14.12.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 343/78

(1)

Formarea și certificarea navigatorilor sunt reglementate prin intermediul Convenției din 1978 a Organizației Maritime Internaționale (OMI) privind standardele de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare și efectuare a serviciului de cart (denumită în continuare „Convenția STCW”), care a intrat în vigoare în 1984 și a fost modificată în mod substanțial în 1995.

(2)

Convenția STCW a fost încorporată în dreptul Uniunii pentru prima dată prin Directiva 94/58/CE a Consiliului din 22 noiembrie 1994 privind nivelul minim de formare a navigatorilor (3). Ulterior, normele Uniunii privind formarea și certificarea navigatorilor au fost adaptate la modificările ulterioare ale Convenției STCW, iar un mecanism comun al Uniunii pentru recunoașterea sistemelor de formare și certificare a navigatorilor în țări terțe a fost înființat. Normele respective sunt, în urma unei reformări, conținute în Directiva 2008/106/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4).

(3)

În 2010, o conferință a părților la Convenția STCW, desfășurată la Manila, a introdus modificări semnificative la Convenția STCW (denumite în continuare „modificările de la Manila”), și anume în materie de prevenire a practicilor frauduloase privind certificatele, în domeniul standardelor medicale, în ceea ce privește formarea în materie de securitate, inclusiv referitor la piraterie și jaful armat, precum și cu privire la formarea privind aspecte de natură tehnică. Modificările de la Manila au introdus, de asemenea, cerințe pentru navigatorii calificați și au stabilit noi profiluri profesionale, cum ar fi ofițerii electrotehniști.

(4)

Toate statele membre sunt părți la Convenția STCW și niciunul dintre acestea nu a prezentat obiecții la modificările de la Manila conform procedurii prevăzute în acest sens. Prin urmare, statele membre ar trebui să armonizeze normele lor naționale cu modificările de la Manila. Ar trebui evitat un conflict între angajamentele internaționale ale statelor membre și angajamentele acestora în cadrul Uniunii. Mai mult, având în vedere dimensiunea mondială a transportului maritim, normele Uniunii privind formarea și certificarea navigatorilor ar trebui să fie menținute în conformitate cu normele internaționale. Mai multe dispoziții din Directiva 2008/106/CE ar trebui, prin urmare, modificate pentru a reflecta modificările de la Manila.

(5)

O mai bună formare a navigatorilor ar trebui să includă formare corespunzătoare la nivel teoretic și practic, astfel încât să se asigure faptul că navigatorii au calificarea necesară pentru a respecta standardele de securitate și de siguranță și că sunt în măsură să gestioneze riscurile și situațiile de urgență.

(6)

Ar trebui elaborate și puse în aplicare standarde de calitate și sisteme de standarde de calitate luând în considerare, dacă este cazul, Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 privind stabilirea unui cadru european de referință pentru asigurarea calității în educație și formare profesională (5) și măsurile aferente adoptate de statele membre.

(7)

Partenerii sociali europeni au ajuns la un acord cu privire la numărul minim de ore de odihnă aplicabil navigatorilor, iar Directiva 1999/63/CE (6) a fost adoptată în vederea punerii în aplicare a acordului respectiv. Directiva menționată permite, de asemenea, posibilitatea de a autoriza excepții de la numărul minim de ore de odihnă pentru navigatori. Posibilitatea de a autoriza excepții ar trebui, totuși, să fie limitată în ceea ce privește durata maximă, frecvența și domeniul de aplicare. Modificările de la Manila urmăreau, printre altele, stabilirea de limite obiective pentru excepțiile de la ore odihnă pentru personalul de cart și pentru navigatorii cărora li se atribuie sarcini legate de siguranță, securitate și prevenirea poluării în vederea prevenirii stării de oboseală. Modificările de la Manila ar trebui încorporate în Directiva 2008/106/CE într-o manieră care să asigure coerența cu Directiva 1999/63/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/13/CE (7).

(8)

Directiva 2009/13/CE, care recunoaște încă o dată importanța stabilirii unor cerințe minime care să reglementeze condițiile de viață și muncă ale tuturor navigatorilor, va produce efecte astfel cum este specificat în respectiva directivă, de la data intrării în vigoare a Convenției din 2006 privind munca în domeniul maritim.

(9)

Directiva 2008/106/CE conține, de asemenea, un mecanism pentru recunoașterea sistemelor de formare și certificare a navigatorilor din țările terțe. Recunoașterea este acordată de Comisie în conformitate cu o procedură în temeiul căreia Comisia este asistată de Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă (denumită în continuare „agenția”), înființată prin Regulamentul (CE) nr. 1406/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (8), și de Comitetul pentru siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave (COSS), instituit prin Regulamentul (CE) nr. 2099/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (9). Experiența dobândită în aplicarea procedurii respective sugerează că ar trebui schimbată, și anume cu privire la termenul pentru decizia Comisiei. Întrucât recunoașterea necesită un control ce trebuie efectuat de agenție, care trebuie să fie planificat și realizat, și, în cele mai multe cazuri, aceasta implică ajustări semnificative ținând cont de cerințele Convenției STCW de către țara terță în cauză, întregul proces nu poate fi finalizat în trei luni. Din experiență, un termen mai realist în acest sens pare să fie de 18 luni. Termenul respectiv pentru decizia Comisiei ar trebui, prin urmare, schimbat în mod corespunzător, în timp ce posibilitatea pentru statul membru solicitant de a recunoaște sistemul STCW al țării terțe în mod provizoriu ar trebui menținută pentru a păstra flexibilitatea. În plus, dispozițiile privind recunoașterea calificărilor profesionale în temeiul Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (10) nu se aplică recunoașterii certificatelor de navigator în temeiul Directivei 2008/106/CE.

(10)

Statisticile disponibile privind navigatorii din Uniune sunt incomplete și adesea inexacte, ceea ce face mai dificilă elaborarea politicilor în acest sector. Datele detaliate privind certificarea navigatorilor nu pot soluționa în întregime această problemă, însă ar fi foarte utile. Conform Convenției STCW, părțile sunt obligate să țină registre cu toate certificatele și atestatele, precum și cu revalidările sau alte măsuri relevante care le privesc. Statele membre au obligația de a ține un registru al certificatelor și atestatelor eliberate. Pentru a avea informații cât mai complete cu privire la situația ocupării forței de muncă în Uniune și exclusiv pentru a facilita elaborarea de politici de către statele membre și Comisie, ar trebui să li se solicite statelor membre să transmită Comisiei informații selectate cuprinse deja în registrele lor de certificare de competență ale navigatorilor. Aceste informații ar trebui comunicate exclusiv în scopul analizei statistice și nu sunt destinate utilizării în scopuri administrative, juridice sau de verificare. Informațiile respective trebuie să fie conforme cu cerințele Uniunii privind protecția datelor și, prin urmare, o dispoziție în acest sens ar trebui introdusă în Directiva 2008/106/CE.

(11)

Rezultatele analizării unor asemenea informații ar trebui utilizate pentru a se anticipa tendințele de pe piața forței de muncă cu scopul de a îmbunătăți posibilitățile de care dispun navigatorii referitor la planificarea carierei și pentru a profita de oportunitățile de educație și formare profesională disponibile. Astfel de rezultate ar trebui, de asemenea, să contribuie la îmbunătățirea educației și formării profesionale.

(12)

În scopul colectării de date privind profesia de navigator în conformitate cu evoluția acesteia și a tehnologiei, competența de a adopta acte legislative în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește adaptările anexei V la Directiva 2008/106/CE. Utilizarea unor astfel de acte delegate ar trebui limitată la cazurile în care modificările aduse Convenției și Codului STCW fac necesară modificarea anexei menționate. Mai mult, astfel de acte delegate nu ar trebui să modifice dispozițiile privind anonimizarea datelor, menționate în anexa respectivă. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Comisia, atunci când pregătește și elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(13)

Sectorul maritim al Uniunii se caracterizează printr-un înalt nivel de competență în domeniul maritim, care susține competitivitatea sa. Calitatea formării navigatorilor este importantă pentru competitivitatea acestui sector și pentru a atrage cetățenii Uniunii, în special tinerii, către profesii în domeniul maritim.

(14)

Pentru menținerea standardelor de calitate în ceea ce privește formarea navigatorilor, trebuie îmbunătățite măsurile de prevenire a practicilor frauduloase privind certificatele de competență și de aptitudini.

(15)

Pentru a se asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a Directivei 2008/106/CE, s-au conferit competențe executive Comisiei în materie de formare și certificare a navigatorilor. Din același motiv ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare în ceea ce privește datele statistice referitoare la navigatori pe care statele membre trebuie să le transmită Comisiei. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (11).

(16)

Procedura de examinare ar trebui utilizată pentru adoptarea cerințelor tehnice necesare pentru a se asigura o gestionare adecvată a datelor statistice menționate în anexa V din Directiva 2008/106/CE și pentru adoptarea deciziilor de punere în aplicare privind recunoașterea și retragerea recunoașterii sistemelor STCW din țări terțe.

(17)

Modificările de la Manila au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2012, iar un regim tranzitoriu poate fi aplicat până la 1 ianuarie 2017. Pentru a permite o tranziție ușoară către noile norme, prezenta directivă ar trebui să prevadă același regimuri tranzitorii cu cele instituite prin modificările de la Manila.

(18)

În cadrul celei de a 89-a reuniuni a Comitetului pentru siguranță maritimă al OMI s-a luat act de necesitatea unor clarificări cu privire la punerea în aplicare a modificărilor de la Manila, ținând seama de regimul tranzitoriu instituit prin acestea și de a patra rezoluție a Conferinței STCW care recunoaște necesitatea alinierii depline înainte de 1 ianuarie 2017. O astfel de clarificare era prevăzută în circularele OMI STCW.7/Circ.16 și STCW.7/Circ.17. În special STCW.7/Circ.16 prevede că valabilitatea oricărui certificat revalidat ar trebui să nu fie prelungită dincolo de 1 ianuarie 2017 în cazul navigatorilor care dețin certificate eliberate în conformitate cu prevederile Convenției STCW, care se aplicau imediat înainte de 1 ianuarie 2012, și care nu au respectat cerințele modificărilor de la Manila, precum și în cazul navigatorilor care au început un stagiu de îmbarcare aprobat, un program aprobat de educație și formare sau un curs aprobat de formare înainte de 1 iulie 2013.

(19)

Ar trebui să se evite orice alte întârzieri în ceea ce privește introducerea în dreptul Uniunii a modificărilor de la Manila, atât pentru a menține competitivitatea navigatorilor din Uniune, cât și pentru a sprijini asigurarea siguranței la bordul navelor prin programe de formare actualizate.

(20)

În vederea unei puneri în aplicare uniforme a modificărilor de la Manila în Uniune, se recomandă ca statele membre să țină seama de orientările cuprinse în circularele OMI STCW.7/Circ.16 și STCW.7/Circ.17 în momentul transpunerii prezentei directive.

(21)

Deoarece obiectivul prezentei directive, și anume alinierea normelor actuale ale Uniunii cu normele internaționale privind formarea și certificarea navigatorilor, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, în consecință, având în vedere amploarea sau efectele acțiunii, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(22)

Prin urmare, Directiva 2008/106/CE ar trebui să fie modificată în consecință,

1.

Articolul 1 se modifică după cum urmează:

2.

La articolul 3, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că navigatorii care servesc pe navele menționate la articolul 2 primesc o formare minimă în conformitate cu cerințele Convenției STCW, astfel cum este stabilit în anexa I la prezenta directivă, și sunt titulari de certificate, astfel cum sunt definite la articolul 1 punctele 36 și 37, și/sau de documente justificative, astfel cum sunt definite la articolul 1 punctul 38.”

3.

Articolul 4 se elimină.

4.

Articolul 5 se modifică după cum urmează:

5.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 5a

Informarea Comisiei

Fiecare stat membru pune anual la dispoziția Comisiei informațiile indicate în anexa V la prezenta directivă privind certificatele de competență, atestatele care dovedesc recunoașterea certificatelor de competență, precum și, pe o bază voluntară, certificatele de aptitudini eliberate personalului nebrevetat în conformitate cu capitolele II, III și VII din anexa la Convenția STCW, doar în scopul analizelor statistice și exclusiv pentru uzul statelor membre și al Comisiei în elaborarea politicilor.”

6.

Articolul 7 se modifică după cum urmează:

7.

La articolul 8, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Statele membre adoptă și pun în aplicare măsurile adecvate pentru a preveni frauda și alte practici ilegale privind certificatele și atestatele emise și prevăd sancțiuni eficace, proporționale și cu efect de descurajare.”

8.

Articolul 9 se modifică după cum urmează:

9.

Articolul 10 se modifică după cum urmează:

10.

Articolul 11 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 11

Standarde medicale

(1)   Fiecare stat membru stabilește standarde privind starea sănătății navigatorilor și procedurile pentru eliberarea unui certificat medical în conformitate cu prezentul articol și cu secțiunea A-I/9 din Codul STCW, luând în considerare, după caz, secțiunea B-I/9 din Codul STCW.

(2)   Fiecare stat membru se asigură că persoanele responsabile de evaluarea stării de sănătate a navigatorilor sunt medici recunoscuți de statul membru respectiv pentru examinarea medicală a navigatorilor, în conformitate cu secțiunea A-I/9 din Codul STCW.

(3)   Fiecare navigator care deține un certificat de competență sau un certificat de aptitudini eliberat în temeiul dispozițiilor Convenției STCW, care face serviciul pe mare, trebuie, de asemenea, să dețină un certificat medical valabil, eliberat în conformitate cu prezentul articol și cu secțiunea A-I/9 din Codul STCW.

(4)   Candidații la certificarea medicală trebuie:

(5)   Certificatele medicale rămân valabile pentru o perioadă de maximum doi ani, cu excepția cazului în care navigatorul este mai tânăr de 18 ani, caz în care perioada maximă de valabilitate este de un an.

(6)   Dacă perioada de valabilitate a unui certificat medical expiră în timpul unui voiaj, se aplică regula I/9 din anexa la Convenția STCW.

(7)   În caz de urgență, un stat membru poate autoriza ca un navigator să lucreze fără un certificat medical valabil. În astfel de cazuri, se aplică regula I/9 din anexa la Convenția STCW.”

11.

Articolul 12 se modifică după cum urmează:

12.

La articolul 13, alineatul (2) se elimină.

13.

Articolul 14 se modifică după cum urmează:

14.

Articolul 15 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 15

Capacitatea de a efectua serviciul la bord

(1)   În scopul prevenirii oboselii, statele membre:

(2)   Statele membre garantează, în scopul prevenirii abuzului de droguri și alcool, că măsurile corespunzătoare sunt stabilite în conformitate cu dispozițiile prevăzute la prezentul articol.

(3)   Statele membre țin seama de riscul reprezentat de oboseala navigatorilor, în special cei ale căror sarcini includ asigurarea funcționării în condiții de siguranță și securitate a unei nave.

(4)   Toate persoanele care sunt desemnate ca ofițer responsabil cu serviciul de cart sau ca marinari care fac parte dintr-un cart și cele ale căror sarcini implică siguranța, securitatea și prevenirea poluării beneficiază de o perioadă de odihnă de cel puțin:

(5)   Orele de odihnă pot fi împărțite în cel mult două perioade, dintre care una având durata de cel puțin șase ore, iar intervalul între perioadele consecutive de odihnă nu depășește 14 ore.

(6)   Cerințele pentru perioadele de odihnă, formulate la alineatele (4) și (5), pot să nu fie aplicate în cazul unei urgențe sau în alte condiții operaționale excepționale. Exercițiile de verificare a echipajului și de instrucție pentru stingerea incendiilor și de evacuare, precum și exercițiile prevăzute de legislația națională, precum și de instrumentele legislative internaționale, se efectuează astfel încât să se diminueze perturbarea perioadelor de odihnă și să nu provoace oboseală.

(7)   Statele membre impun ca orarele cartului să fie afișate într-un loc ușor accesibil. Listele sunt întocmite într-un format standard în limba sau limbile de lucru folosite la bordul navei și în engleză.

(8)   Atunci când un navigator este chemat la post, cum ar fi cazul în care un compartiment al mașinilor a rămas nesupravegheat, navigatorului i se acordă o perioadă corespunzătoare de odihnă compensatorie, dacă perioada normală de odihnă este perturbată de chemări la post.

(9)   Statele membre iau măsuri pentru ca evidența orelor zilnice de odihnă ale navigatorilor să fie păstrată în format standard, în limba sau limbile de lucru ale navei și în engleză, pentru a permite monitorizarea și verificarea conformității cu prezentul articol. Navigatorii primesc o copie a înregistrărilor care îi privesc, semnată de comandant sau de persoana autorizată de comandant, precum și de navigatori.

(10)   Fără a aduce atingere normelor prevăzute la alineatele (3)-(9), comandantul unei nave are dreptul să ceară unui navigator să efectueze oricâte ore de lucru sunt necesare pentru siguranța imediată a navei, a persoanelor de la bord sau a încărcăturii sau în scopul de a acorda ajutor altor nave sau altor persoane aflate în pericol pe mare. În consecință, comandantul poate să suspende programul orelor de odihnă și să solicite unui navigator să efectueze oricâte ore de lucru sunt necesare, până la restabilirea situației normale. De îndată ce este practic posibil, după restabilirea situației normale, comandantul se asigură ca toți navigatorii care au efectuat o activitate în perioada programată pentru odihnă beneficiază de o perioadă de odihnă corespunzătoare.

(11)   Respectându-se principiile generale privind protecția sănătății și securității lucrătorilor și în conformitate cu Directiva 1999/63/CE, statele membre pot, prin legi interne, regulamente sau o procedură pentru autoritatea competentă, să autorizeze sau să înregistreze acorduri colective care permit excepții de la orele obligatorii de odihnă menționate la alineatul (4) litera (b) și la alineatul (5) de la prezentul articol, cu condiția ca perioada de odihnă să nu fie mai mică de 70 de ore în orice perioadă de șapte zile și să respecte limitele stabilite la alineatele (12) și (13) de la prezentul articol. Astfel de excepții respectă, pe cât posibil, standardele stabilite, dar pot lua în considerare perioade de concediu mai dese sau mai lungi sau acordarea de permisii compensatorii pentru navigatorii de cart sau pentru navigatorii care lucrează la bordul navelor în timpul unor călătorii scurte. În măsura posibilului, excepțiile țin seama de recomandările privind prevenirea stării de oboseală stabilite în secțiunea B-VIII/1 din Codul STCW. Nu sunt permise excepții de la numărul minim de ore de odihnă prevăzut la alineatul (4) litera (a) de la prezentul articol.

(12)   Excepțiile menționate la alineatul (11) cu privire la perioada de odihnă săptămânală prevăzută la alineatul (4) litera (b) nu pot fi acordate pentru mai mult de două săptămâni consecutive. Intervalele de timp între două perioade de excepții la bord nu trebuie să fie mai mici decât de două ori durata excepției.

(13)   În cadrul unor posibile excepții de la alineatul (5), menționate la alineatul (11), orele de odihnă minime în orice perioadă de 24 de ore prevăzute la alineatul (4) litera (a) pot fi împărțite în cel mult trei perioade de odihnă, una dintre ele fiind de cel puțin șase ore și niciuna dintre celelalte două perioade nefiind mai scurtă de o oră. Intervalele dintre perioadele consecutive de odihnă nu depășesc 14 ore. Excepțiile nu se prelungesc peste două perioade de 24 de ore în orice perioadă de șapte zile.

(14)   Pentru a împiedica abuzul de alcool, statele membre stabilesc o limită care să nu fie mai mare de 0,05 % nivel al alcoolemiei (BAC) sau 0,25 mg/l alcool în aerul expirat sau o cantitate de alcool care să ducă la o astfel de concentrație de alcool în cazul comandanților, ofițerilor și al altor navigatori în cursul exercitării sarcinilor desemnate privind siguranța, securitatea și mediul marin.”

15.

La articolul 17 alineatul (1), litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

16.

Articolul 19 se modifică după cum urmează:

17.

La articolul 20, alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6)   Decizia privind retragerea recunoașterii se adoptă de către Comisie. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 28 alineatul (2). Statele membre în cauză iau măsurile adecvate pentru punerea în aplicare a deciziei.”

18.

La articolul 22, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Fără a ține seama de pavilionul arborat, fiecare navă, cu excepția acelor tipuri de nave excluse în temeiul articolului 2, se supune controlului statului portului pe perioada în care se găsește în porturile unui stat membru, de către ofițerii autorizați în mod corespunzător de acel stat membru pentru a verifica dacă toți navigatorii care lucrează la bord și care trebuie să fie titulari ai unor certificate de competență și/sau ai unor certificate de aptitudini și/sau ai unor documente justificative în conformitate cu Convenția STCW dețin un astfel de certificat de competență sau o dispensă valabilă și/sau un certificat de aptitudini și/sau documente justificative.”

19.

La articolul 23 alineatul (1), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

20.

La articolul 23, alineatul (2) se modifică după cum urmează:

21.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 25a

Informații în scopuri statistice

(1)   Statele membre comunică Comisiei informațiile enumerate în anexa V, exclusiv în scopul analizei statistice. Asemenea informații nu pot fi utilizate în scopuri administrative, juridice sau de verificare și sunt exclusiv pentru uzul statelor membre și al Comisiei în procesul de elaborare a politicilor.

(2)   Aceste informații se pun la dispoziția Comisiei de către statele membre în fiecare an, în format electronic, și cuprind informații înregistrate până la data de 31 decembrie a anului precedent. Statele membre păstrează integralitatea drepturilor de proprietate asupra informațiilor în format de date brute. Statisticile prelucrate elaborate pe baza acestor informații se pun la dispoziția publicului în conformitate cu dispozițiile privind transparența și protecția informațiilor de la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1406/2002.

(3)   Pentru a asigura protecția datelor cu caracter personal, statele membre anonimizează toate informațiile cu caracter personal indicate la anexa V, prin utilizarea unui program informatic furnizat sau acceptat de Comisie, înaintea transmiterii acestora către Comisie. Comisia utilizează exclusiv aceste informații anonimizate.

(4)   Statele membre și Comisia asigură faptul că măsurile pentru culegerea, transmiterea, stocarea, analizarea și difuzarea unor astfel de informații sunt elaborate într-o manieră care să facă posibilă analiza statistică.

În sensul primului paragraf, Comisia adoptă măsuri detaliate privind cerințele tehnice necesare pentru a asigura gestionarea adecvată a datelor statistice. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 28 alineatul (2).”

22.

Articolul 27 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 27

Modificarea

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 27a, de modificare a anexei V la prezenta directivă în ceea ce privește conținutul și detaliile specifice și relevante ale informațiilor care trebuie raportate de către statele membre, cu condiția ca astfel de acte să se limiteze la modificările aduse Convenției și Codului STCW, respectând totodată garanțiile privind protecția datelor. Astfel de acte delegate nu modifică dispozițiile privind anonimizarea datelor astfel cum prevede articolul 25a alineatul (3).”

23.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 27a

Exercitarea competențelor delegate

(1)   Comisia este abilitată să adopte acte delegate, cu respectarea condițiilor stabilite în prezentul articol.

(2)   Delegarea competențelor prevăzută la articolul 27 este conferită Comisiei pentru o perioadă de cinci ani începând de la 3 ianuarie 2013. Comisia redactează un raport cu privire la delegarea de competență cel târziu la 4 aprilie 2017. Delegarea de competențe se prelungește tacit pentru perioade cu o durată identică, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune unei astfel de prelungiri cel târziu cu trei luni înainte de sfârșitul fiecărei perioade.

(3)   Delegarea competențelor menționată la articolul 27 poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării competențelor specificate în respectiva decizie. Ea produce efecte în ziua următoare datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară, precizată în respectiva decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate deja în vigoare.

(4)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia notifică simultan Parlamentul European și Consiliul cu privire la acest lucru.

(5)   Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 27 intră în vigoare numai în cazul în care nu a fost exprimată nicio obiecție, fie din partea Parlamentului European, fie din partea Consiliului, în termen de două luni de la notificarea Parlamentului European și a Consiliului cu privire la actul respectiv sau în cazul în care, înainte de expirarea termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia cu privire la faptul că nu vor formula obiecții. Termenul respectiv se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”

24.

Articolul 28 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 28

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de Comitetul pentru siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave (COSS), instituit prin Regulamentul (CE) nr. 2099/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (12). Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (13).

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. În cazul în care comitetul nu emite niciun aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

25.

Articolul 29 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 29

Sancțiuni

Statele membre stabilesc sisteme de sancțiuni prin care este pedepsită încălcarea dispozițiilor de drept intern adoptate în temeiul articolelor 3, 5, 7, 9-15, 17, 18, 19, 22, 23, 24 și al anexei I și adoptă toate măsurile necesare pentru a se asigura că sunt puse în aplicare. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare.”

26.

Articolul 30 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 30

Dispoziții tranzitorii

În ceea ce privește navigatorii care au început un stagiu de îmbarcare aprobat, un program aprobat de educație și formare sau un curs aprobat de formare înaintea datei de 1 iulie 2013, statele membre pot continua, până la 1 ianuarie 2017, să elibereze, să recunoască și să aprobe certificate de competență în conformitate cu cerințele din prezenta directivă, așa cum erau înainte de 3 ianuarie 2013.

Până la 1 ianuarie 2017, statele membre pot continua să reînnoiască și să revalideze certificatele de competență și atestatele în conformitate cu cerințele din prezenta directivă, așa cum erau înainte de 3 ianuarie 2013.”

27.

Articolul 33 se elimină.

28.

Acest punct nu privește versiunea în limba română.

29.

Anexele se modifică după cum urmează: