Refugiații și apatrizii – standarde comune privind condițiile (până în 2026);

ASPECTE-CHEIE

Obiectiv și definiții

• Se stabilesc standarde comune pentru a decide care sunt persoanele care îndeplinesc condițiile de acordare a statutului de refugiat sau care sunt persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară, precum și pentru a stabili conținutul protecției internaționale. Cu toate acestea, statele membre sunt libere să introducă sau să mențină norme mai favorabile pentru persoanele care au nevoie de protecție.
• Sunt definiți „refugiații” și ”persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară”, precum și membrii de familie – tatăl, mama sau un alt adult responsabil pentru beneficiarul de protecție internațională dacă acesta din urmă are vârsta sub 18 ani (este minor) și este necăsătorit.

Evaluarea cererilor

• Statele membre au o datorie comună de a coopera activ cu solicitantul când stabilesc elementele comune ale unei cereri.
• Se dă o listă neexhaustivă, care include fapte, informații și circumstanțe (de exemplu, dacă persoana a fost persecutată) de care trebuie să se țină cont la evaluarea la nivel individual, în mod obiectiv și imparțial.
• După ce au depus toate eforturile pentru a-și depune și a-și susține cererea și s-a stabilit credibilitatea generală a cererii lor, solicitanților de azil ar trebui să li se acorde beneficiul îndoielii chiar dacă din cerere lipsesc documente justificative sau alte dovezi.
• Se poate considera că solicitanții nu au nevoie de protecție internațională dacă aceștia pot beneficia de protecție în interiorul țării împotriva persecuției sau a vătămărilor grave, în orice parte a teritoriului țării de origine la care aceștia au acces în siguranță și în mod legal și în care se poate estima în mod rezonabil că se vor stabili.
• Directiva clarifică faptul că:
  • protecția împotriva persecuției sau a vătămărilor grave poate fi acordată numai de către stat, de către partide sau de către organizații, inclusiv organizații internaționale, care controlează statul sau o parte importantă a teritoriului acestuia;
  • aceste partide trebuie să fie în măsură și să dorească să acorde o protecție eficientă, care să nu aibă un caracter temporar;
  • solicitantul ar trebui să aibă acces la o asemenea protecție.
• Statele membre ar trebui să utilizeze informații precise și actualizate din surse pertinente, precum Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați și Agenția Uniunii Europene pentru Azil.

Condițiile pentru obținerea statutului de refugiat

• Se clarifică ce anume constituie un „act de persecuție” în sensul Convenției de la Geneva în ceea ce privește statutul refugiaților, precum și formele pe care le pot lua aceste acte.
• Trebuie să existe un motiv de persecuție, iar textul indică aspectele – rasa, religia, naționalitatea, apartenența la un anumit grup social sau opinia politică – de care trebuie să se țină seama la evaluarea motivelor de persecuție.
• Lipsa protecției împotriva persecuției din unul dintre motivele indicate mai sus constituie și ea o îndeplinire a condițiilor pentru acordarea statutului de refugiat.

Condiții pentru obținerea de protecție subsidiară

Printre „vătămările grave” pe care ar risca să le sufere un resortisant din afara UE în cauză dacă ar fi returnat în țara sa de origine sau, în cazul unui apatrid, în țara în care își avea reședința obișnuită, se numără:

• pedeapsa cu moartea sau execuția;
• tortura sau tratamentele sau pedepsele inumane sau degradante;
• amenințările grave și individuale la adresa vieții sau a persoanei unui civil ca urmare a violenței generalizate în caz de conflict armat.

Pierderea sau excluderea de la obținerea statutului de refugiat sau a protecției subsidiare

Directiva enumeră:

• situațiile în care statutul de refugiat sau protecția subsidiară încetează (de exemplu, în cazul în care solicitantul obține o nouă cetățenie) sau se exclude (de exemplu, dacă solicitantul a comis o crimă de război sau o crimă împotriva umanității);
• temeiurile în care drepturile respective pot să fie revocate, să înceteze sau să li se refuze reînnoirea – inclusiv atunci când există motive rezonabile de a-l considera pe solicitant un pericol pentru siguranța sau pentru societatea statului membru gazdă.

Conținutul protecției internaționale

Conținutul statutului unui beneficiar de protecție subsidiară este apropiat de cel al statutului de refugiat, eliminându-se în mare parte posibilitatea statelor membre de a acorda numai refugiaților accesul la unele drepturi.

Protecția internațională acordată de statul membru gazdă include următoarele drepturi.

• protecția împotriva returnării³.
• accesul refugiaților și al beneficiarilor de protecție subsidiară la informații privind drepturile și obligațiile aferente statutului lor, într-o limbă pe care aceștia o pot înțelege sau se presupune în mod rezonabil că o înțeleg;
• protecția unității familiei;
• cu excepția cazului în care există motive imperioase de siguranță națională sau de ordine publică, eliberarea:
  • permiselor de ședere – valabile cel puțin trei ani în cazul refugiaților și cel puțin un an (doi ani la reînnoire) în cazul protecției subsidiare; și a
  • documentelor de călătorie pentru a călători în afara teritoriului național – în cazul protecției subsidiare, numai dacă persoanele respective nu pot obține un pașaport național.
• accesul la locuri de muncă și la posibilități de formare ocupațională și de formare profesională, cu egalitate de tratament în ceea ce privește condițiile de angajare;
• accesul la educație – tratament egal cu proprii resortisanți în cazul minorilor și cu resortisanții altor țări din afara UE care își au reședința în mod legal pe teritoriul respectiv în cazul adulților;
• acces egal la procedurile de recunoaștere a diplomelor străine și a calificărilor profesionale;
• tratament egal cu propriii resortisanți în ceea ce privește protecția socială (aceasta poate fi limitată la prestațiile de bază în cazul protecției subsidiare);
• reprezentarea minorilor neînsoțiți printr-un tutore legal sau, dacă este necesar, printr-un organism responsabil bunăstarea minorilor sau prin orice altă formă corespunzătoare de reprezentare stabilită în cadrul sistemului juridic național;
• acces la locuință în condiții echivalente cu ale altor resortisanți ai altor țări din afara UE care își au reședința în mod legal pe teritoriul respectiv;
• libertatea de circulație pe teritoriul național, în aceleași condiții și cu aceleași restricții ca și cele prevăzute pentru resortisanții altor țări din afara UE care își au reședința în mod legal pe teritoriul respectiv;
• acces la facilitățile de integrare;
• dacă este necesar, ajutor în vederea repatrierii.

Țări care nu intră în domeniul de aplicare al directivei

Irlanda și Regatul Unit* au optat pentru neparticiparea la adoptarea directivei, având acest drept conform Protocolului nr. 21 anexat la Tratatul de la Lisabona. Prin urmare, acestora li se aplică în continuare Directiva 2004/83/CE.

Danemarcei nu i se aplică nici această directivă, nici cea anterioară, în temeiul Protocolului nr. 22 cu privire la poziția sa anexat la Tratatul de la Lisabona.

Abrogare

Directiva 2011/95/UE este abrogată și înlocuită de Regulamentul (UE) 2024/1347 (a se vedea sinteza) începând cu 11 iunie 2026.