2014A2520 — RO — 01.08.2015 — 001.001

---

Acest document reprezintă un instrument de documentare, iar instituţiile nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul său.

►B	ACORD DE PARTENERIAT VOLUNTAR între Uniunea Europeană și Republica Indonezia cu privire la aplicarea legislației în domeniul forestier, guvernanța și schimburile comerciale cu produse din lemn care intră în Uniunea Europeană (JO L 150 20.5.2014, p. 252)

Astfel cum a fost modificat prin:

		Jurnalul Oficial
		NR.	Pagina	Data
►M1	DECIZIA NR. 3/2015 A COMITETULUI MIXT DE IMPLEMENTARE INSTITUIT PRIN ACORDUL DE PARTENERIAT VOLUNTAR ÎNTRE UNIUNEA EUROPEANĂ, PE DE O PARTE, ȘI REPUBLICA INDONEZIA, PE DE ALTĂ PARTE, din 8 iulie 2015	L 213	11	12.8.2015

---

▼B

ACORD DE PARTENERIAT VOLUNTAR

între Uniunea Europeană și Republica Indonezia cu privire la aplicarea legislației în domeniul forestier, guvernanța și schimburile comerciale cu produse din lemn care intră în Uniunea Europeană

Articolul 1

Obiectiv

(1)  Obiectivul prezentului acord, consecvent cu angajamentul comun al părților în direcția gestionării durabile a tuturor tipurilor de păduri, este de a oferi un cadru juridic de natură să garanteze că toate produsele din lemn din Indonezia care fac obiectul unui import în Uniune și sunt reglementate de prezentul acord au fost produse legal și, prin urmare, de a promova schimburile comerciale cu produse din lemn.

(2)  De asemenea, prezentul acord oferă o bază de dialog și cooperare între părți pentru a facilita și promova implementarea integrală a prezentului acord și pentru a îmbunătăți aplicarea legislației și guvernanța în domeniul forestier.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului acord, se aplică următoarele definiții:

Articolul 3

Regimul de licențe FLEGT

(1)  Între părțile la prezentul acord se instituie, prin prezenta, un „regim de licențe pentru aplicarea legislației, guvernanța și schimburile comerciale în domeniul forestier” (denumit în continuare „regim de licențe FLEGT”). Regimul stabilește o serie de proceduri și cerințe care au ca scop verificarea și certificarea, prin intermediul licențelor FLEGT, a faptului că produsele din lemn expediate către Uniune au fost produse în mod legal. În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2173/2005 al Consiliului din 20 decembrie 2005, Uniunea Europeană acceptă astfel de transporturi din Indonezia în vederea importului în Uniune doar dacă acestea fac obiectul unor licențe FLEGT.

(2)  Regimul de licențe FLEGT se aplică produselor din lemn enumerate în anexa IA.

(3)  Produsele din lemn enumerate în anexa IB nu pot fi exportate din Indonezia și nu pot face obiectul unor licențe FLEGT.

(4)  Părțile convin să ia toate măsurile necesare pentru implementarea regimului de licențe FLEGT în conformitate cu dispozițiile prezentului acord.

Articolul 4

Autoritățile emitente

(1)  Autoritatea emitentă va verifica faptul că produsele din lemn au fost produse în mod legal în conformitate cu legislația indicată în anexa II. Autoritatea emitentă va elibera licențe FLEGT pentru transporturile de produse din lemn care au fost produse în mod legal în vederea exportului către Uniune.

(2)  Autoritatea emitentă nu eliberează licențe FLEGT pentru niciun produs din lemn care este compus din sau include produse din lemn importate în Indonezia dintr-o țară terță sub o formă pentru care legislația țării terțe respective interzice exportul sau dacă există dovezi că aceste produse din lemn au fost produse prin încălcarea legislației țării în care au fost recoltați arborii.

(3)  Autoritatea emitentă va menține și va face publice procedurile sale de eliberare a licențelor FLEGT. De asemenea, autoritatea emitentă va ține evidența tuturor transporturilor care fac obiectul licențelor FLEGT și, în conformitate cu legislația națională privind protecția datelor, va pune la dispoziție aceste evidențe în vederea monitorizării independente, respectând în același timp caracterul confidențial al informațiilor confidențiale ale exportatorilor.

(4)  Indonezia înființează o unitate de informare pentru licențe, care va servi drept punct de contact pentru comunicările dintre autoritățile competente și autoritățile emitente, stabilite în anexele III și V.

(5)  Indonezia notifică datele de contact ale autorității emitente și ale unității de informare pentru licențe către Comisia Europeană. Părțile pun aceste informații la dispoziția publicului.

Articolul 5

Autoritățile competente

(1)  Autoritățile competente verifică dacă fiecare transport face obiectul unei licențe FLEGT valabile înainte de punerea acestuia în liberă circulație în Uniune. Punerea în liberă circulație a transportului poate fi suspendată, iar transportul poate fi reținut, atunci când există îndoieli cu privire la valabilitatea licenței FLEGT.

(2)  Autoritățile competente țin evidența licențelor FLEGT primite și publică anual aceste informații.

(3)  Autoritățile competente acordă persoanelor sau organismelor desemnate ca observatori independenți ai pieței accesul la documentele și datele relevante, în conformitate cu legislația lor națională privind protecția datelor.

(4)  Autoritățile competente nu execută acțiunea descrisă la articolul 5 alineatul (1) în cazul unui transport de produse din lemn derivate din speciile enumerate în apendicele la CITES, întrucât acestea sunt reglementate de dispozițiile pentru verificare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 338/97 al Consiliului din 9 decembrie 1996 privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea.

(5)  Comisia Europeană notifică Indoneziei datele de contact ale autorităților competente. Părțile pun aceste informații la dispoziția publicului.

Articolul 6

Licențele FLEGT

(1)  Licențele FLEGT se eliberează de către autoritatea emitentă ca modalitate de certificare a faptului că produsele din lemn au fost produse în mod legal.

(2)  Licențele FLEGT se redactează și se completează în limba engleză.

(3)  De comun acord, părțile pot institui sisteme electronice pentru eliberarea, transmiterea și primirea licențelor FLEGT.

(4)  Specificațiile tehnice ale licențelor sunt stabilite în anexa IV. Procedura de eliberare a licențelor FLEGT este stabilită în anexa V.

Articolul 7

Verificarea lemnului produs în mod legal

(1)  Indonezia implementează un SALL pentru a verifica dacă produsele din lemn care urmează a fi expediate au fost produse în mod legal și pentru a se asigura că doar transporturile verificate care îndeplinesc aceste condiții sunt exportate către Uniune.

(2)  Sistemul de verificare a faptului că produsele din lemn expediate au fost produse în mod legal este prezentat în anexa V.

Articolul 8

Punerea în liberă circulație a transporturilor care fac obiectul unei licențe FLEGT

(1)  Procedurile privind punerea în liberă circulație în Uniune a transporturilor care fac obiectul unei licențe FLEGT sunt descrise în anexa III.

(2)  În cazul în care autoritățile competente au motive întemeiate să suspecteze că o licență nu este valabilă sau autentică ori că nu corespunde transportului la care se presupune că se referă, se pot aplica procedurile cuprinse în anexa III.

(3)  În cazul în care, în timpul consultărilor cu privire la licențele FLEGT, apar dezacorduri sau dificultăți persistente, problema poate fi supusă atenției Comitetului mixt de implementare.

Articolul 9

Nereguli

Părțile se informează reciproc atunci când suspectează ori au dovada unor eludări sau nereguli în cadrul regimului de licențe FLEGT, inclusiv în legătură cu următoarele aspecte:

Articolul 10

Aplicarea SALL indonezian și alte măsuri

(1)  Folosind SALL indonezian, Indonezia verifică legalitatea lemnului exportat către piețele din afara Uniunii și a lemnului vândut pe piețele interne și depune eforturi pentru a verifica legalitatea produselor din lemn importate, folosind, acolo unde este posibil, sistemul dezvoltat pentru implementarea prezentului acord.

(2)  În sprijinul acestor eforturi, Uniunea încurajează utilizarea sistemului menționat mai sus la schimburile comerciale de pe alte piețe internaționale și cu țări terțe.

(3)  Uniunea implementează măsuri pentru a preveni introducerea pe piața Uniunii a lemnului recoltat în mod ilegal și a produselor derivate din acesta.

Articolul 11

Participarea părților interesate la implementarea prezentului acord

(1)  Indonezia va organiza consultări periodice cu părțile interesate cu privire la implementarea prezentului acord și va promova în acest sens strategii, modalități și programe de consultare corespunzătoare.

(2)  Uniunea va organiza consultări periodice cu părțile interesate cu privire la implementarea prezentului acord, ținând seama de obligațiile care îi revin în temeiul Convenției din 1998 privind accesul la informații, participarea publicului la procesul decizional și accesul la justiție în cazul problemelor de mediu (Convenția de la Aarhus).

Articolul 12

Măsuri de protecție socială

(1)  Pentru a reduce la minimum eventualele impacturi negative ale prezentului acord, părțile convin să dezvolte o mai bună înțelegere a impacturilor asupra industriei lemnului, precum și asupra modului de viață al comunităților indigene și locale potențial afectate, astfel cum sunt descrise în legile și reglementările lor interne respective.

(2)  Părțile vor monitoriza impacturile prezentului acord asupra comunităților respective și a celorlalte părți implicate identificate la alineatul (1), în paralel cu adoptarea unor măsuri rezonabile pentru atenuarea posibilelor efecte negative. Părțile pot conveni asupra unor măsuri suplimentare în vederea soluționării impacturilor negative.

Articolul 13

Stimulente de piață

Ținând seama de obligațiile internaționale care îi revin, Uniunea promovează o poziție favorabilă pe piața Uniunii pentru produsele din lemn care fac obiectul prezentului acord. Aceste eforturi vor include în special măsuri pentru a sprijini:

Articolul 14

Comitetul mixt de implementare

(1)  Părțile instituie un mecanism comun (denumit în continuare „Comitetul mixt de implementare” sau „CMI”), care să analizeze aspectele legate de implementarea și revizuirea prezentului acord.

(2)  Fiecare parte își numește reprezentanții în cadrul CMI, care adoptă deciziile prin consens. CMI este coprezidat de înalți funcționari, unul din partea Uniunii și celălalt din partea Indoneziei.

(3)  CMI își stabilește propriul regulament de procedură.

(4)  CMI se reunește cel puțin o dată pe an, la o dată și cu o ordine de zi convenite în prealabil de către părți. Reuniuni suplimentare pot fi convocate la cererea oricăreia dintre cele două părți.

(5)  CMI:

Articolul 15

Monitorizare și evaluare

Părțile convin să utilizeze rapoartele și constatările următoarelor două mecanisme pentru a evalua implementarea și eficacitatea prezentului acord.

Articolul 16

Măsuri de sprijin

(1)  Furnizarea oricăror resurse necesare pentru măsurile de sprijinire a implementării prezentului acord, identificate în conformitate cu articolul 14 alineatul (5) litera (f) de mai sus, se stabilește în contextul exercițiilor de programare ale Uniunii și statelor sale membre pentru cooperarea cu Indonezia.

(2)  Părțile se asigură că activitățile legate de implementarea prezentului acord sunt coordonate cu programele și inițiativele de dezvoltare existente și viitoare.

Articolul 17

Raportare și comunicarea informațiilor către public

(1)  Părțile se asigură că activitățile CMI sunt cât mai transparente posibil. Rapoartele care decurg din activitatea acestuia se întocmesc în comun și se fac publice.

(2)  CMI publică un raport anual care include, între altele, detalii cu privire la:

(3)  Pentru atingerea obiectivului de îmbunătățire a guvernanței și transparenței în sectorul forestier și pentru a monitoriza implementarea și impacturile prezentului acord, atât în Indonezia, cât și în Uniune, părțile convin ca informațiile descrise în anexa IX să fie puse la dispoziția publicului.

(4)  Părțile convin să nu divulge informații confidențiale care au făcut obiectul unui schimb în temeiul prezentului acord, în conformitate cu legislațiile lor respective. Niciuna dintre părți nu divulgă publicului și nici nu permite autorităților sale să divulge informații care au făcut obiectul unui schimb în temeiul prezentului acord și care se referă la secrete comerciale sau informații comerciale confidențiale.

Articolul 18

Comunicare cu privire la implementare

(1)  Reprezentanții părților responsabile de comunicările oficiale privind implementarea prezentului acord sunt:

(2)  Părțile își comunică reciproc și în timp util informațiile necesare pentru implementarea prezentului acord, inclusiv modificări ale alineatului (1).

Articolul 19

Aplicare teritorială

Prezentul acord se aplică, pe de o parte, teritoriului în care este aplicabil Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în condițiile prevăzute de acest tratat și, pe de altă parte, teritoriului Indoneziei.

Articolul 20

Soluționarea litigiilor

(1)  Părțile depun eforturi pentru soluționarea oricărui litigiu legat de aplicarea sau interpretarea prezentului acord, prin consultări prompte.

(2)  În cazul în care un litigiu nu a fost soluționat prin consultări în decurs de două luni de la data cererii inițiale de consultare, oricare dintre părți poate aduce litigiul în atenția CMI, care depune eforturi în vederea soluționării acestuia. CMI îi sunt furnizate toate informațiile relevante pentru analizarea aprofundată a situației, în vederea identificării unei soluții acceptabile. În acest scop, CMI trebuie să analizeze toate posibilitățile pentru a menține implementarea efectivă a prezentului acord.

(3)  În cazul în care CMI nu poate soluționa litigiul în termen de două luni, părțile pot solicita în comun bunele oficii ale unui terț sau medierea de către o parte terță.

(4)  Dacă litigiul nu poate fi soluționat în conformitate cu alineatul (3), oricare din părți poate să notifice celeilalte părți numirea unui arbitru; cealaltă parte trebuie apoi să numească un al doilea arbitru în termen de 30 de zile calendaristice de la data numirii primului arbitru. Părțile numesc în comun un al treilea arbitru, în decurs de două luni de la numirea celui de al doilea arbitru.

(5)  Deciziile arbitrilor sunt adoptate cu majoritate de voturi, în termen de șase luni de la data numirii celui de al treilea arbitru.

(6)  Deciziile arbitrale sunt obligatorii pentru părți, fără drept de apel.

(7)  CMI stabilește procedurile de lucru pentru arbitraj.

Articolul 21

Suspendare

(1)  O parte care dorește să suspende prezentul acord notifică celeilalte părți, în scris, intenția sa de a face acest lucru. Părțile supun apoi discuției această chestiune.

(2)  Oricare dintre părți poate suspenda aplicarea prezentului acord. Decizia cu privire la suspendare și motivele deciziei se notifică în scris celeilalte părți.

(3)  Dispozițiile prezentului acord vor înceta să se aplice în termen de 30 de zile calendaristice de la efectuarea notificării.

(4)  Aplicarea prezentului acord se reia în termen de 30 de zile calendaristice de la data la care partea care l-a suspendat informează cealaltă parte cu privire la faptul că motivele care au dus la suspendare nu se mai aplică.

Articolul 22

Modificări

(1)  Oricare parte care dorește să modifice prezentul acord prezintă propunerea cu cel puțin trei luni înainte de următoarea reuniune a CMI. Acesta analizează propunerea și, în cazul în care se ajunge la un consens, formulează o recomandare. Dacă părțile sunt de acord cu recomandarea, ele o aprobă în conformitate cu procedurile lor interne respective.

(2)  Orice modificare astfel aprobată de către părți intră în vigoare în prima zi a lunii următoare datei la care părțile își notifică reciproc încheierea procedurilor necesare în acest scop.

(3)  CMI poate adopta modificări ale anexelor la prezentul acord.

(4)  Notificarea oricărei modificări se adresează Secretarului General al Consiliului Uniunii Europene și Ministrului Afacerilor Externe al Republicii Indonezia, pe căi diplomatice.

Articolul 23

Intrarea în vigoare, durata și denunțarea acordului

(1)  Prezentul acord intră în vigoare în prima zi a lunii următoare datei la care părțile își notifică reciproc, în scris, încheierea procedurilor lor respective necesare în acest scop.

(2)  Notificarea se adresează Secretarului General al Consiliului Uniunii Europene și Ministrului Afacerilor Externe al Republicii Indonezia, pe căi diplomatice.

(3)  Prezentul acord rămâne în vigoare pentru o perioadă de cinci ani. Aceasta se prelungește pentru perioade consecutive de cinci ani, cu excepția cazului în care o parte renunță la prelungire prin notificarea în scris a celeilalte părți cu cel puțin 12 luni înainte de expirarea prezentului acord.

(4)  Oricare dintre părți poate denunța prezentul acord prin notificarea în scris a celeilalte părți. Prezentul acord încetează să se aplice la 12 luni de la data acestei notificări.

Articolul 24

Anexe

Anexele la prezentul acord fac parte integrantă din acesta.

Articolul 25

Texte autentice

Prezentul acord se redactează în dublu exemplar în limbile bulgară, cehă, croată, daneză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, neerlandeză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă, suedeză și indoneziană (bahasa indonesia), fiecare text fiind autentic. În caz unor divergențe de interpretare prevalează textul în limba engleză.

DREPT CARE subsemnații, pe deplin autorizați, au semnat prezentul acord.

Съставено в Брюксел на тридесети септември две хиляди и тринадесета година.

Hecho en Bruselas, el treinta de septiembre de dos mil trece.

V Bruselu dne třicátého září dva tisíce třináct.

Udfærdiget i Bruxelles den tredivte september to tusind og tretten.

Geschehen zu Brüssel am dreißigsten September zweitausenddreizehn.

Kahe tuhande kolmeteistkümnenda aasta septembrikuu kolmekümnendal päeval Brüsselis.

Έγινε στις Βρυξέλλες, στις τριάντα Σεπτεμβρίου δύο χιλιάδες δεκατρία.

Done at Brussels on the thirtieth day of September in the year two thousand and thirteen.

Fait à Bruxelles, le trente septembre deux mille treize.

Sastavljeno u Bruxellesu tridesetog rujna dvije tisuće trinaeste.

Fatto a Bruxelles, addì trenta settembre duemilatredici.

Briselē, divi tūkstoši trīspadsmitā gada trīsdesmitajā septembrī.

Priimta du tūkstančiai tryliktų metų rugsėjo trisdešimtą dieną Briuselyje.

Kelt Brüsszelben, a kétezer-tizenharmadik év szeptember havának harmincadik napján.

Magħmul fi Brussell, fit-tletin jum ta’ Settembru tas-sena elfejn u tlettax.

Gedaan te Brussel, de dertigste september tweeduizend dertien.

Sporządzono w Brukseli dnia trzydziestego września roku dwa tysiące trzynastego.

Feito em Bruxelas, em trinta de setembro de dois mil e treze.

Întocmit la Bruxelles la treizeci septembrie două mii treisprezece.

V Bruseli tridsiateho septembra dvetisíctrinásť.

V Bruslju, dne tridesetega septembra leta dva tisoč trinajst.

Tehty Brysselissä kolmantenakymmenentenä päivänä syyskuuta vuonna kaksituhattakolmetoista.

Som skedde i Bryssel den trettionde september tjugohundratretton.

Dibuat di Brussel, pada tanggal tiga puluh bulan September tahun dua ribu tiga belas.

За Европейския съюз

Por la Unión Europea

Za Evropskou unii

For Den Europæiske Union

Für die Europäische Union

Euroopa Liidu nimel

Για την Ευρωπαϊκή Ένωση

For the European Union

Pour l'Union européenne

Za Europsku uniju

Per l'Unione europea

Eiropas Savienības vārdā –

Europos Sąjungos vardu

Az Európai Unió részéről

Għall-Unjoni Ewropea

Voor de Europese Unie

W imieniu Unii Europejskiej

Pela União Europeia

Pentru Uniunea Europeană

Za Európsku úniu

Za Evropsko unijo

Euroopan unionin puolesta

För Europeiska unionen

Untuk Uni Eropa

За Република Индонезия

Por la República de Indonesia

Za Indonéskou republiku

For Republikken Indonesien

Für die Republik Indonesien

Indoneesia Vabariigi nimel

Για τη Δημοκρατία της Ινδονησίας

For the Republic of Indonesia

Pour la République d'Indonésie

Za Republiku Indoneziju

Per la Repubblica di Indonesia

Indonēzijas Republikas vārdā –

Indonezijos Respublikos vardu

Az Indonéz Köztársaság részéről

Għar-Repubblika tal-Indoneżja

Voor de Republiek Indonesië

W imieniu Republiki Indonezji

Pela República da Indonésia

Pentru Republica Indonezia

Za Indonézsku republiku

Za Republiko Indonezijo

Indonesian tasavallan puolesta

För Republiken Indonesien

Untuk Republik Indonesia

▼M1

ANEXA I

PRODUSE VIZATE

Lista din prezenta anexă se referă la Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor instituit de Convenția internațională privind Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor a Organizației Mondiale a Vămilor.

ANEXA IA

CODURILE ARMONIZATE ALE MĂRFURILOR PENTRU LEMNUL ȘI PRODUSELE DIN LEMN CARE FAC OBIECTUL REGIMULUI DE LICENȚE FLEGT

Capitolul 44:

Capitolul 47:

Capitolul 48:

Capitolul 94:

Capitolul 97:

ANEXA IB

CODURILE ARMONIZATE ALE MĂRFURILOR PENTRU LEMNUL INTERZIS LA EXPORT ÎN TEMEIUL LEGISLAȚIEI INDONEZIENE

Capitolul 44:

ANEXA II

DEFINIȚIA LEGALITĂȚII

INTRODUCERE

Lemnul indonezian este considerat legal atunci când s-a verificat că originea sa și procesul său de producție, precum și prelucrarea, transportul și activitățile comerciale ulterioare respectă toate actele administrative și actele cu putere de lege aplicabile din Indonezia.

Indonezia are cinci standarde de legalitate, articulate prin intermediul unei serii de principii, criterii, indicatori și elemente de verificare, toate acestea fiind bazate pe actele administrative, actele cu putere de lege și procedurile subiacente. Aceste standarde pot fi împărțite în substandarde, astfel cum sunt descrise în Orientările SALL.

De asemenea, cadrul juridic indonezian include standarde de gestionare durabilă a pădurilor stabilite pentru titularii de permis care își desfășoară activitatea în zone forestiere de producție de pe terenuri proprietate de stat. Toți titularii de permise trebuie să respecte criteriile de legalitate, prevăzute în standardele de legalitate. Nu mai târziu de data la care expiră prima lor certificare a legalității, titularii de permise care își desfășoară activitatea în zone forestiere de producție de pe terenuri proprietate de stat trebuie să se conformeze atât standardului de legalitate, cât și standardului pentru gestionarea durabilă a pădurilor, astfel cum se stipulează în Orientările SALL.

Indonezia se angajează să revizuiască în mod regulat și să îmbunătățească standardele de legalitate prin intermediul unui proces multilateral.

Cele cinci standarde de legalitate sunt:

—	Standardul de legalitate 1 : standardul pentru concesiile din cadrul zonelor forestiere de producție de pe terenuri proprietate de stat: păduri naturale, plantații forestiere, refacerea ecosistemelor, dreptul gestionării pădurilor (Hak Pengelolaan);

—	Standardul de legalitate 2 : standardul pentru plantațiile forestiere comunitare și pădurile comunitare din zonele forestiere de producție de pe terenuri proprietate de stat;

—	Standardul de legalitate 3 : standardul pentru pădurile aflate în proprietate privată;

—	Standardul de legalitate 4 : standardul pentru drepturile de utilizare a lemnului în zonele neforestiere sau din pădurile de producție convertibile de pe terenurile proprietate de stat;

—	Standardul de legalitate 5 : standardul privind industria forestieră primară și din aval și comercianții.

Cele cinci standarde de legalitate se aplică unor tipuri diferite de permise pentru lemn, conform tabelului următor:

STANDARDUL DE LEGALITATE 1: STANDARDELE PENTRU CONCESIUNI ÎN ZONELE FORESTIERE DE PRODUCȚIE

STANDARDUL DE LEGALITATE 2: STANDARDUL PENTRU PLANTAȚIILE FORESTIERE COMUNITARE ȘI PĂDURILE COMUNITARE DIN ZONELE FORESTIERE DE PRODUCȚIE

STANDARDUL DE LEGALITATE 3: STANDARDUL PRIVIND PĂDURILE PRIVATE

STANDARDUL DE LEGALITATE 4: STANDARDUL PRIVIND DREPTURILE DE UTILIZARE A LEMNULUI ÎN ZONELE NEFORESTIERE SAU DIN PĂDURI DE PRODUCȚIE CONVERTIBILE

STANDARDUL DE LEGALITATE 5: STANDARDUL PRIVIND INDUSTRIILE FORESTIERE PRIMARE ȘI DIN AVAL ȘI COMERCIANȚII

▼B

ANEXA III

CONDIȚII PENTRU PUNEREA ÎN LIBERĂ CIRCULAȚIE ÎN UNIUNE A PRODUSELOR INDONEZIENE DIN LEMN CARE FAC OBIECTUL UNEI LICENȚE FLEGT

1.   DEPUNEREA LICENȚEI

2.   ACCEPTAREA LICENȚEI

3.   VERIFICAREA VALABILITĂȚII ȘI AUTENTICITĂȚII LICENȚEI

4.   VERIFICAREA CONFORMITĂȚII LICENȚEI CU TRANSPORTUL

5.   DIVERSE

6.   DECLARAȚIA VAMALĂ UE

7.   PUNEREA ÎN LIBERĂ CIRCULAȚIE

ANEXA IV

CERINȚE ȘI SPECIFICAȚII TEHNICE PRIVIND LICENȚELE FLEGT

1.   CERINȚE GENERALE PRIVIND LICENȚELE FLEGT

2.   SPECIFICAȚII TEHNICE PRIVIND LICENȚELE FLEGT PE HÂRTIE

3.   EXEMPLARE ALE LICENȚELOR FLEGT

4.   LICENȚA FLEGT PIERDUTĂ, FURATĂ SAU DISTRUSĂ

5.   SPECIFICAȚII TEHNICE PRIVIND LICENȚELE FLEGT ÎN FORMAT ELECTRONIC

Apendice

Apendicele 1

FORMATUL LICENȚEI

Apendicele 2

NOTE EXPLICATIVE

Generalități:

▼M1

ANEXA V

SISTEMUL INDONEZIAN DE ASIGURARE A LEGALITĂȚII LEMNULUI

1.    Introducere

Obiectiv: să ofere asigurarea că recoltarea, transportul, prelucrarea și vânzarea buștenilor rotunzi și a produselor din lemn prelucrate respectă toate actele cu putere de lege și actele administrative relevante din Indonezia.

Cunoscută pentru rolul său de pionierat în combaterea exploatării forestiere ilegale și a comerțului cu produse din lemn și lemn recoltat în mod ilegal, Indonezia a găzduit Conferința ministerială din Asia de Est privind aplicarea legislației și guvernanța în domeniul forestier (FLEG), care a avut loc la Bali, în septembrie 2001, și care a condus la Declarația privind aplicarea legislației și guvernanța în domeniul forestier (Declarația de la Bali). De atunci, Indonezia a continuat să se afle în avangarda cooperării internaționale în domeniul combaterii exploatării forestiere ilegale și a comerțului aferent.

În cadrul eforturilor internaționale vizând abordarea acestor aspecte, un număr tot mai mare de țări consumatoare s-au angajat să ia măsuri pentru prevenirea comerțului pe piețele lor cu lemn recoltat în mod ilegal, în timp ce țările producătoare s-au angajat să pună la dispoziție un mecanism care să asigure legalitatea propriilor produse din lemn. Este important să se instituie un sistem credibil care să garanteze legalitatea recoltării, transportării, prelucrării și comercializării lemnului și produselor din lemn prelucrat.

Sistemul indonezian de asigurare a legalității lemnului (SALL) oferă asigurarea că lemnul și produsele din lemn fabricate și prelucrate în Indonezia provin din surse legale și respectă pe deplin actele cu putere de lege și actele administrative relevante din Indonezia, conform verificării prin audit independent și monitorizării realizate de societatea civilă.

1.1.   Actele cu putere de lege și actele administrative din Indonezia ca fundament al SALL

Reglementarea indoneziană referitoare la „Standardele și orientările privind evaluarea performanței gestionării durabile a pădurilor și verificarea legalității lemnului în pădurile de stat și private” (Regulamentul ministrului silviculturii P. 38/Menhut-II/2009) instituie SALL. SALL include, de asemenea, sistemul de durabilitate indonezian și are drept obiectiv îmbunătățirea guvernanței în domeniul forestier, precum și eliminarea exploatării forestiere ilegale și a comerțului asociat cu lemn pentru a asigura credibilitatea și a îmbunătăți imaginea produselor indoneziene din lemn.

SALL cuprinde următoarele elemente:

SALL este sistemul de bază folosit pentru a asigura legalitatea lemnului și a produselor din lemn fabricate în Indonezia pentru exportul către Uniune și către alte piețe.

1.2.   Dezvoltarea SALL: un proces care implică numeroase părți interesate

Începând din 2003, o gamă largă de părți interesate din domeniul forestier din Indonezia au fost implicate în mod activ în dezvoltarea, implementarea și evaluarea SALL, oferind astfel o mai bună supraveghere, transparență și credibilitate în cadrul procesului. În 2009, procesul implicând multe părți interesate a avut ca rezultat elaborarea Regulamentului ministrului silviculturii P.38/Menhut-II/2009, urmat de Orientările tehnice ale Direcției Generale pentru Utilizarea Pădurilor nr. 6/VI-SET/2009 și Nr. 02/VI-BPPHH/2010, care au fost revizuite prin Regulamentele ministrului silviculturii P.68/Menhut-II/2011, P.45/Menhut-II/2012, P.42/Menhut-II/2013 și prin Orientările tehnice ale Direcției Generale pentru Utilizarea Pădurilor P.8/VI-SET/2011 și P.8/VI-BPPHH/2012.

Pe baza experienței dobândite din implementarea inițială a SALL, a rezultatelor evaluării comune în conformitate cu anexa VIII la prezentul acord, precum și a recomandărilor din partea diferitelor părți interesate, regulamentele au fost revizuite din nou prin intermediul unui proces implicând numeroase părți interesate și au devenit Regulamentele ministrului silviculturii P.43/Menhut-II/2014 din iunie 2014 și P.95/Menhut-II/2014 din decembrie 2014, urmate de Orientările tehnice ale Direcției Generale pentru Utilizarea Pădurilor Nr.P.14/VI-BPPHH/2014 din decembrie 2014 și Nr.P.1/VI-BPPHH/2015 din ianuarie 2015 (denumite în continuare „Orientările SALL”).

Procesul de asigurare a participării tuturor părților interesate va fi continuat pe parcursul implementării SALL.

2.    Sfera de aplicare a SALL

Resursele forestiere de producție indoneziene pot fi în mare parte împărțite în două tipuri de proprietate: păduri de stat și păduri/terenuri în proprietate privată. Pădurile de stat constau în păduri de exploatare pentru producția durabilă de lemn pe termen lung, conform unei diversități de tipuri de permise, și în zone forestiere care pot fi transformate în scopuri nesilvice, cum ar fi pentru așezări sau plantații agricole. Aplicarea SALL în cazul pădurilor de stat și al pădurilor/terenurilor private este prezentată în anexa II.

SALL include lemnul și produsele din lemn obținute pe baza oricărui tip de permis, precum și operațiunile tuturor comercianților, prelucrătorilor din aval, exportatorilor și importatorilor de lemn.

SALL include produsele din lemn destinate pieței interne și piețelor internaționale. Toți producătorii, prelucrătorii și comercianții indonezieni vor fi verificați în vederea stabilirii legalității, inclusiv cei care aprovizionează piața internă.

SALL impune ca lemnul și produsele din lemn importate să fie vămuite și să respecte reglementările de import ale Indoneziei. Conform acestor reglementări, lemnul și produsele din lemn importate trebuie să fie însoțite de documente și de alte elemente de probă care să ofere asigurarea legalității lemnului în țara sa de recoltare. Toate tipurile de lemn și produse din lemn importate în Indonezia trebuie să fie incluse într-un lanț de aprovizionare ale cărui controale sunt în deplină conformitate cu toate reglementările relevante din Indonezia.

Anumite produse din lemn pot conține materiale reciclate. În standardele de legalitate și în Orientările SALL sunt descrise cerințele de legalitate specifice pentru lemnul reciclat.

Lemnul sechestrat poate fi vândut pentru uz exclusiv pe piața internă, cu excepția lemnului sechestrat care a fost recoltat în păduri conservate, care trebuie să fie distrus. Orice industrie care primește lemn sechestrat trebuie să pună în aplicare măsuri pentru a separa lemnul respectiv de alte stocuri și trebuie să informeze în mod corespunzător un organism de evaluare a conformității (OEC), care va efectua imediat un audit special pentru a se asigura că acest lemn nu intră în lanțul de aprovizionare pentru export. Lemnul sechestrat nu poate face obiectul unei licențe de export.

Vor fi introduse modificări ale procedurilor de utilizare și/sau de gestionare a lemnului din pădurile obișnuite, pentru a aborda punerea în aplicare a Deciziei Curții Constituționale (MK) Nr. 35/PUU-X/2012, după adoptarea legislației de punere în aplicare aferente.

Lemnul și produsele din lemn aflate în tranzit sunt strict păstrate în afara zonelor vamale principale („Principal Customs Areas” – PCA) făcute publice în mod oficial. Prin urmare, lemnul aflat în tranzit nu intră în PCA și, în plus, nu va fi inclus în cadrul lanțurilor de aprovizionare cu lemn din Indonezia. Nu se va elibera nicio licență de export pentru lemnul aflat în tranzit.

2.1.   Standardele de legalitate ale SALL

SALL are la bază standarde de legalitate specifice pentru lemn care acoperă toate tipurile de surse de lemn (permise și operatori) și toate activitățile operatorilor. Aceste standarde, precum și orientările privind verificarea acestora, sunt prezentate în anexa II.

SALL include și „Standardul și orientările privind evaluarea performanței gestionării durabile a pădurilor (SFM)”. Evaluarea gestionării durabile a pădurilor cu ajutorul standardului SFM verifică, de asemenea, că entitatea auditată respectă criteriile relevante de legalitate ale SALL. Titularii unui permis care își desfășoară activitatea în zone forestiere de producție de pe terenuri proprietate de stat (domeniu forestier permanent) trebuie să adere la atât la standardul relevant de legalitate, cât și la standardul SFM. Aceștia pot opta pentru respectarea standardului de legalitate la început, dar trebuie să respecte atât standardul de legalitate, cât și standardele de gestionare durabilă a pădurilor, nu mai târziu de data la care expiră certificatul lor inițial de legalitate.

3.    Controlul lanțului de aprovizionare cu lemn

Titularul permisului (în cazul concesiunilor) sau proprietarul funciar (în cazul terenurilor private) sau societatea (în cazul comercianților, prelucrătorilor și exportatorilor) trebuie să demonstreze că fiecare nod din lanțul lor de aprovizionare este controlat și documentat în conformitate cu Regulamentele ministrului silviculturii P.30/Menhut-II/2012, P.41/Menhut-II/2014 și P.42/Menhut-II/2014 (denumite în continuare „regulamentele”). Aceste regulamente impun funcționarilor silvici de la nivel de provincie și de district să realizeze verificări la fața locului și să valideze documentele care sunt depuse de titularii permiselor, de proprietarii funciari sau de prelucrătorii de la fiecare nod al lanțului de aprovizionare.

Principalele documente pentru controalele operaționale la fiecare punct al lanțului de aprovizionare sunt rezumate în diagrama 1.

Toate expedițiile din lanțul de aprovizionare trebuie să fie însoțite de documentele de transport relevante care să indice dacă materialul este acoperit de un certificat SVLK valabil sau a fost declarat legal prin intermediul unei declarații de conformitate a furnizorilor (DCF) sau provine din surse sechestrate. Proprietarul sau custodele oricărei expediții de lemn sau de produse din lemn la fiecare punct al unui lanț de aprovizionare trebuie să înregistreze dacă expediția respectivă a obținut un certificat SVLK, a fost declarată legal prin intermediul unei declarații de conformitate a furnizorilor sau provine dintr-o sursă sechestrată. În cazul în care o expediție include lemn sechestrat, proprietarul sau custodele expediției respective trebuie să aplice un sistem eficace pentru a separa lemnul sau produsele din lemn provenite din sursele legale verificate de lemnul sau produsele din lemn sechestrate și trebuie să păstreze evidențe care să facă distincție între aceste surse.

Operatorii din lanțul de aprovizionare au obligația de a ține evidențe complete privind lemnul și produsele din lemn primite, depozitate, prelucrate și livrate. Aceste evidențe trebuie să fie suficiente pentru a permite reconcilierea ulterioară a datelor cantitative între și în cadrul nodurilor lanțului de aprovizionare. Aceste date trebuie puse la dispoziția funcționarilor silvici de la nivel de provincie și de district pentru efectuarea reconcilierii. Principalele activități și proceduri, inclusiv reconcilierea, pentru fiecare etapă a lanțului de aprovizionare, precum și rolul organismelor de evaluare a conformității (OEC) în evaluarea integrității lanțului de aprovizionare sunt explicate mai amănunțit în apendicele la prezenta anexă.

Diagrama 1

Controlul lanțului de aprovizionare care indică documentele esențiale necesare la fiecare punct al lanțului de aprovizionare unde are loc reconcilierea datelor

4.    Structura instituțională pentru verificarea legalității și eliberarea licențelor de export

4.1.   Introducere

SALL indonezian se bazează pe o abordare cunoscută sub denumirea de „operator-based licensing” (acordarea de licențe operatorilor) care are multe în comun cu sistemele de certificare a produselor sau a gestionării pădurilor. Ministerul Silviculturii din Indonezia desemnează o serie de organisme de evaluare a conformității (Lembaga Penilai/LP și Lembaga Verifikasi/LV) pe care le autorizează să auditeze legalitatea operațiunilor producătorilor, comercianților, prelucrătorilor și exportatorilor de lemn („operatori”).

Organismele de evaluare a conformității (OEC) sunt acreditate de Organismul național de acreditare indonezian (KAN). OEC sunt contractate de operatorii care doresc ca operațiunile lor să fie certificate ca fiind legale. OEC au obligația să își desfășoare activitatea în conformitate cu orientarea ISO/IEC 17065. Ele raportează rezultatele auditurilor către entitatea auditată și către Ministerul Silviculturii. Rezumatele rapoartelor sunt puse la dispoziția publicului.

OEC verifică dacă operatorul care face obiectul auditului își desfășoară activitatea în conformitate cu definiția indoneziană a legalității, astfel cum este prevăzută în anexa II, inclusiv prin implementarea eficientă a unor controale menite să prevină intrarea în lanțurile sale de aprovizionare a unor materiale provenite din surse necunoscute. Atunci când o entitate auditată care își desfășoară activitatea în pădurile de stat sau o mare industrie (industria primară cu o capacitate de peste 6 000 m3/an, industria secundară cu investiții de peste 500 de milioane IDR) se dovedește a fi conformă, se emite un certificat de legalitate SVLK cu o valabilitate de 3 (trei) ani. În această perioadă, OEC efectuează vizite anuale de supraveghere pentru a verifica dacă este menținută conformitatea. Pentru entitățile auditate care își desfășoară activitatea în industrii mici (industria primară cu o capacitate mai mică de 6 000 m3/an, industria secundară cu investiții sub 500 de milioane IDR), valabilitatea certificatului de legalitate este de 6 (șase) ani și de 10 (zece) ani pentru operatorii care își desfășoară activitatea în păduri/terenuri aflate în proprietate privată. În aceste cazuri, vizitele de supraveghere efectuate de OEC au loc o dată la doi ani (bienal).

Operatorii care își desfășoară activitatea în păduri/terenuri aflate în proprietate privată, întreprinderile familiale, meșteșugarii/artizanii, industria primară care prelucrează exclusiv lemn din păduri/terenuri aflate în proprietate privată și nu poate exporta direct, depozitele de lemn înregistrate (care comercializează lemn sau lemn prelucrat ce provine exclusiv din păduri/terenuri aflate în proprietate privată sau din operațiuni certificate SVLK în cadrul Perum Perhutani) și importatorii pot utiliza declarația de conformitate a furnizorilor pentru a demonstra legalitatea lemnului și a produselor lor din lemn și, prin urmare, nu sunt supuse auditului de către OEC (a se vedea secțiunea 5.3).

Organismele de verificare (LV) acționează, de asemenea, ca autorități emitente pentru licențele de export. Ele verifică valabilitatea certificatului SVLK al exportatorilor și a înregistrării exporturilor, precum și coerența declarațiilor exportatorilor privind datele (bilanțuri lunare) înainte de a emite licențele de export sub formă de documente V-Legal sau de licențe FLEGT. Astfel, exporturile de produse din lemn reglementate de anexa I fără licență de export sunt interzise. Pentru exporturile către Uniunea Europeană care îndeplinesc aceste condiții sunt emise licențe FLEGT, în timp ce pentru exporturile către alte destinații sunt emise documente V-Legal.

Orientările SALL specifică faptul că grupurile societății civile, persoanele fizice și comunitățile din Indonezia au dreptul de a monitoriza punerea în aplicare a SALL pe teren. Astfel de observatori independenți sunt autorizați să evalueze conformitatea operațiunilor cu cerințele definiției legalității și, de asemenea, conformitatea procedurilor de audit și de acordare a licențelor cu cerințele SALL și pot depune plângeri adresate OEC, autorităților emitente, KAN și Ministerului Silviculturii.

Diagrama 2

Relația dintre diferitele entități implicate în implementarea SALL

4.2.   Organisme de evaluare a conformității și autorități emitente

Organismele de evaluare a conformității (OEC) joacă un rol-cheie în sistemul indonezian. Ele sunt autorizate de către Ministerul Silviculturii și contractate de operatorii individuali pentru a verifica legalitatea activităților de producție, de prelucrare și de comercializare ale operatorilor individuali din cadrul lanțului de aprovizionare, inclusiv integritatea lanțului de aprovizionare.

Există două tipuri de OEC: (i) organisme de evaluare (Lembaga Penilai/LP), care auditează performanța unităților de gestionare forestieră (FMU) în pădurile de stat pe baza standardelor de durabilitate, precum și cerințele standardului de legalitate; și (ii) organisme de verificare (Lembaga Verifikasi/LV), care auditează unitățile de gestionare forestieră, industriile forestiere, comercianții și exportatorii pe baza standardelor de legalitate.

Pentru a se asigura că aceste audituri care verifică standardele de legalitate prevăzute în anexa II sunt de cea mai înaltă calitate, LP și LV trebuie să dezvolte sistemele de gestionare necesare care să abordeze competența, consecvența, imparțialitatea, transparența și cerințele procesului de evaluare, astfel cum se definește în ISO/IEC 17065. Aceste cerințe sunt specificate în Orientările SALL. Organismele de evaluare a conformității (OEC) sunt acreditate de Organismul național de acreditare indonezian (KAN).

De asemenea, LV pot acționa ca autorități emitente. În acest caz, LV eliberează licențe de export pentru produsele din lemn destinate piețelor internaționale. Pentru piețele din afara Uniunii, autoritățile emitente vor elibera documente V-Legal, iar pentru piața Uniunii se vor elibera licențe FLEGT, în conformitate cu cerințele stabilite în anexa IV. Proceduri detaliate pentru eliberarea de documente V-Legal și de licențe FLEGT pentru expedițiile destinate exportului sunt descrise în Orientările SALL. LP nu pot acționa ca autorități emitente și nu eliberează licențe de export.

Toți auditorii care lucrează pentru OEC sau pentru autoritățile emitente trebuie să fie înregistrați și să dețină un certificat de competență valabil din partea organismului de certificare a profesiilor (Lembaga Sertifikasi Profesi – LSP). LSP va evalua orice presupusă abatere comisă de un auditor care i-a fost adusă la cunoștință și poate retrage certificatul de competență al auditorului respectiv.

4.3.   Organismul de acreditare

Organismul național de acreditare indonezian (Komite Akreditasi Nasional – KAN) este un organism de acreditare independent înființat prin Regulamentul Guvernului (Peraturan Pemerintah/PP) 102/2000 privind standardizarea la nivel național și prin Decretul prezidențial (Keputusan Presiden/Keppres) 78/2001 privind Comitetul Național de Acreditare. El își desfășoară activitatea pe baza ISO/IEC 17011 (Cerințe generale pentru organismele de acreditare care acreditează organisme de evaluare a conformității). Acesta a elaborat documente de sprijin interne specifice pentru SALL în scopul acreditării LP și a LV.

KAN este recunoscut pe plan internațional de Cooperarea pentru Acreditare în Pacific („Pacific Accreditation Cooperation” – PAC) și de Forumul internațional de acreditare (IAF) pentru acreditarea organismelor de certificare privind sistemele de management al calității, sistemele de management de mediu și certificarea produselor. KAN este recunoscut, de asemenea, de Cooperarea pentru Acreditarea Laboratoarelor din Asia-Pacific („Asia Pacific Laboratory Accreditation Cooperation” – APLAC) și de Cooperarea Internațională pentru Acreditarea Laboratoarelor (ILAC).

La 14 iulie 2009, KAN a semnat un memorandum de înțelegere cu Ministerul Silviculturii privind furnizarea de servicii de acreditare pentru SALL. Prin urmare, KAN este responsabil cu acreditarea OEC pentru a asigura că acestea continuă să se conformeze cu ISO/IEC 17065.

Plângerile cu privire la performanța unui LP sau LV pot fi depuse la KAN de către orice parte interesată, inclusiv de operatori și de observatorii independenți.

4.4.   Entitățile auditate

Entitățile auditate sunt operatorii care fac obiectul verificării legalității. Printre acestea se numără unitățile de gestionare forestieră (concesionarii sau titularii de permise de utilizare a lemnului, titularii de permise pentru păduri gestionate la nivelul comunităților ori al satelor, proprietarii privați de păduri/terenuri), depozitele de lemn înregistrate, industriile forestiere și exportatorii neproducători înregistrați. Unitățile de gestionare forestieră și industriile forestiere trebuie să respecte standardul de legalitate aplicabil. În caz de export, industriile forestiere și exportatorii neproducători înregistrați trebuie să respecte cerințele de acordare a licențelor de export. SALL permite entităților auditate să introducă un recurs în fața LP sau LV în ceea ce privește desfășurarea sau rezultatele auditurilor.

4.5.   Observatorul independent

Societatea civilă joacă un rol esențial în monitorizarea independentă a SALL. Grupurile societății civile, persoanele fizice și comunitățile care acționează în calitate de observatori independenți au dreptul să evalueze conformitatea operațiunilor cu cerințele de legalitate, precum și activitățile de acreditare, verificare și acordare de licențe și să raporteze cu privire la acestea. Constatările unui observator independent pot fi, de asemenea, utilizate în cadrul evaluării periodice obligatorii în temeiul prezentului acord (anexa VI).

În cazul unei nereguli legate de legalitatea unui operator, plângerile din partea unui observator independent se depun direct la LP sau LV în cauză. În cazul în care consideră că răspunsul oferit de LP sau LV la o plângere este nesatisfăcător, un observator independent poate depune un raport la KAN și la guvern. În cazul plângerilor cu privire la emiterea licențelor de export, observatorul independent poate depune plângeri direct la autoritatea emitentă sau la Ministerul Silviculturii.

4.6.   Guvernul

Ministerul Silviculturii (începând din octombrie 2014, Ministerul Silviculturii a fuzionat cu Ministerul Mediului, devenind Ministerul Mediului și Silviculturii) reglementează SALL și autorizează organismele de evaluare (LP) acreditate să efectueze evaluarea SFM și organismele de verificare (LV) acreditate să efectueze verificarea legalității.

De asemenea, Ministerul Silviculturii autorizează LV să emită licențe de export (documente V-Legal sau licențe FLEGT).

Ministerul Silviculturii a emis un set de orientări care furnizează cerințele legate de activitățile de verificare și emitere a licențelor. Aceste orientări includ, de asemenea, dispoziții pentru controlul exercitat de Ministerul Silviculturii asupra verificărilor efectuate de LV și specifică procedurile ministerului pentru autorizarea și supervizarea activităților acestora de acordare de licențe.

În plus, Ministerul Silviculturii instituie o echipă de monitorizare ad-hoc însărcinată cu examinarea de la caz la caz a oricărei încălcări raportate în ceea ce privește eliberarea unui certificat de legalitate și/sau a unui document V-Legal/a unei licențe FLEGT. Componența echipei de monitorizare depinde de natura încălcării raportate. Aceasta poate include diferite agenții guvernamentale și actori ai societății civile. Pe baza constatărilor și recomandărilor echipei de monitorizare, Ministerul Silviculturii poate revoca autorizația OEC, ceea ce duce la încetarea imediată a activităților acestuia de verificare și emitere a licențelor.

Ministerul Silviculturii revocă imediat, de asemenea, autorizația unui OEC pe baza unei decizii a KAN privind retragerea acreditării acestuia (de exemplu, care rezultă din activitățile de supraveghere anuală a OEC de către KAN). OEC pot contesta revocarea la KAN, dar nu la minister.

Ministerul Silviculturii gestionează și unitatea de informare cu privire la licențe ca unitate de gestionare a informațiilor care validează informațiile privind emiterea unui document V-Legal/unei licențe FLEGT. Unitatea de informare cu privire la licențe este, de asemenea, responsabilă cu schimbul de informații generale privind SALL și recepționează și stochează date și informații pertinente referitoare la eliberarea certificatelor de legalitate și a documentelor V-Legal/licențelor FLEGT. De asemenea, aceasta răspunde la întrebările adresate de autoritățile competente ale partenerilor comerciali sau de părțile interesate. Unitatea de informare cu privire la licențe gestionează, de asemenea, procesul de recomandare a importurilor bazat pe obligația de diligență prin intermediul sistemului online SILK.

În plus, Ministerul Silviculturii controlează înregistrarea supraveghetorilor tehnici guvernamentali de pe teren (Wasganis) și a personalului tehnic al societăților de pe teren (Ganis). Wasganis sunt însărcinați să efectueze supravegherea și controlul măsurătorilor buștenilor. De asemenea, ei încheie documentele de transport obligatorii și realizează reconcilierea datelor (pentru mai multe detalii, a se vedea apendicele la prezenta anexă). Ganis pregătesc documentele de producție și transport pentru întreaga producție din pădurile de stat. De asemenea, Ganis pot să încheie documentele de transport obligatorii în cazul unei absențe a Wasganis de peste 48 de ore. Atât Wasganis, cât și Ganis sunt înregistrați la Ministerul Silviculturii. Pe o bază anuală, ei sunt evaluați de către Ministerul Silviculturii prin intermediul unei examinări oficiale.

5.    Verificarea legalității

5.1.   Introducere

Lemnul indonezian este considerat legal atunci când originea sa și procesul său de producție, precum și prelucrarea, transportul și activitățile comerciale ulterioare sunt verificate ca îndeplinind toate actele cu putere de lege și actele administrative aplicabile din Indonezia, astfel cum se prevede în anexa II. OEC efectuează evaluări ale conformității pentru a verifica respectarea acestora. Pentru a reduce sarcina impusă proprietarilor de păduri private, precum și asupra comercianților și a întreprinderilor familiale/meșteșugarilor/artizanilor care depind în totalitate de lemnul din păduri aflate în proprietate privată/utilizare privată (permis pentru terenuri private), acestor operatori li se permite în cazuri descrise în mod clar să emită o declarație de conformitate a furnizorilor ca alternativă la obținerea unei certificări SVLK (a se vedea punctul 5.2 de mai jos pentru mai multe detalii).

5.2.   Procesul de verificare a legalității de către OEC

În conformitate cu ISO/IEC 17065 și cu Orientările SALL, procesul de verificare a legalității constă în următoarele:

Cerere și contractare: operatorul transmite OEC o cerere care definește sfera verificării, profilul operatorului și alte informații necesare. Înainte de începerea activităților de verificare este necesară încheierea unui contract între operator și OEC, care să stabilească condițiile pentru verificare.

Planul de verificare: după semnarea contractului de verificare, OEC întocmește un plan de verificare, care include numirea echipei de audit, programul de verificare și calendarul activităților. Planul este comunicat entității auditate, autorității forestiere provinciale competente și altor autorități relevante de la nivel de provincie și de la nivel regional și sunt convenite datele activităților de verificare. Aceste informații sunt puse la dispoziție în avans pentru observatorii independenți și pentru publicul larg, pe site-urile web ale OEC și ale Ministerului Silviculturii și/sau prin intermediul mass-media sau prin corespondență.

Activitățile de verificare: auditul de verificare constă în trei etape: (i) reuniunea de deschidere a auditului și de coordonare; (ii) verificarea documentelor și controale pe teren; și (iii) reuniunea de încheiere a auditului.

Raportare și luarea deciziilor: echipa de audit elaborează un raport de verificare, pe baza unei structuri furnizate de Ministerul Silviculturii. Raportul, care include descrierea eventualelor constatări de neconformitate și decizia adoptată cu privire la certificare, este comunicat entității auditate în termen de 14 zile calendaristice de la data reuniunii de încheiere a auditului și este prezentat Ministerului Silviculturii de către OEC.

Constatările echipei de audit sunt utilizate în principal pentru a decide cu privire la rezultatul auditului de verificare al OEC. OEC decide dacă să elibereze un certificat de legalitate pe baza raportului de verificare întocmit de echipa de audit.

În cazurile de neconformitate, OEC nu va elibera un certificat de legalitate, ceea ce va evita ca lemnul să intre în lanțul de aprovizionare al lemnului legal verificat. Odată ce neconformitatea a fost soluționată, operatorul poate depune o nouă cerere de verificare a legalității.

Încălcările descoperite de OEC în cursul verificării sunt raportate Ministerului Silviculturii și sunt tratate de autoritățile responsabile în conformitate cu procedurile administrative sau judiciare. Dacă un operator este suspectat de încălcarea reglementărilor, autoritățile naționale, provinciale și districtuale pot decide sistarea activităților operatorului.

Eliberarea certificatului de legalitate și recertificarea: OEC va elibera un certificat de legalitate dacă se constată că entitatea auditată respectă pe deplin toți indicatorii și elementele de verificare din standardul de legalitate, inclusiv normele privind controlul lanțului de aprovizionare cu lemn.

OEC poate raporta în orice moment Ministerului Silviculturii cu privire la certificatele eliberate, modificate, suspendate sau retrase și la fiecare trei luni emite un raport. Ministerul Silviculturii publică apoi aceste rapoarte pe site-ul său web.

În funcție de tipul de permis deținut de entitatea auditată, un certificat de legalitate este valabil timp de trei până la 10 ani, după care operatorul este supus unui audit de recertificare. Recertificarea se efectuează înainte de data de expirare a certificatului.

Supravegherea: În funcție de tipul de permis deținut de entitatea auditată, operatorii care dețin un certificat de legalitate fac obiectul unei supravegheri anuale sau bienale care urmează principiile activităților de verificare rezumate mai sus. De asemenea, OEC poate să realizeze activități de supraveghere mai devreme decât era programat, dacă sfera verificării a fost extinsă.

Echipa de supraveghere întocmește un raport de supraveghere. O copie a raportului, inclusiv o descriere a eventualelor neconformități constatate, se înaintează Ministerului Silviculturii. Neconformitățile detectate în urma supravegherii vor duce la suspendarea sau la retragerea certificatului de legalitate.

Audituri speciale: operatorii care dețin un certificat de legalitate sunt obligați să raporteze către OEC orice modificări semnificative în privința proprietății, structurilor, gestionării și operațiunilor care pot afecta calitatea controalelor sale de legalitate în perioada de valabilitate a certificatului. OEC poate efectua audituri speciale pentru a investiga orice plângeri sau litigii înaintate de observatori independenți, instituții guvernamentale sau alte părți interesate sau atunci când operatorul raportează modificări care afectează calitatea controalelor sale de legalitate. OEC efectuează, de asemenea, audituri speciale în cazul în care operatorul semnalează faptul că intenționează să prelucreze lemn sechestrat.

5.3.   Verificarea legalității utilizând declarația de conformitate a furnizorilor (DCF) și controalele interne

Declarația de conformitate a furnizorilor bazată pe SNI/ISO 17050 este o „declarație pe propria răspundere”, astfel cum se definește în ISO/IEC 17000, adică o atestare furnizată de partea interesată în urma examinării care a demonstrat îndeplinirea cerințelor specifice.

DCF poate fi utilizată de către (i) proprietarii privați de păduri; (ii) depozitele de lemn înregistrate (numai depozitele de lemn care primesc lemn exclusiv din păduri/terenuri aflate în proprietate privată sau primesc lemn certificat SVLK de la Perum Perhutani); (iii) întreprinderile familiale/meșteșugarii/artizanii, (iv) industriile primare și secundare care prelucrează exclusiv lemn din păduri/terenuri aflate în proprietate privată și nu dețin permis de export. DCF se aplică (a) lemnului provenit din păduri/terenuri aflate în proprietate privată; (b) lemnului provenit din reabilitarea trotuarelor și a cimitirelor; (c) lemnului reciclat/provenit din demolări; și (d) lemnului sau produselor din lemn importate.

DCF conține informații cu privire la furnizor, la produsele și sursele acestora, documentul de transport, destinatarul produselor, precum și data emiterii. DCF emisă de proprietarii privați de păduri include, de asemenea, o dovadă a dreptului de proprietate asupra terenului de unde provine lemnul. DCF este anexată la documentul de transport pe baza regulamentelor privind gestionarea lemnului. Procedurile detaliate pentru emiterea DCF și controalele aferente sunt furnizate în Orientările SALL.

Destinatarul DCF pentru lemnul din pădurile aflate în proprietate privată efectuează și documentează verificări interne referitoare la valabilitatea informațiilor care urmează să fie declarate în DCF înainte de semnarea contractului de cumpărare și cel puțin o dată pe an după ce contractul a fost semnat. Informațiile conținute în DCF emisă de depozitele de lemn sunt verificate de către destinatarul DCF (industriile primare sau secundare) la intervale de trei luni în scopul trasabilității surselor de bușteni. Informațiile sunt verificate de OEC în timpul desfășurării unui audit SVLK al destinatarului prin examinarea documentelor în cazul în care destinatarul este certificat. În plus, Ministerul Silviculturii poate efectua inspecții aleatorii, care pot fi subcontractate unor părți terțe competente. În cazul în care există indicii de fraudă și nereguli, Ministerul Silviculturii poate efectua inspecții speciale ale operatorului care utilizează DCF.

Toate produsele din lemn acoperite de un document V-Legal sau de o licență FLEGT trebuie să provină dintr-un lanț de aprovizionare care face obiectul unui certificat SVLK și/sau al unei DCF. Lemnul și produsele din lemn care fac obiectul DCF nu au acces direct la piețele internaționale. Un astfel de acces este posibil numai prin intermediul unui operator care deține un certificat SVLK.

5.4.   Verificarea legalității lemnului și a produselor din lemn importate

Regulamentul Ministrului Comerțului 78/M-DAG/PER/10/2014 prevede că lemnul și produsele din lemn importate necesită dovada legalității în țara de recoltare. În acest context, modelul DCF este utilizat, de asemenea, pentru importuri. Numai importatorii (comercianții) și operatorii care prelucrează lemnul înregistrați pot importa lemn și/sau produse din lemn în Indonezia. Acești operatori trebuie să exercite obligația de diligență privind lemnul și/sau produsele din lemn importate pentru a reduce la minimum riscul introducerii de lemn ilegal în lanțul de aprovizionare indonezian. Ei sunt obligați să ofere în modelul de declarație informații precum codurile SA ale produselor, conosamentul, țările de recoltare, țara de origine, dovada legalității lemnului și portul de export. Procedurile privind obligația de diligență includ colectarea datelor, analiza riscului și reducerea riscului. Procedurile se efectuează prin intermediul sistemului online SILK al Ministerului Silviculturii. După ce a evaluat fiecare procedură privind obligația de diligență efectuată de un operator, ministerul emite o recomandare de import adresată Ministerului Comerțului.

Atunci când realizează audituri ale importatorului, OEC efectuează examinarea sistemului privind obligația de diligență aplicat. Procedurile detaliate pentru sistemul privind obligația de diligență și controalele aferente vor fi furnizate în Orientările SALL și în reglementările conexe privind importul.

5.5.   Responsabilitatea guvernului pentru asigurarea aplicării reglementărilor

Ministerul Silviculturii, precum și birourile silvice de la nivel de provincie și de district sunt responsabile pentru controlul lanțurilor de aprovizionare cu lemn și pentru verificarea documentelor aferente (de exemplu, planurile de lucru anuale, rapoartele de tăiere a buștenilor, rapoartele de bilanț privind buștenii, documentele de transport, rapoartele de bilanț privind buștenii/materiile prime/produsele prelucrate și fișele de înregistrare privind producția). În eventualitatea unor neconcordanțe, funcționarii silvici pot refuza aprobarea documentelor de control, ceea ce duce la suspendarea operațiunilor.

Încălcările detectate de funcționarii silvici sau de observatori independenți sunt comunicate OEC și, în urma verificării, pot duce la suspendarea sau retragerea de către OEC a certificatului de legalitate acordat. Funcționarii silvici pot lua măsuri subsecvente adecvate în conformitate cu procedurile de reglementare.

De asemenea, Ministerul Silviculturii primește copii ale rapoartelor de verificare și ale rapoartelor ulterioare de supraveghere și de audit special emise de OEC. Încălcările constatate de OEC, de funcționarii silvici sau de observatori independenți sunt comunicate între actorii implicați și tratate în conformitate cu procedurile administrative și judiciare. Dacă un operator este suspectat de încălcarea reglementărilor, autoritățile naționale, provinciale și districtuale pot decide suspendarea sau sistarea activităților operatorului. OEC revocă imediat certificatele de legalitate dacă cerințele din standardul de legalitate nu mai sunt îndeplinite.

Ministerul Silviculturii instituie un grup operativ ad-hoc însărcinat cu examinarea și investigarea de la caz la caz a oricărei încălcări raportate în ceea ce privește eliberarea unui certificat de legalitate și/sau a unui document V-Legal/a unei licențe FLEGT (echipa de monitorizare).

6.    Acordarea licențelor FLEGT

Licența de export indoneziană pentru produsele din lemn legale este cunoscută sub denumirea de „document V-Legal”. Aceasta este o licență de export care face dovada că produsele din lemn exportate respectă cerințele standardului indonezian de legalitatea stabilit în anexa II și au fost obținute dintr-un lanț de aprovizionare care dispune de controale adecvate pentru a preveni intrarea lemnului din surse a căror legalitate nu a fost verificată. Documentul V-Legal este eliberat de LV, care acționează ca autorități emitente (AE) și va fi utilizat ca o licență FLEGT pentru transporturile către Uniune de îndată ce părțile au convenit să demareze regimul de licențe FLEGT.

Procedurile de eliberare a licențelor FLEGT/a documentelor V-Legal sunt furnizate în Orientările SALL.

Ministerul Silviculturii a înființat o unitate de informare cu privire la licențe, care să mențină o bază de date electronică conținând copiile tuturor documentelor V-Legal/licențelor FLEGT și ale tuturor rapoartelor de neconformitate întocmite de AE. Unitatea de informare cu privire la licențe va acorda acces online la baza sa de date autorităților competente ale Uniunii. În eventualitatea unei întrebări referitoare la autenticitatea, integralitatea și valabilitatea unei anumite licențe FLEGT, autoritățile competente din Uniune vor putea verifica informațiile referitoare la licență utilizând baza de date online SILK. Pentru informații suplimentare, autoritățile competente ale Uniunii pot contacta unitatea de informare cu privire la licențe, care va comunica cu AE relevantă, dacă este necesar.

Documentul V-Legal/licența FLEGT se eliberează în punctul în care expediția este consolidată înainte de export. Procedura este următoarea:

7.    Monitorizare

SALL indonezian include monitorizarea de către societatea civilă (monitorizare independentă). Pentru ca sistemul să fie chiar mai solid în vederea unui acord de parteneriat voluntar FLEGT, se adaugă o componentă de evaluare periodică.

Monitorizarea independentă este realizată de societatea civilă pentru a evalua conformitatea operatorilor, a LP, a LV și a AE cu cerințele SALL indonezian, inclusiv cu orientările și standardele de acreditare. Societatea civilă este definită în acest context ca entități juridice indoneziene, inclusiv ONG-uri, comunități și orice cetățean al Indoneziei.

Obiectivul evaluării periodice este să ofere o asigurare independentă că SALL indonezian funcționează conform descrierii, sporind astfel credibilitatea licențelor FLEGT eliberate. Evaluarea periodică folosește constatările și recomandările rezultate din monitorizarea independentă. Termenii de referință pentru evaluarea periodică sunt stabiliți în anexa VI.

Apendice

Controlul lanțului de aprovizionare

Astfel cum se descrie în anexa V, în toate etapele diverselor lanțuri de aprovizionare, declarațiile operatorilor și evidențele păstrate de aceștia (de exemplu, documentele de transport și rapoartele de bilanț) trebuie să indice dacă lemnul sau produsele din lemn sunt certificate în temeiul SVLK, declarate legale prin utilizarea declarației de conformitate a furnizorilor (DCF), sau provin de la o sursă de lemn sechestrat.

1.   DESCRIEREA CONTROLULUI OPERAȚIONAL AL LANȚULUI DE APROVIZIONARE PENTRU LEMNUL PROVENIT DIN PĂDURILE AFLATE ÎN PROPRIETATEA STATULUI

Controale operaționale ale lanțului de aprovizionare pentru pădurile aflate în proprietatea statului (păduri naturale și plantații forestiere) sunt reglementate prin regulamentele ministrului silviculturii P.41/Menhut-II/2014 și P.42/Menhut-II/2014 privind gestionarea lemnului. Acestea includ Regulamentul ministrului silviculturii P.43/Menhut-II/2014 privind standardele SVLK, urmat de Orientările tehnice ale DG responsabile cu exploatarea pădurilor P.14/VI-BPPHH/2014 și de scrisoarea circulară din partea DG respective SE 8/VI-BPPHH/2014 din august 2014.

Toate procedurile și normele privind luarea de decizii care se referă la verificare, reconcilierea datelor și gestionarea cazurilor de neconformitate în fiecare dintre etapele lanțului de aprovizionare enumerate mai jos se aplică tuturor permiselor forestiere acordate cu privire la pădurile de stat: concesiunile de păduri naturale (IUPHHK-HA/HPH), concesiunile de plantații forestiere industriale (IUPHHK-HT/HPHTI), concesiunile pentru refacerea ecosistemelor (IUPHHK-RE), dreptul de gestionare pentru plantațiile forestiere (Perum Perhutani), concesiunile de plantații forestiere comunitare (IUPHHK-HTR) și concesiunile de păduri comunitare (IUPHHK-HKM), concesiunile de păduri aparținând unui sat (IUPHHK-HD), utilizarea lemnului provenind din concesiuni de zone de reîmpădurire (IUPHHK-HTHR) și utilizarea lemnului provenind din zone neforestiere sau din păduri de producție convertibilă (IPK). Aceste proceduri și norme sunt descrise în orientările tehnice furnizate în regulamentele ministrului silviculturii P.41/Menhut-II/2014 și P.42/Menhut-II/2014 privind gestionarea lemnului.

Toți operatorii care dețin un permis pentru recoltarea lemnului dintr-o concesiune de pădure naturală trebuie să declare toate datele lor privind producția în sistemul național online de trasabilitate în fiecare etapă a lanțului de aprovizionare din concesiunea forestieră până la depozitul de bușteni intermediar și industria primară.

1.1.    Zona de tăiere

1.2.    Locul de depozitare a buștenilor în pădure (platforma primară)

1.3.    Depozitul de bușteni

Buștenii sunt transportați de la locul de depozitare din pădure la depozite de bușteni și apoi fie direct la o unitate de prelucrare, fie la un depozit de bușteni intermediar, fie la un depozit de lemne înregistrat.

1.4.    Depozitul de bușteni intermediar

Depozitele de bușteni intermediare se utilizează dacă buștenii nu sunt transportați din zona concesionată direct către depozitul unității de prelucrare. Depozitele de bușteni intermediare sunt folosite în special pentru transportul între insule al buștenilor sau dacă se schimbă modul de transport.

Permisul de înființare a unui depozit de bușteni intermediar situat în pădurile de stat este acordat de funcționarul silvic districtual pe baza unei propuneri prezentate de titularul permisului. Un permis de depozit de bușteni intermediar este valabil timp de trei ani, dar perioada de valabilitate poate fi prelungită în urma reexaminării și aprobării de către funcționarul silvic. Înființarea unui depozit de bușteni intermediar situat în afara pădurilor de stat nu necesită nicio autorizare specifică și este decisă de către titularul permisului.

2.   DESCRIEREA CONTROLULUI OPERAȚIONAL AL LANȚURILOR DE APROVIZIONARE CU LEMN DIN PĂDURI/TERENURI AFLATE ÎN PROPRIETATE PRIVATĂ

Operațiunile de recoltare a lemnului de pe terenuri/din păduri aflate în proprietate privată sunt reglementate de Regulamentul ministrului silviculturii P.30/Menhut-II/2012 (denumit în continuare „regulamentul”).

Nu există nicio cerință legală care să oblige proprietarii privați de păduri/terenuri să aplice etichete sau marcaje de identificare pe arborii inventariați pentru recoltare. În general, pentru lemnul recoltat din păduri/de pe terenuri aflate în proprietate privată nu se folosesc depozite de bușteni și depozite de bușteni intermediare.

Procedurile de control pentru lemnul provenit din păduri/de pe terenuri private diferă între buștenii proveniți de la arbori care se aflau pe teren atunci când a fost obținut titlul de proprietate asupra terenului și buștenii proveniți de la arbori care au fost plantați după obținerea titlului. Acestea depind, de asemenea, de speciile arborilor recoltați. Plata taxei pentru resurse forestiere, către fondul pentru reîmpădurire și a taxei de tăiere se aplică buștenilor proveniți de la arbori deja prezenți pe teren atunci când a fost obținut titlul de proprietate asupra terenului, dar nu se aplică buștenilor proveniți de la arbori plantați după obținerea titlului de proprietate asupra terenului.

În cazul buștenilor recoltați de la arbori plantați după obținerea titlului de proprietate asupra terenului, există două scenarii:

În cazul buștenilor recoltați de la arbori prezenți pe teren înainte de obținerea titlului de proprietate asupra terenului, funcționarul silvic districtual eliberează documentul de transport. Lemnul de acest tip trebuie să fie certificat în temeiul SVLK.

2.1.    Locul de tăiere/depozitare a buștenilor în pădure

3.   DESCRIEREA CONTROLULUI OPERAȚIONAL AL LANȚURILOR DE APROVIZIONARE CU LEMN PENTRU DEPOZITE ȘI PENTRU INDUSTRIE

Depozitele înregistrate de lemn și lemn prelucrat reprezintă actori specifici din cadrul lanțului de aprovizionare. Acționând în calitate de comercianți, acești operatori cumpără, depozitează și vând lemn și produse din lemn altor operatori fără a fi implicați în activități de producție sau de prelucrare.

Există trei tipuri diferite de permise pentru depozitele înregistrate de lemn și de lemn prelucrat:

3.1.    Depozite de lemn înregistrate pentru lemnul provenit din pădurile de stat și lemnul importat (TPT-KB)

Depozitele de lemn înregistrate pentru lemnul provenit din pădurile de stat și lemnul importat (TPT-KB) sunt utilizate în cazul în care buștenii nu sunt transportați direct către depozitul unității de prelucrare, din zona concesionată și/sau depozitele de bușteni intermediare și/sau alte TPT-KB sau în cazul lemnului (buștenilor) importat (importați).

Permisul de înființare a unui TPT-KB este acordat de funcționarul silvic pe baza unei propuneri prezentate de titularul permisului. Un permis pentru TPT-KB este valabil timp de trei ani, dar perioada de valabilitate poate fi prelungită în urma reexaminării și aprobării de către funcționarul silvic.

Operatorii TPT-KB pot utiliza DCF doar în cazul în care utilizează exclusiv lemn importat și/sau lemn Perum Perhutani certificat SVLK. În cazul în care doar una dintre sursele lor de lemn conține lemn provenit din pădurile de stat (cu excepția lemnului Perum Perhutani certificat), aceștia trebuie să fie certificați SVLK.

3.2.    Depozit înregistrat de lemn și/sau lemn prelucrat pentru lemnul provenit din păduri/terenuri aflate în proprietate privată (TPT)

Depozitele înregistrate de lemn și/sau lemn prelucrat pentru lemnul provenit din păduri/terenuri aflate în proprietate privată (TPT) se utilizează în cazul în care buștenii și/sau lemnul prelucrat nu sunt transportați direct către depozitul unității de prelucrare, din păduri/terenuri aflate în proprietate privată și/sau alte TPT.

Permisul de înființare a unui TPT este acordat de funcționarul silvic pe baza unei propuneri prezentate de titularul permisului. Acest tip de permis este revizuit și aprobat de către funcționarul silvic.

Operatorii care gestionează TPT pot utiliza DCF doar în cazul în care nu sunt implicați în certificarea SVLK.

Operatorii care gestionează TPT trebuie să utilizeze exclusiv lemn și/sau lemn prelucrat provenit din arbori plantați în păduri/terenuri aflate în proprietate privată.

3.3.    Industria primară/integrată

3.4.    Depozitele înregistrate de lemn prelucrat pentru lemnul provenit din păduri de stat și/sau importuri (TPT-KO)

Depozitele înregistrate de lemn prelucrat pentru lemnul provenit din păduri de stat și/sau importuri (TPT-KO) sunt depozite de lemn prelucrat care primesc lemn prelucrat din unitățile de prelucrare primară și/sau din alte TPT-KO și/sau lemn prelucrat importat. Produsele din lemn din TPT-KO sunt vândute către unități de prelucrare secundară, alte TPT-KO, întreprinderi familiale, exportatori înregistrați și/sau utilizatori finali.

Permisul de înființare a unui TPT-KO este acordat de funcționarul silvic districtual pe baza unei propuneri prezentate de titularul permisului. Un permis pentru înființarea unui TPT-KO este valabil timp de trei ani, dar perioada de valabilitate poate fi prelungită în urma reexaminării și aprobării de către funcționarul silvic districtual.

Operatorii TPT-KO pot utiliza DCF doar în cazul în care folosesc exclusiv produse din lemn provenite din lemn prelucrat importat. În cazul în care produsele lor din lemn prelucrat conțin lemn prelucrat care provine din păduri naturale, aceștia trebuie să dețină un certificat SVLK.

3.5.    Industria secundară

4.   EXPORT

Procedurile și procesele de reconciliere a datelor pentru exportul de lemn provenit din pădurile de stat și din pădurile/de pe terenurile aflate în proprietate privată sunt identice.

▼B

ANEXA VI

TERMENII DE REFERINȚĂ PENTRU EVALUAREA PERIODICĂ

1.   OBIECTIV

Evaluarea periodică este o evaluare independentă efectuată de o parte terță independentă, denumită „evaluator”. Obiectivul evaluării periodice este să ofere asigurarea că SALL funcționează conform descrierii, sporind astfel credibilitatea licențelor FLEGT eliberate în temeiul prezentului acord.

2.   DOMENIUL DE APLICARE

Evaluarea periodică include:

3.   REZULTATE

Rezultatele evaluării periodice constau în rapoarte periodice care prezintă constatările evaluării și recomandări de măsuri care trebuie luate pentru a remedia lacunele și punctele slabe ale sistemului identificate în urma evaluării.

4.   PRINCIPALELE ACTIVITĂȚI

Activitățile aferente evaluării periodice includ, între altele:

5.   METODOLOGIA DE EVALUARE

6.   CALIFICĂRILE EVALUATORULUI

Evaluatorul trebuie să fie o parte terță competentă, independentă și imparțială care respectă următoarele cerințe:

7.   RAPORTAREA

8.   CONFIDENȚIALITATEA

Evaluatorul păstrează confidențialitatea datelor primite în cursul desfășurării activităților sale.

9.   NUMIREA, PERIODICITATEA ȘI FINANȚAREA

ANEXA VII

TERMENII DE REFERINȚĂ PENTRU MONITORIZARE INDEPENDENTĂ A PIEȚEI

1.   OBIECTIVUL MONITORIZĂRII INDEPENDENTE A PIEȚEI

Monitorizarea independentă a pieței (MIP) reprezintă monitorizarea pieței realizată de o parte terță independentă denumită „observator”. Obiectivul monitorizării independente a pieței (MIP) este de a colecta și analiza informații privind acceptarea pe piața Uniunii a lemnului cu licență FLEGT din Indonezia și de a examina impacturile Regulamentul (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligațiilor care revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn și ale inițiativelor conexe cum ar fi politicile privind achizițiile publice și private.

2.   DOMENIUL DE APLICARE

MIP include:

3.   REZULTATE

Rezultatele MIP constau în rapoarte regulate adresate Comitetului mixt de implementare (CMI), care cuprind constatările și recomandările sale privind măsuri de consolidare a poziției lemnului indonezian cu licență FLEGT pe piața Uniunii și de îmbunătățire a implementării măsurilor de piață care au ca scop prevenirea introducerii pe piața Uniunii a lemnului recoltat ilegal.

4.   PRINCIPALELE ACTIVITĂȚI

MIP include, între altele:

5.   METODOLOGIA DE MONITORIZARE

6.   CALIFICĂRILE OBSERVATORULUI INDEPENDENT AL PIEȚEI

Observatorul trebuie:

7.   RAPORTAREA

8.   CONFIDENȚIALITATEA

Observatorul păstrează confidențialitatea datelor primite în cursul desfășurării activităților sale.

9.   NUMIREA, PERIODICITATEA ȘI FINANȚAREA

ANEXA VIII

CRITERII PENTRU EVALUAREA BUNEI FUNCȚIONĂRI A SISTEMULUI DE ASIGURARE A LEGALITĂȚII LEMNULUI DIN INDONEZIA

CONTEXT

Înainte de a demara acordarea de licențe FLEGT pentru exporturile de lemn către Uniune, va fi realizată o evaluare tehnică independentă a SALL indonezian. Această evaluare tehnică va avea ca scop: (i) examinarea funcționării SALL în practică, pentru a stabili dacă duce la rezultatele preconizate și (ii) examinarea oricăror modificări aduse SALL după semnarea prezentului acord.

Criteriile pentru această evaluare sunt stabilite mai jos:

1.   DEFINIȚIA LEGALITĂȚII

Lemnul de proveniență legală trebuie definit pe baza legilor aplicabile în Indonezia. Definiția utilizată trebuie să nu fie ambiguă, să poată fi verificată în mod obiectiv și să fie viabilă pe plan operațional; de asemenea, definiția trebuie să includă cel puțin actele cu putere de lege și actele administrative care reglementează următoarele domenii:

Întrebări esențiale:

În cazul unor modificări ale definiției legalității, întrebările esențiale vor include:

2.   CONTROLUL LANȚULUI DE APROVIZIONARE

Sistemele de control al lanțului de aprovizionare trebuie să ofere o asigurare credibilă că produsele din lemn pot fi urmărite pe întreg parcursul lanțului de aprovizionare, de la recoltare sau punctul de import până la punctul de export. Nu va fi întotdeauna necesară păstrarea trasabilității fizice a unui buștean, a unei încărcături de bușteni sau a unui produs din lemn de la punctul de export până înapoi la pădurea de origine, dar este întotdeauna necesară trasabilitatea între pădure și primul punct unde se produce un amestec (de exemplu, un terminal pentru lemn sau o unitate de prelucrare).

2.1.   Drepturile de utilizare

Zonele în care au fost acordate drepturi de utilizare a resurselor forestiere sunt delimitate clar, iar titularii acestor drepturi au fost identificați.

Întrebări esențiale:

2.2.   Metode de controlare a lanțului de aprovizionare

Există mecanisme eficace de trasabilitate a lemnului pe întreg parcursul lanțului de aprovizionare, de la recoltare până la punctul de export. Abordarea utilizată pentru identificarea lemnului poate varia, de la utilizarea de etichete pentru articole individuale până la folosirea documentelor care însoțesc o încărcătură sau un lot. Metoda aleasă trebuie să reflecte tipul și valoarea lemnului, precum și riscul de contaminare cu lemn de proveniență necunoscută sau ilegală.

Întrebări esențiale:

2.3.

Gestionarea datelor cantitative: Există mecanisme solide și eficace pentru măsurarea și înregistrarea cantităților de lemn sau de produse din lemn în fiecare etapă a lanțului de aprovizionare, inclusiv estimări fiabile și precise, înainte de începerea recoltării, cu privire la volumul de lemn pe picior din fiecare zonă de tăiere. Întrebări esențiale: — Sistemul de control produce date cantitative referitoare la intrări și la ieșiri, inclusiv rate de conversie, dacă este cazul, pentru următoarele etape ale lanțului de aprovizionare? — lemn pe picior — buștenii în pădure (la locul de depozitare a buștenilor în pădure) — lemnul transportat și depozitat (depozite de bușteni, depozite de bușteni intermediare) — sosirea la unitatea de prelucrare și depozitarea materialelor — intrarea în și ieșirea din liniile de producție — depozitarea produselor prelucrate la unitatea de prelucrare — ieșirea din unitatea de prelucrare și transportul — sosirea la punctul de export — Care sunt organizațiile responsabile cu evidența datelor cantitative? Dispun acestea de resurse adecvate în ceea ce privește personalul și echipamentul? — Care este calitatea datelor controlate? — Sunt înregistrate toate datele cantitative astfel încât cantitățile să poată fi verificate în comparație cu etapele anterioare și ulterioare ale lanțului de aprovizionare în timp util? — Ce informații privind controlul lanțului de aprovizionare sunt făcute publice? Cum pot accesa părțile interesate aceste informații?

2.4.

Separarea lemnului a cărui legalitate a fost verificată de lemnul de proveniență necunoscută Întrebări esențiale: — Există suficiente controale pentru a exclude lemnul de proveniență necunoscută sau lemnul recoltat fără drepturi legale de recoltare? — Care sunt măsurile de control aplicate pentru a asigura separarea, pe întreg parcursul lanțului de aprovizionare, a materialelor verificate de cele neverificate?

2.5.

Produse din lemn importate Există controale adecvate pentru asigurarea faptului că lemnul și produsele din lemn au fost importate în mod legal. Întrebări esențiale: — Cum se demonstrează că importul lemnului și al produselor derivate este legal? — Ce documente sunt necesare pentru a identifica țara de recoltare și pentru a oferi asigurarea că produsele importate provin din lemn recoltat în mod legal, conform anexei V? — Identifică SALL lemnul și produsele din lemn importate pe întreg parcursul lanțului de aprovizionare, până când acestea sunt amestecate pentru fabricarea produselor prelucrate? — În cazul în care se utilizează lemn importat, poate fi identificată țara de origine (de recoltare) pe licența FLEGT (poate fi omisă pentru produsele reconstituite)?

3.   PROCEDURI DE VERIFICARE

Verificarea constă în efectuarea de controale adecvate în vederea asigurării legalității lemnului. Aceasta trebuie să fie suficient de solidă și de eficace pentru a asigura identificarea oricărei nerespectări a cerințelor, fie în pădure, fie în cadrul lanțului de aprovizionare, și luarea de măsuri rapide în vederea remedierii acesteia.

3.1.   Organizație

Verificarea este realizată de o organizație terță care deține resurse adecvate, sisteme de management și personal calificat și format corespunzător, precum și mecanisme solide și eficace pentru controlarea conflictelor de interese.

Întrebări esențiale:

3.2.   Verificarea în raport cu definiția legalității

Există o definiție clară care stabilește ce trebuie verificat. Metodologia de verificare este documentată și asigură faptul că procesul este sistematic, transparent, întemeiat pe probe, efectuat la intervale regulate și că acoperă toate elementele incluse în definiție.

Întrebări esențiale:

3.3.   Verificarea sistemelor de control al integrității lanțului de aprovizionare

Există o sferă clară de criterii și indicatori care trebuie verificați și care acoperă întregul lanț de aprovizionare. Metodologia de verificare este documentată, asigură faptul că procesul este sistematic, transparent, întemeiat pe probe, efectuat la intervale regulate și că acoperă toate criteriile și indicatorii incluși în sfera de aplicare și, de asemenea, prevede reconcilierea periodică și la timp a datelor între fiecare etapă a lanțului.

Întrebări esențiale:

3.4.   Mecanisme de soluționare a plângerilor

Există mecanisme adecvate pentru soluționarea plângerilor și a litigiilor care rezultă în urma procesului de verificare.

Întrebări esențiale:

3.5.   Mecanisme pentru soluționarea cazurilor de neconformitate

Există mecanisme adecvate pentru soluționarea cazurilor de neconformitate identificate în cursul procesului de verificare sau aduse la cunoștință prin intermediul plângerilor și al monitorizării independente.

Întrebări esențiale:

4.   ACORDAREA DE LICENȚE PENTRU EXPORTURI

Indonezia a încredințat autorităților emitente întreaga responsabilitate a eliberării documentelor V-Legal/licențelor FLEGT. Licențele FLEGT sunt eliberate pentru transporturi individuale destinate Uniunii.

4.1.   Structura organizatorică

Întrebări esențiale:

4.2.   Eliberarea documentelor V-Legal și utilizarea lor pentru regimul de licențe FLEGT

S-au luat măsuri adecvate în vederea utilizării documentelor V-Legal documente pentru regimul de licențe FLEGT.

Întrebări esențiale:

4.3.   Întrebări cu privire la licențele FLEGT eliberate

A fost instituit un mecanism adecvat pentru soluționarea întrebărilor primite de la autoritățile competente cu privire la licențele FLEGT, prevăzut în anexa III.

Întrebări esențiale:

4.4.   Mecanism de soluționare a plângerilor

Există un mecanism adecvat de soluționare a plângerilor și a litigiilor care rezultă în urma acordării de licențe. Acest mecanism permite soluționarea oricărei plângeri privind funcționarea regimului de licențe.

Întrebări esențiale:

5.   MONITORIZAREA INDEPENDENTĂ

Monitorizarea independentă este realizată de societatea civilă din Indonezia și este independentă de alte elemente ale SALL (cele implicate în gestionarea sau la reglementarea resurselor forestiere și cele implicate în auditul independent). Unul dintre obiectivele principale este de a menține credibilitatea SALL prin monitorizarea implementării verificării.

Indonezia a recunoscut în mod oficial funcția de monitorizare independentă și permite societății civile să depună plângeri atunci când se constată nereguli în procesele de acreditare, de evaluare și de acordare a licențelor.

Întrebări esențiale:

ANEXA IX

DIFUZAREA DE INFORMAȚII CĂTRE PUBLIC

1.   INTRODUCERE

Părțile se angajează să asigure faptul că informațiile forestiere esențiale sunt puse la dispoziția publicului.

Prezenta anexă prevede atingerea acestui obiectiv prin definirea (i) informațiilor forestiere care să fie puse la dispoziția publicului; (ii) organismelor responsabile cu punerea la dispoziție a acestor informații; și (iii) mecanismelor prin care acestea pot fi accesate.

Scopul este de a se asigura că 1. activitățile CMI în cursul implementării prezentului acord sunt transparente și înțelese; 2. există un mecanism prin care părțile la acord, precum și părțile interesate relevante pot accesa informații forestiere esențiale; 3. funcționarea SALL este consolidată prin disponibilitatea de informații pentru monitorizarea independentă; și 4. se ating obiective superioare ale prezentului acord. Disponibilitatea publică a informațiilor reprezintă o contribuție importantă la consolidarea guvernanței în domeniul forestier din Indonezia.

2.   MECANISME DE ACCES LA INFORMAȚII

Prezenta anexă este în concordanță Legea indoneziană privind libertatea de informare (LI) nr. 14/2008. Conform acestei legi, este obligatoriu ca fiecare instituție publică să elaboreze reglementări privind accesul la informații de către public. Legea distinge patru categorii de informații: 1. informații disponibile și difuzate în mod activ și regulat; 2. informații care ar trebui să fie făcute publice fără întârziere; 3. informații care sunt disponibile în orice moment și furnizate la cerere; și 4. informații care sunt confidențiale sau cu difuzare restrânsă.

Ministerul Silviculturii, birourile provinciale și districtuale, organismul național de acreditare (KAN), organismul de evaluare a conformității (OEC), autoritățile emitente – toate acestea sunt instituții importante pentru funcționarea SALL și, prin urmare, obligate, ca parte a îndatoririlor lor, să difuzeze informații forestiere către public.

Pentru implementarea legii menționate, Ministerul Silviculturii, birourile provinciale și districtuale și toate celelalte agenții publice, inclusiv KAN, au elaborat sau sunt în curs de a elabora proceduri privind punerea informațiilor la dispoziția publicului.

De asemenea, KAN este obligat să pună informații la dispoziția publicului în temeiul clauzei 8.2 – Obligația organismului de acreditare din ISO/IEC 17011:2004. Organismele de verificare și autoritățile emitente au obligația de a pune informații la dispoziția publicului în temeiul regulamentelor ministrului silviculturii, al clauzei 8.1 - Informații care pot fi accesate de public din ISO/IEC 17021:2006 și al clauzei 4.8 –Documentație din Ghidul ISO/IEC 65:1996.

Organizațiile societății civile funcționează ca una dintre sursele de informații forestiere care intră sub incidența regulamentelor ministrului silviculturii.

Ministrul silviculturii a emis Regulamentul nr. P.7/Menhut-II/2011 din 2 februarie 2011, care prevede că cererile vizând informații deținute de Ministerul Silviculturii trebuie adresate directorului Centrului pentru Relații Publice al Ministerului Silviculturii conform unei politici de informare de tip „ghișeu unic”. Orientări suplimentare de punere în aplicare sunt în curs de dezvoltare de către Ministerul Silviculturii. Informațiile disponibile la birourile silvice regionale, provinciale și districtuale pot fi accesate direct.

Pentru ca prezenta anexă să producă efecte, trebuie elaborate și aprobate proceduri/orientări/instrucțiuni privind modul de răspundere a instituțiilor menționate la cererile de informații. În plus, vor fi clarificate dispozițiile privind raportarea și difuzarea publică aplicabile organismelor de verificare și autorităților emitente.

3.   CATEGORII DE INFORMAȚII UTILIZATE PENTRU A ÎMBUNĂTĂȚI MONITORIZAREA ȘI EVALUAREA FUNCȚIONĂRII SALL

Acte cu putere de lege și acte administrative: toate actele cu putere de lege, actele administrative, standardele și orientările enumerate în standardele de legalitate.

Alocarea de terenuri și păduri: hărți de alocare a terenurilor și planuri de amenajare a teritoriului la nivel de provincie, proceduri pentru alocarea terenurilor, concesiuni forestiere sau drepturi de utilizare și alte drepturi de exploatare și prelucrare, precum și documente conexe cum ar fi hărțile de concesiune, permisele de eliberare a zonelor forestiere, titlurile de proprietate asupra terenurilor și hărțile aferente titlurilor de proprietate asupra terenurilor.

Practicile de gestionare a pădurilor: planurile de utilizare a resurselor forestiere, planurile de lucru anuale, inclusiv hărți și permise pentru echipamente, procesele-verbale ale reuniunilor de consultare cu comunitățile care trăiesc în zona care face obiectul permisului sau în jurul acesteia (necesare pentru elaborarea planurilor de lucru anuale), planul de lucru privind exploatarea materialului lemnos din pădure și anexele sale, evaluarea impactului asupra mediului și procesele-verbale ale reuniunilor de consultare publică necesare pentru elaborarea rapoartelor de evaluare a impactului asupra mediului, rapoarte privind producția de bușteni și datele de inventar privind lemnul pe picior de pe terenurile forestiere proprietate de stat.

Informații referitoare la transport și la lanțul de aprovizionare, de exemplu documente de transport al buștenilor sau produselor forestiere, plus anexele acestora, și rapoartele de reconciliere a datelor privind lemnul, documente de înregistrare aferente transporturilor de lemn între insule și documente care să dovedească identitatea navei.

Informații referitoare la prelucrare și la industrie: de exemplu, actul de înființare a societății, licența comercială și numărul de înregistrare al societății, raportul de evaluare a impactului asupra mediului, permisul de activitate industrială sau numerele de înregistrare în registrul industriei, planurile de aprovizionare cu materii prime industriale pentru industriile primare de produse forestiere, numărul de înregistrare a exportatorului de produse ale industriei forestiere, rapoartele privind materiile prime și produsele prelucrate, lista titularilor de drepturi de prelucrare și informații cu privire la societățile de prelucrare secundară.

Taxe forestiere: de exemplu, taxele de plată pe suprafață și chitanțele de plată, ordinele de plată și facturile aferente fondului pentru reîmpădurire și taxei pentru resursele forestiere.

Informații referitoare la verificare și la acordarea de licențe: orientări și standarde de calitate pentru procedurile de acreditare; numele și adresa fiecărui OEC acreditat, data acordării acreditării și data expirării; sfera acreditării; lista personalului OEC (auditori, factori de decizie) asociat cu fiecare certificat; clarificare cu privire la ce se consideră ca fiind informații comerciale confidențiale; planul de audit, pentru a se ști când au loc consultări publice; anunțarea auditului de către OEC; procesele-verbale ale reuniunilor de consultare publică cu OEC, inclusiv lista participanților; sinteza publică al rezultatului auditului; rapoarte recapitulative din partea organismului de audit privind eliberarea certificatelor; raport de situație cu privire la toate auditurile: certificatele aprobate, refuzate, aflate în curs de procesare, acordate, suspendate sau retrase și orice modificare a celor de mai sus; cazurile de neconformitate relevante pentru audituri și pentru acordarea licențelor, precum și măsurile luate în vederea soluționării acestora; licențele de export eliberate; rapoarte recapitulative periodice din partea autorităților emitente.

Proceduri de tratare a plângerilor și de monitorizare: procedurile operaționale standard pentru depunerea de plângeri la KAN, la organismele de verificare și la autoritățile emitente, inclusiv proceduri pentru monitorizarea progresului rapoartelor referitoare la plângeri și închiderea rapoartelor referitoare la plângeri.

O listă a documentelor esențiale relevante pentru monitorizarea pădurilor, agențiile care dețin aceste documente, precum și procedura prin care aceste informații pot fi dobândite sunt cuprinse în apendicele la prezenta anexă.

4.   CATEGORII DE INFORMAȚII UTILIZATE PENTRU A ÎMBUNĂTĂȚI OBIECTIVELE SUPERIOARE ALE ACORDULUI DE PARTENERIAT VOLUNTAR

5.   IMPLEMENTAREA DISPOZIȚIILOR REFERITOARE LA DIFUZAREA DE INFORMAȚII CĂTRE PUBLIC

În cadrul implementării prezentei anexe, părțile vor evalua:

Apendice

Procedurile pentru obținerea informațiilor: