3.3.2011

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 58/53

---

DECIZIA 2011/137/PESC A CONSILIULUI

din 28 februarie 2011

privind măsuri restrictive având în vedere situația din Libia

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

Având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 29,

întrucât:

(1)	La 23 februarie 2011, Uniunea Europeană și-a exprimat îngrijorarea profundă privind situația în curs din Libia. UE a condamnat cu fermitate violența și uzul de forță împotriva civililor și a deplâns represiunea îndreptată împotriva demonstranților pașnici.

(2)	UE a reiterat apelul său la încetarea imediată a uzului de forță și la inițierea demersurilor de soluționare a cererilor legitime ale populației.

(3)

La 26 februarie 2011, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite („Consiliul de Securitate”) a adoptat Rezoluția 1970 [„RCSONU 1970 (2011)”] care a introdus măsuri restrictive împotriva Libiei și împotriva persoanelor și a entităților implicate în încălcările grave ale drepturilor omului îndreptate împotriva populației din Libia, inclusiv prin implicarea în atacuri îndreptate împotriva populației și a instalațiilor civile, cu încălcarea dreptului internațional.

(4)	Având în vedere gravitatea situației din Libia, UE consideră necesară impunerea unor măsuri restrictive suplimentare.

(5)	În plus, este necesar ca Uniunea să acționeze în continuare pentru a pune în aplicare anumite măsuri,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1)   Se interzice vânzarea, furnizarea, transferul sau exportul în mod direct sau indirect, către Libia, de către resortisanți ai statelor membre sau de pe teritoriul statelor membre sau tranzitând teritoriul statelor membre ori folosind nave sau aeronave aflate sub pavilionul statelor membre, de armament și de materiale conexe de toate tipurile, inclusiv arme și muniții, vehicule și echipamente militare, echipamente paramilitare și piese de schimb pentru cele de mai sus, precum și echipamente care ar putea fi folosite pentru represiunea internă, indiferent dacă acestea sunt sau nu originare de pe teritoriile acestora.

(2)   Se interzic următoarele:

(a)

furnizarea, în mod direct sau indirect, către orice persoană fizică sau juridică, entitate sau organism din Libia sau pentru utilizare în Libia, de asistență tehnică, de formare sau alt tip de asistență, inclusiv furnizarea de personal înarmat mercenar, în legătură cu activități militare sau cu furnizarea, întreținerea și utilizarea materialelor menționate la alineatul (1);

(b)	furnizarea, în mod direct sau indirect, către orice persoană fizică sau juridică, entitate sau organism din Libia sau pentru utilizare în Libia, de asistență financiară în legătură cu activități militare sau cu furnizarea, întreținerea și utilizarea materialelor menționate la alineatul (1);

(c)	participarea în cunoștință de cauză și deliberată la activități care au drept scop sau efect eludarea interdicțiilor menționate la litera (a) sau la litera (b).

Articolul 2

(1)   Articolul 1 nu se aplică:

(a)	furnizării, vânzării sau transferului de echipamente militare neletale care ar putea fi folosite pentru represiune internă, destinate exclusiv uzului umanitar și de protecție;

(b)	altor tipuri de furnizări, vânzări sau transferuri de arme și materiale conexe;

(c)	acordării de asistență tehnică, formare sau alt tip de asistență, inclusiv personal, în legătură cu astfel de echipamente;

(d)	acordării de asistență financiară în legătură cu astfel de echipamente;

după cum a fost aprobat anterior, după caz, de către comitetul instituit în temeiul punctului 24 din RCSONU 1970 (2011) („Comitetul”):

(2)   Articolul 1 nu se aplică furnizării, vânzării sau transferului de îmbrăcăminte de protecție, inclusiv vestele antiglonț și căștile militare, exportate temporar către Libia, exclusiv pentru uz personal, de către personalul ONU, al Uniunii Europene sau al statelor membre ale acesteia, de către reprezentanții mass-media și de către persoanele angajate în cadrul programelor umanitare și de dezvoltare și personalul asociat.

Articolul 3

Este interzisă achiziționarea din Libia, de către resortisanții statelor membre sau cu ajutorul navelor sau aeronavelor aflate sub pavilionul acestora, a articolele prevăzute la articolul 1 alineatul (1), fie că provin sau nu de pe teritoriul Libiei.

Articolul 4

(1)   Statele membre, în acord cu autoritățile naționale și în conformitate cu legislația internă și cu dreptul internațional, în special cu dreptul mării și cu acordurile relevante privind aviația civilă internațională, controlează toate încărcăturile aeronavelor sau vaselor cu destinația Libia sau provenite din această țară pe teritoriul acestora, inclusiv pe aeroporturile și în porturile proprii, în condițiile în care există motive întemeiate de a presupune că încărcătura respectivă conține mărfuri a căror furnizare, vânzare, transfer sau export se interzice conform prezentei decizii.

(2)   În momentul descoperirii, statele membre confiscă și înlătură (de exemplu distrugându-le, făcându-le inoperabile, stocându-le sau transferându-le într-un alt stat decât cel de origine sau de destinație spre înlăturare) articolele a căror furnizare, vânzare, transfer sau export se interzice în temeiul prezentei decizii.

(3)   Statele membre cooperează, în conformitate cu legislația lor internă, în cazul inspecțiilor și al activităților de înlăturare efectuate în temeiul alineatelor (1) și (2).

(4)   Aeronavele și navele care transportă încărcături către și dinspre Libia sunt supuse obligației de informare suplimentară înainte de sosire sau înainte de plecare, cu privire la toate bunurile introduse pe teritoriul unui stat membru sau scoase în afara acestuia.

Articolul 5

(1)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a împiedica intrarea sau trecerea în tranzit pe teritoriul lor:

(a)	a persoanelor enumerate în anexa I la Rezoluția 1970 (2011), precum și a celorlalte persoane desemnate de Consiliul de Securitate sau de către comitet în conformitate cu punctul 22 din Rezoluția 1970, după cum se prevede în anexa I;

(b)

a persoanelor care nu intră sub incidența anexei I implicate sau complice la ordonarea, controlarea sau conducerea în alt mod a săvârșirii de încălcări grave ale drepturilor omului împotriva populației din Libia, inclusiv prin implicarea sau complicitatea la planificarea, comandarea, ordonarea sau conducerea de atacuri, cu încălcarea dreptului internațional, inclusiv de bombardamente aeriene, împotriva populației și a instalațiilor civile sau care acționează pentru sau în numele acestora sau la ordinul acestora, astfel cum se prevede în anexa II.

(2)   Alineatul (1) nu obligă un stat membru să refuze intrarea pe teritoriul său a propriilor resortisanți.

(3)   Alineatul (1) litera (a) nu se aplică în cazul în care Comitetul stabilește că:

(a)	o călătorie este justificată din considerente umanitare, inclusiv obligații religioase; sau

(b)	o derogare ar favoriza realizarea obiectivelor în privința păcii și reconcilierii naționale în Libia și a stabilității în regiune;

(4)   Alineatul (1) litera (a) nu se aplică în cazul în care:

(a)	intrarea sau tranzitul sunt necesare pentru îndeplinirea procedurilor judiciare;

(b)	un stat membru hotărăște în funcție de fiecare caz în parte că o astfel de intrare sau tranzit sunt necesare pentru a face să avanseze pacea și stabilitatea în Libia și ulterior adoptării unei astfel de decizii statul membru notifică comitetul în termen de patruzeci și opt de ore.

(5)   Alineatul (1) litera (b) nu aduce atingere cazurilor în care unui stat membru îi revine o obligație de drept internațional, și anume:

(a)	în calitate de țară-gazdă a unei organizații internaționale interguvernamentale;

(b)	în calitate de țară-gazdă a unei conferințe internaționale organizate de ONU sau sub auspiciile acesteia;

(c)	în temeiul unui acord multilateral care conferă privilegii și imunități; sau

(d)	în temeiul Tratatului de conciliere din 1929 (Pactul de la Lateran) încheiat de Sfântul Scaun (Statul Vatican) și Italia.

(6)   Se consideră că alineatul (5) se aplică de asemenea în cazul în care un stat membru este țara-gazdă a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE).

(7)   Consiliul este informat în mod corespunzător în toate cazurile în care un stat membru acordă o derogare în temeiul alineatelor (5) sau (6).

(8)   Statele membre pot face derogări de la măsurile impuse la alineatul (1) litera (b), atunci când deplasarea unei persoane se justifică din motive umanitare urgente sau atunci când persoana respectivă se deplasează pentru a asista la reuniuni interguvernamentale, inclusiv la reuniuni inițiate de Uniune sau la reuniuni găzduite de un stat membru care asigură președinția OSCE, în cazul în care în cadrul acestora se poartă un dialog politic care vizează direct promovarea democrației, a drepturilor omului și a statului de drept în Libia.

(9)   Un stat membru care dorește să acorde derogările menționate la alineatul (8) informează Consiliul în scris în acest sens. Derogarea se consideră acordată, cu excepția cazului în care unul sau mai mulți membri ai Consiliului ridică obiecții în scris, în termen de două zile lucrătoare de la primirea notificării privind derogarea propusă. În cazul în care unul sau mai mulți membri ai Consiliului ridică o obiecție, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate decide să acorde derogarea propusă.

(10)   În cazurile în care, în temeiul alineatelor (5), (6) și (8), un stat membru autorizează intrarea sau tranzitul pe teritoriul său pentru persoanele enumerate în anexă, autorizația se limitează la scopul pentru care a fost acordată și la persoanele la care se referă.

Articolul 6

(1)   Toate fondurile, alte active financiare și resurse economice care, în mod direct sau indirect, se află în proprietatea sau sunt controlate de:

(a)

persoanele și entitățile enumerate în anexa II la RCSONU 1970 (2011), precum și celelalte persoane și entități desemnate de Consiliul de Securitate sau de către comitet în conformitate cu punctul 22 din RCSONU 1970 (2011), sau de persoane sau entități care acționează în numele sau la ordinul acestora sau de entități deținute sau controlate de către acestea, după cum se prevede în anexa III;

(b)

de persoanele și entitățile care nu intră sub incidența anexei III implicate sau complice la ordonarea, controlarea sau conducerea în alt mod a săvârșirii de încălcări grave ale drepturilor omului împotriva populației din Libia, inclusiv prin implicarea sau complicitatea la planificarea, comandarea, ordonarea sau conducerea de atacuri, cu încălcarea dreptului internațional, inclusiv de bombardamente aeriene, împotriva populației și a instalațiilor civile sau persoane sau entități care acționează în numele sau la ordinul acestora, astfel cum se prevede în anexa IV;

sunt înghețate.

(2)   Niciun fond și nici alte active financiare sau resurse economice nu se pun la dispoziția persoanelor fizice sau juridice sau a entităților menționate la alineatul (1) sau în beneficiul acestora, în mod direct sau indirect.

(3)   Pot fi acordate derogări pentru fonduri, active financiare și resurse economice care sunt:

(a)	necesare pentru cheltuieli de bază, inclusiv cele destinate alimentelor, chiriilor sau rambursărilor de împrumuturi ipotecare, medicamentelor și cheltuielilor medicale, impozitelor, primelor de asigurare și serviciilor publice;

(b)	destinate exclusiv plății unor onorarii rezonabile și rambursării cheltuielilor suportate în legătură cu prestarea unor servicii juridice în conformitate cu legislațiile naționale; sau

(c)	sunt destinate exclusiv plății unor onorarii și comisioane corespunzătoare păstrării sau gestionării curente a fondurilor, a altor tipuri de asistență financiară și resurse economice înghețate, în conformitate cu legislația națională;

după notificarea comitetului de către statul membru în cauză, după caz, cu privire la intenția sa de a autoriza accesul la astfel de fonduri, alte active financiare sau resurse economice și în lipsa unei decizii defavorabile din partea comitetului în termen de cinci zile lucrătoare de la această notificare.

(4)   De asemenea, pot fi acordate derogări pentru fondurile sau resursele economice care:

(a)	sunt necesare pentru a efectua cheltuieli extraordinare, după notificarea comitetului de către statul membru în cauză și după aprobarea de către acest comitet; sau

(b)

fac obiectul unui privilegiu sau al unei hotărâri judecătorești, administrative sau arbitrale, caz în care fondurile, celelalte active financiare și resurse economice pot fi utilizate în acest scop, cu condiția ca privilegiul sau hotărârea să fie anterioare adoptării RCSONU 1970 (2011) și să nu fie în beneficiul unei persoane sau al unei entități prevăzute la alineatul (1), după notificarea comitetului de către statul membru în cauză, după caz;

(5)   Alineatul (1) nu împiedică o persoană sau o entitate desemnată să efectueze o plată datorată în temeiul unui contract semnat înainte de introducerea în listă a unei astfel de persoane sau entități, cu condiția ca statul membru relevant să fi determinat faptul că plata nu este primită în mod direct sau indirect de către o persoană sau entitate menționată la alineatul (1) și după notificarea comitetului de către statul membru relevant, după caz, cu privire la intenția de a primi o astfel de plată sau de a autoriza deblocarea fondurilor, a altor active financiare sau resurse economice în acest scop, cu zece zile anterior unei astfel de autorizări.

(6)   Alineatul (2) nu se aplică cumulului în conturile înghețate reprezentat de:

(a)	dobânzile sau a alte câștiguri generate de conturile respective; sau

(b)	plăți cuvenite în baza unor contracte, acorduri sau obligații care au apărut înainte de data la care aceste conturi au devenit obiectul unor măsuri restrictive,

cu condiția ca aceste dobânzi, alte beneficii și plăți să facă în continuare obiectul alineatului (1).

Articolul 7

Nu se va da curs niciunei cereri, inclusiv cererilor de despăgubire sau oricăror alte cereri de aceeași natură, cum ar fi cererile de compensare sau cererile de chemare în garanție, în legătură cu orice contract sau tranzacție a cărei desfășurare a fost afectată, în mod direct sau indirect, integral sau parțial, de măsurile luate în temeiul RCSONU 1970 (2011), inclusiv de măsurile luate de Uniune sau de orice stat membru în conformitate cu deciziile relevante ale Consiliului de Securitate sau măsurile prevăzute de prezenta decizie, necesare pentru punerea în aplicare a deciziilor sau în legătură cu aceasta, din partea persoanelor sau entităților desemnate în anexele I, II, III sau IV sau a oricărei alte persoane sau entități din Libia, inclusiv din partea Guvernului Libiei, sau a oricărei persoane sau entități care prezintă o cerere prin intermediul sau în beneficiul unei astfel de persoane sau entități.

Articolul 8

(1)   Consiliul aplică modificările aduse anexelor I și III pe baza hotărârilor luate de către Consiliul de Securitate sau de către comitet.

(2)   Consiliul, acționând la propunerea statelor membre sau a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, stabilește listele din anexele II și IV și adoptă modificările la acestea.

Articolul 9

(1)   În cazul în care Consiliul de Securitate sau comitetul includ pe listă o persoană sau o entitate, Consiliul include respectiva persoană sau entitate în anexele I sau III.

(2)   În cazul în care Consiliul decide să supună o persoană sau o entitate măsurilor prevăzute la articolul 5 alineatul (1) litera (b) și la articolul 6 alineatul (1) litera (b), acesta modifică anexele II și IV în consecință.

(3)   Consiliul comunică decizia sa persoanei sau entității prevăzute la alineatele (1) și (2), inclusiv motivele pentru includerea pe listă, fie direct, dacă dispune de adresa acestora, fie prin publicarea unui anunț care oferă persoanei sau entității în cauză posibilitatea de a prezenta observații.

(4)   În cazul în care sunt transmise observații sau sunt prezentate dovezi substanțiale noi, Consiliul își reexaminează decizia și informează în consecință persoana sau entitatea în cauză.

Articolul 10

(1)   Anexele I, II, III și IV cuprind motivele pentru includerea pe listă a persoanelor și entităților în cauză, furnizate de Consiliul de Securitate sau de comitet cu privire la anexele I și III.

(2)   Anexele I, II, III și IV conțin, de asemenea, în cazul în care acestea sunt disponibile, informațiile necesare pentru identificarea persoanelor sau entităților vizate, astfel cum sunt furnizate de Consiliul de Securitate sau de comitet pentru anexele I și III. În ceea ce privește persoanele, astfel de informații pot cuprinde numele, inclusiv pseudonimele, data și locul nașterii, cetățenia, numărul de pașaport și de carte de identitate, sexul, adresa (dacă este cunoscută) și funcția sau profesia. În ceea ce privește entitățile, astfel de informații pot cuprinde numele, locul și data înregistrării, numărul de înregistrare și sediul. De asemenea, în anexele I și III se menționează data desemnării de către Consiliul de Securitate sau de către comitet.

Articolul 11

Pentru ca măsurile stabilite prin prezenta decizie să aibă cel mai mare impact posibil, Uniunea încurajează statele terțe să adopte măsuri restrictive similare.

Articolul 12

(1)   Prezenta decizie este revizuită, modificată sau abrogată după caz, în special în acord cu deciziile relevante ale Consiliului de Securitate.

(2)   Măsurile menționate la articolul 5 alineatul (1) litera (b) și la articolul 6 alineatul (1) litera (b) sunt revizuite la intervale periodice și cel puțin o dată la 12 luni. Acestea încetează să se aplice în privința persoanelor și entităților în cauză în cazul în care Consiliul stabilește, în conformitate cu procedura menționată la articolul 8 alineatul (2), că nu mai sunt îndeplinite condițiile de punere în aplicare a acestora.

Articolul 13

Prezenta decizie întră în vigoare la data adoptării sale.

---

---

---

---

---