Un aer mai curat pentru Europa

ASPECTE-CHEIE

Obiective și standarde de calitate a aerului

Directiva actualizează și consolidează legislația UE privind calitatea aerului înconjurător¹ prin fuzionarea și înlocuirea Directivelor 2004/107/CE și 2008/50/CE. Directiva stabilește standarde mai stricte de calitate a aerului, pe baza celor mai recente dovezi științifice, și introduce măsuri mai ferme de planificare, monitorizare și asigurare a respectării legislației, pentru a proteja sănătatea umană și mediul:

• prescrie standardele obligatorii privind calitatea aerului pentru 13 poluanți, inclusiv PM_2,5, PM₁₀, dioxidul de azot și ozonul, acoperind valorile-limită², valorile-țintă³, obligațiile de reducere a expunerii medii, obiectivele privind concentrația expunerii medii, nivelurile critice, pragurile de alertă și de informare și obiectivele pe termen lung;
• necesită revizuiri periodice ale acestor standarde, ținând seama de cele mai recente descoperiri științifice și de orientările Organizației Mondiale a Sănătății privind calitatea aerului;
• sprijină obiectivul ambițios de reducere la zero a poluării al UE pentru aer, contribuind la obiectivele de protecție a mediului și a biodiversității.

Responsabilitățile statelor membre

Statele membre trebuie să desemneze autorități responsabile cu gestionarea calității aerului și cu stabilirea zonelor de calitate a aerului pe teritoriul lor:

• zone și unități teritoriale cu expunere medie sunt instituite pentru monitorizarea și gestionarea calității aerului;
• autoritățile competente desemnate sunt responsabile cu asigurarea funcționării continue a rețelelor de monitorizare a aerului și cu pregătirea planurilor și a foilor de parcurs privind calitatea aerului în caz de neconformitate sau de risc de nerealizare.

Evaluarea calității aerului înconjurător

Statele membre trebuie să evalueze calitatea aerului pentru anumiți poluanți, pe baza unor criterii și praguri stabilite.

• Evaluarea calității aerului se bazează pe măsurători în puncte fixe, modelare, măsurători indicative sau estimări obiective, în funcție de nivelurile de poluare a aerului dintr-o anumită zonă.
• Zonele sunt clasificate pe baza nivelurilor lor de poluare, pentru a determina metodele de evaluare care trebuie utilizate. Această clasificare este revizuită o dată la cinci ani, sau mai devreme, în cazul în care apar modificări semnificative.
• Dispozițiile specifice prevăd cerințe pentru monitorizarea supersiturilor, a zonelor fierbinți de poluare a aerului și a poluanților care prezintă motive de îngrijorare emergente (de exemplu, particule ultrafine, carbon negru, amoniac).
• Datele de monitorizare trebuie să îndeplinească obiectivele de calitate definite și să se bazeze pe metode de referință recunoscute la nivelul UE sau la nivel internațional.

Mecanisme mai solide de planificare și de asigurare a conformității

Atunci când standardele sunt depășite, statele membre trebuie să adopte planuri privind calitatea aerului și să pună în aplicare măsuri specifice de reducere a nivelurilor de poluanți într-un interval de timp stabilit.

• Trebuie adoptate planuri privind calitatea aerului în termen de doi ani de la detectarea unei depășiri și trebuie să asigure conformitatea cât mai curând posibil și nu mai târziu de patru ani de la anul în care s-a înregistrat depășirea.
• Planurile și foile de parcurs trebuie să includă reduceri cuantificate ale emisiilor, informații privind impactul asupra sănătății și consultări publice și să fie actualizate în cazul în care depășirile persistă.
• Foile de parcurs privind calitatea aerului trebuie pregătite înainte de 2030 pentru a atinge standardele mai stricte de calitate a aerului care trebuie atinse până în anul respectiv. Amânarea acestui termen este posibilă până în 2040 în anumite cazuri (de exemplu, condiții climatice nefavorabile sau constrângeri structurale), în urma unei proceduri specifice, inclusiv notificarea Comisiei Europene, rapoarte de punere în aplicare și foi de parcurs actualizate, dacă este necesar.

Accesul la informațiile publice și participarea publicului

Directiva consolidează dreptul publicului de a fi informat și implicat în gestionarea calității aerului:

• aceasta impune statelor membre să furnizeze informații în timp aproape real cu privire la principalii poluanți prin intermediul unui indice de calitate a aerului, inclusiv informații privind impactul asupra sănătății, în special pentru grupurile de populație sensibile și vulnerabile;
• de asemenea, statele membre trebuie să furnizeze informații cu privire la simptomele asociate vârfurilor de poluare atmosferică și la modalitățile de reducere a expunerii;
• sistemele naționale trebuie să includă o consultare publică cu privire la proiectele de planuri, inclusiv contribuțiile din partea grupurilor afectate, a societății civile și a profesioniștilor din domeniul sănătății.

Coordonarea privind poluarea atmosferică transfrontalieră

Statele membre trebuie să coopereze atunci când poluarea transfrontalieră contribuie la depășiri într-un alt stat membru. Statele membre afectate au obligația de a se informa reciproc și de a informa Comisia atunci când poluarea transfrontalieră⁴ contribuie la depășiri. Acestea trebuie apoi să pregătească planuri coordonate privind calitatea aerului sau planuri de acțiune pe termen scurt, care să includă identificarea în comun a surselor de poluare și măsuri de atenuare. Directiva încurajează, de asemenea, cooperarea cu țările terțe învecinate, inclusiv cu țările candidate la UE.

Accesul la justiție, despăgubiri și sancțiuni

Directiva stabilește dispoziții privind modul în care oamenii pot să conteste neconformitatea și să solicite despăgubiri, precum și cu privire la modul în care se aplică sancțiuni în cazul încălcării normelor privind calitatea aerului:

• pune la dispoziția publicului și a organizațiilor neguvernamentale capacitatea juridică de a contesta deciziile-cheie și omisiunile legate de amplasarea stațiilor de monitorizare sau de planurile privind calitatea aerului, foile de parcurs și planurile de acțiune pe termen scurt;
• necesită proceduri juridice echitabile, în timp util și la prețuri accesibile, inclusiv măsuri provizorii, dacă este necesar;
• acordă persoanelor fizice dreptul de a solicita despăgubire din partea autorităților naționale pentru daunele aduse sănătății cauzate de încălcări ale obligațiilor care au fost comise intenționat sau din neglijență de către autoritățile competente;
• prevede măsuri eficace, proporționale și sancțiuni disuasive pentru încălcări.

Abrogarea directivelor anterioare

Directiva (UE) 2024/2881 abrogă și înlocuiește Directivele 2004/107/CE și 2008/50/CE începând cu 12 decembrie 2026.