta a stabilit, pe baza datelor disponibile, că piața financiară chineză este caracterizată de un grad semnificativ de influență și control exercitate de stat. Pentru a analiza dacă băncile dețin, sunt învestite cu sau exercită autoritate publică (adică dacă sunt organisme publice), Comisia a utilizat toate informațiile disponibile privind nu numai deținerea de către stat a băncilor, ci și alte caracteristici precum prezența autorităților publice în consiliul de administrație, influența și controlul exercitate de autoritățile publice asupra activităților băncilor, îndeplinirea politicilor sau intereselor statului și întrebarea dacă entitățile bancare au fost instituite prin statut.

(108)

Pe baza informațiilor disponibile, se concluzionează că băncile deținute integral de stat, ale căror consilii de administrație sunt dominate de autoritățile publice din RPC, dețin cea mai mare cotă de piață și sunt actorii predominanți pe piața financiară chineză. Băncile deținute de stat fac obiectul unor norme juridice care le impun, printre altele, să își desfășoare activitatea de creditare în conformitate cu nevoile economiei naționale, să ofere sprijin de tip credit proiectelor încurajate (19) sau să acorde prioritate dezvoltării industriilor de tehnologie înaltă și nouă (20).

(109)

Un alt indiciu privind implicarea statului pe piața financiară chineză este rolul jucat de PBOC în stabilirea limitelor specifice privind modul în care ratele dobânzii sunt stabilite și fluctuează (21). Instituțiilor financiare li se cere să practice rate pentru împrumuturi care să se încadreze într-un anumit interval în raport cu rata de referință a dobânzii PBOC. Pentru împrumuturile preferențiale, nu este permis ca ratele dobânzilor să fluctueze în sens crescător. Impunerea de limite ale ratei dobânzii la împrumuturi cumulată cu impunerea unor plafoane ale ratei dobânzii la depozite creează o situație în care băncile au acces garantat la capital ieftin (datorită reglementării ratelor la depozite) și sunt capabile să acorde împrumuturi industriilor selectate la rate avantajoase, în conformitate cu politica guvernamentală de a dirija băncile să acorde un sprijin deosebit anumitor industrii încurajate și/sau de înaltă tehnologie, precum industria fibrei de sticlă cu filament.

(110)

Comisia a solicitat clarificări din partea guvernului RPC în legătură cu definiția și formularea utilizate în Circulara 251, precum și în legislația sa precedentă [Circulara PBOC privind expansiunea intervalului de fluctuație a ratei dobânzii instituțiilor financiare — YinFa (2003) nr. 250]. Cu toate acestea, după cum s-a descris în secțiunea C.2.2. de mai sus, guvernul RPC nu a furnizat aceste circulare. Guvernul RPC a afirmat însă că Circulara 250 a fost abrogată prin Circulara 251 și că pragurile ratei de împrumut au fost abolite începând cu iulie 2013, așa încât nu există nicio implicare a statului în sectorul bancar.

(111)

Cu toate acestea, abolirea pragurilor ratei de împrumut a avut loc în cursul perioadei de anchetă. În consecință, PBOC a influențat stabilirea ratelor dobânzii de către băncile deținute de stat pentru cea mai mare parte a perioadei de anchetă. În plus, ancheta nu a arătat că abolirea ar fi avut vreun efect imediat asupra împrumuturilor primite de producătorii incluși în eșantion. În orice caz, pragul ratei dobânzii valabil în perioada de anchetă nu este singurul argument pentru care Comisia consideră băncile deținute de stat ca fiind organisme publice.

(112)

Constatările stabilite în anchetele antisubvenție privind panourile solare (22) și sticla solară (23), în care s-a concluzionat că băncile deținute de stat din RPC acționează ca organisme publice (a se vedea considerentele 158-168 din regulamentul privind panourile solare și considerentul 73 din regulamentul privind sticla solară) constituie, de asemenea, date disponibile în cadrul prezentei anchete în ceea ce privește statutul de organism public al băncilor deținute de stat. Aceste date sunt rezumate după cum urmează:

(113)

Pe baza celor de mai sus, se concluzionează că băncile deținute de stat îndeplinesc funcții guvernamentale în numele guvernului RPC, și anume promovează în mod obligatoriu anumite sectoare ale economiei în conformitate cu planificarea de către stat și cu documentele de politică. Ponderea semnificativă a autorităților publice în proprietatea băncilor deținute de stat confirmă faptul că băncile sunt controlate de autoritățile publice pe parcursul exercitării funcțiilor lor publice. Guvernul RPC exercită un control semnificativ asupra băncilor deținute de stat prin implicarea omniprezentă a autorităților publice în sectorul financiar și prin impunerea unei obligații asupra băncilor deținute de stat de a respecta politicile guvernamentale. Prin urmare, se consideră că băncile deținute de stat sunt organisme publice deoarece dețin, sunt învestite cu și exercită autoritate guvernamentală.

(114)

În urma comunicării constatărilor, guvernul RPC a contestat această concluzie, afirmând că motivele pentru care Comisia a considerat că băncile deținute de stat sunt organisme publice nu au fost prezentate de către aceasta. Comisia este convinsă că faptele prezentate în considerentele de mai sus sunt suficiente pentru justificarea concluziei că băncile deținute de stat sunt organisme publice.

(115)

Deși majoritatea covârșitoare a împrumuturilor primite de producătorii-exportatori incluși în eșantion sunt furnizate de bănci deținute de stat, ancheta a arătat că o mică parte a împrumuturilor este furnizată de bănci private. Comisia a analizat, prin urmare, în ce măsură băncile private din RPC sunt mandatate și/sau dirijate de guvernul RPC să acorde împrumuturi preferențiale producătorilor de fibră de sticlă cu filament, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul antisubvenție de bază.

(116)

Articolul 34 din legea bancară prevede că băncile private au de asemenea sarcina „de a-și desfășura activitatea de acordare de împrumuturi în funcție de necesitățile economiei naționale și ale dezvoltării sociale și în spiritul politicilor industriale de stat” (24).

(117)

Ancheta a arătat că, în cazul producătorilor-exportatori incluși în eșantion, ratele dobânzii aplicate de băncile deținute de stat, pe de-o parte, și de cele private, pe de altă parte, s-au aflat, în general, la niveluri foarte similare. Acest lucru indică faptul că băncile deținute de stat, care sunt actorii predominanți pe piața bancară și de creditare din RPC, stabilesc nivelurile ratelor dobânzilor, iar băncile private pur și simplu preiau ratele stabilite de băncile deținute de stat (organisme publice).

(118)

În aceste circumstanțe, se concluzionează că băncile private nu își stabilesc ratele în mod independent de intervenția statului și că strategia de acordare a împrumuturilor practicată de băncile private este dirijată de guvernul RPC.

(119)

În urma comunicării constatărilor, guvernul RPC a contestat modul în care Comisia a interpretat articolul 34 din legea bancară, afirmând că „este evident că înțelesul pe care Comisia l-a conferit articolului 34 nu îi poate fi atribuit acestuia”. Guvernul RPC a atras atenția Comisiei cu privire la alte articole din legea bancară, și anume articolele 4, 5 și 7, care sunt menite să garanteze că împrumuturile sunt acordate fără intervenții și după o evaluare de credit.

(120)

Comisia recunoaște că aceste articole există, dar consideră că ar trebui să fie înțelese și interpretate în lumina dispozițiilor articolului 34. În această privință, se reamintește faptul că nici guvernul RPC, nici băncile sau societățile în cauză incluse în eșantion nu au fost în măsură să demonstreze că împrumuturile au fost acordate fără intervenții sau după o evaluare de credit corespunzătoare. Dimpotrivă, ancheta a arătat că deși unul dintre producătorii-exportatori a înregistrat pierderi, acesta a reușit să primească împrumuturi de la bănci la rate obișnuite ale dobânzii, fără a se aplica nicio majorare pentru a ține cont de riscul asociat cu situația sa financiară dificilă.

(121)

Prin urmare, Comisia concluzionează că băncile private sunt mandatate sau dirijate de guvern să acorde o finanțare preferențială, într-un mod similar cu modul de acordare a finanțării de către băncile deținute de stat, ceea ce înseamnă că există o contribuție financiară în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul antisubvenție de bază.

(122)

În ceea ce privește băncile care au acordat împrumuturi producătorilor-exportatori cooperanți, majoritatea dintre acestea sunt bănci deținute de stat și sunt controlate în ultimă instanță de către guvernul RPC. Printre acestea se numără principalele bănci comerciale și de susținere a politicilor din RPC, cum ar fi China Development Bank, EXIM Bank, Agricultural Bank of China, Bank of China, China Construction Bank și Industrial and Commercial Bank of China.

(123)

În plus, Comisia observă că guvernul RPC dirijează acordarea de împrumuturi preferențiale către un număr limitat de industrii. De exemplu, Decizia nr. 40 prevede că guvernul RPC va sprijini în mod activ dezvoltarea industriilor producătoare de noi materiale, iar industria fibrei de sticlă cu filament este considerată o astfel de industrie. De asemenea, tuturor instituțiilor financiare li se trasează sarcina de a sprijini prin creditare numai proiectele încurajate, categorie în care intră proiectele legate de fibra de sticlă cu filament. În plus, decizia respectivă promite punerea în aplicare a „altor politici preferențiale vizând proiectele încurajate”.

(124)

Guvernul RPC a susținut că Comisia s-a bazat în mod eronat pe Decizia nr. 40, întrucât producerea produsului în cauză nu este clasificată drept o industrie încurajată. Mai mult, chiar dacă s-ar accepta că industria este încurajată, guvernul a afirmat că recurgerea la Decizia nr. 40 nu se poate extinde asupra unei industrii care nu este menționată în Decizia nr. 9 („Catalogul de îndrumări pentru restructurare industrială pe anul 2011”).

(125)

Producătorii-exportatori incluși în eșantion se încadrează în categoria industriilor încurajate, după cum se descrie mai sus (în considerentele 67-76), precum și în categoria industriilor de tehnologie înaltă și nouă. În plus, în pofida afirmației guvernului, fibra de sticlă specială și produsele fabricate din aceasta, precum și cuptoarele pentru producția de sticlă E sunt menționate explicit la capitolul XII punctul 6 din Decizia nr. 9 (25). Prin urmare, afirmația este nefondată.

(126)

Un avantaj există în măsura în care împrumuturile acordate de autoritățile publice sau împrumuturile din partea organismelor private mandatate sau dirijate de guvern sunt acordate în condiții mai favorabile decât cele pe care beneficiarul le-ar obține în mod normal pe piață.

(127)

Comisia a urmărit să verifice evaluările riscului de credit efectuate de băncile care au împrumutat bani producătorilor-exportatori incluși în eșantion în perioada de anchetă. Anumiți producători-exportatori au înregistrat pierderi. Cu toate acestea, aceștia au reușit să primească împrumuturi de la bănci la rata de referință, fără a se aplica nicio majorare pentru a ține cont de riscul asociat cu situația lor financiară în curs de agravare. Prin urmare, Comisia are motive să pună sub semnul întrebării dacă împrumuturile acordate societăților producătoare de fibră de sticlă cu filament s-au bazat pe o evaluare diligentă a riscului și dacă rata dobânzii a fost stabilită ca urmare a acestui exercițiu.

(128)

După cum se explică mai sus, dat fiind că împrumuturile furnizate de băncile chineze reflectă intervenția substanțială a autorităților publice în sectorul bancar și nu reflectă rate disponibile pe o piață bancară funcțională, a fost construită o valoare de referință a pieței adecvată, utilizând metoda descrisă mai jos. În plus, ca urmare a lipsei de cooperare a guvernului RPC, Comisia a recurs și la datele disponibile pentru a construi o rată de referință a dobânzii adecvată.

(129)

Atunci când se construiește valoarea de referință adecvată pentru împrumuturile exprimate în RMB, se consideră că este rezonabil să se aplice ratele chineze ale dobânzii, ajustate pentru a reflecta riscul de piață normal. Astfel, într-un context în care situația financiară actuală a exportatorilor a fost stabilită pe o piață distorsionată a împrumuturilor bancare și nu există informații fiabile furnizate de băncile chineze în legătură cu măsurarea riscului și cu evaluarea creditelor, se consideră necesar să nu se accepte ca atare solvabilitatea exportatorilor chinezi, ci să se aplice o majorare pentru a reflecta impactul potențial al distorsiunilor pieței din China asupra situației lor financiare.

(130)

Același lucru este valabil și pentru împrumuturile exprimate în valută. S-au utilizat ca valoare de referință obligațiunile corporative cu rating BB exprimate în monede relevante și emise în cursul PA.

(131)

După cum se explică mai sus, atât guvernului RPC, cât și producătorilor-exportatori cooperanți li s-a cerut să furnizeze informații privind politicile de împrumut ale băncilor chineze și modul în care împrumuturile se acordă producătorilor-exportatori. Cu toate acestea, informațiile respective nu au fost furnizate. Ca urmare a acestei lipse de cooperare și ținând cont de ansamblul datelor disponibile, în conformitate cu dispozițiile articolului 28 alineatul (6) din regulamentul antisubvenție de bază, se consideră adecvat ca tuturor societăților din China să li se acorde doar cel mai înalt calificativ din categoria împrumuturilor speculative (non-investment grade) (BB conform Bloomberg) și să se aplice prima adecvată estimată pentru obligațiunile emise de societățile cu acest rating la rata standard de împrumut a Băncii Populare a Chinei.

(132)

Prin urmare, pentru a calcula rata de referință a dobânzii pentru împrumuturile acordate societăților incluse în eșantion în cursul PA, a fost calculată o primă de risc utilizându-se diferența dintre ratele dobânzii pentru obligațiunile emise de societăți cu ratinguri BB și cele pentru obligațiunile emise de societăți cu ratinguri AAA (care este ratingul de credit pentru obligațiunile emise de RPC), așa cum sunt înregistrate de Bloomberg. Această primă de risc a fost apoi adăugată la ratele de împrumut publicate ale PBOC pentru obligațiunile cu rating BB, ținând cont de durata împrumuturilor.

(133)

Avantajul conferit producătorilor-exportatori a fost apoi calculat ca fiind egal cu diferența dintre dobânda plătită efectiv de către societăți în PA și dobânda care ar fi fost plătită dacă rata de referință a dobânzii ar fi fost aplicată împrumuturilor. Acest avantaj a fost apoi exprimat ca procentaj din cifra de afaceri totală a fiecărui producător-exportator cooperant.

(134)

În urma comunicării constatărilor, guvernul RPC a afirmat că Comisia nu ar fi trebuit să recurgă la nicio valoare de referință pentru calcularea avantajului, argumentând că împrumuturile au fost acordate în conformitate cu condițiile de piață și, în consecință, nu a fost conferit niciun avantaj.

(135)

După cum se explică în considerentele 127-130, piața pentru împrumuturi bancare din RPC este distorsionată și, prin urmare, Comisia consideră că recurgerea la o valoare de referință este pe deplin justificată.

(136)

În plus, guvernul RPC a afirmat că alegerea de către Comisie tocmai a acestei valori de referință nu a fost motivată suficient.

(137)

Comisia consideră că, atunci când se construiește valoarea de referință adecvată pentru împrumuturi, este rezonabil să se aplice ratele chineze ale dobânzii, ajustate pentru a reflecta riscul de piață normal. Astfel, într-un context în care situația financiară actuală a exportatorilor a fost stabilită pe o piață distorsionată și nu există informații fiabile furnizate de băncile chineze în legătură cu măsurarea riscului și cu evaluarea creditelor, se consideră necesar să se aplice o majorare pentru a reflecta impactul potențial al distorsiunilor pieței din China asupra situației financiare a exportatorilor.

(138)

Pe baza constatărilor anchetei, Comisia concluzionează că industria fibrei de sticlă cu filament din RPC a beneficiat de împrumuturi preferențiale în PA, atât de la bănci deținute de stat, cât și de la bănci private. Finanțarea industriei fibrei de sticlă cu filament constituie o subvenție în sensul regulamentului antisubvenție de bază, deoarece există

(139)

Având în vedere existența unei contribuții financiare, a unui avantaj pentru producătorii-exportatori și a specificității, această subvenție este pasibilă de măsuri compensatorii.

(140)

Articolul 6 litera (b) din regulamentul antisubvenție de bază prevede că avantajul generat de împrumuturile preferențiale ar trebui să fie calculat ca diferența dintre valoarea dobânzii plătite și suma care ar fi plătită pentru un împrumut comercial comparabil pe care societatea l-ar putea obține pe piață. După cum s-a menționat, în absența oricărei evaluări relevante a riscurilor, Comisia a stabilit o valoare de referință a pieței pentru împrumuturi comerciale comparabile.

(141)

Avantajul a fost calculat pentru PA ca fiind egal cu diferența dintre dobânda plătită efectiv în cursul PA și dobânda care ar fi fost plătită utilizând valoarea de referință.

(142)

Unul dintre producătorii-exportatori a afirmat că, la calcularea avantajului, Comisia a utilizat o valoare greșită pentru rata dobânzii plătită efectiv de societate pentru un împrumut. Această afirmație a fost acceptată, iar Comisia a revizuit calculul. Cu toate acestea, calculul revizuit nu a avut niciun efect asupra marjei de subvenție constatate.

(143)

Marjele de subvenție calculate pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion pe baza acestei metodologii sunt următoarele:

(144)

În cursul PA, producătorii-exportatori incluși în eșantion nu au primit nicio contribuție financiară în temeiul celorlalte sisteme de acordare de împrumuturi în condiții preferențiale menționate în secțiunea C.3 de mai sus.

(145)

În cursul PA, societățile incluse în eșantion nu au primit nicio contribuție financiară provenind din programele „Famous Brands”, „China World Top Brands” sau „Funds for outward expansion of industries in Guangdong Province”.

(146)

Societățile incluse în eșantion au primit granturi ocazionale de la diverse autorități guvernamentale aflate la diferite niveluri de guvernare, ceea ce a condus la primirea unui avantaj în cursul PA. Se consideră că aceste granturi se încadrează în categoria programelor de granturi existente potrivit afirmațiilor din plângere, deoarece în plângere s-a afirmat că producătorii de fibră de sticlă cu filament au primit granturi ocazionale din partea unor organisme guvernamentale de la nivel de provincie și de la nivel local și că aceste granturi au conferit un avantaj, deoarece banii au fost primiți fără o analiză adecvată.

(147)

Comisia a propus guvernului RPC desfășurarea de consultări cu privire la aceste granturi specifice.

(148)

Guvernul RPC s-a opus consultărilor, afirmând că acestea nu ar fi în conformitate cu Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii („ASMC”), întrucât astfel de consultări ar trebui să aibă loc înainte de deschiderea anchetei și verificarea informațiilor privind fiecare sistem individual ar presupune o sarcină disproporționată pentru autoritățile chineze.

(149)

Majoritatea granturilor au constat în sume neglijabile. Prin urmare, Comisia nu a mai continuat anchetarea granturilor respective.

(150)

Cu toate acestea, Comisia a anchetat un anumit grant destul de substanțial, care a fost acordat uneia dintre societățile incluse în eșantion în scopul construirii de dormitoare pentru angajații săi și care se consideră a fi legat de programele de granturi existente potrivit afirmațiilor din plângere.

(151)

Caracterul ad-hoc al grantului menționat mai sus demonstrează în mod clar că acesta nu a fost disponibil pentru alte societăți și, prin urmare, a fost specific în conformitate cu definiția de la articolul 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul antisubvenție de bază. Pe baza dovezilor colectate în ceea ce privește primirea acestui grant și în absența oricăror alte informații, Comisia consideră că acest grant este o subvenție în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) și alineatul (2) din regulamentul antisubvenție de bază și că prin acordarea grantului respectiv a fost conferit un avantaj producătorului-exportator în cauză.

(152)

În urma comunicării constatărilor, societatea care a primit grantul a afirmat că acesta i-a fost acordat pentru renovarea activelor imobilizate, care sunt amortizate în 50 de ani. În consecință, această subvenție ar trebui să fie repartizată pe o perioadă de 50 de ani și doar proporția de 1/50, care corespunde avantajului primit în cursul PA, ar trebui să fie luată în considerare la calcularea marjei de subvenție.

(153)

Societatea nu a furnizat nicio dovadă care să justifice o perioadă de amortizare de 50 de ani pentru investițiile în active imobilizate, în cazul de față o clădire în care se află dormitoarele pentru personal. Durata reală de amortizare a activelor imobilizate ale unei societăți este de obicei mult mai scurtă și corespunde unei perioade de 10-20 de ani. Pe această bază, avantajul obținut prin acest grant este neglijabil și, prin urmare, nu ar trebui să facă obiectul unor măsuri compensatorii.

(154)

Programul „Two Free, Three Half” (doi ani fără impozit și următorii trei ani cu plata a jumătate din impozitul standard) permite întreprinderilor cu investiții străine („IIS”) să nu plătească niciun impozit pe profit pentru primii doi ani și să plătească doar un impozit de 12,5 % din profit, și nu de 25 %, în următorii trei ani.

(155)

Temeiul juridic al acestui program este articolul 8 din Legea Republicii Populare Chineze privind impozitul pe profit aplicabil întreprinderilor cu investiții străine și întreprinderilor străine („Legea privind impozitarea IIS”) și articolul 72 din Normele de punere în aplicare a Legii Republicii Populare Chineze privind impozitul pe profit aplicabil întreprinderilor cu investiții străine și întreprinderilor străine. Potrivit guvernului RPC, acest program a fost abrogat prin articolul 57 din Legea privind impozitul pe profit aplicabil întreprinderilor („Legea EIT” — Enterprise Income Tax) din 2008, cu o perioadă de tranziție până la sfârșitul anului 2012. Prin urmare, din lege rezultă clar faptul că acest sistem a creat un avantaj în cursul exercițiului fiscal 2012.

(156)

Sistemul „Two Free, Three Half” a conferit avantaje societăților în cursul exercițiului financiar 2012, după care, potrivit guvernului RPC, sistemul a fost retras. În orice caz, niciuna dintre societățile incluse în eșantion nu este o întreprindere cu capital străin care ar putea fi eligibilă pentru acest sistem de impozitare în cursul PA.

(157)

În cursul PA, societățile incluse în eșantion nu au primit nicio contribuție financiară provenind din acest program. În plus, ancheta a arătat că sistemul a fost într-adevăr retras de guvernul RPC.

(158)

Acest program permite societăților care pot demonstra că respectă un anumit set de criterii pentru a fi recunoscute ca „întreprindere cu tehnologie înaltă și nouă” să beneficieze de o reducere a impozitului pe profit de la rata standard de 25 % la 15 %.

(159)

Temeiurile juridice ale acestui program sunt articolul 28 alineatul (2) din Legea privind impozitul pe profit aplicabil întreprinderilor din 2008 („Legea EIT”) în coroborare cu „Măsurile administrative de stabilire a întreprinderilor cu tehnologie înaltă și nouă” [Guo Ke Fa Huo (2008) Nr. 172], precum și articolul 93 din Normele de punere în aplicare a Legii privind impozitul pe profit aplicabil întreprinderilor în coroborare cu Avizul Administrației Fiscale de Stat privind aspectele legate de plata impozitului pe profit aplicabil întreprinderilor cu tehnologie înaltă și nouă [Guo Shui Han (2008) Nr. 985].

(160)

Acest sistem se aplică întreprinderilor cu tehnologie înaltă și nouă recunoscute ca atare de către guvernul RPC. Pentru a putea beneficia de acest sistem, întreprinderile trebuie să dețină drepturi esențiale și independente de proprietate intelectuală și trebuie să îndeplinească următoarele cerințe, prevăzute în temeiul juridic menționat mai sus și rezumate după cum urmează:

(161)

S-a constatat că unii dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion utilizează acest sistem și, prin urmare, plătesc numai 15 % impozit pe profit, în loc de 25 %. Aceste întreprinderi au solicitat încadrarea în grupa întreprinderilor cu tehnologie înaltă și nouă și au primit înștiințarea oficială că îndeplinesc criteriile sistemului și, prin urmare, vor avea dreptul să își completeze declarațiile fiscale în consecință.

(162)

Comisia consideră că acest sistem constituie o subvenție în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul antisubvenție de bază, deoarece există o contribuție financiară sub forma unor venituri la care renunță guvernul RPC, ceea ce conferă societăților în cauză un avantaj. Avantajul pentru beneficiari este egal cu economia fiscală.

(163)

Această subvenție este specifică în conformitate cu definiția de la articolul 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul antisubvenție de bază, deoarece se limitează la întreprinderi certificate ca „întreprinderi cu tehnologie înaltă și nouă” și care respectă toate cerințele măsurilor administrative din 2008. Producătorii-exportatori în cauză incluși în eșantion au primit astfel de certificate. Nu au fost stabilite criterii obiective de eligibilitate în legislație sau de către autoritatea care acordă subvenția.

(164)

După comunicarea constatărilor, guvernul RPC a contestat concluziile Comisiei, susținând că criteriile de eligibilitate sunt obiective și se aplică în mod egal tuturor societăților din RPC. Prin urmare, sistemul nu îndeplinește criteriul specificității.

(165)

Comisia nu acceptă această afirmație. Grantul este disponibil numai pentru societățile cu caracteristici specifice (întreprinderi cu tehnologie înaltă și nouă) și nu pentru toate industriile și toate sectoarele. De asemenea, eligibilitatea nu este automată, ci depinde de acordarea unui certificat de „întreprindere cu tehnologie înaltă și nouă”, care este eliberat conform unei proceduri discreționare de autoritatea competentă. În consecință, natura sistemului este specifică.

(166)

Prin urmare, Comisia consideră că această subvenție este pasibilă de măsuri compensatorii.

(167)

Comisia a calculat valoarea subvenției pasibile de măsuri compensatorii ca fiind diferența dintre valoarea impozitului care ar fi fost plătit în mod normal în cursul PA și cea a impozitului plătit efectiv în cursul PA de către societățile în cauză.

(168)

Acest program permite unei societăți să solicite credite fiscale pentru achiziționarea de echipamente de pe piața internă în cazul în care un proiect este conform cu politicile industriale ale guvernului RPC. Un credit fiscal de până la 40 % din prețul de achiziție al echipamentelor de pe piața internă poate fi aplicat creșterii graduale a datoriei fiscale din anul precedent.

(169)

Temeiurile juridice ale acestui program sunt „Măsurile provizorii din 1 iulie 1999 privind creditul pentru impozitul pe profit al întreprinderilor pentru investiții în echipamente produse pe piața internă pentru proiectele de renovare a tehnologiei” și „Avizul Administrației Fiscale de Stat privind oprirea punerii în aplicare a politicii de deducere și scutire de impozitul pe profit al întreprinderilor pentru investițiile unei întreprinderi în achiziționarea de echipamente de producție autohtonă”, aviz cu nr. 52 (2008) al Administrației Fiscale de Stat, cu efect de la 1 ianuarie 2008.

(170)

Guvernul RPC a afirmat că acest program a fost abrogat din ianuarie 2008, în conformitate cu Avizul nr. 52 menționat. Cu toate acestea, ancheta a evidențiat că una dintre societățile incluse în eșantion a beneficiat de acest program în cursul PA.

(171)

Acest program constituie o subvenție, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază, deoarece oferă o contribuție financiară sub forma unor venituri la care renunță guvernul RPC. În sensul articolului 3 alineatul (2) din regulamentul antisubvenție de bază, acest program oferă beneficiarilor un avantaj reprezentând o sumă egală cu economia fiscală. Această subvenție este specifică în sensul articolului 4 alineatul (4) litera (b) din regulamentul antisubvenție de bază, întrucât economia fiscală este condiționată de utilizarea de produse naționale în defavoarea celor importate.

(172)

Comisia a calculat valoarea subvenției pasibile de măsuri compensatorii ca fiind diferența dintre valoarea impozitului care ar fi fost plătit în mod normal în cursul PA și cea a impozitului plătit efectiv în cursul PA de către societățile în cauză.

(173)

Rata subvenției stabilită în cazul acestei subvenții pentru Jiangsu Changhai Group s-a ridicat, în PA, la 0,2 %.

(174)

În urma comunicării constatărilor, un producător-exportator a afirmat că nu este eligibil pentru nicio contribuție financiară în temeiul sistemului „Reduceri ale impozitului pe profit pentru IIS care achiziționează echipamente fabricate în China”, întrucât nu este o societate cu investiții străine. Prin urmare, Comisia i-a atribuit în mod eronat un avantaj în temeiul acestui sistem, pe baza datelor disponibile. Producătorul-exportator a afirmat, de asemenea, că s-au constatat erori de calcul minore. Ambele afirmații au fost acceptate, iar calculul marjei de subvenție a fost revizuit în consecință.

(175)

Compensarea fiscală pentru activitatea de cercetare și dezvoltare a făcut de asemenea obiectul anchetei. Această măsură a vizat însă sume neglijabile. Prin urmare, Comisia nu a mai continuat anchetarea măsurii respective.

(176)

În cursul PA, producătorii-exportatori incluși în eșantion nu au primit nicio contribuție financiară în temeiul celorlalte programe de scutire de impozite menționate în secțiunea C.3 de mai sus.

(177)

Acest program acordă o scutire de TVA și scutiri tarifare la import pentru IIS sau întreprinderi naționale pentru importurile de echipamente esențiale utilizate în procesul lor de producție. Pentru a beneficia de scutire, echipamentele nu trebuie să fie incluse într-o listă de echipamente neeligibile și întreprinderea solicitantă trebuie să obțină un certificat de apartenență la un proiect încurajat de stat emis de autoritățile chineze sau de Comisia națională pentru dezvoltare și reformă (CNDR) în conformitate cu legislația relevantă privind investițiile, fiscalitatea și regimul vamal.

(178)

Temeiurile juridice ale acestui program sunt reprezentate de Circulara Consiliului de Stat privind adaptarea politicilor fiscale referitoare la echipamentele importate, Guo Fa nr. 37/1997, Avizul Ministerului Finanțelor, al Administrației Generale a Vămilor și al Administrației Fiscale de Stat privind adaptarea anumitor politici preferențiale privind taxele de import, Comunicarea Ministerului Finanțelor, a Administrației Generale a Vămilor și a Administrației Fiscale de Stat nr. 43 (2008), Avizul CNDR privind aspectele relevante referitoare la tratarea scrisorii de confirmare privind proiectele cu finanțare internă sau străină a căror dezvoltare este încurajată de Stat, nr. 316 2006 din 22 februarie 2006 și Catalogul articolelor de import ineligibile pentru scutire de taxe destinate fie IIS-urilor, fie societăților naționale, 2008.

(179)

Toate societățile incluse în eșantion au beneficiat de acest sistem.

(180)

În sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul antisubvenție de bază, se consideră că acest program pune la dispoziție o contribuție financiară sub forma unor venituri la care renunță guvernul RPC, întrucât IIS și alte întreprinderi naționale eligibile sunt excluse de la plata TVA-ului și/sau a tarifelor care, în caz contrar, ar fi datorate. Prin urmare, programul acesta conferă un avantaj societăților beneficiare, în sensul articolului 3 alineatul (2) din regulamentul antisubvenție de bază. Programul este specific în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul antisubvenție de bază, deoarece legislația în temeiul căreia acționează autoritatea care acordă subvenția limitează cercul întreprinderilor care pot avea acces la programul în cauză numai la întreprinderile care investesc în cadrul anumitor categorii economice definite în mod exhaustiv prin lege și care aparțin fie unei categorii încurajate, fie categoriei B restricționate în temeiul Catalogului pentru îndrumarea sectoarelor industriale cu privire la investițiile străine și transferul de tehnologie sau categoriilor conforme cu Catalogul tehnologiilor, produselor și sectoarelor industriale esențiale, a căror dezvoltare este încurajată de stat.

(181)

În urma comunicării constatărilor, guvernul RPC a contestat concluziile Comisiei, susținând că criteriile de eligibilitate sunt obiective și se aplică în mod egal tuturor societăților din RPC. Prin urmare, programul nu îndeplinește criteriul specificității. Cu toate acestea, guvernul RPC nu a indicat nicio dispoziție legislativă anume pentru a își justifica punctul de vedere, și nici nu a furnizat dovezi concludente care să demonstreze că eligibilitatea este automată.

(182)

Guvernul RPC și unul dintre producătorii-exportatori au afirmat, de asemenea, că Comisia nu poate aplica măsuri compensatorii eventualelor avantaje privind TVA care este posibil să fi fost primite de cele trei societăți incluse în eșantion, întrucât, începând cu anul 2009, scutirile de TVA acordate în trecut nu mai pot fi luate în considerare. Prin urmare, chiar dacă se presupune că perioada de amortizare medie pentru echipamentele importate în cauză este de 5-10 ani, avantajul pretins fie ar expira înainte de instituirea măsurilor, fie nu ar fi probabil să se mențină pe durata completă a perioadei de cinci ani de aplicare a măsurilor.

(183)

Comisia atrage atenția asupra faptului că perioada de amortizare a unora dintre echipamentele importate este mult mai lungă de 10 ani și ar putea avea o durată de 15 sau 20 de ani, în unele cazuri. În orice caz, Comisia nu a aplicat măsuri compensatorii niciunui avantaj obținut din achizițiile de echipamente importate realizate după 2009. În plus, guvernul RPC recunoaște faptul că societățile mai puteau să beneficieze de pe urma sistemului și „la puțin timp după” instituirea măsurilor. Prin urmare, acest argument este respins.

(184)

Valoarea subvenției pasibile de măsuri compensatorii este calculată în funcție de avantajul conferit beneficiarilor, a cărui existență este dovedită în cursul PA. Avantajul conferit beneficiarilor se consideră a fi valoarea scutirii de TVA și de taxe pentru echipamentele importate. Pentru a asigura faptul că valoarea care face obiectul măsurilor compensatorii a vizat numai PA, avantajul primit a fost amortizat pe durata de viață a echipamentului, în conformitate cu procedurile contabile obișnuite ale producătorului-exportator.

(185)

Rata subvenției stabilită în cazul acestui sistem pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion s-a ridicat, în PA, la:

(186)

În cursul PA, producătorii-exportatori incluși în eșantion nu au primit nicio contribuție financiară în temeiul celorlalte programe de scutire de impozite indirecte menționate în secțiunea C.3 de mai sus.

(187)

Nu s-a constatat nicio subvenție legată de achiziția de materii prime, apă sau electricitate de către producătorii-exportatori incluși în eșantion în cursul PA.

(188)

În RPC, societățile nu sunt autorizate să achiziționeze direct terenuri, ci doar să achiziționeze de la autoritățile locale un drept de folosire a terenurilor.

(189)

Legea privind administrarea terenurilor din RPC prevede că tot terenul aparține tuturor cetățenilor și nu poate fi cumpărat sau vândut, dar stabilește condițiile în care drepturile de folosire a acestuia pot fi vândute întreprinderilor prin oferte publice, cotații sau licitații.

(190)

În principiu, un sistem de licitație ar permite pieței să aprecieze prețul unui anumit drept de folosire a unui teren și, prin urmare, prețul ar fi stabilit în mod independent. Cu toate acestea, guvernul RPC a afirmat că, în orice caz, stabilește praguri de preț pentru fiecare grad al terenului (terenurile sunt gradate de la 1 până la 15, în funcție de calitatea parcelei de teren), sub care prețul dreptului de folosire a terenului nu poate scădea.

(191)

Guvernul RPC controlează, de asemenea, oferta de terenuri, restricționând prin cote suprafața de teren pentru care pot fi vândute, anual, de către fiecare provincie, drepturi de folosire a terenurilor, în scopuri industriale sau rezidențiale.

(192)

În orice caz, pentru niciuna dintre achizițiile de drepturi de folosire a unor terenuri efectuate de către producătorii-exportatori incluși în eșantion, Comisia nu a găsit probe care să ateste că ar fi existat o procedură de licitație prin care s-a stabilit în mod independent prețul dreptului în cauză. Producătorul-exportator căruia i-a fost acordat terenul a fost cel care oferise prețul de pornire și, întrucât a fost singurul ofertant, a primit dreptul de folosire a terenului. În urma comunicării constatărilor, guvernul RPC a afirmat că nu este de acord cu constatările Comisiei potrivit cărora nu există o piață funcțională pentru vânzarea drepturilor de folosire a terenurilor în RPC. Cu toate acestea, guvernul RPC nu a prezentat argumente noi în sprijinul acestui punct de vedere.

(193)

Constatările anchetei confirmă faptul că situația privind acordarea și achiziționarea terenurilor în RPC este neclară și netransparentă și că prețurile sunt adesea stabilite în mod arbitrar de către autorități. Autoritățile fixează prețurile terenurilor în conformitate cu Sistemul de evaluare a terenurilor urbane care le impune, printre alte criterii, să ia în considerare și politica industrială atunci când stabilesc prețurile terenurilor industriale (29).

(194)

De asemenea, informațiile publice independente care sunt disponibile sugerează că în RPC terenurile sunt obținute la prețuri inferioare tarifelor normale de pe piață (30).

(195)

Prin urmare, societățile incluse în eșantion au plătit în realitate prețurile stabilite de guvernul RPC. Dreptul de folosire a terenului este acordat contra unei plăți mai mici decât cea adecvată, dacă se compară cu o referință de piață, așa cum se arată la litera (e) de mai jos.

(196)

Situația referitoare la terenurile din RPC este tratată și în documentul de lucru al FMI, care confirmă faptul că acordarea de drepturi de folosire a terenurilor sectoarelor industriale chinezești nu se realizează cu respectarea condițiilor de pe piață (31).

(197)

Comisia a ajuns la concluzia că acordarea de către guvernul RPC a drepturilor de folosire a terenurilor ar trebui să fie considerată o subvenție în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul antisubvenție de bază, sub forma furnizării unor bunuri care conferă un avantaj societăților respective. Deoarece ancheta nu a evidențiat existența unei piețe funcționale pentru vânzarea drepturilor de folosire a terenurilor în RPC, utilizarea unei referințe externe [a se vedea litera (e) de mai jos] demonstrează că suma plătită pentru drepturile de folosire a terenurilor de către exportatorii incluși în eșantion este mai mică decât cursul pieței.

(198)

Subvenția este specifică în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) și al articolului 4 alineatul (2) litera (c) din regulamentul antisubvenție de bază, deoarece Decizia nr. 40 a Consiliului de Stat prevede că autoritățile publice trebuie să se asigure că industriile încurajate primesc teren, iar industria fibrei de sticlă cu filament se numără printre acestea, după cum s-a explicat detaliat în considerentele 67-82. Articolul 18 din Decizia nr. 40 precizează explicit faptul că industriile „restricționate” nu vor avea acces la drepturile de folosire a terenurilor.

(199)

Avantajul este diferența dintre prețul plătit pentru dreptul de folosire a terenului și o valoare de referință externă adecvată.

(200)

Comisia consideră că Taipeiul Chinez reprezintă o referință externă adecvată din următoarele motive:

(201)

În urma comunicării constatărilor, guvernul RPC a contestat utilizarea Taipeiului Chinez ca referință, afirmând că densitatea populației din Taipeiul Chinez este de multe ori mai ridicată decât cea din RPC, ceea ce face ca situația și prețurile terenurilor din RPC și Taipeiul Chinez să nu fie comparabile. Cu toate acestea, Comisia consideră că, din mai multe motive explicate în considerentul precedent, valoarea de referință a fost selectată pe o bază rezonabilă.

(202)

În plus, în urma comunicării constatărilor, unul dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion a sugerat că utilizarea Taipeiului Chinez nu este adecvată pentru condițiile economice din provincia în care își are sediul producătorul-exportator respectiv, dar nu a sugerat o altă soluție. Producătorul-exportator menționat a afirmat, de asemenea, că proximitatea fizică dintre RPC și Taipeiul Chinez nu ar trebui să fie considerată un criteriu valabil pentru selectarea acestei valori de referință, dar nu și-a justificat afirmația. Având în vedere lipsa de propuneri alternative, se confirmă utilizarea Taipeiului Chinez ca referință.

(203)

Ținând seama de toți acești factori, Comisia a conchis că, pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion, prețurile pentru dreptul de folosire a terenurilor din RPC în condiții de piață ar fi foarte apropiate de prețurile terenurilor din Taipeiul Chinez.

(204)

Prețurile medii ale terenurilor din Taipeiul Chinez pentru 2012 au fost cele indicate de Biroul industrial al Ministerului afacerilor economice, ele fiind ajustate retroactiv, în funcție de inflație și de creșterea PIB-ului, pentru a stabili un preț de referință al terenurilor pentru fiecare an calendaristic. Deoarece drepturile de folosire a terenurilor sunt valabile timp de 50 de ani, iar calculul amortizării se face pe această bază, avantajul în PA va fi de 1/50 din diferența dintre prețul de referință și prețul plătit efectiv.

(205)

Rata subvenției stabilită pentru furnizarea de terenuri contra unei plăți mai mici decât cea adecvată este următoarea:

(206)

Pentru fiecare sistem de subvenționare în parte, Comisia a calculat, pentru societățile anchetate, valoarea subvențiilor pasibile de măsuri compensatorii în conformitate cu dispozițiile regulamentului antisubvenție de bază și a adunat valorile, pentru a calcula valoarea totală a subvenției acordate fiecărui producător-exportator în cursul PA.

(207)

Pentru calcularea totalului de marje de subvenție prezentate mai jos, Comisia a calculat în primul rând procentajul reprezentat de subvenție, acesta fiind valoarea subvenției împărțită la cifra de afaceri totală a societății. Acest procentaj a fost apoi utilizat pentru a calcula subvenția alocată exporturilor produsului în cauză către Uniune în cursul PA.

(208)

Apoi a fost calculată valoarea subvenției pe tonă de produs în cauză exportat către Uniune în cursul PA, iar marjele de mai jos au fost calculate ca procentaj din valoarea CIF (Costs, Insurance and Freight — „Cost, asigurare și navlu”) a acelorași exporturi pe tonă.

(209)

În conformitate cu articolul 15 alineatul (3) din regulamentul antisubvenție de bază, marja de subvenție totală pentru societățile cooperante care nu au fost incluse în eșantion este calculată pe baza marjei de subvenție medii totale ponderate stabilite pentru exportatorii-producători cooperanți incluși în eșantion, excluzându-se grupul căruia îi aparține producătorul-exportator care face obiectul dispozițiilor articolului 28 alineatul (1).

(210)

Produsul similar a fost fabricat de opt producători din Uniune în cursul perioadei de anchetă. Aceștia constituie „industria din Uniune” în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul antidumping de bază și al articolului 9 alineatul (1) din regulamentul antisubvenție de bază.

(211)

Producția totală din Uniune în cursul perioadei de anchetă a fost stabilită la 530 000-580 000 de tone. Comisia a stabilit această cifră pe baza tuturor informațiilor disponibile cu privire la industria din Uniune, astfel cum au fost furnizate de către APFE. Așa cum s-a indicat în considerentul 17, au fost selectate pentru eșantion fabricile de producție ale trei producători din Uniune, reprezentând 52 % din producția totală a produsului similar din Uniune.

(212)

Pe baza informațiilor incluse în plângerea/cererea de reexaminare în care au fost dezvăluiți indicatorii macroeconomici reali ai reclamanților/solicitanților și dat fiind faptul că doar un număr foarte limitat de producători din Uniune nu a făcut parte din cercul reclamanților/solicitanților, se consideră că este adecvat să nu se dezvăluie indicatorii macroeconomici agregați reali în ceea ce privește toți producătorii din Uniune, deoarece ar fi fezabil ca orice parte interesată să discearnă cifrele specifice fiecărei societăți care lipsesc și care sunt aferente celor care nu se numără printre reclamanți/solicitanți.

(213)

În urma comunicării constatărilor definitive, guvernul RPC a obiectat cu privire la tratamentul confidențial și la furnizarea unor intervale pentru consumul total la nivelul Uniunii și celelalte date referitoare la indicatorii macroeconomici ai prejudiciului.

(214)

În urma unei solicitări în acest sens și în cazul în care a fost indicat un motiv întemeiat, Comisia are obligația de a respecta caracterul confidențial al datelor producătorilor care nu au făcut parte din cercul reclamanților. Dezvăluirea indicatorilor macroeconomici exacți ar permite identificarea datelor cu caracter confidențial ale producătorilor respectivi și ar dăuna intereselor lor. Prin urmare, afirmația este respinsă.

(215)

Comisia a stabilit consumul la nivelul Uniunii pe baza (i) volumului vânzărilor industriei din Uniune pe piața Uniunii, conform datelor furnizate de către APFE și (ii) a importurilor din țări terțe, potrivit datelor extrase din baza de date Comext a Eurostat.

(216)

Consumul la nivelul Uniunii a evoluat după cum urmează:

Tabelul 1

Consumul la nivelul Uniunii (în tone metrice)

(217)

Între 2010 și PA, consumul la nivelul Uniunii a crescut cu 3 %.

(218)

În urma comunicării constatărilor definitive, un utilizator a afirmat că consumul la nivelul Uniunii a scăzut cu aproape 30 % în 2009. Dat fiind acest fapt, utilizatorul respectiv afirmă că o creștere de 3 % începând cu anul 2010 nu este semnificativă. Cu toate acestea, Comisia nu a calificat această creștere ca fiind semnificativă, ci a remarcat creșterea consumului în cursul perioadei examinate.

(219)

Analiza de mai jos cuprinde atât importurile care fac obiectul unui dumping, cât și cele care fac obiectul unor subvenții, luând în considerare aceiași producători incluși în eșantion din RPC și aceeași PA.

(220)

Volumul importurilor produsului în cauză provenite din RPC a evoluat după cum urmează:

Tabelul 2

Volumul importurilor (în tone metrice), cota de piață

(221)

Volumul importurilor din RPC a scăzut cu 14 % în cursul perioadei examinate, iar cota lor de piață cu 17 %. Cu toate acestea, 2010 nu este un an de referință adecvat, iar analiza tendințelor importurilor ar fi mai precisă dacă s-ar lua în considerare și anul precedent, și anume 2009, după cum s-a arătat în tabelul de mai sus. Anul 2010 a fost caracterizat de activitatea semnificativă a importatorilor din Uniune de stocare a produselor chineze din fibră de sticlă cu filament, activitate desfășurată înainte de instituirea de taxe provizorii în septembrie 2010. Într-adevăr, ancheta a arătat că, în cursul primelor nouă luni ale anului 2010, au fost importate cantități mult mai mari decât de obicei din RPC. Importurile din RPC s-au ridicat la aproximativ 99 000 de tone în 2009, în timp ce în 2010 au fost de peste 152 000 de tone, după care au scăzut în 2011 la aproximativ 109 000 de tone. Tendința arată o creștere clară a importurilor începând cu 2009. Începând din 2011, importurile din RPC au crescut cu 20 % în termeni de volum, ceea ce a avut ca rezultat faptul că s-au recâștigat 2 puncte procentuale din cota de piață.

(222)

Mai multe părți și-au reiterat afirmațiile conform cărora importurile din RPC și cota acestora de piață a scăzut între 2010 și sfârșitul PA, așa încât nu a fost demonstrată nicio creștere semnificativă a importurilor, după cum ar fi fost necesar în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Acordul antidumping (ADA) și articolul 15 alineatul (2) din ASMC. În plus, aceste părți afirmă că 2009 nu este un an de referință adecvat din următoarele motive: (i) nu există niciun temei juridic în regulamentul antidumping de bază și în regulamentul antisubvenție de bază, iar grupul OMC a concluzionat în cauza Mexico-Steel Pipes and Tubes că „o autoritate responsabilă cu ancheta nu poate utiliza subseturi temporale în cursul unei perioade”; (ii) nu există niciun element de probă care să demonstreze afirmația potrivit căreia importurile din 2010 au fost rezultatul unei activități de stocare; și (iii) datele din 2009 nu au fost luate în considerare pentru niciun alt aspect al evaluării prejudiciului, motiv pentru care evaluarea nu este obiectivă.

(223)

În ceea ce privește prima și a treia afirmație, regulamentul antidumping de bază și regulamentul antisubvenție de bază, care constituie legislația aplicabilă, nu precizează perioada care ar trebui examinată pentru a analiza tendințele. Prin urmare, nu există niciun motiv pentru care anul 2009 să nu poată fi luat în considerare pentru a analiza tendințele importurilor provenite din RPC. Acest lucru nu înseamnă că analiza nu este obiectivă, ci constituie, dimpotrivă, o completare suplimentară a analizei realizate cu privire la situația industriei din Uniune. După cum s-a explicat mai sus în considerentul 219, anul 2009 a fost luat în considerare în plus față de perioada examinată numai în ceea ce privește indicatorii de prejudiciu specifici referitori la importurile chineze. Pentru ceilalți indicatori de prejudiciu, nu a existat niciun motiv obiectiv pentru care să nu poată fi luați în considerare integral toți anii din perioada examinată.

(224)

În ceea ce privește a doua afirmație, efectul stocării este demonstrat foarte clar de datele lunare privind importurile obținute din baza de date creată în conformitate cu articolul 14 alineatul (6) din regulamentul antidumping de bază (a se vedea graficul 1 de mai jos) (34). Înainte de instituirea măsurilor provizorii, importurile produsului în cauză provenite din RPC au crescut substanțial în al doilea și al treilea trimestru din 2010 (pentru consumul înainte de sfârșitul anului 2010/începutul anului 2011 din cauza perioadei de depozitare limitate). Acest fapt nu a corespuns unei creșteri similare a consumului, ceea ce arată că importurile respective au fost efectuate în scopul stocării, anticipându-se măsurile care urmau a fi instituite. Guvernul RPC nu a furnizat o altă explicație pentru această creștere și, prin urmare, Comisia poate considera în mod rezonabil că stocarea a avut loc înainte de instituirea măsurilor provizorii de la sfârșitul anului 2010. Acest lucru este demonstrat, de asemenea, de faptul că nivelul importurilor lunare din RPC în perioada cuprinsă între măsurile provizorii și cele definitive (al patrulea trimestru al anului 2010 și primul trimestru al anului 2011) a fost foarte scăzut. Atunci când măsurile au fost reduse în etapa definitivă (în martie 2011), nivelurile lunare ale importurilor au crescut din nou, atingând un nivel stabil.

Graficul 1

Importurile produsului în cauză provenite din RPC (cantitate lunară)

Sursă: Baza de date creată în conformitate cu articolul 14 alineatul (6).

(225)

Prețurile importurilor din China (exceptând taxele antidumping în vigoare) au evoluat după cum urmează:

Tabelul 3

Prețuri la import

(226)

Prețurile CIF la import din China (exceptând taxele antidumping în vigoare) au evoluat de la 911 EUR/tonă la 834 EUR/tonă în cursul perioadei examinate. Această evoluție reprezintă o scădere de 8 % în cursul perioadei examinate.

(227)

Guvernul RPC și un utilizator au susținut că a compara prețurile medii la import în lipsa unei analize a gamei de produse poate induce în eroare. Guvernul RPC a afirmat, de asemenea, că majoritatea importurilor din RPC constau în cel mai ieftin tip de produs, și anume semitorturi.

(228)

Contrar afirmației, gama de produse a fost luată pe deplin în considerare în cadrul analizei, Comisia efectuând o comparație, pe tip de produs, între prețurile de vânzare ale producătorilor-exportatori chinezi și cele ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion. Aceeași abordare fusese adoptată în cursul anchetei inițiale.

(229)

În urma comunicării constatărilor definitive, guvernul RPC a solicitat prețurile la import din China pe tip de produs indicate în tabelul 3, având în vedere că pentru calcularea marjei de subcotare și de prejudiciu au fost utilizate datele pe tip de produs.

(230)

Prețul mediu la import din China din tabelul 3 este utilizat pentru a demonstra tendința în cursul perioadei examinate. În scopul ilustrării tendințelor, utilizarea prețurilor medii este adecvată. Pentru determinarea subcotării și calcularea marjei de prejudiciu, au fost utilizate date pe tip de produs.

(231)

Pentru a determina subcotarea prețurilor în cursul PA, prețurile de vânzare medii ponderate pe tip de produs practicate de către producătorii din Uniune incluși în eșantion, percepute de la clienții neafiliați pe piața Uniunii, ajustate la un nivel franco fabrică, au fost comparate cu prețurile medii ponderate corespondente pe tip de produs pentru importurile de la producătorii chinezi incluși în eșantion, practicate în relația cu primul client independent de pe piața Uniunii, stabilite pe o bază CIF și ajustate în mod corespunzător pentru a ține seama de taxele vamale, taxele antidumping și de costurile ulterioare importului. Prețurile au fost comparate în funcție de tip pentru tranzacții la același nivel comercial. Rezultatul acestei comparații a fost exprimat ca procent din prețul franco fabrică mediu ponderat pe care l-au practicat producătorii din Uniune incluși în eșantion în timpul perioadei de anchetă. Comparația a arătat, în cazul unui exportator chinez major care exportă în Uniune, o marjă de subcotare de 2 %, în ciuda actualelor măsuri antidumping (și a taxelor vamale) care au fost adăugate la prețul de import. Marea majoritate a altor importuri au fost efectuate la prețuri comparabile cu prețurile din Uniune.

(232)

În urma comunicării constatărilor definitive, un producător-exportator a susținut că au existat anumite inexactități în ceea ce privește valorile CIF pentru 3 NCP.

(233)

Această afirmație era corectă, iar Comisia a ajustat valorile CIF respective, ceea ce a dus la o mică modificare a marjelor de subcotare a prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative pentru producătorul-exportator în cauză (a se vedea considerentul 440).

(234)

Mai multe părți au susținut că nu a existat o subcotare semnificativă a prețurilor în cursul PA. Ele au afirmat că o marjă de subcotare de 2 % pentru un singur exportator este aproape o marjă de minimis și nu poate fi considerată ca fiind semnificativă. În plus, respectivele părți au făcut trimitere la practica Comisiei conform căreia s-a considerat că o subcotare limitată a prețurilor sau o subcotare de 6 % nu a avut niciun efect asupra nivelului general al prețurilor din Uniune din cauza volumului limitat de exporturi.

(235)

În pofida taxelor antidumping în vigoare, aceste importuri sunt în continuare la prețuri subcotate. Trimiterea la practicile Comisiei poate induce în eroare. În cazul „carbonatului de sodiu dens” (35), s-a considerat că subcotarea prețurilor de 6 % nu avusese practic niciun efect asupra nivelului general al prețurilor din cauza volumului limitat al importurilor combinat cu o cotă de piață de 1,4 % a țării exportatoare. Prin comparație, cota de piață a importurilor din RPC în cursul PA se situează între 15 % și 20 %. Cazul referitor la „anumite sisteme de citire optică prin fascicul laser” (36) se referea la o subcotare limitată a prețurilor pentru importurile în cauză, având în vedere (i) creșterea semnificativă a consumului în Uniune (129 %); și (ii) natura produsului în cauză, și anume un produs neomogen cu o mare varietate de caracteristici și diferențele tehnice, care face obiectul unor evoluții tehnologice rapide. În anchetele de față, piața produsului în cauză este de o natură complet diferită și, prin urmare, amploarea subcotării prețurilor trebuie examinată în contextul de piață existent. Produsul în cauză este un produs de consolidare omogen de bază pe o piață relativ stabilă. O astfel de piață este mai sensibilă la diferențele de preț și chiar și o mică diferență de preț poate avea un impact semnificativ asupra pieței. Faptul că nu a avut loc nicio subcotare majoră nu modifică, așadar, concluziile Comisiei. Dimpotrivă, acest element a fost luat pe deplin în considerare în cadrul evaluării. Oricum, fiecare caz este evaluat în funcție de propriile merite, iar situația prejudiciului este alcătuită din numeroși indicatori și niciunul dintre ei nu poate avea o importanță decisivă.

(236)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul antidumping de bază și cu articolul 8 alineatul (4) din regulamentul antisubvenții de bază, examinarea impactului importurilor care fac obiectul unui dumping și a importurilor subvenționate asupra industriei din Uniune a inclus și o evaluare a tuturor indicatorilor economici care au un impact asupra situației industriei din Uniune în perioada examinată.

(237)

Astfel cum se menționează în considerentele 17-25, a fost utilizată eșantionarea pentru examinarea eventualului prejudiciu suferit de industria din Uniune.

(238)

În scopul determinării prejudiciului, Comisia a făcut distincție între indicatorii de prejudiciu macroeconomici și cei microeconomici. Comisia a analizat indicatorii macroeconomici pe baza datelor furnizate în plângere și în cererea de reexaminare, precum și în observațiile ulterioare și i-a confruntat, atunci când a fost posibil, cu statisticile. Datele s-au referit la toți producătorii din Uniune. Comisia a analizat indicatorii microeconomici pe baza datelor conținute în răspunsurile la chestionar ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion. Ambele seturi de date au fost considerate reprezentative pentru situația economică a industriei din Uniune.

(239)

Indicatorii macroeconomici sunt: producția, capacitatea de producție, utilizarea capacității, volumul vânzărilor, cota de piață, creșterea, ocuparea forței de muncă, productivitatea, amploarea marjei de dumping și a marjei de subvenție și redresarea în urma practicilor de dumping sau de subvenționare anterioare.

(240)

Indicatorii microeconomici sunt: prețurile unitare medii, costul unitar, costurile cu forța de muncă, stocurile, rentabilitatea, fluxul de numerar, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a mobiliza capital.

(241)

Variația în producția anuală este un fapt obișnuit pentru industria din Uniune, dat fiind că, o dată la 7-10 ani, trebuie reconstruite cuptoarele, ceea ce creează un volum de producție mai mare în anul precedent pentru a constitui stocuri și un volum de producție mai mic în anul în care cuptorul este scos din funcțiune pentru a fi reconstruit. Ori de câte ori un cuptor este scos din funcțiune pentru a fi reconstruit, capacitatea de producție din anul respectiv va fi, de asemenea, mai scăzută.

(242)

Având în vedere aceste informații, producția totală a Uniunii, capacitatea de producție și rata de utilizare a capacității au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 4

Producția, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității

(243)

În contextul creșterii consumului în Uniune (cu 3 %), producția industriei din Uniune a produsului similar a scăzut cu 5 % între 2010 și PA. Și capacitatea de producție în regiune a scăzut între 2010 și PA cu 4 %. Gradul de utilizare a capacității a rămas destul de stabil în cursul perioadei examinate, cu excepția unei scăderi în 2012.

(244)

Între 2011 și 2012 se poate observa o scădere a producției cu 11 puncte procentuale și a capacității de producție cu patru puncte procentuale. Acesta este rezultatul restructurării industriei din Uniune și al închiderii unora dintre fabricile sale. Producătorul de fibră de sticlă cu filament Ahlstrom și-a încetat producția la sfârșitul anului 2011, iar Owens Corning Vado Ligure din Italia și-a închis fabrica în 2012 deoarece nu reușeau să se redreseze în urma importurilor care fac obiectul unui dumping. Cu toate acestea, industria din Uniune consideră că, după restructurare și după ce se restabilesc condițiile echitabile de concurență, ea poate rămâne o industrie viabilă, ceea ce explică faptul că industria din Uniune încă mai investește în reconstrucția cuptoarelor existente.

(245)

În urma comunicării constatărilor definitive, guvernul RPC a susținut că Comisia s-a raportat la o durată de viață a cuptoarelor mai scurtă decât media și că, prin urmare, investițiile și/sau utilizarea cuptoarelor în Uniune se caracterizează prin ineficiențe semnificative.

(246)

S-a demonstrat că deciziile de reconstruire a cuptoarelor luate de industria din Uniune s-au bazat pe considerente care țin de producție și de eficiența energetică. Nu au existat indicii că durata de viață a cuptorului luată în considerare de producătorii din Uniune incluși în eșantion nu era o bună practică în industrie și că nu era în conformitate cu cerințele privind gama de produse.

(247)

Mai multe părți au susținut că trebuie luată în considerare o durată mai mare decât din 2010 până la PA tocmai din cauza costurilor de reconstrucție a cuptoarelor, care ar afecta toți indicatorii macro- și microeconomici. Guvernul RPC a afirmat că nu au fost prezentate date sau informații cu privire la anii în care producătorii din Uniune au reconstruit cuptoarele.

(248)

Reconstruirea cuptoarelor aste o activitate inerentă industriei și recurentă. Ea este esențială pentru a asigura continuitatea operațiunilor și a menține capacitatea. Investițiile în C&D realizate sunt direct legate de capacitatea operațională și permit dezvoltarea unor produse personalizate pentru nevoile clientului. Prin urmare, aceste investiții nu constituie o excepție în perioada examinată. Indiferent de intervalul de timp luat în considerare, volumul de producție va fi întotdeauna influențat de reparațiile sau reconstrucția cuptoarelor. Informațiile specifice ale societăților referitoare la momentele în care au avut loc reconstrucții sunt considerate confidențiale.

(249)

Un utilizator a afirmat, de asemenea, că industria din Uniune a putut să evite orice efect negativ (al importurilor subvenționate și al celor care fac obiectul unui dumping), având în vedere că gradul de utilizare a capacității de producție a rămas relativ stabil în perioada cuprinsă între 2010 și sfârșitul PA.

(250)

Producția produsului similar este un proces continuu care nu poate fi adaptat la fluctuațiile cererii pe termen scurt. Gradul de utilizare a capacității de producție destul de stabil trebuie analizat ținând seama de scăderea capacității de producție. Prin urmare, se respinge acest argument.

(251)

Volumul vânzărilor pe piața liberă ale industriei din Uniune pe piața Uniunii, precum și volumul vânzărilor pe piața captivă pe piața Uniunii și cotele de piață respective au evoluat în perioada examinată după cum urmează:

Tabelul 5

Volumul vânzărilor și cota de piață

(252)

În cursul perioadei examinate, volumul vânzărilor pe piața liberă ale industriei din Uniune de produse din fibră de sticlă cu filament (și anume către clienți neafiliați) a scăzut ușor, cu 1 %, în cursul perioadei examinate. Cu toate acestea, în contextul creșterii consumului în Uniune cu 3 %, acest lucru a condus la o scădere a cotei de piață a industriei din Uniune de la 58 %-63 % în 2010 la 56 %-61 % în cursul PA. Volumul mai mic al vânzărilor în 2011 este rezultatul constituirii stocurilor, ca urmare a importurilor din China în 2010, care au intrat treptat pe piață în 2011.

(253)

În cursul perioadei examinate, vânzările pe piața captivă ale industriei din Uniune au reprezentat între 11 % și 14 % din totalul vânzărilor (pe piața liberă și pe piața captivă) ale industriei din Uniune pe piața Uniunii. Vânzările pe piața captivă au înregistrat o creștere între 2010 și 2012, după care s-au stabilizat în cursul PA. În cifre absolute, creșterea vânzărilor pe piața captivă între 2010 și 2011 este limitată.

(254)

Ocuparea forței de muncă și productivitatea producătorilor din Uniune au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 6

Ocuparea forței de muncă și productivitatea

(255)

Nivelul ocupării forței de muncă al producătorilor din Uniune arată că industria din Uniune a încercat să raționalizeze producția de-a lungul perioadei examinate, având drept obiectiv reducerea costurilor de fabricație. Într-adevăr, pe parcursul perioadei examinate, numărul de angajați a scăzut cu 11 %.

(256)

Efectul combinat al unei modificări în ceea ce privește numărul de angajați și volumul producției în cursul aceleiași perioade examinate a condus la o creștere a productivității forței de muncă a producătorilor din Uniune, măsurată ca producție (tone) pe angajat pe an, de 7 % între 2010 și PA.

(257)

După cum se menționează în considerentul 217 de mai sus, consumul din Uniune a crescut cu 3 % în cursul perioadei examinate. Având în vedere numeroasele aplicații ale produsului în cauză, este de așteptat, în opinia industriei din Uniune și a utilizatorilor, ca acest model de creștere să continue și în viitorul apropiat.

(258)

Industria din Uniune a suferit prejudicii din cauza importurilor care fac obiectul unui dumping originare din RPC până în 2011, când au fost introduse taxele. Taxele în vigoare împotriva importurilor din RPC au fost concepute astfel încât să garanteze condiții echitabile care să permită industriei din Uniune să beneficieze de condiții de concurență loială cu aceste importuri și să se redreseze în urma prejudiciului suferit.

(259)

Cu toate acestea, acest lucru nu s-a întâmplat. Industria din Uniune a înregistrează din nou, în prezent, pierderi și a continuat să piardă cote de piață, deși consumul în Uniune a crescut. Importurile din RPC au continuat să intre la prețuri foarte mici și au câștigat cote de piață. În perioada de anchetă, cota de piață a importurilor din China era cu 3 puncte procentuale mai mare decât nivelul înregistrat înainte de instituirea taxelor (37). Industria din Uniune s-a restructurat și a închis unele dintre fabricile sale (a se vedea considerentul 244 de mai sus). Este clar că redresarea în urma practicilor de dumping anterioare nu a avut loc.

(260)

Date fiind volumul, cota de piață și prețurile importurilor care fac obiectul unui dumping și a importurilor subvenționate din RPC și având în vedere marjele de dumping existente (9,6 % și 29,7 %) (38), impactul asupra situației industriei din Uniune poate fi considerat ca fiind semnificativ.

(261)

Întrucât aceasta este prima anchetă antisubvenție cu privire la produsul în cauză, redresarea în urma efectelor practicilor de subvenționare anterioare nu este examinată în procesul de evaluare.

(262)

Prețurile de vânzare unitare medii ponderate ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 7

Prețurile de vânzare pe piața liberă și pe piața captivă în Uniune

(263)

Prețurile unitare de vânzare pe piața liberă au scăzut cu 2 % în cursul perioadei examinate. Întrucât taxele provizorii au intrat în vigoare în septembrie 2010, industria din Uniune a fost în măsură să crească prețurile în 2011. Cu toate acestea, începând din 2011, prețurile de vânzare unitare au scăzut cu 10 %.

(264)

În ceea ce privește prețurile unitare de vânzare pe piața captivă (adică prețurile de transfer), ele au urmat aceeași evoluție ca prețurile de vânzare unitare practicate pe piața liberă, unde industria din Uniune și-a mărit prețurile de vânzare de pe piața captivă în 2011, după care aceste prețuri unitare de vânzare au scăzut cu 4 %.

(265)

Costul de producție unitar a evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 8

Costul de producție unitar

(266)

Costul de producție unitar mediu a crescut între 2010 și 2012. După 2012, costul de producție unitar mediu a scăzut din nou aproape până la nivelul din 2010. Nivelul de vârf înregistrat în 2012 este atribuit unei anumite situații de investiții a unuia dintre producătorii din Uniune incluși în eșantion. Pe toată durata perioadei examinate, costul de producție unitar mediu a crescut cu doar 1 %.

(267)

Mai mulți utilizatori au susținut că situația unei anumite societăți nu ar trebui să justifice concluzii generale. Concluzia cu privire la costul de producție unitar a fost că acesta este relativ stabil. Nivelul de vârf din 2012 nu a modificat concluziile generale.

(268)

Costul de producție unitar se bazează pe volumul de producție global al producătorilor din Uniune incluși în eșantion. Prețul de vânzare unitar din tabelul 7 se bazează pe vânzările în Uniune către clienți neafiliați. Prin urmare, cei doi indicatori au o bază diferită și nu sunt direct comparabili.

(269)

În urma comunicării constatărilor definitive, CCCLA a afirmat că, pentru a evalua dacă variația costurilor de producție ar putea explica scăderea ușoară a prețurilor de vânzare în Uniune, Comisie trebuie să furnizeze suficiente date comparabile.

(270)

Acești doi indicatori au o bază diferită și, deși cifrele absolute nu sunt direct comparabile, tendințele acestora pot fi comparate.

(271)

Costurile medii cu forța de muncă ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 9

Costurile medii cu forța de muncă pe angajat

(272)

Costurile medii cu forța de muncă pe angajat au înregistrat o creștere progresivă (+ 6 %) pe parcursul perioadei examinate. Această tendință era în concordanță cu indicele costului cu forța de muncă în țările în care sunt stabiliți producătorii incluși în eșantion (39).

(273)

Nivelurile stocurilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 10

Stocuri

(274)

Stocurile finale au crescut semnificativ pentru prima oară în 2011 și au continuat să crească în cursul perioadei examinate.

(275)

Guvernul RPC a susținut că variațiile stocurilor raportate în datele furnizate de APFE au evidențiat vânzări nedeclarate, dar nu au indicat un prejudiciu atunci când au fost comparate cu importurile din China.

(276)

Această afirmație nu ar trebui să fie luată în considerare. Comisia a efectuat analiza indicatorilor microeconomici, cum sunt nivelurile stocurilor, pe baza datelor reale furnizate de producătorii din Uniune incluși în eșantion. Ancheta privind producătorii din Uniune incluși în eșantion nu a scos la iveală nicio vânzare nedeclarată.

(277)

În urma comunicării constatărilor definitive, un utilizator a afirmat că 2010 nu este un an de referință adecvat, nivelurile stocurilor fiind neobișnuit de reduse în comparație cu perioada cuprinsă între 2006 și octombrie 2009 (perioada de anchetă a anchetei antidumping inițiale).

(278)

Se respinge acest argument, având în vedere că entitățile care fac parte din eșantion în anchetele în curs sunt diferite de eșantionul din ancheta precedentă și, prin urmare, datele nu sunt comparabile. Comisia și-a limitat analiza la perioada examinată, în special în ceea ce privește datele microeconomice, și nu dispune de informații referitoare la nivelurile stocurilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion în perioada anterioară perioadei examinate. Guvernul RPC a afirmat că nivelurile stocurilor sunt mai mari în 2011 și din cauza unei scăderi cu 3 % a consumului în Uniune în anul respectiv. Totuși, acest element nu are impact asupra tendinței în cursul perioadei examinate.

(279)

Rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 11

Rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor

(280)

Comisia a determinat rentabilitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion prin exprimarea profitului net înainte de impozitare realizat din vânzarea produsului similar către clienți neafiliați din Uniune ca procentaj din cifra de afaceri generată de aceste vânzări. În cursul perioadei examinate, rentabilitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion a scăzut considerabil, de la 3 % la — 4 %.

(281)

Fluxul de lichidități net reprezintă capacitatea producătorilor din Uniune de a-și autofinanța activitățile. Fluxul de lichidități s-a diminuat în mod semnificativ în cursul perioadei examinate (– 55 %).

(282)

Nivelul investițiilor realizate de producătorii din Uniune incluși în eșantion a urmat o tendință crescătoare de-a lungul perioadei examinate. Creșterea a fost mai mare în 2012 și în cursul PA. Costurile mari de investiții se datorau reconstrucției cuptoarelor. În această industrie cu utilizare intensivă a capitalului, cuptoarele trebuie să fie reconstruite o dată la 7-10 ani, iar costurile legate de reconstrucția unui cuptor pot ajunge la 8 milioane-13 milioane EUR (se specifică intervalul din motive de confidențialitate). Investițiile includ, de asemenea, costuri substanțiale cu investiții structurale legate de consumul de aliaj pentru filiere și de reconstrucția periodică a acestora.

(283)

Randamentul investițiilor este profitul exprimat ca procentaj din valoarea contabilă netă a investițiilor. Randamentul investițiilor a urmat în mod clar tendința negativă a rentabilității. Degradarea randamentului investițiilor este o indicație clară a deteriorării situației economice a industriei Uniunii pe parcursul perioadei examinate.

(284)

Situația financiară fragilă evocată mai sus exista în ciuda consumului crescut în perioada examinată, astfel cum este descris în considerentul 217 de mai sus și a eforturilor industriei din Uniune de a raționaliza costurile de producție, astfel cum este descris în considerentul 244 de mai sus și în considerentul 337 de mai jos.

(285)

Anchetele nu au evidențiat niciun fel de dificultăți grave în a atrage capital întâmpinate de producătorii din Uniune incluși în eșantion.

(286)

În urma comunicării constatărilor definitive, mai multe părți au observat că nivelul investițiilor este extrem de mare pentru 2012 și PA și că aceste costuri ridicate cu investițiile ar putea fi motivul pentru care industria din Uniune nu a fost rentabilă în cursul PA. Guvernul RPC a susținut, de asemenea, că scăderea rentabilității este direct legată de creșterea costurilor de producție și de scăderea producției ca urmare a reconstrucției cuptoarelor.

(287)

În primul rând, investițiile în valoare de 32 de milioane EUR din perioada 1 octombrie 2012-30 septembrie 2013 se suprapun parțial cu cele 30 de milioane EUR din anul 2012. În al doilea rând, investițiile realizate în aceste perioade au fost esențiale pentru reconstrucția cuptoarelor, ele fiind recurente în acest sector și considerate ca fiind efectuate în cursul normal al activității, astfel cum se prevede în considerentele 241-250. În al treilea rând, nivelul investițiilor a avut un impact asupra rezultatelor industriei din Uniune, deoarece ele generează costuri suplimentare. Cu toate acestea, principalele efecte ale investițiilor se reflectă în bilanț și nu în contul de profit și pierderi, indicând costurile de amortizare recurente standard și, prin urmare, nu pot explica, ca atare, pierderile. În ceea ce privește afirmația guvernului RPC, reconstrucțiile cuptoarelor sunt planificate cu atenție în prealabil. Continuitatea aprovizionării clienților este asigurată prin construirea unor stocuri tampon. În sfârșit, impactul acestor investiții asupra costurilor și a rezultatelor întreprinderii se întinde pe mai mulți ani.

(288)

În plus, mai multe părți au susținut că (i) costurile mai ridicate ale investițiilor se reflectă în scăderea randamentului investițiilor pentru 2012 și PA (având în vedere că unele investiții nu aduc profituri imediate); și (ii) nu este rezonabil să se utilizeze o imagine a doi ani supraîncărcați cu investiții substanțiale și să se concluzioneze că industria din Uniune s-a deteriorat din aceste considerente.

(289)

Investițiile în cuptoare nu constituie o excepție pentru perioada examinată. Ancheta a arătat că, începând cu anul 2004, industria din Uniune a realizat investiții în cuptoare aproape în fiecare an. Prin urmare, indiferent de intervalul de timp luat în considerare, volumul de producție și randamentul investițiilor vor fi întotdeauna influențate de reparațiile sau reconstrucția cuptoarelor. Degradarea rentabilității producătorilor din Uniune incluși în eșantion a indicat faptul că ei nu erau în măsură să aplice prețuri pentru produsul similar care să permită realizarea unor investiții esențiale pentru continuitatea activității.

(290)

Guvernul RPC a afirmat că o industrie va trebui să utilizeze mai întâi numerarul disponibil înainte de a face apel la fondurile împrumutate și că, prin urmare, este normal ca fluxul de numerar să fi scăzut atunci când producătorii din Uniune incluși în eșantion au făcut investiții importante în 2012 și în cursul PA. De asemenea, autoritățile RPC susțin că o industrie care înregistrează pierderi nu ar fi putut investi atât de mult cât au investit societățile incluse în eșantion.

(291)

Industria producătoare de fibră de sticlă cu filament este un sector de activitate de talie mondială cu mecanisme de finanțare care se extind dincolo de atribuțiile financiare ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion. Situațiile privind investițiile nu au neapărat un impact asupra fluxului de numerar. Prin urmare, aceste argumente se resping.

(292)

Constatările anchetelor confirmă faptul că industria din Uniune a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul antidumping de bază și al articolului 8 alineatul (4) din regulamentul antisubvenții de bază.

(293)

Instituirea de măsuri antidumping a permis industriei din Uniune să își crească prețurile în 2011. În același timp, industria din Uniune a depus eforturi pentru a-și spori eficiența și productivitatea. Deși consumul în Uniune a fost în creștere, industria din Uniune nu a avut altă soluție decât să își reducă prețurile unitare de vânzare din nou, începând cu 2012, cu scopul de a-și menține cota de piață.

(294)

Analiza subcotării prețurilor (a se vedea considerentul 231) și tendința descrescătoare a prețurilor de vânzare ale producătorilor din Uniune (a se vedea considerentul 263) arată în mod clar că producătorii din Uniune au încercat să concureze cu prețurile importurilor din China și au redus discrepanța între prețuri. Totuși, acest lucru a condus la o deteriorare puternică a rezultatelor financiare ale producătorilor din Uniune, industria din Uniune raportând pierderi începând din 2012. Această situație nu este viabilă pe termen scurt și mediu.

(295)

Și alți indicatori au evoluat negativ, chiar și după instituirea măsurilor împotriva RPC, cum ar fi producția, capacitatea de producție, ocuparea forței de muncă, stocurile și fluxul de numerar.

(296)

Rezultatele celor două anchete confirmă, de asemenea, că schimbarea împrejurărilor care justificau deschiderea reexaminării intermediare parțiale a măsurilor antidumping, și anume restructurarea și închiderea unor fabrici din Uniune, astfel cum se explică în considerentul 244 de mai sus, au un caracter substanțial și de durată. După închiderea unei fabrici, aceasta este total dezafectată. În plus, instalarea unui cuptor nou este o operațiune extrem de costisitoare, care necesită mult timp și nu poate fi realizată pe termen scurt. Prin urmare, timpul și costurile necesare pentru instalarea cuptoarelor într-o fabrică nouă nu ar trebui subestimate. Așadar, restructurarea și închiderea unor fabrici pot fi considerate ca având un caracter substanțial și de durată.

(297)

Mai multe părți au susținut că au existat semne clare care indicau absența prejudiciului. Afirmațiile sunt analizate în considerentele de mai jos.

(298)

CCCLA a afirmat că unul dintre producătorii din Uniune, 3B Fibreglass, a fost achiziționat în 2012 de către Grupul Binani și că performanța globală a industriei Uniunii trebuie să fie bună, căci niciun operator economic rațional nu ar investi într-o industrie neperformantă. De asemenea, CCCLA citează raportul anual pentru 2013 al Braj Binani conform căruia „nivelul global de performanță a două unități de producție din Belgia și din Norvegia este considerat bun”. În plus, CCCLA a afirmat că cifra de afaceri a doi producători din Uniune a crescut între 2010 și PA și că industria din Uniune în mod evident nu suferă niciun prejudiciu.

(299)

Grupul Binani din India a achiziționat, într-adevăr, 3B Fibreglass în 2012. Cu toate acestea, oricare ar fi motivațiile comerciale ale Grupului Binani, Comisia face trimitere la constatările anchetei conform cărora industria din Uniune a pierdut cote de piață și a înregistrat o scădere a rentabilității. Citatul ar trebui pus în context și în integralitate: „Nivelul global de performanță a două unități de producție din Belgia și din Norvegia este considerat bun, iar capacitatea a fost parțial limitată pentru a face față scăderii cererii pe piață. A continuat creșterea producției pentru a atinge niveluri normale de eficiență. Realizarea medie a fost însă sub așteptări, din cauza importurilor ieftine din Asia.”

(300)

Afirmația conform căreia industria din Uniune nu a suferit un prejudiciu pentru că doi producători din Uniune au avut un profit mai mare între 2010 și PA este înșelătoare și incorectă. CCCLA s-a bazat, pentru această analiză, pe cifra de afaceri exprimată în kg Cu toate acestea, nu este corect să se tragă concluzii doar pe baza cantităților mai mari vândute, deoarece o astfel de metodă nu ține seama de nivelul prețurilor acestor vânzări și, prin urmare, de impactul asupra rentabilității societății.

(301)

Potrivit guvernului RPC, faptul că membrii APFE investesc în creșterea capacității în interiorul și în afara Uniunii (de exemplu, în RPC, Rusia, India și Tunisia) este un semn clar al absenței prejudiciului.

(302)

Această anchetă privind existența prejudiciului este legată de rezultatele producătorilor din Uniune pe piața Uniunii. Astfel cum se arată în tabelul 4 de mai sus, industria din Uniune a înregistrat o ușoară creștere a capacității de 1 % în 2011, după care capacitatea a scăzut cu 5 puncte procentuale către sfârșitul PA. Prin urmare, nu există nicio creștere a capacității în Uniune. Cu toate acestea, având în vedere faptul că mulți producători de fibră de sticlă cu filament sunt societăți multinaționale, nu este de mirare că aceste întreprinderi investesc, de asemenea, în afara Uniunii, atunci când apare o oportunitate de afaceri. Investiția într-o capacitate suplimentară în afara Uniunii urmărește să satisfacă nevoile piețelor emergente, în perspectiva realizării unui profit. De asemenea, instalarea unor fabrici în aceste regiuni este coerentă cu ideea proximității față de acești clienți. Cu toate acestea, decizia comercială de a instala sau nu o fabrică în afara Uniunii este complet independentă de prejudiciul suferit de producătorii din Uniune. În secțiunea de mai jos privind prejudiciul autoprovocat sunt abordate afirmații similare privind investițiile de amploare realizate de industria din Uniune.

(303)

Mai multe părți au afirmat că nu există prejudiciu, întrucât unii dintre producătorii din Uniune au anunțat că își vor majora prețurile pentru produsul similar vor crește începând din ianuarie 2014 pentru a compensa creșterea continuă a prețurilor la materiile prime și energie și a costurilor de transport.

(304)

În primul rând, nivelurile prețurilor din 2014 se referă la evenimente care au avut loc după PA. În al doilea rând, industria din Uniune a absorbit în ultimii ani majoritatea acestor creșteri ale prețurilor prin creșteri ale productivității. Totuși, se ajunge la un moment în care sunt mult mai greu de realizat creșteri suplimentare ale productivității pe termen scurt. Dat fiind că, în cursul PA, industria din Uniune a înregistrat pierderi, iar absorbția acestor creșteri ale prețurilor nu mai era posibilă, la un moment dat devine inevitabil ca astfel de creșteri să fie suportate de consumatori, existând riscul de a pierde alte cote de piață. Pe baza concluziilor de mai sus, afirmațiile au fost respinse.

(305)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (6) și cu articolul 3 alineatul (7) din regulamentul antidumping de bază și în conformitate cu articolul 8 alineatul (6) și cu articolul 8 alineatul (7) din regulamentul antisubvenții de bază, s-a examinat dacă importurile care fac obiectul unui dumping și cele subvenționate originare din RPC au cauzat prejudicii industriei din Uniune într-o astfel de măsură încât să poată fi clasificate ca importante.

(306)

S-au mai examinat și alți factori cunoscuți, în afara importurilor care fac obiectul unui dumping, care ar fi putut de asemenea să prejudicieze industria din Uniune, pentru a se garanta că eventualul prejudiciu cauzat de acești alți factori nu a fost atribuit importurilor care fac obiectul unui dumping sau celor subvenționate.

(307)

Ancheta a arătat că, în ciuda măsurilor antidumping în vigoare, importurile care fac obiectul unui dumping și importurile subvenționate originare din RPC au crescut în volum (32 %) în cursul perioadei examinate față de anul de referință 2009. Acest lucru a dus la o creștere a cotei de piață a RPC de la 13 %-18 % în 2009 la 15 %-20 % până la sfârșitul PA.

(308)

În același timp, în ciuda creșterii consumului, cota de piață a industriei din Uniune a scăzut cu 3 puncte procentuale în cursul perioadei examinate.

(309)

Prețurile medii ale importurilor care fac obiectul unui dumping și ale importurilor subvenționate au scăzut cu 8 % între 2010 și PA și au fost în mod semnificativ mai scăzute decât cele practicate de industria Uniunii în cursul aceleiași perioade.

(310)

Industria din Uniune era încă rentabilă în 2010 și 2011, iar ulterior a început să înregistreze pierderi, situație care a coincis cu creșterea importurilor care fac obiectul unui dumping și a celor subvenționate originare din RPC. Chiar și după scăderea prețului de vânzare, industria din Uniune nu a reușit să își mențină cota de piață. Această scădere a prețurilor era în detrimentul rentabilității, ducând la o situație de pierderi.

(311)

Având în vedere cele de mai sus, se concluzionează că nivelul prețurilor importurilor care fac obiectul unui dumping și al celor subvenționate originare din RPC alături de creșterea volumului au avut un impact negativ considerabil asupra situației economice a industriei din Uniune și, prin urmare, a jucat un rol determinant în prejudiciul important suferit de industria din Uniune.

(312)

În urma comunicării constatărilor definitive, mai multe părți au susținut că lipsește o analiză care să ateste că importurile din China au cauzat scăderea prețurilor industriei din Uniune și prejudiciul suferit și că, în analiza sa, Comisia se limitează la a invoca o coincidență în timp. Aceste părți fac trimitere la raportul grupului de lucru privind echipamentele cu raze X din China: „Grupul de lucru recunoaște că o corelare generală a importurilor care fac obiectul unui dumping cu prejudiciul cauzat industriei naționale ar putea indica o legătura de cauzalitate. Cu toate acestea, o astfel de analiză a coincidenței nu are neapărat vreo incidență asupra legăturii de cauzalitate respective; legătura de cauzalitate și corelarea sunt două concepte distincte. În împrejurările din speță, […], problema legăturii de cauzalitate nu poate fi soluționată printr-o concluzie atât de generală privind coincidența” (40).

(313)

Cu toate acestea, concluziile se bazează pe o analiză a unei lungi liste de indicatori. Astfel cum s-a precizat mai sus în secțiunea D, examinarea impactului importurilor care fac obiectul unui dumping și a importurilor subvenționate a inclus evaluarea tuturor faptelor și a indicilor economici pertinenți care influențează situația industriei din Uniune. Mulți indicatori au scos la iveală o situație prejudiciabilă. Într-o astfel de situație, singurul motiv pentru care industria din Uniune și-ar reduce prețurile este pentru a-și menține cota de piață sau cel puțin pentru a nu continua să piardă cote de piață atunci când se confruntă cu concurența la nivelul prețurilor. După instituirea măsurilor inițiale, industria din Uniune a reușit să își crească prețurile în 2011, dar în anii următori a trebuit să le reducă, întrucât costul de producție nu a scăzut. Astfel cum se precizează în detaliu în considerentele 320-335 de mai jos, exporturile din țări terțe au fost realizate în principal la prețuri ridicate pe tot parcursul perioadei examinate, iar cota de piață a țărilor terțe a rămas destul de stabilă și chiar a scăzut începând cu 2011. Prin urmare, industria din Uniune și-a redus prețurile nu din cauza importurilor din țări terțe, ci din cauza importurilor la prețuri scăzute, care fac obiectul unui dumping și al subvențiilor, din RPC. Începând din anul 2011, numai importurile din RPC au crescut în mod semnificativ, numai importurile din RPC au redus cota de piață a industriei din Uniune și numai prețurile importurilor din RPC au scăzut. Pe această bază, Comisia a concluzionat că scăderea prețurilor cu care s-a confruntat industria din Uniune și prejudiciul suferit au fost cauzate de creșterea importurilor subvenționate și a importurilor care fac obiectul unui dumping din RPC. Alți factori care ar putea rupe această legătură de cauzalitate sunt analizați în cele ce urmează.

(314)

CCCLA și guvernul RPC au susținut că nu poate fi vorba de o scădere sau blocare a prețurilor având în vedere că „scăderea prețurilor de vânzare ale producătorilor din Uniune nu este semnificativă, deoarece a atins doar nivelul maxim de 2 % în cursul perioadei examinate”. Mai multe părți au susținut, de asemenea, că o scădere cu 1 % a vânzărilor în Uniune, o creștere cu 2 % a cotei de piață a importurilor din RPC și o scădere cu 3 % a cotei de piață a industriei din Uniune nu justifică măsurile drastice propuse.

(315)

Comisia reiterează faptul că, după cum s-a arătat mai sus, ca urmare a taxelor provizorii instituite în septembrie 2010, industria din Uniune a fost în măsură să își crească prețurile în 2011. Cu toate acestea, începând din 2011, prețurile de vânzare unitare au scăzut cu 10 %. Prin urmare, se poate vorbi în mod clar de o scădere semnificativă a prețurilor de vânzare. În pofida măsurilor antidumping în vigoare, industria din Uniune a continuat să se confrunte cu o scădere a volumului de vânzări, a prețurilor și a cotei de piață, în timp ce importurile din China au înregistrat creșteri ale volumului vânzărilor și ale cotei de piață la un nivel semnificativ mai mare decât în cursul perioadei de anchetă a anchetei inițiale. În mod normal, odată ce sunt instituite măsuri, industria din Uniune ar trebui să se redreseze în urma efectelor practicilor anterioare de dumping sau de subvenționare. În mod cert, lucrurile nu s-a întâmplat așa. După ce a arătat semne de redresare imediat după instituirea măsurilor, situația industriei din Uniune s-a deteriorat și mai mult în cursul perioadei examinate.

(316)

Un importator neafiliat a afirmat că nu era necesar ca producătorii din Uniune să scadă prețurile așa cum au făcut-o, pentru că pe piața Uniunii cererea era mai mare decât oferta. Guvernul RPC a susținut că scăderea prețurilor de vânzare ale industriei din Uniune și scăderea prețurilor importurilor originare din China nu pot fi privite izolat de evoluțiile la nivel mondial ale prețurilor produsului în cauză și sunt în concordanță cu cursul normal al pieței. În plus, guvernul RPC susține că Comisia nu a verificat dacă piața permitea creșteri ale prețurilor în 2011 (după instituirea măsurilor în ancheta precedentă), ținându-se seama de contextul mondial și dacă da, în ce măsură. În plus, Comisia a refuzat în mod incorect să accepte dovezile furnizate privind creșterile prețurilor practicate de producătorii din Uniune după PA, făcând trimitere la cauzele privind sticla solară și faxurile pentru uz personal  (41).

(317)

Comisia a considerat că afirmația potrivit căreia cererea depășea oferta era nefondată. Pierderea cotei de piață și creșterea nivelului stocurilor nu înseamnă că cererea a fost mai mare decât oferta, ci mai degrabă contrariul. În ceea ce privește afirmația guvernului RPC, evoluția prețurilor examinată este legată de vânzările pe piața Uniunii și nu la nivel mondial. Pe piața Uniunii, concurența între produsul similar și produsul în cauză are loc la nivel de prețuri. După cum s-a demonstrat mai sus, scăderea prețurilor nu poate fi atribuită altor factori decât acestei concurențe a prețurilor (având în vedere un cost al producției relativ stabil și consumul în Uniune). În plus, guvernul RPC nu a furnizat alte informații cu privire la evoluțiile prețurilor la nivel mondial. Prin urmare, această afirmație a fost considerată nefondată. În ceea ce privește afirmația privind creșterile prețurilor după PA, evenimentele care au avut loc după PA depășesc domeniul de aplicare al prezentei anchete. În orice caz, nu au fost furnizate dovezi clare privind creșteri efective ale prețurilor care ar fi avut loc după PA. Prin urmare, se respinge acest argument.

(318)

În plus, CCCLA a afirmat că scăderea cu 8 % a prețurilor medii de import din China menționată în considerentul 226 ar fi trebuit să ia în considerare prețurile din care se scad taxele vamale și manipularea, taxa antidumping, marja de profit a importatorilor și costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale suportate de către importatori. Prețurile astfel ajustate ar fi atunci la niveluri comparabile cu prețurile de vânzare din Uniune, astfel cum se arată în tabelul 7, și, prin urmare, nu ar fi putut juca un rol decisiv în prejudiciul important suferit de industria din Uniune.

(319)

Pentru analiza indicatorului, valoarea CIF a vânzărilor producătorilor-exportatori din tabelul 3 este comparată cu prețul franco fabrică al producătorilor din Uniune din tabelul 7. Aceasta este o metodă potrivită pentru analizarea tendințelor. Pentru calcularea marjei de subcotare și de prejudiciu, au fost utilizate, într-adevăr, prețuri ajustate, astfel cum se explică în considerentul 231 de mai sus. În această privință, Comisia subliniază că subcotarea este doar unul dintre indicatorii care trebuie examinați, dar că toți indicatorii de prejudiciu ar trebui să fie analizați împreună. Prin urmare, se respinge acest argument.

(320)

Volumul importurilor din țări terțe, prețurile unitare medii și cota de piață în cursul perioadei examinate sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Tabelul 12

Volumul importurilor (în tone metrice), prețurile unitare medii (EUR/tonă)

(321)

În afară de RPC, produsul în cauză este importat în principal din Malaysia, Norvegia și Turcia. De asemenea, importuri minore provin din Mexic, din Statele Unite și din Taiwan. Cota de piață mondială deținută de țările terțe a fost caracterizată de o creștere puternică între 2010 și 2011. Ulterior, cota de piață a scăzut în cursul PA.

(322)

Majoritatea importurilor din țări terțe (cu excepția unor cantități mici din Taiwan) au fost vândute la un preț semnificativ mai mare decât prețul de import din China. În plus, prețurile medii globale ale importurilor din alte țări erau similare cu prețurile practicate de industria din Uniune sau mai mari decât acestea.

(323)

Cea mai mare parte a importurilor în Uniune din țări terțe proveneau din Malaysia (40 %). Cu toate acestea, importurile din Malaysia au fost limitate la un singur tip de produse din fibră de sticlă cu filament, și anume fire tăiate. Cota de piață a Malaysiei pe piața Uniunii a crescut în perioada examinată. În medie, prețurile de import ale firelor tăiate din Malaysia erau, de asemenea, mai mari decât cele din RPC și aproape la fel de mari ca prețurile industriei din Uniune. În plus, prețurile importurilor din Malaysia nu au împiedicat creșterea prețurilor producătorilor din Uniune între 2010 și 2011, când au fost instituite taxe provizorii împotriva RPC. Dacă prețurile din Malaysia ar fi cauzat cu adevărat prejudicii importante industriei din Uniune, producătorii din Uniune nu și-ar fi putut crește prețurile atunci când au fost instituite taxe antidumping provizorii asupra importurilor din RPC. Importurile din Malaysia concurează cu producția industriei din Uniune, dar au fost un factor stabil de-a lungul perioadei examinate, în ceea ce privește prețul, tipurile de produse și cantitățile.

(324)

Importurile din Norvegia au constituit a doua parte ca mărime a importurilor în Uniune din țări terțe. Cota de piață a Norvegiei pe piața Uniunii a rămas stabilă în perioada examinată. Prețurile medii la import din Norvegia pe tip de produs au fost mai ridicate decât prețurile importurilor din RPC. Aceste importuri norvegiene constau în principal din semitort produs de o singură societate care aparține aceluiași grup ca unul dintre producătorii din Uniune. În plus, toată producția din Norvegia este vândută prin intermediul producătorului din Uniune. Prin urmare, nu considerăm că Norvegia ar fi un concurent care reprezintă țările terțe.

(325)

Importurile din Turcia au constituit a treia parte ca mărime a importurilor în Uniune din țări terțe. Cota de piață a Turciei pe piața Uniunii a rămas stabilă în perioada examinată. În medie, prețurile de import pentru fiecare tip de produs similar au fost, de asemenea, semnificativ mai mari decât cele ale importurilor din RPC.

(326)

Guvernul RPC a afirmat, de asemenea, că stocurile din Uniune au crescut în 2011 ca urmare a unei creșteri masive a importurilor din țări terțe, în timp ce importurile din RPC au scăzut în același an.

(327)

Într-adevăr, între 2010 și 2011, importurile din China au scăzut, iar importurile din țările terțe au crescut. Totuși, industria din Uniune era încă rentabilă în 2010 și 2011, iar ulterior a început să înregistreze pierderi, situație care a coincis cu creșterea importurilor care fac obiectul unui dumping și a celor subvenționate originare din RPC. Importurile din țări terțe au scăzut după 2011 și, prin urmare, nu pot fi motivul pentru care industria din Uniune a început ulterior să înregistreze pierderi. Din motivele expuse mai sus, este rezonabil să se concluzioneze că, întrucât o parte a importurilor din alte țări ar fi putut să aibă un impact negativ asupra industriei din Uniune, aceasta nu a fost în măsură să rupă legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și importurile subvenționate din RPC, pe de o parte, și prejudiciul suferit de industria din Uniune, pe de altă parte.

(328)

În urma comunicării constatărilor definitive, mai multe părți au susținut că, pentru importurile din țări terțe, nu a fost folosită gama de produse utilizată pentru analiza subcotării prețurilor (compararea prețurilor între producătorii chinezi și cei din Uniune). Guvernul RPC a cerut în mod explicit detalii cu privire la gama de produse din care constau importurile din țări terțe care nu rezultă din statisticile Eurostat.

(329)

Comisia a luat pe deplin în considerare gama de produse pentru analiza importurilor din țări terțe, comparând prețurile din țările terțe pentru fiecare tip de produs cu prețurile corespunzătoare din Uniune pentru fiecare tip de produs. Având în vedere faptul că pentru cele trei țări terțe există un singur producător, datele specifice nu au putut fi divulgate din motive de confidențialitate.

(330)

Guvernul RPC a afirmat că constatarea Comisiei conform căreia o parte din importurile din țări terțe ar fi putut să afecteze situația producătorilor din Uniune, dar nu a rupt legătura de cauzalitate nu este obiectivă și nu se bazează pe o analiză motivată.

(331)

Principalele trei țări terțe care exportă produsul similar în Uniune au fost Malaysia, Norvegia și Turcia. Astfel cum s-a afirmat deja mai sus, importurile din Malaysia s-au axat pe un singur tip de produse cu niveluri de preț comparabile cu cele ale industriei din Uniune. Producătorul norvegian nu este considerat ca fiind un concurent care reprezintă țările terțe din motivele indicate anterior. Cota de piață a importurilor din Turcia a rămas stabilă și la un nivel relativ scăzut ca volum pe parcursul perioadei examinate. Argumentul potrivit căruia importurile din țări terțe au rupt legătura de cauzalitate se respinge.

(332)

Guvernul RPC a susținut, de asemenea, că Comisia a neglijat efectele importurilor din Taiwan și Mexic, care prezintă modificări semnificative în ceea ce privește prețurile și volumele.

(333)

Având în vedere volumele limitate de importuri provenite din Taiwan și Mexic, aceste importuri nu ar fi putut rupe legătura de cauzalitate.

(334)

În plus, guvernul RPC a susținut că, în analiza pe care a realizat-o cu privire la constituirea stocurilor din China, Comisia a neglijat faptul că, între 2010 și 2011, importurile din țări terțe au crescut cu peste 40 %.

(335)

Statisticile (a se vedea considerentul 224) arată că stocarea de produse chinezești a avut loc în al doilea și al treilea trimestru al anului 2010 (pentru consum înainte de sfârșitul lui 2010/începutul lui 2011 din cauza termenului de păstrare limitat). Creșterea importurilor din țările terțe a fost înregistrată în anul 2011, când efectul stocării expirase și când intraseră în vigoare măsurile împotriva importurilor din RPC, ceea ce s-a dovedit a fi benefic pentru producătorii din țări terțe. Prin urmare, se respinge acest argument.

(336)

Mai multe părți au afirmat că creșterea costului de producție al industriei din Uniune, în principal ca urmare a creșterii prețurilor la materiile prime, energie, transport și a costurilor cu personalul, a avut un efect negativ asupra rentabilității industriei din Uniune. Una dintre părți a considerat, de asemenea, că incapacitatea clienților de a returna mosoarele era un important factor de cost, fără a aprofunda însă analiza impactului asupra costurilor. Părțile au sprijinit aceste afirmații oferind citate ale afirmațiilor producătorilor din Uniune, conform cărora aceștia s-au confruntat într-adevăr cu creșteri ale costurilor.

(337)

Industria din Uniune s-a confruntat, într-adevăr, cu creșteri ale costurilor la materii prime, energie, transport și ale cheltuielilor cu personalul. Cu toate acestea, după cum se poate observa în tabelul 8 de mai sus, costul mediu al producției pe tonă pentru industria din Uniune a crescut cu numai 1 % între 2010 și PA. Acest lucru înseamnă că industria din Uniune a fost în măsură să compenseze în mare parte creșterea costurilor prin creșterea eficienței și o productivitate mai mare. Prin urmare, se concluzionează că creșterea costului de producție nu a contribuit la prejudiciu și, prin urmare, nu ar fi putut rupe legătura de cauzalitate.

(338)

În urma comunicării constatărilor definitive, mai multe părți și-au reiterat afirmația, fără a aduce însă argumente noi.

(339)

După cum s-a menționat mai sus, consumul în Uniune a crescut cu 3 % între 2010 și PA. Se preconizează creșterea în continuare a consumului, ca urmare a noilor aplicații în care este utilizat produsul similar, astfel cum au afirmat atât industria din Uniune, cât și o mare parte dintre utilizatori. Cu toate acestea, industria din Uniune nu a fost în măsură să își mențină cota de piață și a pierdut o parte a acesteia, în timp ce cota de piață a importurilor care fac obiectul unui dumping și a importurilor subvenționate din RPC a crescut în continuu din 2011. Așadar, schimbările survenite în consum în Uniune nu ar fi putut rupe legătura de cauzalitate între prejudiciu și importurile care fac obiectul unui dumping și importurile subvenționate din RPC.

(340)

Guvernul RPC a susținut că prejudiciul, dacă există, este cauzat de capacitatea de producție insuficientă a producătorilor din Uniune. Guvernul RPC a făcut referire la o serie de situații financiare prezentate de către producătorii din Uniune. Conform situațiilor financiare pentru anul 2010 ale 3B Fibreglass: „capacitățile noastre de producție limitate nu le-au permis să preia cote de piață suplimentare” și „ne-au obligat să răspundem la evoluția cererii clienților noștri cu un nivel limitat al stocurilor”. Situațiile financiare pentru anul 2011 ale 3B Fibreglass precizează că „semnele de redresare a economiei în 2010 au fost confirmate în prima jumătate a anului 2011, dar nivelurile de performanță a producției societății mai scăzute decât se aștepta în primul trimestru nu ne-au permis să beneficiem pe deplin de reluarea activității și ne-au determinat să ne limităm angajamentele contractuale în 2011”. În situațiile financiare pentru anul 2011 ale Lanxess se afirmă că „în 2011, producția de fibre de sticlă la Lanxess s-a desfășurat la capacitate maximă” și că „în al doilea trimestru al anului 2012, oprirea planificată a cuptorului 1 va dura aproape 10 săptămâni și, prin urmare, producția anuală va fi cu 14 % mai scăzută în 2012”.

(341)

Nivelurile stocurilor au fost, într-adevăr, scăzute în 2010 (a se vedea tabelul 10 de mai sus). Acest lucru a fost rezultatul unei reduceri a nivelului de producție în 2009, când mai multe linii de producție au fost demontate, temporar închise sau reduse din cauza scăderii prețurilor și a pierderii de cote de piață cauzate de importurile care fac obiectul unui dumping originare din RPC (42). Cu toate acestea, industria din Uniune și-a crescut nivelul stocurilor cu peste 150 % în 2011 și a continuat să le crească începând din acel moment. Nu este adecvat să se facă referire la declarațiile privind o penurie stocurilor numai în 2010; ar trebui, mai degrabă, să se stabilească o tendință pentru întreaga perioadă examinată.

(342)

În plus, unele citate se referă la nivelurile reduse de performanță a producției ca urmare a reparațiilor și a reconstrucției cuptoarelor. Astfel cum se explică în considerentul 241 de mai sus, astfel de reparații/reconstrucții sunt inerente acestui sector, iar constituirea stocurilor în vederea reparării/reconstrucției unui cuptor este o practică curentă care permite continuarea aprovizionării principalilor clienți.

(343)

În plus, industria din Uniune ar putea să investească în creșterea capacităților dacă ar exista condiții de concurență echitabile care să permită industriei din Uniune să realizeze un profit care să justifice și să permită extinderea capacităților.

(344)

Capacitatea de producție și stocurile din Uniune nu sunt considerate a fi insuficiente și, prin urmare, nu ar fi putut să contribuie la prejudiciu și nici nu ar fi putut să rupă legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și al subvențiilor și prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(345)

Mai multe părți au susținut că prejudiciul suferit de industria din Uniune a fost cauzat de criza economică, având drept rezultat o scădere bruscă a cererii din partea industriilor utilizatoare (cum ar fi industria automobilelor și piața energiei eoliene).

(346)

Guvernul RPC a citat mai mulți producători din Uniune, menționând, de exemplu, situațiile financiare pentru anul 2010 ale European Owens Corning Fibreglass SPRL („EOCF”), în care se afirmă că „această scădere se explică, în parte, prin puternica dependență a acestei activități de piața energiei eoliene, degradarea căreia a continuat din cauza dificultății de a finanța noi proiecte cu care s-au confruntat actorii de pe această piață”, situațiile financiare pentru anul 2011 ale Lanxess, conform cărora „în urma introducerii de măsuri antidumping împotriva importurilor din China, Lanxess a putut să își crească prețurile de vânzare. Totuși, în a doua jumătate a anului 2011, constatăm o scădere de 16 % în comparație cu 2010 din cauza unor tendințe economice descendente” și situațiile financiare pentru anul 2012 ale EOCF, unde se spune că cifra de afaceri din 2012 „este în mare parte rezultatul crizei economică continue care nu le permite să funcționeze la capacitate maximă”.

(347)

Într-adevăr, între 2010 și 2011 ar putea fi observată o scădere de 3 % a consumului în Uniune de produse din fibră de sticlă cu filament. Cu toate acestea, până la sfârșitul PA, consumul la nivelul Uniunii a crescut din nou cu 6 puncte procentuale.

(348)

Afirmația conform căreia una dintre societăți a trebuit să își scadă prețurile cu 16 % în a doua jumătate a anului 2011 comparativ cu 2010 oferă doar o imagine parțială asupra situației din 2011. Ancheta a arătat o creștere cu 8 % a prețului unitar pentru întregul an 2011 (comparativ cu 2010).

(349)

În plus, deși industria din Uniune era încă rentabilă în 2010 și 2011, ulterior a început să înregistreze pierderi, situație care a coincis cu creșterea importurilor care fac obiectul unui dumping și a celor subvenționate originare din RPC, care subcotau prețurile industriei din Uniune.

(350)

S-ar putea considera că încetinirea creșterii economice între 2010 și 2011 ar fi putut avea o contribuție la deteriorarea situației economice a industriei din Uniune. Totuși, încetinirea creșterii economice nu explică pierderile înregistrate de industria din Uniune în 2012 și în PA. Principalele pierderi au intervenit doar după încetinirea creșterii economice, într-o perioadă în care consumul a crescut din nou.

(351)

În ceea ce privește afirmația privind situația din 2011 a Owens Corning, este important de remarcat faptul că citatul provine de la EOCF, care este entitatea comercială a Owens Corning pentru toate societățile sale din Europa și din Orientul Mijlociu. În plus față de produsul similar, EOCF a vândut în această perioadă și produse nețesute, țesături, produse pentru acoperișuri (șindrilă) și produse izolante, care nu intră sub incidența procedurii. Prin urmare, acest citat nu este specific pentru produsul similar pe piața Uniunii.

(352)

În ceea ce privește citatul privind situația din 2012 a Owens Corning, el se referă în mod specific la activitățile de fabricare a țesăturilor desfășurate de EOCF în una dintre fabricile sale. Având în vedere că țesăturile nu fac parte din produsul similar, acest citat nu este relevant.

(353)

Date fiind circumstanțele de mai sus, este posibil ca încetinirea creșterii economice să fi avut un impact negativ asupra industriei din Uniune, dar nu într-o asemenea măsură încât să rupă legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și al unor subvenții și prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(354)

Unele părți au afirmat că tehnologia învechită a industriei din Uniune, în comparație cu tehnologia modernă utilizată de către producătorii-exportatori chinezi, este cea care a cauzat prejudiciul, și nu practicile de dumping sau de subvenționare a produsului în cauză.

(355)

Totuși, ancheta a confirmat că și industria din Uniune dispune de procese de producție moderne. Prin urmare, se respinge argumentul conform căruia starea tehnologiei de care dispune industria din Uniune ar putea rupe legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și al unor subvenții și prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(356)

Mai multe părți au susținut că prejudiciul ar putea fi autoprovocat întrucât (i) prețurile oferite de producătorii din Uniune în 2014 au fost mai mici decât ofertele de prețuri pe care le-au primit aceste părți de la producătorii-exportatori chinezi; (ii) investițiile realizate de reclamanți în ultimii ani contrazic prejudiciul, pentru că investițiile mari sunt greu de conciliat cu noțiunea de industrie care a suferit un prejudiciu, fără să ducă la creșterea cotei de piață pentru industria din Uniune; (iii) este posibil ca investițiile reclamanților să fi fost realizate în restructurarea și instalarea de capacități suplimentare pentru producția de produse „greșite” din fibră de sticlă cu filament, de exemplu produse pentru care există o cerere limitată, și nu, de exemplu, pentru producția de fire tăiate pentru care părțile susțin că exista cerere semnificativă, pe când, în realitate, exista un potențial deficit în Uniune.

(357)

În ceea ce privește prima afirmație privind prețurile mai mici oferite de către producătorii din Uniune, ar trebui remarcat faptul că această afirmație se referă la un eveniment care a avut loc după PA și că nivelul prețurilor din 2014 nu ar putea fi luat în considerare. De asemenea, având în vedere faptul că cuptoarele funcționează 24 de ore pe zi și că încetinirea producției este o operațiune foarte costisitoare, industria din Uniune a încercat să își mențină cota de piață vânzând la prețuri mai mici și continuând astfel să își acopere o parte din costurile fixe.

(358)

În ceea ce privește marile investiții realizate de industria Uniunii în ultimii ani, ar trebui reamintit faptul că, în această industrie cu utilizare intensivă a capitalului, cuptoarele trebuie să fie reconstruite o dată la 7-10 ani, iar costurile legate de reconstrucția unui cuptor pot ajunge la 8 milioane-13 milioane EUR (se specifică intervalul din motive de confidențialitate). O bună parte din celelalte costuri, mai structurale, pentru investiții mari sunt legate de consumul de aliaj din filiere și, în consecință, de reconstrucția filierelor. Prin urmare, aceste investiții sunt inerente industriei și sunt necesare pentru a menține actuala capacitate. Sunt necesare, de asemenea, investiții în C&D, pentru a rămâne pe piață și pentru a răspunde la nevoile clientului.

(359)

În ceea ce privește cea de-a treia afirmație privind investițiile „greșite” în alte produse decât firele tăiate, ar trebui remarcat faptul că (i) industria din Uniune s-a restructurat cu scopul de a fi în măsură să ofere o gamă largă de produse. Nu a fost furnizată nicio dovadă că acest tip de restructurare nu era viabil din punct de vedere economic, iar (ii) producția de fire tăiate care a fost oprită ca urmare a restructurării în ultimii ani a fost transferată către o altă unitate de producție care a fost convertită.

(360)

Guvernul RPC a afirmat că producătorii din Uniune au menținut stocuri de importuri din țări terțe și a citat din situația financiară pentru anul 2011 a unuia dintre producătorii din Uniune, conform căreia: „Stocurile de mărfuri (21,4 milioane EUR la 31 decembrie 2011) sunt în creștere din cauza încetinirii la nivel mondial cu care s-a confruntat sectorul nostru de activitate în a doua jumătate a anului, stocul constând în proporție de până la 75 % din produse finite importate de la societățile din grupul [nostru] […] stabilit în afara Europei, iar restul fiind în principal materiale și produse necesare pentru fabricarea țesăturilor.”

(361)

Această creștere a nivelului stocurilor raportată de acest producător din Uniune pentru 2011 se explică printr-o constituire a stocurilor la una dintre fabricile sale din afara UE care a reconstruit un cuptor în 2012. Nu ar fi avut loc niciun import de la alte fabrici din afara UE dacă aceste produse destinate fabricii din afara UE ar fi putut fi fabricate în Uniune.

(362)

În urma comunicării constatărilor definitive, guvernul RPC a cerut să se clarifice dacă aceste importuri proveneau din RPC sau din altă parte și să se precizeze volumele importurilor. Totuși, în cursul perioadei examinate, producătorii din Uniune incluși în eșantion nu au achiziționat produsul în cauză din RPC.

(363)

Guvernul RPC a susținut, de asemenea, că prejudiciul ar putea fi autoprovocat, dat fiind că producătorul din Uniune 3B Fibreglass a decis să reconstituie stocul destinat BASF în 2011 în momentul în care producția era insuficientă. Autoritățile chineze citează din situațiile financiare ale 3B Fibreglass pentru anul 2011: „pentru a reconstitui stocurile noastre destinate BASF și a proceda la repararea la rece a cuptorului nr. 2.”

(364)

Comportamentul comercial normal presupune însă să se constituie stocuri pentru a putea îndeplini obligațiile contractuale asumate în relațiile cu principalii clienți. În plus, citatul se referă, de asemenea, la o reparație planificată a cuptorului care necesită constituirea unor stocuri pentru a putea aproviziona clienții (și a onora contractele de aprovizionare ale 3B încheiate cu clienții săi) pe durata reparațiilor.

(365)

Având în vedere cele de mai sus, se respinge argumentul privind prejudiciul autoprovocat care ar rupe legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și al unor subvenții și prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(366)

Guvernul RPC susține că pretinsul prejudiciu, dacă există, a fost cauzat de decizia de a relocaliza producția aproape de industriile utilizatoare. Autoritățile chineze adaugă faptul că acest lucru nu s-a întâmplat numai la nivelul Uniunii, ci și la nivel mondial. Guvernul RPC afirmă că producătorul din Uniune P+D și-a extins activitățile în Rusia și în India, producătorul din Uniune 3B — în Tunisia, producătorul din Uniune PPG — în RPC, iar producătorul din Uniune Ahlstrom și-a reorientat producția din Europa către RPC la începutul anului 2011, pentru a servi mai bine piețele de energie eoliană în dezvoltare din Asia și în special din RPC.

(367)

Având în vedere faptul că mulți producători de fibră de sticlă cu filament sunt societăți multinaționale, nu este de mirare că aceste întreprinderi investesc, de asemenea, în afara Uniunii, atunci când apare o oportunitate de afaceri. Investiția într-o capacitate suplimentară în afara Uniunii urmărește să satisfacă nevoile piețelor emergente, în perspectiva realizării unui profit. Într-adevăr, instalarea unor fabrici în aceste regiuni este coerentă cu ideea proximității față de acești clienți. Cu toate acestea, decizia comercială de a instala sau nu o fabrică în afara Uniunii nu are nicio legătură cu prejudiciul suferit de producătorii din Uniune.

(368)

În urma comunicării constatărilor definitive, guvernul RPC și-a reiterat afirmația conform căreia investițiile de amploare în străinătate au privat Uniunea de producție, ocuparea forței de muncă și vânzări la export și, prin urmare, au cauzat un prejudiciu.

(369)

Această afirmație nu este fondată. Producătorii de fibră de sticlă cu filament funcționează potrivit unui model regional de proximitate în care clienții sunt aprovizionați de unități de producție din regiunea lor. Indicatorii legați de capacitate și de ocuparea forței de muncă nu arată că au fost realizate investiții de amploare în străinătate în detrimentul operațiunilor realizate în Uniune.

(370)

Guvernul RPC a susținut, de asemenea, că scăderea vânzărilor la export ale industriei din Uniune a avut efecte negative grave care nu au fost analizate de Comisie.

(371)

În prezentele anchete, ponderea vânzărilor la export ale industriei din Uniune (către clienți afiliați și neafiliați) a reprezentat între 11 % și 13 % din totalul vânzărilor industriei din Uniune (către clienți afiliați și neafiliați) în perioada cuprinsă între 2010 și sfârșitul PA. În mod similar, în cursul anchetei antidumping inițiale, această pondere a fluctuat între 10 % și 14 % din 2006 până în septembrie 2009. Având în vedere faptul că fluctuațiile volumelor de export nu sunt semnificative și concordă cu volumele de export din cursul anchetei antidumping anterioare, evoluția vânzărilor la export nu a avut efecte negative grave, după cum s-a afirmat mai sus.

(372)

Din motivele expuse mai sus, vânzările la export ale producătorilor din Uniune și relocările nu au contribuit la prejudiciu și, prin urmare, nu pot să rupă legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și al unor subvenții și prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(373)

Guvernul RPC a susținut că aprovizionarea cu produse chinezești implică riscuri legate de o complexitate logistică mai mare și de fluctuații ale cursului de schimb și că, prin urmare, consumatorii evită să se expună prea mult unor astfel de riscuri. Un utilizator a afirmat că prețurile produselor chinezești din fibră de sticlă cu filament depind foarte mult de cursul de schimb dintre euro și dolarul american. Ținând seama de faptul că dolarul american a devenit tot mai slab în comparație cu euro față de anul 2000, se presupune că acest lucru ar fi putut rupe legătura de cauzalitate.

(374)

Într-adevăr, la începutul anilor 2000, euro era mai slab decât dolarul american față de situația din prezent. Cu toate acestea, ar trebui remarcat faptul că rata de schimb EUR/USD a fost relativ stabilă în cursul perioadei examinate. În cursul perioadei examinate, rentabilitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion a scăzut totuși considerabil, de la 3 % la — 4 %. Chiar dacă rata de schimb EUR/USD ar putea fi considerată ca un element care a contribuit la prejudiciu, ea nu poate să diminueze în niciun fel efectele prejudiciabile ale importurilor la prețuri scăzute, care fac obiectul unui dumping, din RPC pe piața Uniunii pe parcursul perioadei cuprinse între 2011 și sfârșitul PA.

(375)

Prin urmare, rata de schimb EUR/USD nu a contribuit la prejudiciu și nu a rupt legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(376)

În concluzie, analiza de mai sus a demonstrat faptul că s-a înregistrat o creștere a volumului și a cotei de piață a importurilor care fac obiectul unui dumping și a importurilor subvenționate din RPC. Presiunea exercitată de creșterea importurilor care fac obiectul unui dumping și a importurilor subvenționate pe piața Uniunii nu i-a permis industriei din Uniune să își stabilească prețurile de vânzare în funcție de condițiile normale ale pieței și de creșterile înregistrate ale costurilor. Chiar și după scăderea prețului de vânzare, producătorii din Uniune incluși în eșantion nu au reușit să își mențină cota de piață. Această scădere a prețurilor a fost în detrimentul rentabilității, ducând la o situație de pierderi nesustenabilă.

(377)

Analiza de mai sus a făcut o distincție clară între efectele tuturor factorilor cunoscuți privind situația industriei din Uniune în urma efectelor prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul unui dumping și le-a analizat separat. Pe baza acestei analize, se ajunge la concluzia că importurile care fac obiectul unui dumping și importurile subvenționate din RPC au cauzat un prejudiciu important industriei din Uniune în sensul articolului 3 alineatul (6) din regulamentul antidumping de bază și al articolului 8 alineatul (5) din regulamentul antisubvenții de bază.

(378)

Factorii cunoscuți, alții decât importurile care fac obiectul unui dumping și importurile subvenționate, au fost evaluați în conformitate cu articolul 3 alineatul (7) din regulamentul antidumping de bază și cu articolul 8 alineatul (6) din regulamentul antisubvenții de bază. Niciunul dintre acești factori, analizați atât individual, cât și cumulativ, nu s-a dovedit a fi de natură să rupă legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și al unor subvenții și prejudiciul important suferit de industria din Uniune.

(379)

În urma comunicării constatărilor definitive, guvernul RPC a afirmat că Comisia doar a respins argumentele prezentate de părțile interesate în loc să examineze toți factorii cunoscuți, alții decât importurile care fac obiectul unui dumping, care cauzează un prejudiciu industriei din Uniune.

(380)

Comisia a examinat efectul următorilor factori de altă natură: importurile din alte țări, costul de producție, evoluția consumului, capacitățile de producție și stocurile, criza economică, competitivitatea importurilor din RPC, prejudiciul autoprovocat, vânzările la export ale producătorilor din Uniune și relocările, precum și ratele de schimb EUR/USD. Ancheta nu a evidențiat niciun fel de alți factori care ar putea rupe legătura de cauzalitate.

(381)

În conformitate cu articolul 31 din regulamentul antisubvenții de bază, Comisia a examinat dacă, în ciuda concluziilor privind subvenționarea prejudiciabilă, existau motive imperioase pentru a se ajunge la concluzia că nu era în interesul Uniunii să se adopte măsuri în acest caz special. Identificarea interesului Uniunii s-a bazat pe evaluarea tuturor intereselor diverse implicate, inclusiv cele ale industriei din Uniune, ale importatorilor și ale utilizatorilor.

(382)

Toate părțile interesate au avut posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere în temeiul articolului 31 alineatul (2) din regulamentul antisubvenții de bază. Comisia a trimis chestionare la 5 importatori independenți și la 34 de utilizatori. În final, doi importatori și 13 utilizatori au prezentat răspunsuri complete la chestionar în limitele stabilite. În plus, mai mulți utilizatori și asociații de utilizatori s-au manifestat în cursul anchetei, prin intermediul unor scrisori, în care își exprimau opoziția față de orice eventuală măsură luată în cazul de față. Guvernul RPC și CCCLA au prezentat la rândul lor documente care conțineau obiecții împotriva eventualelor măsuri luate în cazul de față.

(383)

În cadrul anchetei antidumping inițiale, instituirea de măsuri a fost considerată ca nefiind contrară interesului Uniunii. Având în vedere că reexaminarea intermediară se limitează la prejudiciu, concluziile din momentul respectiv privind interesul Uniunii rămân valabile. Analiza de mai jos se referă, așadar, la ancheta antisubvenție.

(384)

Măsurile antidumping existente nu au condus la o reducere a importurilor care fac obiectul unui dumping din RPC și nu au fost de folos pentru industria din Uniune. După cum s-a menționat mai sus, industria din Uniune a continuat să sufere prejudicii importante ca urmare a scăderii prețurilor cauzate de importurile care fac obiectul unui dumping din RPC. Neinstituirea de măsuri ar conduce, cel mai probabil, la o continuare a tendinței negative a situației financiare a industriei din Uniune. Situația producătorilor din Uniune incluși în eșantion a fost marcată în mod special de o scădere a rentabilității de la +3 % în 2010 la -4 % la sfârșitul PA. Orice scădere ulterioară a performanței ar conduce în cele din urmă la reducerea producției și la închiderea altor unități de producție, ceea ce ar pune în pericol ocuparea forței de muncă și investițiile în Uniune.

(385)

Instituirea măsurilor ar restabili concurența loială pe piață. Tendința de scădere a rentabilității industriei din Uniune este rezultatul dificultății cu care se confruntă aceasta în a concura cu importurile la prețuri reduse, care fac obiectul unor subvenții, originare din RPC. Instituirea de măsuri antisubvenții ar putea să pună capăt, așadar, deprecierii prețurilor și pierderii de cote de piață, iar prețurile de vânzare ale industriei din Uniune vor începe să se redreseze, având drept rezultat o îmbunătățire a rentabilității industriei din Uniune până la atingerea unor niveluri considerate necesare pentru această industrie cu utilizare intensivă a capitalului.

(386)

Măsurile ar oferi industriei din Uniune posibilitatea de a se redresa în urma dumpingului prejudiciabil constatat în cursul anchetei.

(387)

În consecință, se concluzionează că instituirea de măsuri antisubvenție ar fi în mod clar în interesul industriei din Uniune.

(388)

În urma comunicării constatărilor definitive, o asociație de profil a afirmat că instituirea unor măsuri mai stricte nu ar ameliora situația industriei din Uniune, dat fiind că măsurile inițiale din 2011 se pare că nu a avut niciun efect.

(389)

Comisia respinge acest argument și face trimitere la considerentele de mai sus, în care s-a concluzionat că neinstituirea de măsuri mai stricte ar conduce, cel mai probabil, la o continuare a tendinței negative a situației financiare a industriei din Uniune.

(390)

Astfel cum s-a menționat anterior, nu s-a recurs la eșantionare în cazul importatorilor neafiliați, iar doi importatori neafiliați au colaborat în totalitate în cadrul anchetei, prezentând răspunsuri la chestionar. Activitățile legate de produsul în cauză reprezintă doar o mică parte din cifra de afaceri globală a celor doi importatori (mai puțin de 0,5 %). Ambii s-au opus unei eventuale înăspriri a măsurilor antidumping, deoarece au considerat că acest lucru ar duce la o încetare a importurilor produsului în cauză din RPC.

(391)

Importurile declarate de acești doi importatori reprezentau o parte importantă din totalul importurilor din RPC în cursul PA și, prin urmare, sunt considerate ca fiind reprezentative pentru importatorii din Uniune. Niciun alt importator nu a mai cooperat prin trimiterea de răspunsuri la chestionar sau prin observații fundamentate. Pe această bază, se concluzionează că, având în vedere ponderea limitată a produsului în cauză în activitatea globală a importatorilor, instituirea măsurilor nu va avea efecte negative semnificative asupra interesului importatorilor din Uniune în general.

(392)

Produsul similar este utilizat pentru un număr mare de aplicații, cum ar fi industria automobilelor, turbinele de energie eoliană, domeniul maritim, cel al transporturilor și în aplicații aerospațiale și de infrastructură. S-a ajuns la cooperarea unei game largi de utilizatori care au fost grupați în funcție de sectorul lor de activitate: producători de componente, producători de materiale compozite, producători de țesături multiaxiale și producători de turbine eoliene. Acest lucru a permis Comisiei să evalueze impactul înăspririi măsurilor asupra diferitor tipuri de utilizatori.

(393)

Utilizatorii care au cooperat au cumpărat aproximativ 13 % din produsul în cauză din RPC în cursul PA. În consecință, în mare parte, produsul similar a fost achiziționat din alte surse, cum ar fi țările terțe și industria din Uniune. Numai un mic număr de utilizatori au achiziționat produsul în cauză exclusiv din RPC.

(394)

Există o gamă largă de industrii în aval care utilizează produsul similar, iar aceste industrii diferă și în ceea ce privește dimensiunea, variind de la societăți internaționale la IMM-uri. Din informațiile prezentate în cursul anchetei reiese în continuare că industria utilizatoare din Uniune are un număr important de angajați, estimat la 100 000 de persoane, deși nu au fost prezentate date cuprinzătoare și fundamentate în acest sens.

(395)

În ansamblu, pe baza răspunsurilor la chestionar, industriile utilizatoare de fibre de sticlă cu filament s-au dovedit a fi într-o situație relativ bună. Într-adevăr, majoritatea utilizatorilor care au cooperat au raportat profituri din vânzările produselor lor, pentru care se utilizează produsul în cauză, pe toată durata perioadei examinate. Întrucât doar câțiva utilizatori au raportat o pierdere în această activitate pe parcursul PA, profitul majorității celorlalți utilizatori a fost cuprins între 2 % și 22 %. Prin urmare, chiar și în condițiile măsurilor actuale, industriile utilizatoare erau încă în măsură să realizeze un profit.

(396)

Pe baza datelor primite, a fost realizată o evaluare a impactului asupra utilizatorilor pentru fiecare dintre grupurile de utilizatori.

(397)

Ancheta a arătat că, în funcție de caracteristicile diferitor industrii utilizatoare, capacitatea de a repercuta eventuala creștere a taxelor asupra clienților este diferită și, prin urmare, impactul unei majorări a taxei asupra marjei de profit va fi diferit pentru fiecare industrie utilizatoare.

(398)

În concluzie, instituirea măsurilor combinate ar duce la o scădere a profitului utilizatorilor cu mai puțin de un punct procentual pentru marea majoritate a industriilor utilizatoare, cu excepția industriei producătoare de țesături multiaxiale. În cazul acesteia din urmă, ponderea produsului în cauză în costurile de producție este mai mare decât pentru alte industrii utilizatoare examinate. Acești utilizatori vor fi așadar afectați mai mult decât alți utilizatori examinați.

(399)

Pe baza analizei de mai sus, este foarte probabil ca utilizatorii din industriile producătoare de componente, materiale compozite și turbine eoliene să poată absorbi creșterea costurilor, în parte sau în totalitate. De asemenea, aceștia ar putea să fie în măsură să repercuteze o parte a creșterii costurilor asupra clienților lor. În această privință, un utilizator important, care își desfășoară activitatea în sectorul de producție a turbinelor eoliene, a afirmat că acceptă concluziile anchetei și că va absorbi taxele.

(400)

Acest impact general limitat asupra rentabilității înseamnă, de asemenea, că nivelul ocupării forței de muncă în industria utilizatoare nu este amenințat de creșterea propusă a taxelor în măsură atât de mare precum au susținut mai mulți utilizatori.

(401)

În orice caz, orice efect negativ potențial ar fi atenuat prin accesul continuu al utilizatorilor la importurile din țări terțe. Instituirea de măsuri nu îi împiedică pe utilizatori să se aprovizioneze de la furnizori diferiți.

(402)

În urma comunicării constatărilor definitive, mai mulți utilizatori au afirmat că argumentele utilizatorilor au fost respinse doar pe baza unor declarații calitative. Ei au afirmat, de asemenea, că scăderea marjei lor de profit este mult mai mare decât un punct procentual, după cum se menționează în considerentul 398 de mai sus, în special atunci când este analizată pe baza unui anumit produs.

(403)

Aceste afirmații sunt respinse din următoarele motive. Pe baza datelor furnizate de utilizatori, Comisia a realizat calcule detaliate pentru a evalua impactul cantitativ al unei înăspriri a măsurilor asupra rentabilității utilizatorilor. Industriile care utilizează produsul în cauză sunt eterogene și prezintă diferențe semnificative din punctul de vedere al dimensiunii (care variază de la IMM-uri la întreprinderi multinaționale), al dependenței lor de produsul în cauză, al aplicațiilor produsului lor final și al clienților lor (de la întreprinderi mici până la mari societăți, vânzări în Uniune față de vânzări la export). După cum s-a explicat deja în considerentul 398 de mai sus, Comisia recunoaște că unele categorii de utilizatori vor fi mai afectate decât altele. Pe baza datelor furnizate de utilizatorii care au cooperat, ponderea produsului în cauză utilizat, achiziționat din RPC, a fost destul de limitată (mai puțin de 13 % — a se vedea considerentul 393). De asemenea, ponderea produsului în cauză achiziționat din RPC în costul total al producției a fost, în medie, limitată, și anume mai puțin de 4 %. Totuși cifra din urmă este semnificativ mai mare pentru sectorul țesăturilor multiaxiale examinat. Impactul unei majorări a taxelor a fost calculat presupunând că ar fi achiziționat din RPC un volum similar de fibră de sticlă cu cel raportat în cursul PA și că prețurile importurilor din China ar face obiectul unor taxe de aproximativ 30 %, deși marea majoritate a producătorilor-exportatori chinezi va fi supusă unor taxe mai mici. Pe baza acestor ipoteze, calculele au arătat că, în medie pentru toți utilizatorii care au cooperat, impactul unei creșteri a prețului produsului în cauză originar din RPC asupra rentabilității ar fi mai mic de un punct procentual, după cum s-a menționat anterior.

(404)

Mai mulți utilizatori au susținut faptul că multe dintre produsele din fibră de sticlă de care are nevoie industria utilizatoare nu pot fi cumpărate direct de pe piață. În schimb, utilizatorii ar trebui să treacă printr-un proces de calificare lung și complicat, care ar dura între 6 și 12 luni, fără să le fie garantat succesul. Prin urmare, schimbarea furnizorului pentru a evita plata taxelor ar fi o operațiune costisitoare, imposibilă pe termen scurt și riscantă din punct de vedere tehnologic.

(405)

În acest sens, este recunoscut faptul că, în cazul anumitor aplicații, caracteristicile produsului în cauză pot, într-adevăr, să aibă drept rezultat un proces de calificare lung, care include testarea. Totuși, ținând cont și de observațiile primite de la mai mulți utilizatori, în acest moment se pare că există surse multiple pentru majoritatea cazurilor. În plus, ancheta a stabilit că utilizatorii au, de obicei, opțiuni multiple de aprovizionare ca soluție de rezervă și adesea au aprobat produsul mai multor furnizori pentru a nu fi dependenți de un singur furnizor. De asemenea, ar trebui să se reamintească faptul că măsurile nu au drept scop să interzică accesul anumitor furnizori la piața Uniunii, deoarece orice măsură propusă are drept scop numai să restabilească comerțul echitabil și să corecteze o situație denaturată a pieței.

(406)

Prin urmare, este puțin probabil că instituirea măsurilor cu privire la produsul în cauză din RPC va conduce la o încetare temporară a aprovizionării industriei utilizatoare cu materii prime.

(407)

Mai mulți utilizatori au afirmat că se confruntă cu o concurență acerbă din partea producătorilor din afara Uniunii și că, prin urmare, nu ar fi în măsură să repercuteze creșterea prețurilor produsului în cauză asupra clienților lor, pentru că acest lucru va duce la o scădere a vânzărilor. Dată fiind diversitatea societăților utilizatoare, capacitatea de a repercuta eventualele creșteri ale costurilor asupra clienților va fi diferită de la un tip de utilizator la altul. Cu toate acestea, pe baza datelor din răspunsurile la chestionar, în majoritatea cazurilor, cifra de afaceri și rentabilitatea utilizatorilor care nu sunt în măsură să repercuteze cea mai mare parte a creșterii costurilor ar fi afectate numai într-o măsură limitată.

(408)

Mai mulți utilizatori și-au exprimat îngrijorarea că instituirea unor taxe antisubvenție ar crea un dezavantaj concurențial față de furnizorii din afara Uniunii care au acces la produsul în cauză fără a se supune măsurilor. Utilizatorii declară că se confruntă cu concurența importurilor din RPC pe piețele lor din aval. Instituirea măsurilor combinate ar agrava și mai mult situația concurenței. Având în vedere aceste circumstanțe, s-a afirmat faptul că nu ar fi posibilă repercutarea creșterii prețurilor la materii prime asupra clienților. S-a susținut, de asemenea, că acest lucru ar duce la o relocare a producției în afara Uniunii, ceea ce ar determina pierderi importante din punctul de vedere al ocupării forței de muncă.

(409)

Ar trebui observat faptul că riscul creșterii concurenței ca urmare a instituirii unor măsuri antisubvenție nu poate fi un motiv pentru a nu institui măsuri, dacă se justifică. Aceste anchete se referă la un anumit produs. Orice industrie utilizatoare este pe deplin autorizată să recurgă la legislația comercială a Uniunii și să solicite o anchetă antidumping pentru produsele sale. În plus, deciziile privind stabilirea întreprinderilor depind de un număr mare de factori. Este puțin probabil ca o decizie de relocalizare să depindă exclusiv de taxele instituite asupra unei materii prime.

(410)

Mai multe părți au susținut că producătorii din Uniune sunt societăți de talie internațională care aparțin unor grupuri străine, dar că majoritatea societăților compozite sunt totuși întreprinderi mici și mijlocii locale. Aceste IMM-uri au afirmat că o creștere a taxelor va declanșa pierderi de locuri de muncă. CCCLA a afirmat, de asemenea, că pierderea locurilor de muncă în Uniune va avea loc atunci când utilizatorii se vor relocaliza din cauza creșterii taxelor. În plus, un utilizator a afirmat că orice relocalizare a utilizatorilor va duce, de asemenea, la scăderea vânzărilor pentru industria din Uniune.

(411)

De asemenea, Comisia acordă aceeași importanță tuturor locurilor de muncă în Uniune, indiferent de forma de proprietate și dimensiunea societății. În acest sens, Comisia face trimitere, de asemenea, la considerentele 400 și 403. În plus, Comisia consideră afirmațiile privind relocalizarea, pierderile potențiale de locuri de muncă și o scădere a vânzărilor pentru industria din Uniune ca fiind de natură speculativă și nefondată.

(412)

Mai multe părți au afirmat că produsele sunt fabricate în prezent în Uniune pentru piața mondială în concurență cu țări terțe. Un utilizator a afirmat că poate importa produsul în cauză în cadrul regimului de perfecționare activă fără a plăti taxe antidumping, cu condiția ca produsul finit pe care îl fabrică să fie ulterior exportat în afara Uniunii. Rezultatul acestei situații este însă că acest utilizator poate oferi clienților săi situați în afara Uniunii prețuri mai competitive decât clienților săi din Uniune.

(413)

Într-adevăr, utilizatorii pot importa produsul în cauză în cadrul regimului de perfecționare activă fără a plăti taxe antidumping, cu condiția ca produsul finit pe care îl fabrică să fie ulterior exportat în afara Uniunii. Totuși, acest lucru nu schimbă concluziile formulate de Comisie în cadrul prezentei anchete.

(414)

Un utilizator a afirmat că industria din Uniune nu este în măsură să satisfacă în totalitate cererea din Uniune, în special în ceea ce privește anumite tipuri de comenzi mari de produse din fibră de sticlă cu filament la comandă. În plus, utilizatorul respectiv declară că, cel mai probabil din cauza capacităților de producție limitate ale Uniunii, niciun producător din Uniune nu ar fi dispus să își dedice o mare parte din capacitate aprovizionării unui singur client. Un alt utilizator a afirmat că oferta de fire tăiate nu este excedentară și că excluderea RPC de pe piața Uniunii ar duce, în special având în vedere creșterea semnificativă a cererii, la probleme mari de aprovizionare pe piața Uniunii. Guvernul RPC citează producătorul din Uniune 3B, care a afirmat că nu a fost instalată nicio capacitate nouă de topire în industrie din 2002 și că, pentru a satisface nevoile pieței, în special în Europa trebuie creată o capacitate de producție suplimentară de 200 000 de tone.

(415)

În acest sens, ar trebui menționat în primul rând că scopul măsurilor antisubvenție este acela de a evita ca practicile comerciale neloiale să aibă un efect prejudiciabil asupra industriei din Uniune și de a restabili o situație de concurență efectivă pe piața Uniunii, nu de a împiedica importurile. Măsurile propuse nu au drept scop să închidă piața Uniunii pentru producătorii-exportatori din RPC, în măsura în care prețurile nu sunt prejudiciabile, și, prin urmare, vor permite prezența continuă a importurilor de fire tăiate, precum și de alte produse din fibră de sticlă cu filament originare din RPC pe piața Uniunii.

(416)

În ceea ce privește capacitatea industriei din Uniune de a face față unui eventual deficit de fire tăiate, nivelul actual de utilizare a capacității al industriei din Uniune oferă acesteia o marjă de producție suplimentară.

(417)

Firele tăiate, la fel ca orice alt tip de produs al produsului în cauză, ar putea fi, la rândul lor, importate în Uniune din țări terțe precum Malaysia.

(418)

De asemenea, producătorii chinezi de fibră de sticlă cu filament au înființat fabrici mai aproape de Uniune (Egipt și Bahrain) ca bază pentru aprovizionarea pieței Uniunii.

(419)

Având în vedere cele de mai sus, se poate concluziona că un potențial deficit de aprovizionare cu fire tăiate poate fi soluționat prin extinderea utilizării capacității industriei din Uniune, prin importuri din alte țări de aprovizionare, precum și prin continuarea importurilor din RPC la un preț neprejudiciabil.

(420)

Având în vedere cele de mai sus, se concluzionează că efectul global al instituirii măsurilor combinate asupra industriilor din aval ale Uniunii este limitat și nu ar depăși efectul pozitiv al măsurilor pentru industria din Uniune.

(421)

În urma comunicării constatărilor definitive, o asociație de profil a afirmat că este greu de înțeles cum au producătorii din Uniune capacități neutilizate în condițiile în care există un deficit de fibră de sticlă cu prețuri majorate pe piața Uniunii. Mai multe părți și-au reiterat afirmațiile conform cărora instituirea unor măsuri suplimentare va conduce la un deficit de aprovizionare de la producători din Uniune.

(422)

Pentru perioada examinată, ancheta nu a evidențiat niciun deficit de aprovizionare. În ceea ce privește potențialele viitoare deficite de aprovizionare, Comisia consideră că o creștere a taxelor nu împiedică importurile în Uniune din RPC și din țări terțe, astfel cum se menționează mai sus.

(423)

Având în vedere cele de mai sus, se preconizează că instituirea unor măsuri combinate ar oferi o șansă industriei din Uniune de a-și îmbunătăți situația prin creșterea prețurilor de vânzare și a cotei de piață. Cu toate că este posibil să se producă unele efecte negative sub forma creșterii costurilor pentru anumiți utilizatori, acestea pot fi compensate de beneficiile preconizate pentru industria din Uniune și furnizorii acestora.

(424)

Prin urmare, se concluzionează că, una peste alta, nu există motive imperioase împotriva instituirii unor măsuri pentru importurile produsului în cauză originar din RPC.

(425)

În urma comunicării constatărilor definitive, mai multe părți au susținut că consecințele măsurilor propuse sunt subestimate. Aceste părți susțin că Comisia acordă mai multă încredere argumentelor venite din partea unui grup restrâns de producători de fibră de sticlă decât rezistenței exercitate de un grup mult mai mare, însă fragmentat, de subfurnizori, în principal întreprinderi mici și mijlocii, care nu au avut o șansă reală de a reacționa cu aceeași forță.

(426)

Aceste argumente sunt respinse pe motiv că utilizatorilor li s-au oferit numeroase posibilități de a se exprima în cursul anchetei. Mulți utilizatori au profitat de ocazie, iar datele furnizate de ei au fost analizate în detaliu și au fost luate în considerare. Tuturor părților interesate li s-a acordat importanța cuvenită în cursul anchetei.

(427)

Pe baza concluziilor la care a ajuns Comisia în ceea ce privește subvenția, prejudiciul, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii, ar trebui instituite măsuri definitive pentru a împiedica agravarea prejudiciului cauzat industriei din Uniune de importurile care fac obiectul unui dumping și de importurile subvenționate.

(428)

Pentru a determina nivelul măsurilor, Comisia a stabilit mai întâi valoarea taxei necesare pentru a elimina prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(429)

Prejudiciul ar fi eliminat dacă industria din Uniune ar fi capabilă să își acopere costurile de producție și să obțină un profit înainte de impozitare din vânzarea produsului similar pe piața Uniuni, pe care o industrie de acest tip ar putea să îl obțină în mod rezonabil în acest sector, în condiții normale de concurență, adică în absența importurilor care fac obiectul unui dumping. La fel ca în ancheta inițială, a fost utilizată o țintă de profit de 5 %.

(430)

APFE a solicitat o țintă de profit de 10 %-12 %. APFE a susținut că ținta de profit pentru analiză ar trebui să țină cont de faptul că o industrie cu utilizare intensivă a capitalului trebuie să obțină o rentabilitate satisfăcătoare a capitalului angajat, așa cum se așteaptă investitorii. APFE face trimitere, de asemenea, la un raport al Stern Business School of New York University care calculează costul mediu ponderat al capitalului (weighted average costs of capital — WACC), care combină costul capitalului propriu și costul datoriei pentru diferite sectoare industriale (43). Conform calculelor din raportul Stern, media WACC pentru sectorul fibrei de sticlă cu filament se situează între 8,3 % și 8,4 %. În plus, APFE face trimitere la profitul de 8,3 % utilizat în cauza privind sticla solară din China (44). De asemenea, APFE susține că, dat fiind costul capitalurilor proprii și costul datoriilor care sunt ușor mai ridicate în Uniune decât în SUA, rata pentru Uniune ar fi ușor mai ridicată, între 10 % și 12 %.

(431)

Profitul obținut în mod real pe parcursul perioadei examinate nu poate fi utilizat având în vedere că mai există încă un volum semnificativ de importuri care fac obiectul unui dumping provenite din RPC, în ciuda taxelor actuale în vigoare.

(432)

În cazul sticlei solare din RPC, ținta de profit de 8,3 % a fost utilizată pentru că acesta era profitul mediu realizat de producătorii din Uniune incluși în eșantion în 2010, când importurile de produs în cauză erau încă reduse și, prin urmare, nu ar fi putut denatura condițiile normale de concurență (adică un profit neafectat încă de importurile care fac obiectul unui dumping).

(433)

Deși este incontestabil faptul că industria din Uniune este o industrie cu utilizare intensivă a capitalului, APFE nu a putut demonstra că ținta de profit bazată pe WACC din raportul Stern răspunde testului aplicabil. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(434)

În urma comunicării constatărilor definitive, APFE a afirmat că concluziile cu privire la ținta de profit ar trebui revizuite având în vedere că industria din Uniune este aptă să atingă niveluri de profit de peste 5 % din anumite tipuri de produse, cum ar fi firele tăiate pentru utilizare umedă (wet use chopped strands — WUCS) pentru materiale nețesute și WUCS pentru ghips, în cazul cărora industria din Uniune poate concura în condiții echitabile cu importurile din țări terțe și nu se confruntă cu subcotarea agresivă a prețurilor la produsele din fibră de sticlă cu filament din China, care fac obiectul unui dumping și al unor subvenții.

(435)

O țintă de profit de 5 % a fost utilizată în cadrul anchetei anterioare. În lipsa unor argumente întemeiate în ceea ce privește schimbarea condițiilor pe piață, care ar justifica o țintă de profit mai mare, această țintă de profit a fost menținută.

(436)

În plus, întrucât WUCS, ca orice alt tip de produs în cauză, sunt utilizate ca materiale de ranforsare, WUCS au un termen de păstrare limitat și costuri de transport ridicate din cauza greutății apei pe care o conțin (a se vedea considerentul 63). WUCS sunt importate în Uniune în cantități mult mai mici decât alte produse din fibră de sticlă cu filament. Marja de profit pentru acest tip unic de produs nu este, prin urmare, reprezentativă pentru produsul în cauză.

(437)

În continuare, Comisia a determinat nivelul de eliminare a prejudiciului pe baza unei comparații între prețul de import mediu ponderat al producătorilor-exportatori incluși în eșantion din RPC și prețul mediu ponderat neprejudiciabil al produsului similar vândut de producătorii din Uniune incluși în eșantion pe piața Uniunii în cursul perioadei de anchetă. Eventualele diferențe rezultate din această comparație au fost exprimate ca procentaj din valoarea CIF de import medie ponderată.

(438)

În urma comunicării constatărilor definitive, un producător-exportator a susținut că au existat anumite inexactități în ceea ce privește valorile CIF pentru 3 NCP.

(439)

După o verificare, Comisia a ajustat valorile CIF respective, ceea ce a dus la o mică modificare a marjelor de subcotare a prețurilor de vânzare și a prețurilor indicative pentru producătorul-exportator în cauză.

(440)

Drept rezultat, au fost stabilite următoarele niveluri de eliminare a prejudiciului:

(441)

Un utilizator a afirmat că toate faptele au rămas aceleași și că, prin urmare, singura modalitate de a permite Comisiei să ajungă la o concluzie conform căreia prejudiciul pretins cauzat de importurile din RPC s-a agravat este de a utiliza o metodologie diferită pentru a calcula marja de prejudiciu în comparație cu ancheta inițială.

(442)

Faptele însă nu sunt aceleași. Prin urmare, dacă se aplică metodologia utilizată în ancheta inițială, calcularea marjei actuale a prejudiciului duce la un rezultat diferit, din cauza unei modificări în datele care au stat la baza calculului, respectiv costurile, prețurile și pierderile.

(443)

În urma comunicării constatărilor definitive, un producător-exportator s-a întrebat ce schimbare a circumstanțelor ar justifica un calcul bazat pe NCP și nu pe o simplă comparație a prețurilor medii efectuată în cadrul anchetei inițiale.

(444)

Comisia consideră că metodologia de bază a anchetelor în curs este aceeași cu cea aplicată în cadrul anchetei precedente. S-a efectuat o eșantionare și toate comparațiile s-au bazat pe aceleași elemente. Calcularea bazată pe NCP a marjei prejudiciului a permis un calcul mai detaliat și mai precis, dar nu se poate considera că ar fi vorba de o modificare a metodologiei.

(445)

De asemenea, potrivit aceluiași producător-exportator, covorașele din fire tăiate fabricate din filamente de fibră de sticlă fac parte din produsul în cauză, dar calculul marjei de prejudiciu nu reflectă NCP pentru covorașele din fire tăiate. Producătorul-exportator s-a întrebat dacă (i) producătorii din Uniune nu mai produceau astfel de covorașe din fire tăiate; și (ii) de ce Comisia pare să nu fi avut în trecut nicio dificultate în găsirea unui produs de substituție pentru un tip de produs major cu scopul de a calcula o marjă de prejudiciu, chiar dacă nu exista o corespondență exactă pe baza NCP.

(446)

Produsul în cauză include într-adevăr covorașe din fire tăiate și unii producătorii din Uniune (sau anumite entități producătoare din Uniune) produc aceste covorașe. Producătorii din Uniune incluși în eșantion produceau tipuri de covorașe care nu au fost importate din RPC în cursul PA. Cu toate acestea, în general, echivalența NCP era ridicată și, prin urmare, nu a fost necesar să se recurgă la vreun produs de substituție.

(447)

În plus, acest producător-exportator s-a întrebat (i) de ce era necesară o ajustare în funcție de stadiul comercial (level of trade — LOT) și cui vindeau de fapt producătorii din Uniune produsele lor; și (ii) de ce, pentru vânzările chinezești, costurile de transport în UE către depozite și costurile de depozitare nu au fost luate în calcul în marja de prejudiciu.

(448)

Vânzările realizate de producătorii din Uniune incluși în eșantion se efectuează în principal direct către utilizatorii finali. Acest lucru nu s-a întâmplat în cazul exportatorilor chinezi incluși în eșantion. O parte mai mare a vânzărilor trecea prin distribuitori sau alte canale de vânzare intermediare. De aceea, s-a considerat că aducerea tuturor vânzărilor la nivelul utilizatorului final face prețurile mai ușor de comparat. În conformitate cu metodologia standard, calculul subcotării ține seama de costurile după import, pe când marja de prejudiciu se bazează pe valoarea CIF a vânzărilor chinezești la export.

(449)

De asemenea, producătorul-exportator s-a întrebat de ce taxa antidumping existentă nu este inclusă în marja de prejudiciu, căci includerea acestei taxe în valoarea CIF ar fi coerentă cu metodologia aplicată pentru subcotarea prețurilor.

(450)

Marja de eliminare a prejudiciului, astfel cum a fost prezentată în prezentul regulament, reflectă întreaga marjă necesară pentru a elimina prejudiciul. Dacă marja antidumping existentă ar fi fost inclusă în marja de eliminare a prejudiciului, s-ar fi obținut doar o marjă de eliminare parțială.

(451)

În urma comunicării constatărilor definitive, reclamantul a afirmat că, întrucât s-a considerat că Jiangsu Changhai Group nu a cooperat pe deplin la anchetă (a se vedea secțiunea C punctul 2.1 de mai sus), informațiile legate de prețurile de export ale Jiangsu Changhai Group nu erau fiabile și, prin urmare, nu ar trebui să fie utilizate pentru calcularea marjei de prejudiciu. Reclamantul a susținut că prețul de export al grupului ar putea fi calculat în mod eronat dacă se stabilește pe baza costurilor de producție ale societății, care nu au putut fi verificate în mod corespunzător din cauza lipsei unei cooperări depline a societății în cadrul anchetei. Prețul de export al grupului ar trebui stabilit mai degrabă pe baza faptelor disponibile în temeiul articolului 18 alineatul (1) din regulamentul antidumping de bază și al articolului 28 alineatul (1) din regulamentul antisubvenții de bază.

(452)

După cum se explică în considerentul 92, în cadrul acestui grup, produsul în cauză nu a fost exportat de către societatea care a furnizat informațiile înșelătoare, ci numai prin intermediul OCH. Aceasta din urmă a cooperat totuși pe deplin în cadrul ambelor anchete și a furnizat informații de încredere cu privire la prețul de export al grupului (de exemplu, au fost furnizate facturi care au fost verificate la fața locului de Comisie). Prin urmare, Comisia nu are niciun motiv să pună la îndoială prețul de export al grupului. Calculul marjei prejudiciului a fost efectuat pe baza prețului de export real verificat, așa cum figurează pe facturile de vânzare, indiferent de modul în care a fost fixat și dacă se baza pe costurile de producție ale societății. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(453)

Ancheta antisubvenție s-a desfășurat în paralel cu revizuirea măsurilor antidumping și s-a limitat la prejudiciu. Având în vedere aplicarea regulii taxei celei mai mici și faptul că marjele definitive de subvenție sunt mai mici decât nivelul de eliminare a prejudiciului, Comisia ar trebui, în conformitate cu articolul 15 din regulamentul antisubvenții de bază, să instituie taxa compensatorie definitivă la nivelul marjelor definitive de subvenție stabilite și apoi să instituie taxa antidumping definitivă până la nivelul relevant de eliminare a prejudiciului.

(454)

Pe baza acestei metodologii și a faptelor în speță, în special faptul că măsurile sunt limitate de marja de prejudiciu, Comisia consideră că nu se pune problema „dublei contabilizări” în acest caz.

(455)

Având în vedere gradul ridicat de cooperare din partea producătorilor-exportatori chinezi, taxa aplicabilă „tuturor celorlalte societăți” a fost stabilită la nivelul celei mai ridicate taxe instituite pentru societățile din eșantion sau care au cooperat la anchete. Taxa pentru „toate celelalte societăți” va fi aplicată societăților care nu au cooperat la anchete.