07/Volumul 14

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

89

L 167/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Decizia nr. 1692/96/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5) a stabilit orientările comunitare pentru rețeaua transeuropeană de transport, identificând proiectele de interes comun destinate să contribuie la dezvoltarea acestei rețele și identificând, în anexa III, proiectele specifice cărora Consiliul European le-a atribuit o importanță deosebită la reuniunile sale de la Essen, din 1994, și de la Dublin, din 1996.

(2)

Intensificarea traficului, în special datorită creșterii numărului de vehicule grele pentru transportul de mărfuri, a determinat creșterea aglomerației și a strangulărilor traficului pe coridoarele de transport internaționale. Pentru a asigura mobilitatea internațională a mărfurilor și călătorilor, este prin urmare necesară optimizarea capacității rețelei transeuropene de transport.

(3)

Consiliul European de la Göteborg a invitat în 2001 instituțiile comunitare să adopte orientări revizuite pentru rețeaua transeuropeană de transport, astfel încât să se acorde prioritate, după caz, investițiilor de infrastructură pentru căile ferate, căilor navigabile interioare, navigației maritime pe distanțe scurte, operațiunilor intermodale și interconexiunilor eficiente. În acest context, contribuția porturilor pentru navigația interioară și a aeroporturilor regionale la obiectivele rețelei transeuropene de transport nu ar trebui subestimată.

(4)

Apropiata extindere a Uniunii Europene și obiectivul restabilirii echilibrului între modurile de transport și realizării unei rețele de infrastructură capabile să facă față unor necesități din ce în ce mai mari, precum și faptul că finalizarea unora din proiectele prioritare ar putea dura peste 10 ani, impun reanalizarea listei proiectelor din anexa III la Decizia nr. 1692/96/CE.

(5)

Bulgaria, Republica Cehă, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, România, Slovacia, Slovenia, Turcia și Ungaria au încheiat acorduri de asociere și acorduri europene și sunt candidate la aderarea la Uniunea Europeană. Administrațiile de transport ale 11 dintre aceste țări au efectuat, cu sprijinul Comisiei, o evaluare a necesităților infrastructurii de transport, care are ca obiectiv definirea unei rețele în conformitate cu aceleași principii stabilite în Decizia nr. 1692/96/CE.

(6)

Consiliul European de la Barcelona din 2002 a insistat asupra obiectivului reducerii strangulărilor traficului din regiuni precum Alpii, Pirineii și Marea Baltică.

(7)

Consiliul European de la Bruxelles din decembrie 2003 a accentuat faptul că proiectele prioritare identificate în orientări sunt cruciale pentru consolidarea coeziunii pieței interne, în special în vederea apropiatei extinderi a Uniunii și a necesității de a elimina strangulările traficului și/sau de a completa legăturile lipsă pentru circulația mărfurilor (tranzit) peste barierele naturale sau alte bariere sau peste frontiere.

(8)

A doua conferință paneuropeană a transporturilor, care a avut loc în Creta în 1994, și a treia conferință paneuropeană a transporturilor, care a avut loc la Helsinki în 1997, au identificat 10 coridoare de transport paneuropene și patru zone paneuropene ca priorități pentru cooperarea dintre Comunitatea Europeană și țările terțe în cauză.

(9)

În raportul prezentat Comisiei la 30 iunie 2003, grupul la nivel înalt privind rețeaua transeuropeană de transport (denumit în continuare „grupul la nivel înalt”) a identificat un număr limitat de proiecte prioritare, utilizând o metodologie bazată pe criterii care includ, în special, viabilitatea economică potențială a acestora, gradul de angajare a statelor membre în cauză cu privire la respectarea unui calendar convenit în prealabil pentru programarea proiectelor, impactul lor asupra mobilității mărfurilor și persoanelor între statele membre și impactul lor asupra coeziunii și dezvoltării durabile. Raportul include și proiecte în noile state membre care vor adera la Uniune la 1 mai 2004. Rezultatul unei astfel de cooperări ar trebui luat în considerare.

(10)

Cerințele privind protecția mediului ar trebui integrate în definiția și implementarea politicii comunitare în domeniul rețelelor transeuropene, în conformitate cu articolul 6 din tratat. Acest lucru presupune promovarea cu prioritate a infrastructurii pentru modurile de transport mai puțin dăunătoare mediului, și anume transporturile feroviare, transporturile maritime pe distanțe scurte și navigația pe căile interioare.

(11)

Este necesară punerea în aplicare a obiectivului principal al decuplării efectelor negative ale intensificării traficului de creșterea PIB, după cum a propus Comisia în comunicarea sa privind strategia Uniunii Europene pentru dezvoltare durabilă.

(12)

În viitor, pentru toate planurile și programele care stau la baza proiectelor de interes comun, se va efectua evaluarea de mediu prevăzută în Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului (6). Finanțarea infrastructurilor de transport ar trebui de asemenea să fie condiționată de respectarea dispozițiilor legislației comunitare în domeniul mediului, în special ale Directivei 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (7) și din Directivele 79/409/EEC din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice (8) și 92/43/CEE din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (9), ale Consiliului.

(13)

Cartea albă a Comisiei privind politica europeană a transporturilor solicită o abordare integrată, care să combine, inter alia, măsuri de revitalizare a sectorului feroviar, în special pentru transportul de mărfuri, de promovare a navigației pe căile interioare și a transportului maritim pe distanțe scurte, de încurajare a unei mai mari complementarități între transportul feroviar cu trenuri de mare viteză și transportul aerian și de promovare a dezvoltării sistemelor de transport inteligente interoperabile pentru a asigura rețelei o eficiență și o securitate sporite.

(14)

Eficiența politicii comune a transporturilor depinde, inter alia, de coerența măsurilor de revitalizare a sectorului feroviar și de dezvoltare a infrastructurii feroviare. Directiva 2001/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2001 de modificare a Directivei 91/440/CEE a Consiliului privind dezvoltarea căilor ferate comunitare (10) prevede o rețea transeuropeană de transport feroviar de mărfuri deschisă serviciilor internaționale de transport de mărfuri după 2003. Liniile rețelei transeuropene de transport feroviar de mărfuri ar trebui considerate ca făcând parte din rețeaua feroviară definită în orientările stabilite în Decizia nr. 1692/96/CE, astfel încât să poată beneficia de investiții și să atragă o parte din traficul rutier.

(15)

În cadrul obiectivului general de asigurare a mobilității durabile a persoanelor și mărfurilor, ar trebui instituite mecanisme de susținere a dezvoltării autostrăzilor maritime dintre statele membre pentru a reduce aglomerația rutieră și pentru a îmbunătăți accesul în regiunile și statele periferice și insulare. Instituirea unor astfel de mecanisme, dublate, inter alia, de proceduri de licitație, ar trebui să fie transparentă și orientată spre necesități și nu ar trebui să aducă atingere în nici un fel normelor comunitare privind concurența sau achizițiile publice.

(16)

Sprijinul pentru dezvoltarea autostrăzilor maritime ar trebui considerat un stimulent complementar acordării de ajutoare comunitare pentru dezvoltarea operațiunilor de transport maritim pe distanțe scurte în cadrul programului Marco Polo, instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1382/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 iulie 2003 de acordare a asistenței financiare pentru îmbunătățirea performanțelor de mediu ale sistemului de transport de mărfuri (Programul Marco Polo) (11) și ar trebui să se bazeze pe aceleași criterii. Cu toate acestea, acordarea asistenței financiare în temeiul celor două instrumente nu ar trebui să fie cumulativă.

(17)

Este necesar ca proiectele prioritare să fie declarate de interes european, pentru ca finanțarea comunitară să se concentreze asupra unor astfel de proiecte și pentru a introduce mecanisme de încurajare a coordonării dintre statele membre pentru a facilita finalizarea proiectelor conform calendarului dorit.

(18)

În conformitate cu articolul 154 din tratat, politica privind rețeaua transeuropeană ar trebui să contribuie la consolidarea coeziunii economice și sociale în cadrul Comunității. În vederea atingerii acestui obiectiv, ar trebui depuse eforturi în vederea maximizării coerenței dintre orientările comunitare privind rețeaua transeuropeană de transport și programarea instrumentelor financiare pertinente disponibile la nivel comunitar.

(19)

Evaluarea a posteriori a proiectelor prioritare ar trebui să faciliteze revizuirile viitoare ale orientărilor și ale listei proiectelor prioritare și ar trebui să contribuie la îmbunătățirea metodelor de evaluare a priori practicate de statele membre.

(20)

Aplicarea separată de către statele membre a procedurilor interne de evaluare a impactului socio-economic și asupra mediului al unui proiect s-ar putea dovedi neadecvată în ceea ce privește dimensiunea transnațională a proiectelor declarate de interes european. În vederea soluționării acestei situații, ar trebui elaborate, în afara metodelor de evaluare comună, proceduri coordonate de evaluare și de consultare publică sau proceduri de anchetă transnațională, care să se aplice diferitelor state membre în cauză și să vizeze atât aspectele socio-economice, cât și de mediu. Aceste proceduri ar trebui să fie aplicate fără a aduce atingere obligațiilor impuse de legislația comunitară privind protecția mediului.

(21)

În vederea îmbunătățirii rentabilității investițiilor și a facilitării sincronizării și finanțării acestora, ar putea fi necesară o coordonare mai strânsă între statele implicate în proiectele pe aceeași rută.

(22)

Tronsoanele transfrontaliere ar trebui identificate de statele membre pe baza criteriilor care urmează să fie definite de comitetul instituit în temeiul articolului 18 alineatul (2) din Decizia nr. 1692/96/CE. Trimiterile actuale la tronsoanele transfrontaliere din proiectele prioritare incluse în anexa III la această decizie nu ar trebui să aducă atingere definiției tronsoanelor transfrontaliere în conformitate cu aceste criterii.

(23)

Comisia a efectuat o analiză a impactului recomandărilor grupului la nivel înalt. Rezultatele arată că realizarea proiectelor identificate de acest grup, combinată cu mai multe din măsurile adoptate în temeiul politicii comune a transporturilor, precum aplicarea de tarife pentru utilizarea infrastructurii și liberalizarea transporturilor feroviare de mărfuri ar prezenta beneficii semnificative, precum economisirea timpului, reducerea emisiilor și a aglomerației, îmbunătățirea accesului la statele membre periferice și la noile state membre, precum și a bunăstării generale.

(24)

Pentru a respecta obiectivele rețelei transeuropene de transport și pentru a face față solicitărilor pe care le presupune extinderea Uniunii Europene în ceea ce privește transporturile, este necesară o creștere considerabilă a resurselor financiare alocate rețelelor transeuropene de transport.

(25)

Comisia ar putea decide să le sugereze Parlamentului European și Consiliului că este necesar să promoveze și alte proiecte decât cele incluse în anexa III la Decizia nr. 1692/96/CE în vederea realizării obiectivelor privind stimularea dezvoltării, o mai bună integrare a unei Europe extinse și îmbunătățirea productivității și competitivității întreprinderilor europene pe piețele mondiale, precum și pentru a contribui la obiectivul coeziunii economice, sociale și teritoriale și la intermodalitate. Acestor proiecte ar trebui să li se acorde prioritatea cuvenită în contextul instrumentelor financiare comunitare.

(26)

Decizia nr. 1692/96/CE ar trebui, prin urmare, modificată în consecință,

1.

la articolul 2 alineatul (1), data „2010” se înlocuiește cu „2020”;

2.

articolul 3 alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Infrastructurile de transport sunt formate din rețelele de drumuri, din căile ferate și căile navigabile interioare, din autostrăzile maritime, din porturi pentru navigația maritimă și interioară, din aeroporturi, precum și din alte puncte de interconexiune între rețelele modale.”;

3.

articolul 5 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 5

Priorități

4.

articolul 8 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 8

Protecția mediului

(1)   La planificarea și derularea proiectelor, statele membre trebuie să țină seama de protecția mediului, prin realizarea, în temeiul Directivei 85/337/CEE, a unor evaluări ale impactului asupra mediului al proiectelor de interes comun care urmează să fie implementate și prin aplicarea Directivelor 79/409/CEE din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice (*) și 92/43/CEE ale Consiliului.

De la 21 iulie 2004, statele membre efectuează o evaluare de mediu a planurilor și programelor care stau la baza acestor proiecte, în special în cazul în care acestea privesc rute noi sau dezvoltarea altor infrastructuri nodale importante, în temeiul Directivei 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului (**). Statele membre iau în considerare rezultatele acestei evaluări de mediu la pregătirea planurilor și programelor în cauză, în conformitate cu articolul 8 din directiva respectivă.

(2)   Până la 21 iulie 2004, Comisia, de comun acord cu statele membre, elaborează metode adecvate de efectuare a evaluării strategice de mediu, în vederea, inter alia, asigurării unei coordonări adecvate, de a evita repetarea eforturilor și de a simplifica și accelera procesele de planificare pentru proiectele și coridoarele transfrontaliere.

Rezultatele acestor demersuri și ale evaluării de mediu a proiectelor RTE realizate de statele membre în temeiul Directivei 2001/42/CE sunt luate în considerare, după caz, de Comisie, în raportul său privind orientările și eventualele propuneri legislative aferente de revizuire a orientărilor, prevăzute în articolul 18 alineatul (3) din prezenta decizie.

(*)  JO L 103, 25.4.1979, p. 1, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 807/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 36)."

(**)  JO L 197, 21.7.2001, p. 30.”"

5.

la articolul 9, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Rețeaua include, de asemenea, infrastructura pentru gestionarea traficului, informarea utilizatorilor, gestionarea incidentelor și a urgențelor și perceperea electronică a taxelor, o astfel de infrastructură bazându-se pe cooperarea activă între sistemele de gestionare a traficului la nivel european, național și regional și furnizorii de servicii de informații legate de călătorie și trafic și de servicii cu valoare adăugată, asigurând complementaritatea cu aplicațiile a căror derulare este facilitată în cadrul programului rețelelor transeuropene de telecomunicații.”;

6.

articolul 10 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 10

Caracteristici

(1)   Rețeaua feroviară este formată din rețeaua feroviară de mare viteză și din rețeaua feroviară convențională.

(2)   Rețeaua feroviară de mare viteză, indiferent dacă utilizează tehnologii actuale sau tehnologii noi, cuprinde:

Rețeaua feroviară de mare viteză este formată din liniile indicate în anexa I. Cerințele esențiale și specificațiile tehnice de interoperabilitate aplicabile liniilor ferate de mare viteză care utilizează tehnologiile actuale se definesc în conformitate cu Directiva 96/48/CE a Consiliului din 23 iulie 1996 privind interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean de mare viteză (***). Statele membre informează în prealabil Comisia cu privire la deschiderea oricărei linii ferate de mare viteză și la caracteristicile tehnice ale acestei linii.

(3)   Rețeaua feroviară convențională este formată din linii pentru transportul feroviar convențional de pasageri și de mărfuri, inclusiv din tronsoanele de cale ferată ale rețelei transeuropene de transport combinat prevăzute la articolul 14, din legăturile de acces la porturile maritime și interioare de interes comun și din terminalele de mărfuri deschise tuturor operatorilor. Cerințele esențiale și specificațiile tehnice pentru interoperabilitate aplicabile liniilor ferate convenționale sunt definite în conformitate cu Directiva 2001/16/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 martie 2001 privind interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean convențional (****).

(4)   Rețeaua feroviară include infrastructurile și instalațiile care permit integrarea serviciilor de transport feroviar și rutier și, după caz, maritim și aerian. În această privință, se acordă o atenție deosebită conectării aeroporturilor regionale la rețea.

(5)   Rețeaua feroviară îndeplinește cel puțin una din următoarele funcții:

(6)   Rețeaua feroviară oferă utilizatorilor un nivel ridicat de calitate și de siguranță datorită continuității și a aplicării treptate a interoperabilității sale, în special prin armonizare tehnică și prin sistemul armonizat de control și comandă ERTMS recomandat pentru rețeaua feroviară europeană. În acest scop, Comisia stabilește, după consultarea statelor membre, un plan de aplicare coordonat cu planurile naționale.

(***)  JO L 235, 17.9.1996, p. 6, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1)."

(****)  JO L 110, 20.4.2001, p. 1.”"

7.

articolul 11 se modifică după cum urmează:

8.

se inserează următorul articol:

„Articolul 12a

Autostrăzile maritime

(1)   Rețeaua transeuropeană de autostrăzi maritime vizează concentrarea fluxului transportului de mărfuri pe rutele logistice maritime de așa manieră încât să se îmbunătățească legăturile maritime existente sau să se stabilească noi legături maritime viabile, regulate și frecvente pentru transportul de mărfuri între statele membre, pentru a reduce aglomerația și/sau pentru a îmbunătăți accesul la regiunile și statele periferice și insulare. Autostrăzile maritime nu ar trebui să excludă transportul combinat de persoane și de mărfuri, cu condiția ca transportul de mărfuri să fie predominant.

(2)   Rețeaua transeuropeană de autostrăzi maritime este formată din instalații și infrastructuri care implică cel puțin două porturi din două state membre diferite. Echipamentele și infrastructurile includ, în cel puțin un stat membru, elemente cum ar fi instalațiile portuare, sistemele electronice de gestionare logistică, proceduri de siguranță și de securitate și proceduri administrative și vamale, precum și infrastructuri de acces terestru și maritim direct, inclusiv mijloace de asigurare a navigabilității pe parcursul întregului an, în special prin punerea la dispoziție de echipamente pentru dragare și spărgătoare de gheață, în vederea accesului pe timp de iarnă.

(3)   Căile navigabile sau canalele menționate în anexa I care leagă două autostrăzi maritime sau două tronsoane ale unei autostrăzi maritime și contribuie în mod substanțial la scurtarea rutelor maritime, mărind eficiența și conducând la reducerea timpului de navigare, fac parte din rețeaua transeuropeană de autostrăzi maritime.

(4)   Proiectele de interes comun ale rețelei transeuropene de autostrăzi maritime se propun de către cel puțin două state membre și sunt orientate către necesitățile efective. Proiectele propuse implică în general atât sectorul public, cât și sectorul privat, în conformitate cu procedurile care, înainte ca asistenței financiare provenite de la bugetele naționale să i se adauge, după caz, asistență financiară acordată de Comunitate, prevăd organizarea unui proces de licitație sub una din următoarele forme:

(5)   Proiectele de interes comun ale rețelei transeuropene de autostrăzi maritime:

(6)   În termen de trei ani, Comisia prezintă comitetului menționat la articolul 18 o primă listă a proiectelor specifice de interes comun, concretizând astfel conceptul de autostrăzi maritime. Această listă se comunică și Parlamentului European.

(7)   Proiectele de interes comun ale rețelei transeuropene de autostrăzi maritime se prezintă spre aprobare Comisiei.”;

9.

la articolul 13 se adaugă următorul alineat:

„(3)   Punctele de conexiune internaționale și comunitare se leagă progresiv la liniile de mare viteză ale rețelei feroviare, după caz. Rețeaua include infrastructurile și echipamentele care permit integrarea serviciilor de transport aerian și feroviar și, după caz, a serviciilor de transport maritim.”;

10.

se inserează următoarea secțiune:

„SECȚIUNEA 10a

COORDONAREA DINTRE STATELE MEMBRE

Articolul 17a

Coordonatorul european

(1)   Pentru a facilita aplicarea coordonată a anumitor proiecte, în special a proiectelor transfrontaliere sau a secțiunilor din proiectele transfrontaliere incluse printre proiectele declarate a fi de interes european menționate la articolul 19a, Comisia, de comun acord cu statele membre și după consultarea Parlamentului European, poate desemna o persoană numită «coordonator european». Coordonatorul european acționează în numele Comisiei și din partea Comisiei. Misiunea coordonatorului european are ca obiect, în mod normal, un singur proiect, în special în cazul unui proiect transfrontalier, însă, după caz, poate fi extinsă astfel încât să includă întregul ansamblu al unei axe principale. Coordonatorul european elaborează împreună cu statele membre în cauză un plan de lucru pentru activitățile sale.

(2)   Coordonatorul european este desemnat, în special, pe baza experienței sale în domeniul instituțiilor europene și a cunoștințelor pe care le deține cu privire la aspectele legate de finanțarea și evaluarea socio-economică și de mediu a proiectelor majore.

(3)   Decizia prin care Comisia desemnează coordonatorul european specifică modul în care acesta urmează să-și îndeplinească sarcinile menționate la alineatul (5).

(4)   Statele membre în cauză cooperează cu coordonatorul european și îi pun acestuia la dispoziție informațiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor menționate la alineatul (5).

(5)   Coordonatorul european:

(6)   Fără a aduce atingere procedurilor aplicabile prevăzute în legislația comunitară și internă, Comisia poate solicita avizul coordonatorului european la analizarea cererilor de finanțare a proiectelor sau a grupurilor de proiecte de care este responsabil coordonatorul european.”;

11.

articolul 18 se modifică după cum urmează:

12.

articolul 19 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 19

Proiecte prioritare

(1)   Proiectele prioritare sunt proiectele de interes comun menționate la articolul 7, a căror examinare confirmă faptul că acestea:

(2)   Proiectele prioritare pentru care lucrările sunt programate să înceapă înainte de 2010, tronsoanele acestora și datele stabilite pentru finalizarea lucrărilor menționate la alineatul (1) litera (g) sunt stabilite în anexa III.

(3)   Până în 2010, Comisia întocmește un raport asupra progresului înregistrat și, după caz, propune modificări ale listei proiectelor prioritare menționate în anexa III, în conformitate cu dispozițiile alineatului (1).”;

13.

se inserează următoarele articole:

„Articolul 19a

Declararea interesului european

(1)   Proiectele prioritare stabilite în anexa III sunt declarate ca fiind de interes european. Această declarație este făcută numai în conformitate cu procedura prevăzută în tratat și în actele juridice adoptate în temeiul acestuia.

(2)   Fără a aduce atingere temeiului juridic al instrumentelor financiare comunitare pertinente:

(3)   La planificarea necesităților sale financiare, Comisia acordă prioritatea cuvenită proiectelor declarate a fi de interes european.

(4)   În cazul unei întârzieri semnificative față de termenul 2010 a demarării lucrărilor la unul din proiectele declarate de interes european, Comisia solicită statelor membre în cauză să prezinte motivele acestei întârzieri în termen de trei luni. Pe baza răspunsul dat, Comisia consultă toate statele membre în cauză în vederea soluționării problemei care a condus la această întârziere.

Comisia poate decide, după consultarea comitetului înființat în temeiul articolului 18 alineatul (2), în cadrul monitorizării active a realizării proiectului declarat a fi de interes european și ținând seama în mod corespunzător de principiul proporționalității, să adopte măsurile adecvate. Statelor membre în cauză li se dă ocazia să-și prezinte observațiile cu privire la aceste măsuri înainte de adoptarea lor.

Parlamentul European este informat de îndată cu privire la orice măsură luată.

Atunci când adoptă aceste măsuri, Comisia ține seama în mod corespunzător de gradul de responsabilitate care îi revine fiecărui stat membru în cauză pentru întârzierea respectivă și nu ia măsuri care ar afecta realizarea proiectului în statele membre care nu sunt responsabile de întârziere.

(5)   În cazul în care un proiect declarat de interes european nu este finalizat în mare parte într-un termen rezonabil de la data planificată a finalizării sale, indicată în anexa III, și toate statele membre în cauză sunt responsabile pentru această întârziere, Comisia examinează din nou proiectul, în conformitate cu procedura menționată la alineatul (4), în vederea retragerii clasificării acestuia ca proiect declarat de interes european, prin revizuirea procedurii de reexaminare prevăzute la articolul 18 alineatul (3). În orice caz, Comisia revizuiește proiectul la sfârșitul unei perioade de cincisprezece ani după ce acesta a fost declarat a fi de interes european în sensul prezentei decizii.

(6)   La cinci ani de la finalizarea proiectului declarat de interes european sau a unuia dintre tronsoanele acestuia, statele membre în cauză efectuează o evaluare a impactului socio-economic al acestuia și a impactului pe care îl are asupra mediului, inclusiv a impactului asupra comerțului și a liberei circulații a persoanelor și mărfurilor între statele membre, asupra coeziunii teritoriale și asupra dezvoltării durabile. Statele membre informează Comisia cu privire la rezultatele acestei evaluări.

(7)   În cazul în care un proiect declarat a fi de interes european include un tronson transfrontalier indivizibil din punct de vedere tehnic și financiar, statele membre în cauză își coordonează procedurile de evaluare a efectelor socio-economice ale acestuia și depun toate eforturile posibile pentru a realiza un studiu transnațional înainte de a acorda autorizația de construcție și în cadrul existent.

(8)   Alte tronsoane ale proiectelor de interes european se coordonează bilateral sau multilateral de către statele membre, după caz.

(9)   Acțiunile coordonate sau studiile transnaționale prevăzute la alineatul (7) se aplică fără a aduce atingere obligațiilor impuse de legislația comunitară privind protecția mediului, în special a celor privind evaluarea impactului asupra mediului. Statele membre în cauză informează Comisia cu privire la momentul în care sunt demarate aceste acțiuni coordonate sau studii transnaționale, precum și cu privire la rezultate. Comisia include aceste informații în raportul prevăzut la articolul 18 alineatul (3).

Articolul 19b

Tronsoane transfrontaliere

În contextul anumitor proiecte prioritare, tronsoanele transfrontaliere dintre două state membre, inclusiv autostrăzile maritime, sunt definite de către statele membre pe baza criteriilor stabilite de comitetul înființat în temeiul articolului 18 alineatul (2) și sunt notificate Comisiei. Acestea sunt în special tronsoane indivizibile din punct de vedere tehnic și financiar sau cu privire la care statele membre în cauză își iau angajamentul comun și pentru care instituie o structură comună.

(*****)  JO L 130, 25.5.1994, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Actul de aderare din 2003."

(******)  JO L 228, 23.9.1995, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 807/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 143, 30.4.2004, p. 46)."

(*******)  JO L 161, 26.6.1999, p. 73. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 769/2004 (JO L 123, 27.4.2004, p. 1).”"

14.

articolele 20 și 21 se elimină;

15.

anexele se modifică după cum urmează: