Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32004D0884

Decizia nr. 884/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 de modificare a Deciziei nr. 1692/96/CE privind orientările comunitare pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transportText cu relevanță pentru SEE.

JO L 167, 30.4.2004, p. 1–38 (ES, DA, DE, EL, EN, FR, IT, NL, PT, FI, SV)

Acest document a fost publicat într-o ediţie specială (CS, ET, LV, LT, HU, MT, PL, SK, SL, BG, RO)

Legal status of the document No longer in force, Date of end of validity: 24/08/2010; abrogare implicită prin 32013R1315

ELI: http://data.europa.eu/eli/dec/2004/884(1)/oj

07/Volumul 14

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

89


32004D0884


L 167/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA NR. 884/2004/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 29 aprilie 2004

de modificare a Deciziei nr. 1692/96/CE privind orientările comunitare pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 156, primul paragraf,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (3),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (4),

întrucât:

(1)

Decizia nr. 1692/96/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5) a stabilit orientările comunitare pentru rețeaua transeuropeană de transport, identificând proiectele de interes comun destinate să contribuie la dezvoltarea acestei rețele și identificând, în anexa III, proiectele specifice cărora Consiliul European le-a atribuit o importanță deosebită la reuniunile sale de la Essen, din 1994, și de la Dublin, din 1996.

(2)

Intensificarea traficului, în special datorită creșterii numărului de vehicule grele pentru transportul de mărfuri, a determinat creșterea aglomerației și a strangulărilor traficului pe coridoarele de transport internaționale. Pentru a asigura mobilitatea internațională a mărfurilor și călătorilor, este prin urmare necesară optimizarea capacității rețelei transeuropene de transport.

(3)

Consiliul European de la Göteborg a invitat în 2001 instituțiile comunitare să adopte orientări revizuite pentru rețeaua transeuropeană de transport, astfel încât să se acorde prioritate, după caz, investițiilor de infrastructură pentru căile ferate, căilor navigabile interioare, navigației maritime pe distanțe scurte, operațiunilor intermodale și interconexiunilor eficiente. În acest context, contribuția porturilor pentru navigația interioară și a aeroporturilor regionale la obiectivele rețelei transeuropene de transport nu ar trebui subestimată.

(4)

Apropiata extindere a Uniunii Europene și obiectivul restabilirii echilibrului între modurile de transport și realizării unei rețele de infrastructură capabile să facă față unor necesități din ce în ce mai mari, precum și faptul că finalizarea unora din proiectele prioritare ar putea dura peste 10 ani, impun reanalizarea listei proiectelor din anexa III la Decizia nr. 1692/96/CE.

(5)

Bulgaria, Republica Cehă, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, România, Slovacia, Slovenia, Turcia și Ungaria au încheiat acorduri de asociere și acorduri europene și sunt candidate la aderarea la Uniunea Europeană. Administrațiile de transport ale 11 dintre aceste țări au efectuat, cu sprijinul Comisiei, o evaluare a necesităților infrastructurii de transport, care are ca obiectiv definirea unei rețele în conformitate cu aceleași principii stabilite în Decizia nr. 1692/96/CE.

(6)

Consiliul European de la Barcelona din 2002 a insistat asupra obiectivului reducerii strangulărilor traficului din regiuni precum Alpii, Pirineii și Marea Baltică.

(7)

Consiliul European de la Bruxelles din decembrie 2003 a accentuat faptul că proiectele prioritare identificate în orientări sunt cruciale pentru consolidarea coeziunii pieței interne, în special în vederea apropiatei extinderi a Uniunii și a necesității de a elimina strangulările traficului și/sau de a completa legăturile lipsă pentru circulația mărfurilor (tranzit) peste barierele naturale sau alte bariere sau peste frontiere.

(8)

A doua conferință paneuropeană a transporturilor, care a avut loc în Creta în 1994, și a treia conferință paneuropeană a transporturilor, care a avut loc la Helsinki în 1997, au identificat 10 coridoare de transport paneuropene și patru zone paneuropene ca priorități pentru cooperarea dintre Comunitatea Europeană și țările terțe în cauză.

(9)

În raportul prezentat Comisiei la 30 iunie 2003, grupul la nivel înalt privind rețeaua transeuropeană de transport (denumit în continuare „grupul la nivel înalt”) a identificat un număr limitat de proiecte prioritare, utilizând o metodologie bazată pe criterii care includ, în special, viabilitatea economică potențială a acestora, gradul de angajare a statelor membre în cauză cu privire la respectarea unui calendar convenit în prealabil pentru programarea proiectelor, impactul lor asupra mobilității mărfurilor și persoanelor între statele membre și impactul lor asupra coeziunii și dezvoltării durabile. Raportul include și proiecte în noile state membre care vor adera la Uniune la 1 mai 2004. Rezultatul unei astfel de cooperări ar trebui luat în considerare.

(10)

Cerințele privind protecția mediului ar trebui integrate în definiția și implementarea politicii comunitare în domeniul rețelelor transeuropene, în conformitate cu articolul 6 din tratat. Acest lucru presupune promovarea cu prioritate a infrastructurii pentru modurile de transport mai puțin dăunătoare mediului, și anume transporturile feroviare, transporturile maritime pe distanțe scurte și navigația pe căile interioare.

(11)

Este necesară punerea în aplicare a obiectivului principal al decuplării efectelor negative ale intensificării traficului de creșterea PIB, după cum a propus Comisia în comunicarea sa privind strategia Uniunii Europene pentru dezvoltare durabilă.

(12)

În viitor, pentru toate planurile și programele care stau la baza proiectelor de interes comun, se va efectua evaluarea de mediu prevăzută în Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului (6). Finanțarea infrastructurilor de transport ar trebui de asemenea să fie condiționată de respectarea dispozițiilor legislației comunitare în domeniul mediului, în special ale Directivei 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (7) și din Directivele 79/409/EEC din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice (8) și 92/43/CEE din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (9), ale Consiliului.

(13)

Cartea albă a Comisiei privind politica europeană a transporturilor solicită o abordare integrată, care să combine, inter alia, măsuri de revitalizare a sectorului feroviar, în special pentru transportul de mărfuri, de promovare a navigației pe căile interioare și a transportului maritim pe distanțe scurte, de încurajare a unei mai mari complementarități între transportul feroviar cu trenuri de mare viteză și transportul aerian și de promovare a dezvoltării sistemelor de transport inteligente interoperabile pentru a asigura rețelei o eficiență și o securitate sporite.

(14)

Eficiența politicii comune a transporturilor depinde, inter alia, de coerența măsurilor de revitalizare a sectorului feroviar și de dezvoltare a infrastructurii feroviare. Directiva 2001/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2001 de modificare a Directivei 91/440/CEE a Consiliului privind dezvoltarea căilor ferate comunitare (10) prevede o rețea transeuropeană de transport feroviar de mărfuri deschisă serviciilor internaționale de transport de mărfuri după 2003. Liniile rețelei transeuropene de transport feroviar de mărfuri ar trebui considerate ca făcând parte din rețeaua feroviară definită în orientările stabilite în Decizia nr. 1692/96/CE, astfel încât să poată beneficia de investiții și să atragă o parte din traficul rutier.

(15)

În cadrul obiectivului general de asigurare a mobilității durabile a persoanelor și mărfurilor, ar trebui instituite mecanisme de susținere a dezvoltării autostrăzilor maritime dintre statele membre pentru a reduce aglomerația rutieră și pentru a îmbunătăți accesul în regiunile și statele periferice și insulare. Instituirea unor astfel de mecanisme, dublate, inter alia, de proceduri de licitație, ar trebui să fie transparentă și orientată spre necesități și nu ar trebui să aducă atingere în nici un fel normelor comunitare privind concurența sau achizițiile publice.

(16)

Sprijinul pentru dezvoltarea autostrăzilor maritime ar trebui considerat un stimulent complementar acordării de ajutoare comunitare pentru dezvoltarea operațiunilor de transport maritim pe distanțe scurte în cadrul programului Marco Polo, instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1382/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 iulie 2003 de acordare a asistenței financiare pentru îmbunătățirea performanțelor de mediu ale sistemului de transport de mărfuri (Programul Marco Polo) (11) și ar trebui să se bazeze pe aceleași criterii. Cu toate acestea, acordarea asistenței financiare în temeiul celor două instrumente nu ar trebui să fie cumulativă.

(17)

Este necesar ca proiectele prioritare să fie declarate de interes european, pentru ca finanțarea comunitară să se concentreze asupra unor astfel de proiecte și pentru a introduce mecanisme de încurajare a coordonării dintre statele membre pentru a facilita finalizarea proiectelor conform calendarului dorit.

(18)

În conformitate cu articolul 154 din tratat, politica privind rețeaua transeuropeană ar trebui să contribuie la consolidarea coeziunii economice și sociale în cadrul Comunității. În vederea atingerii acestui obiectiv, ar trebui depuse eforturi în vederea maximizării coerenței dintre orientările comunitare privind rețeaua transeuropeană de transport și programarea instrumentelor financiare pertinente disponibile la nivel comunitar.

(19)

Evaluarea a posteriori a proiectelor prioritare ar trebui să faciliteze revizuirile viitoare ale orientărilor și ale listei proiectelor prioritare și ar trebui să contribuie la îmbunătățirea metodelor de evaluare a priori practicate de statele membre.

(20)

Aplicarea separată de către statele membre a procedurilor interne de evaluare a impactului socio-economic și asupra mediului al unui proiect s-ar putea dovedi neadecvată în ceea ce privește dimensiunea transnațională a proiectelor declarate de interes european. În vederea soluționării acestei situații, ar trebui elaborate, în afara metodelor de evaluare comună, proceduri coordonate de evaluare și de consultare publică sau proceduri de anchetă transnațională, care să se aplice diferitelor state membre în cauză și să vizeze atât aspectele socio-economice, cât și de mediu. Aceste proceduri ar trebui să fie aplicate fără a aduce atingere obligațiilor impuse de legislația comunitară privind protecția mediului.

(21)

În vederea îmbunătățirii rentabilității investițiilor și a facilitării sincronizării și finanțării acestora, ar putea fi necesară o coordonare mai strânsă între statele implicate în proiectele pe aceeași rută.

(22)

Tronsoanele transfrontaliere ar trebui identificate de statele membre pe baza criteriilor care urmează să fie definite de comitetul instituit în temeiul articolului 18 alineatul (2) din Decizia nr. 1692/96/CE. Trimiterile actuale la tronsoanele transfrontaliere din proiectele prioritare incluse în anexa III la această decizie nu ar trebui să aducă atingere definiției tronsoanelor transfrontaliere în conformitate cu aceste criterii.

(23)

Comisia a efectuat o analiză a impactului recomandărilor grupului la nivel înalt. Rezultatele arată că realizarea proiectelor identificate de acest grup, combinată cu mai multe din măsurile adoptate în temeiul politicii comune a transporturilor, precum aplicarea de tarife pentru utilizarea infrastructurii și liberalizarea transporturilor feroviare de mărfuri ar prezenta beneficii semnificative, precum economisirea timpului, reducerea emisiilor și a aglomerației, îmbunătățirea accesului la statele membre periferice și la noile state membre, precum și a bunăstării generale.

(24)

Pentru a respecta obiectivele rețelei transeuropene de transport și pentru a face față solicitărilor pe care le presupune extinderea Uniunii Europene în ceea ce privește transporturile, este necesară o creștere considerabilă a resurselor financiare alocate rețelelor transeuropene de transport.

(25)

Comisia ar putea decide să le sugereze Parlamentului European și Consiliului că este necesar să promoveze și alte proiecte decât cele incluse în anexa III la Decizia nr. 1692/96/CE în vederea realizării obiectivelor privind stimularea dezvoltării, o mai bună integrare a unei Europe extinse și îmbunătățirea productivității și competitivității întreprinderilor europene pe piețele mondiale, precum și pentru a contribui la obiectivul coeziunii economice, sociale și teritoriale și la intermodalitate. Acestor proiecte ar trebui să li se acorde prioritatea cuvenită în contextul instrumentelor financiare comunitare.

(26)

Decizia nr. 1692/96/CE ar trebui, prin urmare, modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Decizia nr. 1692/96/CE se modifică după cum urmează:

1.

la articolul 2 alineatul (1), data „2010” se înlocuiește cu „2020”;

2.

articolul 3 alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Infrastructurile de transport sunt formate din rețelele de drumuri, din căile ferate și căile navigabile interioare, din autostrăzile maritime, din porturi pentru navigația maritimă și interioară, din aeroporturi, precum și din alte puncte de interconexiune între rețelele modale.”;

3.

articolul 5 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 5

Priorități

Ținând seama de obiectivele prevăzute la articolul 2 și de liniile generale de acțiune stabilite la articolul 4, prioritățile sunt următoarele:

(a)

stabilirea și dezvoltarea legăturilor cheie și a interconexiunilor necesare pentru eliminarea strangulărilor traficului, completarea tronsoanelor lipsă și finalizarea rutelor principale, în special a tronsoanele transfrontaliere ale acestora, depășirea obstacolelor naturale și îmbunătățirea interoperabilității pe rutele mari;

(b)

stabilirea și dezvoltarea infrastructurilor care promovează interconexiunea rețelelor naționale în vederea facilitării asigurării legăturii dintre insule sau zone similare insulelor și regiunile fără ieșire la mare, periferice și ultraperiferice, pe de o parte, și regiunile centrale ale Comunității, pe de altă parte, în special pentru a reduce costurile ridicate ale transportului în aceste regiuni;

(c)

măsurile necesare pentru realizarea progresivă a unei rețele feroviare interoperabile, inclusiv, dacă este posibil, rute adaptate pentru transportul de mărfuri;

(d)

măsurile necesare pentru promovarea transportului maritim pe distanțe lungi și pe distanțe scurte și a transportului pe căile navigabile interioare;

(e)

măsurile necesare pentru integrarea transportului feroviar și aerian, în special prin accesul feroviar la aeroporturi, după caz, precum și infrastructurile și instalațiile necesare;

(f)

optimizarea capacității și eficienței infrastructurilor existente și noi, promovarea intermodalității și îmbunătățirea siguranței și fiabilității rețelei prin crearea și îmbunătățirea de terminale intermodale și a infrastructurii de acces a acestora și/sau prin utilizarea de sisteme inteligente;

(g)

integrarea preocupărilor privind siguranța și mediul în proiectarea și implementarea rețelei transeuropene de transport;

(h)

dezvoltarea unei mobilități durabile a persoanelor și mărfurilor în conformitate cu obiectivele Uniunii Europene privind dezvoltarea durabilă.”;

4.

articolul 8 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 8

Protecția mediului

(1)   La planificarea și derularea proiectelor, statele membre trebuie să țină seama de protecția mediului, prin realizarea, în temeiul Directivei 85/337/CEE, a unor evaluări ale impactului asupra mediului al proiectelor de interes comun care urmează să fie implementate și prin aplicarea Directivelor 79/409/CEE din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice (*) și 92/43/CEE ale Consiliului.

De la 21 iulie 2004, statele membre efectuează o evaluare de mediu a planurilor și programelor care stau la baza acestor proiecte, în special în cazul în care acestea privesc rute noi sau dezvoltarea altor infrastructuri nodale importante, în temeiul Directivei 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului (**). Statele membre iau în considerare rezultatele acestei evaluări de mediu la pregătirea planurilor și programelor în cauză, în conformitate cu articolul 8 din directiva respectivă.

(2)   Până la 21 iulie 2004, Comisia, de comun acord cu statele membre, elaborează metode adecvate de efectuare a evaluării strategice de mediu, în vederea, inter alia, asigurării unei coordonări adecvate, de a evita repetarea eforturilor și de a simplifica și accelera procesele de planificare pentru proiectele și coridoarele transfrontaliere.

Rezultatele acestor demersuri și ale evaluării de mediu a proiectelor RTE realizate de statele membre în temeiul Directivei 2001/42/CE sunt luate în considerare, după caz, de Comisie, în raportul său privind orientările și eventualele propuneri legislative aferente de revizuire a orientărilor, prevăzute în articolul 18 alineatul (3) din prezenta decizie.

(*)  JO L 103, 25.4.1979, p. 1, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 807/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 36)."

(**)  JO L 197, 21.7.2001, p. 30.”"

5.

la articolul 9, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Rețeaua include, de asemenea, infrastructura pentru gestionarea traficului, informarea utilizatorilor, gestionarea incidentelor și a urgențelor și perceperea electronică a taxelor, o astfel de infrastructură bazându-se pe cooperarea activă între sistemele de gestionare a traficului la nivel european, național și regional și furnizorii de servicii de informații legate de călătorie și trafic și de servicii cu valoare adăugată, asigurând complementaritatea cu aplicațiile a căror derulare este facilitată în cadrul programului rețelelor transeuropene de telecomunicații.”;

6.

articolul 10 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 10

Caracteristici

(1)   Rețeaua feroviară este formată din rețeaua feroviară de mare viteză și din rețeaua feroviară convențională.

(2)   Rețeaua feroviară de mare viteză, indiferent dacă utilizează tehnologii actuale sau tehnologii noi, cuprinde:

(a)

linii construite special pentru mare viteză, dotate pentru viteze în general egale sau mai mari de 250 km/h;

(b)

linii modernizate special pentru mare viteză, dotate pentru viteze de 200 km/h;

(c)

linii modernizate special sau construite special pentru mare viteză și conectate la rețeaua de mare viteză, care au caracteristici speciale datorită constrângerilor topografice, de mediu, de relief sau de urbanism și pentru care viteza trebuie adaptată individual.

Rețeaua feroviară de mare viteză este formată din liniile indicate în anexa I. Cerințele esențiale și specificațiile tehnice de interoperabilitate aplicabile liniilor ferate de mare viteză care utilizează tehnologiile actuale se definesc în conformitate cu Directiva 96/48/CE a Consiliului din 23 iulie 1996 privind interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean de mare viteză (***). Statele membre informează în prealabil Comisia cu privire la deschiderea oricărei linii ferate de mare viteză și la caracteristicile tehnice ale acestei linii.

(3)   Rețeaua feroviară convențională este formată din linii pentru transportul feroviar convențional de pasageri și de mărfuri, inclusiv din tronsoanele de cale ferată ale rețelei transeuropene de transport combinat prevăzute la articolul 14, din legăturile de acces la porturile maritime și interioare de interes comun și din terminalele de mărfuri deschise tuturor operatorilor. Cerințele esențiale și specificațiile tehnice pentru interoperabilitate aplicabile liniilor ferate convenționale sunt definite în conformitate cu Directiva 2001/16/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 martie 2001 privind interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean convențional (****).

(4)   Rețeaua feroviară include infrastructurile și instalațiile care permit integrarea serviciilor de transport feroviar și rutier și, după caz, maritim și aerian. În această privință, se acordă o atenție deosebită conectării aeroporturilor regionale la rețea.

(5)   Rețeaua feroviară îndeplinește cel puțin una din următoarele funcții:

(a)

joacă un rol important în traficul de călători pe distanțe mari;

(b)

permite, după caz, interconexiunea cu aeroporturile;

(c)

permite accesul la rețelele feroviare regionale și locale;

(d)

facilitează transportul de mărfuri prin identificarea și dezvoltarea rutelor principale pentru marfă sau a rutelor pe care au prioritate trenurile de marfă;

(e)

are un rol important în transportul combinat;

(f)

permite interconexiunea, prin intermediul porturilor de interes comun, cu transportul maritim pe distanțe scurte și cu căile navigabile interioare.

(6)   Rețeaua feroviară oferă utilizatorilor un nivel ridicat de calitate și de siguranță datorită continuității și a aplicării treptate a interoperabilității sale, în special prin armonizare tehnică și prin sistemul armonizat de control și comandă ERTMS recomandat pentru rețeaua feroviară europeană. În acest scop, Comisia stabilește, după consultarea statelor membre, un plan de aplicare coordonat cu planurile naționale.

(***)  JO L 235, 17.9.1996, p. 6, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1)."

(****)  JO L 110, 20.4.2001, p. 1.”"

7.

articolul 11 se modifică după cum urmează:

(a)

se inserează următorul alineat:

„(3b)   Porturile pentru navigația interioară din rețea dotate cu instalații de transbordare pentru transportul intermodal sau care au un volum de trafic de marfă anual de cel puțin 500 000 tone sunt prevăzute în anexa I.”;

(b)

alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   Rețeaua include și infrastructura de gestionare a traficului. Acest lucru presupune în special înființarea unui sistem interoperabil și inteligent de trafic și transport, denumit «Sistemul de informații fluviale», destinat să optimizeze capacitatea și securitatea existente ale rețelei de căi navigabile interioare și să îmbunătățească interoperabilitatea cu alte moduri de transport.”;

8.

se inserează următorul articol:

„Articolul 12a

Autostrăzile maritime

(1)   Rețeaua transeuropeană de autostrăzi maritime vizează concentrarea fluxului transportului de mărfuri pe rutele logistice maritime de așa manieră încât să se îmbunătățească legăturile maritime existente sau să se stabilească noi legături maritime viabile, regulate și frecvente pentru transportul de mărfuri între statele membre, pentru a reduce aglomerația și/sau pentru a îmbunătăți accesul la regiunile și statele periferice și insulare. Autostrăzile maritime nu ar trebui să excludă transportul combinat de persoane și de mărfuri, cu condiția ca transportul de mărfuri să fie predominant.

(2)   Rețeaua transeuropeană de autostrăzi maritime este formată din instalații și infrastructuri care implică cel puțin două porturi din două state membre diferite. Echipamentele și infrastructurile includ, în cel puțin un stat membru, elemente cum ar fi instalațiile portuare, sistemele electronice de gestionare logistică, proceduri de siguranță și de securitate și proceduri administrative și vamale, precum și infrastructuri de acces terestru și maritim direct, inclusiv mijloace de asigurare a navigabilității pe parcursul întregului an, în special prin punerea la dispoziție de echipamente pentru dragare și spărgătoare de gheață, în vederea accesului pe timp de iarnă.

(3)   Căile navigabile sau canalele menționate în anexa I care leagă două autostrăzi maritime sau două tronsoane ale unei autostrăzi maritime și contribuie în mod substanțial la scurtarea rutelor maritime, mărind eficiența și conducând la reducerea timpului de navigare, fac parte din rețeaua transeuropeană de autostrăzi maritime.

(4)   Proiectele de interes comun ale rețelei transeuropene de autostrăzi maritime se propun de către cel puțin două state membre și sunt orientate către necesitățile efective. Proiectele propuse implică în general atât sectorul public, cât și sectorul privat, în conformitate cu procedurile care, înainte ca asistenței financiare provenite de la bugetele naționale să i se adauge, după caz, asistență financiară acordată de Comunitate, prevăd organizarea unui proces de licitație sub una din următoarele forme:

(a)

licitații publice organizate în comun de către statele membre în cauză, care au drept scop stabilirea unor noi legături de la portul din categoria A, astfel cum este definit la articolul 12 alineatul (2), pe care le selectează în prealabil pentru fiecare zonă maritimă, conform proiectului nr. 21 din anexa III;

(b)

în măsura în care localizarea porturilor este comparabilă, licitație publică organizată în comun de statele membre în cauză, care vizează consorțiile ce reunesc cel puțin companii maritime și porturi situate într-una din zonele maritime, conform proiectului nr. 21 din anexa III.

(5)   Proiectele de interes comun ale rețelei transeuropene de autostrăzi maritime:

vizează în primul rând echipamentele și infrastructurile care formează rețeaua de autostrăzi maritime;

pot include, fără a aduce atingere articolelor 87 și 88 din tratat, ajutor financiar inițial în cazul în care, ca urmare a procesului de licitație menționat la alineatul 4, se consideră că pentru viabilitatea financiară a proiectului este necesar sprijin public. Ajutorul financiar inițial este limitat la doi ani și se acordă numai pentru a acoperi costurile de capital justificate în mod corespunzător. Ajutorul financiar nu poate depăși suma minimă estimată ca fiind necesară pentru demararea legăturilor în cauză. Ajutorul financiar nu trebuie să conducă la denaturarea concurenței, contrară interesului comun, pe piețele în cauză;

pot include, de asemenea, activități care prezintă un spectru mai larg de beneficii și care nu sunt legate de anumite porturi, cum ar fi punerea la dispoziție a echipamentelor pentru operațiunile de spargere a gheții și de dragare, precum și a sistemelor informaționale, inclusiv a sistemelor de gestionare a traficului și a sistemelor electronice de raportare.

(6)   În termen de trei ani, Comisia prezintă comitetului menționat la articolul 18 o primă listă a proiectelor specifice de interes comun, concretizând astfel conceptul de autostrăzi maritime. Această listă se comunică și Parlamentului European.

(7)   Proiectele de interes comun ale rețelei transeuropene de autostrăzi maritime se prezintă spre aprobare Comisiei.”;

9.

la articolul 13 se adaugă următorul alineat:

„(3)   Punctele de conexiune internaționale și comunitare se leagă progresiv la liniile de mare viteză ale rețelei feroviare, după caz. Rețeaua include infrastructurile și echipamentele care permit integrarea serviciilor de transport aerian și feroviar și, după caz, a serviciilor de transport maritim.”;

10.

se inserează următoarea secțiune:

„SECȚIUNEA 10a

COORDONAREA DINTRE STATELE MEMBRE

Articolul 17a

Coordonatorul european

(1)   Pentru a facilita aplicarea coordonată a anumitor proiecte, în special a proiectelor transfrontaliere sau a secțiunilor din proiectele transfrontaliere incluse printre proiectele declarate a fi de interes european menționate la articolul 19a, Comisia, de comun acord cu statele membre și după consultarea Parlamentului European, poate desemna o persoană numită «coordonator european». Coordonatorul european acționează în numele Comisiei și din partea Comisiei. Misiunea coordonatorului european are ca obiect, în mod normal, un singur proiect, în special în cazul unui proiect transfrontalier, însă, după caz, poate fi extinsă astfel încât să includă întregul ansamblu al unei axe principale. Coordonatorul european elaborează împreună cu statele membre în cauză un plan de lucru pentru activitățile sale.

(2)   Coordonatorul european este desemnat, în special, pe baza experienței sale în domeniul instituțiilor europene și a cunoștințelor pe care le deține cu privire la aspectele legate de finanțarea și evaluarea socio-economică și de mediu a proiectelor majore.

(3)   Decizia prin care Comisia desemnează coordonatorul european specifică modul în care acesta urmează să-și îndeplinească sarcinile menționate la alineatul (5).

(4)   Statele membre în cauză cooperează cu coordonatorul european și îi pun acestuia la dispoziție informațiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor menționate la alineatul (5).

(5)   Coordonatorul european:

(a)

promovează, în colaborare cu statele membre în cauză, metode comune de evaluare a proiectelor și, după caz, oferă consultanță promotorilor proiectelor cu privire la pachetul financiar al acestora;

(b)

întocmește anual un raport adresat Parlamentului European, Comisiei și statelor membre în cauză privind progresul înregistrat în aplicarea proiectului (proiectelor) de care este responsabil, noile dezvoltări, de reglementare sau de altă natură, care ar putea afecta caracteristicile proiectelor și orice dificultăți și obstacole care ar putea avea ca urmare o întârziere semnificativă față de datele prevăzute în anexa III;

(c)

consultă, împreună cu statele membre în cauză, autoritățile regionale și locale, operatorii, utilizatorii mijloacelor de transport și reprezentanții societății civile, în vederea unei mai bune cunoașteri a cererii de servicii de transport, a posibilităților de finanțare a investițiilor și a tipului de servicii care trebuie furnizate pentru a facilita accesul la o astfel de finanțare.

(6)   Fără a aduce atingere procedurilor aplicabile prevăzute în legislația comunitară și internă, Comisia poate solicita avizul coordonatorului european la analizarea cererilor de finanțare a proiectelor sau a grupurilor de proiecte de care este responsabil coordonatorul european.”;

11.

articolul 18 se modifică după cum urmează:

(a)

titlul se înlocuiește cu următorul text:

„Comitetul pentru monitorizarea orientărilor și a schimbului de informații”;

(b)

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Statele membre transmit Comisiei rezumate ale planurilor și programelor naționale pe care acestea le elaborează în vederea dezvoltării rețelei transeuropene de transport, în special cu privire la proiectele declarate de interes european menționate la articolul 19a. Odată adoptate, statele membre trimit Comisiei, spre informare, planurile și programele naționale.”;

(c)

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Comisia întocmește, din doi în doi ani, un raport adresat Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social și Comitetului Regiunilor cu privire la punerea în aplicare a orientărilor descrise în prezenta decizie. La întocmirea raportului, Comisia este asistată de comitetul înființat în temeiul alineatului (2). După caz, raportul este însoțit de propuneri legislative de revizuire a orientărilor; aceste propuneri legislative pot include, după caz, modificări ale listei proiectelor prioritare din anexa III sau adăugarea pe această listă a proiectelor care sunt conforme cu articolul 19 alineatul (1). Revizuirea vizează în special proiectele care contribuie la coeziunea teritorială a Uniunii Europene, în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) litera (e).”;

12.

articolul 19 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 19

Proiecte prioritare

(1)   Proiectele prioritare sunt proiectele de interes comun menționate la articolul 7, a căror examinare confirmă faptul că acestea:

(a)

sunt destinate eliminării unei strangulări a traficului sau completării unei legături lipsă pe o rută principală din rețeaua transeuropeană de transport, în special proiectele transfrontaliere, proiectele de depășire a obstacolelor naturale sau proiectele care includ un tronson transfrontalier;

(b)

sunt de o asemenea anvergură încât planificarea pe termen lung la nivel european va fi de un ajutor semnificativ;

(c)

prezintă, în linii mari, beneficii nete socio-economice potențiale și alte avantaje socio-economice;

(d)

îmbunătățesc considerabil mobilitatea mărfurilor și a persoanelor între statele membre și contribuie astfel la interoperabilitatea rețelelor naționale;

(e)

contribuie la coeziunea teritorială a Uniunii Europene prin integrarea rețelelor noilor state membre și prin îmbunătățirea legăturilor cu regiunile periferice și insulare;

(f)

contribuie la dezvoltarea durabilă a transportului prin îmbunătățirea siguranței și reducerea efectelor negative asupra mediului prin promovarea transferului modal către căile ferate, a transportul intermodal, a căilor navigabile interioare și a transportul maritim;

(g)

demonstrează angajamentul statelor membre cu privire la realizarea de studii și proceduri de evaluare la timp pentru finalizarea lucrărilor la o dată asupra căreia s-a convenit în prealabil, pe baza planurilor naționale sau a oricărui alt document echivalent legat de proiectul în cauză.

(2)   Proiectele prioritare pentru care lucrările sunt programate să înceapă înainte de 2010, tronsoanele acestora și datele stabilite pentru finalizarea lucrărilor menționate la alineatul (1) litera (g) sunt stabilite în anexa III.

(3)   Până în 2010, Comisia întocmește un raport asupra progresului înregistrat și, după caz, propune modificări ale listei proiectelor prioritare menționate în anexa III, în conformitate cu dispozițiile alineatului (1).”;

13.

se inserează următoarele articole:

„Articolul 19a

Declararea interesului european

(1)   Proiectele prioritare stabilite în anexa III sunt declarate ca fiind de interes european. Această declarație este făcută numai în conformitate cu procedura prevăzută în tratat și în actele juridice adoptate în temeiul acestuia.

(2)   Fără a aduce atingere temeiului juridic al instrumentelor financiare comunitare pertinente:

(a)

la înaintarea proiectelor lor din cadrul Fondului de coeziune, în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (CE) al Consiliului nr. 1164/94 din 16 mai 1994 instituind un fond de coeziune (*****), statele membre acordă prioritatea cuvenită proiectelor declarate a fi de interes european;

(b)

la înaintarea proiectelor lor în contextul bugetului pentru rețelele transeuropene de transport, în conformitate cu articolele 9 și 10 din Regulamentul (CE) al Consiliului nr. 2236/95 din 18 septembrie 1995 stabilind regulile generale privind acordarea ajutoarelor financiare din partea Comunității în domeniul rețelelor transeuropene de transport (******), statele membre acordă prioritatea cuvenită proiectelor declarate a fi de interes european;

(c)

Comisia încurajează statele membre să țină seama de proiectele declarate a fi de interes european la planificarea programului fondurilor structurale, în special în regiunile care intră sub incidența obiectivului 1, având în vedere planurile de transport naționale care fac parte din domeniul de aplicare al cadrelor de sprijin comunitare existente;

(d)

Comisia se asigură că țările care întrunesc condițiile necesare pentru a beneficia de instrumentul pentru politicile structurale de preaderare acordă prioritatea cuvenită, la prezentarea proiectelor în contextul acestui instrument, în conformitate cu articolele 2 și 7 din Regulamentul (CE) nr. 1267/1999 al Consiliului din 21 iunie 1999 instituind un instrument pentru politici structurale de preaderare (*******), proiectelor declarate a fi de interes european.

(3)   La planificarea necesităților sale financiare, Comisia acordă prioritatea cuvenită proiectelor declarate a fi de interes european.

(4)   În cazul unei întârzieri semnificative față de termenul 2010 a demarării lucrărilor la unul din proiectele declarate de interes european, Comisia solicită statelor membre în cauză să prezinte motivele acestei întârzieri în termen de trei luni. Pe baza răspunsul dat, Comisia consultă toate statele membre în cauză în vederea soluționării problemei care a condus la această întârziere.

Comisia poate decide, după consultarea comitetului înființat în temeiul articolului 18 alineatul (2), în cadrul monitorizării active a realizării proiectului declarat a fi de interes european și ținând seama în mod corespunzător de principiul proporționalității, să adopte măsurile adecvate. Statelor membre în cauză li se dă ocazia să-și prezinte observațiile cu privire la aceste măsuri înainte de adoptarea lor.

Parlamentul European este informat de îndată cu privire la orice măsură luată.

Atunci când adoptă aceste măsuri, Comisia ține seama în mod corespunzător de gradul de responsabilitate care îi revine fiecărui stat membru în cauză pentru întârzierea respectivă și nu ia măsuri care ar afecta realizarea proiectului în statele membre care nu sunt responsabile de întârziere.

(5)   În cazul în care un proiect declarat de interes european nu este finalizat în mare parte într-un termen rezonabil de la data planificată a finalizării sale, indicată în anexa III, și toate statele membre în cauză sunt responsabile pentru această întârziere, Comisia examinează din nou proiectul, în conformitate cu procedura menționată la alineatul (4), în vederea retragerii clasificării acestuia ca proiect declarat de interes european, prin revizuirea procedurii de reexaminare prevăzute la articolul 18 alineatul (3). În orice caz, Comisia revizuiește proiectul la sfârșitul unei perioade de cincisprezece ani după ce acesta a fost declarat a fi de interes european în sensul prezentei decizii.

(6)   La cinci ani de la finalizarea proiectului declarat de interes european sau a unuia dintre tronsoanele acestuia, statele membre în cauză efectuează o evaluare a impactului socio-economic al acestuia și a impactului pe care îl are asupra mediului, inclusiv a impactului asupra comerțului și a liberei circulații a persoanelor și mărfurilor între statele membre, asupra coeziunii teritoriale și asupra dezvoltării durabile. Statele membre informează Comisia cu privire la rezultatele acestei evaluări.

(7)   În cazul în care un proiect declarat a fi de interes european include un tronson transfrontalier indivizibil din punct de vedere tehnic și financiar, statele membre în cauză își coordonează procedurile de evaluare a efectelor socio-economice ale acestuia și depun toate eforturile posibile pentru a realiza un studiu transnațional înainte de a acorda autorizația de construcție și în cadrul existent.

(8)   Alte tronsoane ale proiectelor de interes european se coordonează bilateral sau multilateral de către statele membre, după caz.

(9)   Acțiunile coordonate sau studiile transnaționale prevăzute la alineatul (7) se aplică fără a aduce atingere obligațiilor impuse de legislația comunitară privind protecția mediului, în special a celor privind evaluarea impactului asupra mediului. Statele membre în cauză informează Comisia cu privire la momentul în care sunt demarate aceste acțiuni coordonate sau studii transnaționale, precum și cu privire la rezultate. Comisia include aceste informații în raportul prevăzut la articolul 18 alineatul (3).

Articolul 19b

Tronsoane transfrontaliere

În contextul anumitor proiecte prioritare, tronsoanele transfrontaliere dintre două state membre, inclusiv autostrăzile maritime, sunt definite de către statele membre pe baza criteriilor stabilite de comitetul înființat în temeiul articolului 18 alineatul (2) și sunt notificate Comisiei. Acestea sunt în special tronsoane indivizibile din punct de vedere tehnic și financiar sau cu privire la care statele membre în cauză își iau angajamentul comun și pentru care instituie o structură comună.

(*****)  JO L 130, 25.5.1994, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Actul de aderare din 2003."

(******)  JO L 228, 23.9.1995, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 807/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 143, 30.4.2004, p. 46)."

(*******)  JO L 161, 26.6.1999, p. 73. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 769/2004 (JO L 123, 27.4.2004, p. 1).”"

14.

articolele 20 și 21 se elimină;

15.

anexele se modifică după cum urmează:

1.

în anexa I, secțiunile 2, 3, 4 și 6 și hărțile anexate se înlocuiesc în conformitate cu anexa I la prezenta decizie;

2.

în anexa III:

(a)

titlul se înlocuiește cu următorul text:

„Proiecte prioritare ale căror lucrări sunt programate să înceapă înainte de 2010”;

(b)

conținutul se înlocuiește cu textul prevăzut în anexa II la prezenta decizie.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Strasburg, 29 aprilie 2004.

Pentru Parlamentul European

Președintele

P. COX

Pentru Consiliu

Președintele

M. McDOWELL


(1)  JO C 362 E, 18.12.2001, p. 205 și

JO C 20 E, 28.1.2003, p. 274.

(2)  JO C 125, 27.5.2002, p. 75.

(3)  JO C 278, 14.11.2002, p. 7.

(4)  Avizele Parlamentului European din 30 mai 2002 (JO C 187 E, 7.8.2003, p. 130) și din 11 martie 2004 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial), Poziția comună a Consiliului din 14 aprilie 2004 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Poziția Parlamentului European din 21 aprilie 2004 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(5)  JO L 228, 9.9.1996, p. 1, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Tratatul de aderare 2003.

(6)  JO L 197, 21.7.2001, p. 30.

(7)  JO L 175, 5.7.1985, p. 40, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 156, 25.6.2003, p. 17).

(8)  JO L 103, 25.4.1979, p. 1, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 807/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 36).

(9)  JO L 206, 22.7.1992, p. 7, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

(10)  JO L 75, 15.3.2001, p. 1.

(11)  JO L 196, 2.8.2003, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 788/2004 (JO L 138, 30.4.2004. p. 17).


ANEXA I

Anexa I la Decizia nr. 1692/96/CE se modifică după cum urmează:

1.

Secțiunile 2, 3 și 4 se înlocuiesc cu următorul text:

„Secțiunea 2: Rețeaua rutieră

2.0.

Europa

2.1.

Belgia

2.2.

Danemarca

2.3.

Germania

2.4.

Grecia

2.5.

Spania

2.6.

Franța

2.7.

Irlanda

2.8.

Italia

2.9.

Luxemburg

2.10.

Țările de Jos

2.11.

Austria

2.12.

Portugalia

2.13.

Finlanda

2.14.

Suedia

2.15.

Regatul Unit

Secțiunea 3: Rețeaua feroviară

3.0.

Europa

3.1.

Belgia

3.2.

Danemarca

3.3.

Germania

3.4.

Grecia

3.5.

Spania

3.6.

Franța

3.7.

Irlanda

3.8.

Italia

3.9.

Luxemburg

3.10.

Țările de Jos

3.11.

Austria

3.12.

Portugalia

3.13.

Finlanda

3.14.

Suedia

3.15.

Regatul Unit

Secțiunea 4: Rețeaua de căi navigabile interioare și porturi interioare”

2.

Secțiunea 6 se înlocuiește cu următorul text:

„Secțiunea 6: Rețeaua de aeroporturi

6.0.

Europa

6.1.

Belgia/Danemarca/Germania/Luxemburg/Țările de Jos/Austria

6.2.

Grecia

6.3.

Spania/Portugalia

6.4.

Franța

6.5.

Irlanda/Regatul Unit

6.6.

Italia

6.7.

Finlanda/Suedia”

3.

Următoarele hărți înlocuiesc hărțile corespunzătoare din Decizia nr. 1692/96/CE:

Image Image Image Image Image Image Image Image Image Image Image Image Image Image Image Image Image Image Image Image Image Image Image Image Image Image Image Image Image Image Image Image Image Image Image Image Image Image Image Image Image

ANEXA II

Anexa III la Decizia nr. 1692/96/CE se înlocuiește cu următorul text:

„ANEXA III

PROIECTE PRIORITARE ALE CĂROR LUCRĂRI SUNT PROGRAMATE SĂ ÎNCEAPĂ ÎNAINTE DE 2010

1.

Axa feroviară Berlin-Verona/Milan-Bologna-Napels-Messina-Palermo:

Halle/Leipzig-Nürnberg (2015)

Nürnberg-Munich (2006)

Munich-Kufstein(2015)

Kufstein-Innsbruck (2009)

Tunelul Brenner (2015), tronsonul transfrontalier

Verona-Napels (2007)

Milan-Bologna (2006)

Pod feroviar/rutier peste strâmtoarea Messina-Palermo (2015)

2.

Axa feroviară de mare viteză Paris-Brussels/Brussels-Cologne-Amsterdam-London:

Tunelul de sub Canalul Mânecii - London (2007)

Brussels/Brussels-Liège-Cologne (2007)

Brussels/Brussels-Rotterdam-Amsterdam (2007) (1)

3.

Axa feroviară de mare viteză din sud-vestul Europei:

Lisbon/Porto-Madrid (2011) (2)

Madrid-Barcelona (2005)

Barcelona-Figueras-Perpignan (2008)

Perpignan-Montpellier (2015)

Montpellier-Nîmes (2010)

Madrid-Vitoria-Irún/Hendaye (2010)

Irún/Hendaye-Dax, tronson transfrontalier (2010)

Dax-Bordeaux (2020)

Bordeaux-Tours (2015)

4.

Axa feroviară de mare viteză de est:

Paris-Baudrecourt (2007)

Metz-Luxembourg (2007)

Saarbrücken-Mannheim (2007)

5.

Linia Betuwe (2007)

6.

Axa feroviară Lyon-Trieste-Divača/Koper-Divača-Ljubljana-Budapest-frontiera ucraineană (3):

Lyon-St Jean de Maurienne (2015)

Tunelul Mont-Cenis (2015-2017), tronsonul transfrontalier

Bussoleno-Turin (2011)

Turin-Venezia (2010)

Venezia-Ronchi Sud-Trieste Divača (2015)

Koper- Divača -Ljubljana (2015)

Ljubljana-Budapest (2015)

7.

Axa autostrăzii Igoumenitsa/Patra-Athina-Sofia-Budapest:

Via Egnatia (2006)

Pathe (2008)

Autostrada Sofia-Kulata-frontiera Grecia/Bulgaria (2010), cu Promahon-Kulata ca tronson transfrontalier

Autrostrada Nădlac-Sibiu (artera spre București și Constanța) (2007)

8.

Axa multimodală Portugalia/Spania-restul Europei (4):

Calea ferată La Coruña-Lisbon-Sines (2010)

Calea ferată Lisbon-Valladolid (2010)

Calea ferată Lisbon-Faro (2004)

Autostrada Lisbon-Valladolid (2010)

Autostrada La Coruña-Lisbon (2003)

Autostrada Sevilla-Lisbon (finalizată în 2001);

Noul aeroport Lisbon (2015).

9.

Axa feroviară Cork-Dublin-Belfast-Stranraer (5) (2001)

10.

Malpensa (finalizat în 2001) (6)

11.

Legătura fixă Öresund (finalizată în 2000) (6)

12.

Axa feroviară/rutieră triunghiulară nordică:

Proiecte rutiere și feroviare în Suedia (7) (2010)

Autostrada Helsinki-Turku (2010)

Calea ferată Kerava-Lahti (2006)

Autostrada Helsinki-Vaalimaa (2015)

Calea ferată Helsinki-Vainikkala (frontiera rusă) (2014)

13.

Axa rutieră Regatul Unit/Irlanda/Benelux (2010)

14.

Linia principală a coastei de vest (2007)

15.

Galileo (2008)

16.

Axa feroviară pentru transportul de mărfuri Sines-Madrid-Paris:

Noua axă feroviară de mare capacitate peste Pirinei

Calea ferată Sines-Badajoz (2010)

Calea ferată Algeciras-Bobadilla (2010)

17.

Axa feroviară Paris-Strasbourg-Stuttgart-Vienna-Bratislava:

Baudrecourt-Strasbourg-Stuttgart (2015) cu podul Kehl ca tronson transfrontalier

Stuttgart-Ulm (2012)

Munich-Salzburg (2015), tronson transfrontalier

Salzburg-Vienna (2012)

Vienna-Bratislava (2010), tronson transfrontalier

18.

Axa navigabilă interioară Rin/Meuse-Main-Dunăre (8):

Rin-Meuse (2019) cu ecluza de la Lanaye ca tronson transfrontalier

Vilshofen-Straubing (2013)

Wien-Bratislava (2015) tronson transfrontalier

Palkovicovo-Mohács (2014)

Strangulări ale traficului în România și Bulgaria (2011)

19.

Interoperabilitate feroviară de mare viteză în peninsula iberică:

Madrid-Andalusia (2010)

Nord-est (2010)

Madrid-Levante și Mediterana (2010)

Coridorul nord/nord-vest, inclusiv Vigo-Porto (2010)

Extremadura (2010)

20.

Axa feroviară Fehmarn Belt:

Fehmarn Belt legătură feroviară/rutieră fixă (2014)

Cale ferată pentru accesul în Danemarca din Öresund (2015)

Cale ferată pentru accesul în Germania din Hamburg (2015)

Calea ferată Hannover-Hamburg/Bremen (2015)

21.

Autostrăzi maritime

Proiectele de interes comun definite în conformitate cu articolul 12a și privind următoarele autostrăzi maritime:

autostrada Mării Baltice [care leagă statele membre de la Marea Baltică cu statele membre din Europa Centrală și de Vest, inclusiv ruta prin canalul Marea Nordului/Marea Baltică (Canalul Kiel ) (2010)]

autostrada maritimă a Europei de Vest (care leagă Portugalia și Spania, via arcul atlantic, de Marea Nordului și Marea Irlandei) (2010)

autostrada maritimă a Europei de sud-est (care leagă Marea Adriatică de Marea Ionică și Mediterana de est, în vederea includerii Ciprului) (2010)

autostrada maritimă a Europei de sud-vest (Mediterana de vest), care leagă Spania, Franța, Italia, incluzând Malta și face legătura cu autostrada maritimă a Europei de sud-est (9) (2010)

22.

Axa feroviară Athina-Sofia-Budapest-Vienna-Prague-Nürnberg/Dresden (10):

Calea ferată frontiera Grecia/Bulgaria-Kulata-Sofia-Vidin/Calafat (2015);

Calea ferată Curtici-Brașov (spre București și Constanța) (2010);

Calea ferată Budapest-Vienna (2010), tronson transfrontalier;

Calea ferată Břeclav-Prague-Nürnberg (2010), cu Nürnberg-Prague ca tronson transfrontalier;

Axa feroviară Prague-Linz (2016).

23.

Axa feroviară Gdansk-Warsaw-Brno/Bratislava-Vienna (11):

Calea ferată Gdansk-Warsaw-Katowice (2015);

Calea ferată Katowice-Břeclav (2010);

Calea ferată Katowice-Zilina-Nove Mesto n.V. (2010).

24.

Axa feroviară Lyon/Genoa-Basel-Duisburg-Rotterdam/Antwerp:

Lyon-Mulhouse-Mülheim (12), cu Mulhouse-Mülheim ca tronson transfrontalier (2018)

Genoa-Milan/Novara-frontiera elvețiană (2013)

Basel-Karlsruhe (2015)

Frankfurt-Mannheim (2012)

Duisburg-Emmerich (2009) (13)

Eiserner Rhine/Ijzeren Rijn («Rinul de Fier») Rheidt-Antwerp, tronson transfrontalier (2010)

25.

Axa autostrăzii Gdansk-Brno/Bratislava-Vienna (11):

Autostrada Gdansk-Katowice (2010)

Autostrada Katowice-Brno/Zilina (2010), tronson transfrontalier

Autostrada Brno-Vienna (2009), tronson transfrontalier

26.

Axa feroviară/rutieră Irlanda/Regatul Unit/Europa continentală:

Axa feroviară/rutieră care leagă Dublin de nord (Belfast-Larne) și sud (Cork) (2010) (14)

Axa rutieră/feroviară Hull-Liverpool (2015)

Axa feroviară Felixstowe-Nuneaton (2011)

Axa feroviară Crewe-Holyhead (2008)

27.

Axa «Rail Baltica» Warszawa-Kaunas-Riga-Tallinn-Helsinki:

Warszawa -Kaunas (2010)

Kaunas-Riga (2014)

Riga-Tallinn (2016)

28.

«Eurocaprail» pe axa feroviară Bruxelles-Luxembourg-Strasbourg:

Brussels-Luxembourg-Strasbourg (2012)

29.

Axa feroviară a coridorului intermodal ionic/adriatic:

Kozani-Kalambaka-Igoumenitsa (2012)

Ioannina-Antirrio-Rio-Kalamata (2014)

30.

Calea navigabilă interioară Seine-Scheldt:

 

Îmbunătățiri ale navigabilității Deulemont-Gent (2012-2014-2016)

 

Compiègne-Cambrai (2012-2014-2016)

Data stabilită în prealabil pentru finalizarea lucrărilor este indicată în paranteze. Datele pentru finalizarea lucrărilor pentru proiectele 1 - 20 și 30 și detaliile privind tronsoanele sunt cele indicate în raportul grupului la nivel înalt, în care acestea au fost efectiv definite.”.


(1)  Inclusiv cele două gări pentru trenurile de mare viteză din Rotterdam și Amsterdam care nu au fost incluse în proiectul aprobat de Consiliul European de la Essen din 1994.

(2)  Inclusiv legăturile Lisbon-Porto (2013), Lisbon-Madrid (2010) și Aveiro-Salamanca (2015).

(3)  Unele porțiuni ale acestei rute corespund coridorului paneuropean V.

(4)  Inclusiv modernizarea porturilor și aeroporturilor (2015), în conformitate cu conținutul aprobat de Consiliul European de la Essen/Dublin.

(5)  O nouă creștere a capacității acestei linii a fost decisă în 2003 și adăugată ca proiect separat.

(6)  Proiect finalizat.

(7)  Câteva tronsoane scurte din șosea și linia ferată vor fi finalizate între 2010 și 2015.

(8)  O parte a acestei rute corespunde definiției coridorului paneuropean VII.

(9)  Inclusiv până la Marea Neagră.

(10)  Această rută principală corespunde în mare parte definiției coridorului paneuropean IV.

(11)  Această rută principală corespunde în mare parte definiției coridorului paneuropean VI.

(12)  Inclusiv TGV Rhin-Rhône, mai puțin artera de vest.

(13)  Proiectul nr. 5 (Linia Betuwe) leagă Rotterdam de Emmerich.

(14)  Inclusiv proiectul Essen nr. 13: axa rutieră Irlanda/Regatul Unit/Benelux.


Top